Istoria Jocurilor Olimpice moderne (3)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a II-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Franței în anul 1900. Partea a doua, consacrată primei ediții a Jocurilor Olimpice disputate la Atena în 1896, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-2.html.

EDIŢIA a II-a. PARIS 1900

Ţinând să sublinieze nobilele eforturi şi meritele lui Pierre de Coubertin, Congresul CIO din 1897 a încredinţat Parisului (oraşul natal al fondatorului Jocurilor Olimpice moderne) onoarea de a găzdui manifestarea olimpică de la începutul secolului al XX-lea.

Capitala Franței a găzduit cea de a doua ediție a Jocurilor în semn de recunoaștere a eforturilor depuse de Pierre de Coubertin pentru renașterea Jocurilor Olimpice moderne.

Organizarea acestei ediţii a ridicat destule probleme. Mai întâi a fost nevoie ca forurile sportive greceşti să fie convinse să renunţe la pretenţia ca întrecerile olimpice să se desfăşoare numai pe teritoriul vechii Elade. Războiul greco-turc (5 aprilie – 8 mai 1897) de asemenea nu a ajutat cazul Greciei. Astfel, comitetul olimpic s-a întors la rezoluţia din 1894 şi a ales Parisul, care a mai organizat şi World’s Fair.

De asemenea, Jocurile Olimpice aveau nevoie să fie susţinute din punct de vedere financiar. La ediţia de la Paris, aceasta a dus la o alianţă ce s-a dovedit nepotrivită: includerea Jocurilor Olimpice în cadrul manifestărilor comerciale şi de divertisment prilejuite de Expoziţia Universală. De aici, o serie întreagă de neajunsuri. Contrar eforturilor membrilor CIO şi măsurilor luate de Pierre de Coubertin pentru concentrarea întrecerilor atât ca spaţiu, cât şi ca timp de desfăşurare, susţinătorii financiari şi-au impus punctul de vedere.

Astfel, competiţiile olimpice au însoţit Expoziţia pe toată durata ei, din luna mai până în octombrie (a fost una dintre cele mai lungi Olimpiade din istorie), şi în toate colţurile Parisului. Scrima s-a desfăşurat la Tuilleries, gimnastica la Vincennes, ciclismul în Parc des Princes, iar atletismul în Bois de Boulogne, pe o pistă moale şi pe un teren presărat cu arbori în care, nu o dată, s-a agăţat ciocanul lui John Flanagan.

Posterul neoficial al Jocurilor Olimpice din 1900. Designer – Jean de Paléologue.

Festivităţi de deschidere şi de închidere nu au existat. Jocurile Olimpice nu au avut o personalitate distinctă, importanţa lor fiind diluată printre celelalte acţiuni. În atari circumstanţe, nu este de mirare că parizienii au venit în număr mic la întrecerile sportive, uneori din întâmplare. La sfârşitul Jocurilor, a fost greu de stabilit care dintre probe s-a desfăşurat oficial şi care a avut un caracter demonstrativ, iar evidenţa şi centralizarea rezultatelor s-au putut întocmi numai după multe eforturi.

Încă o dată, atleţii din ţara organizatoare au dominat competiţia. Reprezentanţii Cocoşului galic, participanţi la toate sporturile din program, se impun la canotaj, scrimă, ciclism, rugby, tir şi chiar la gimnastică, disciplina forte a germanilor.

La atletism, americanii au învins în majoritatea probelor. Doi dintre ei, Alvin Kraenzlein şi Walter Tewksbury, au devenit campioni la patru şi, respectiv, două probe.

Alvin Christian „Al” Kraenzlein, considerat vedeta ediției, a triumfat la sprint pe 60 m, 110 și 200 m garduri și săritura în lungime. Sursa foto: findagrave.com.

Spectatorii francezi au primit şi o lecţie de sportivitate: după ce l-au ovaţionat îndelung pe învingătorul cursei de 400 m, îmbrăcat în echipamentul clubului francez Racing, au rămas decepţionaţi aflând că acesta este un student american – Maxey Long – care, din întâmplare, purta echipament identic cu cel al francezilor.

Engleza Charlotte Cooper devine, cu acest prilej, prima femeie campioană olimpică (la tenis). Britanicii se mai remarcă la fotbal, nataţie, polo şi unele probe din tir şi atletism.

Charlotte Cooper a cucerit primul titlu olimpic feminin, la tenis.

Învingătorii nu au primit medalii pentru performanţele lor, ci obiecte. Unii câştigători, ca ungurul Rudolf Bauer, şi-au aruncat coroanele în mulţime.

Confuzia a domnit mulţi ani întrucât nu s-a ştiut cu exactitate naţionalitatea unor medaliaţi. Primele medalii câştigate de Canada s-au descoperit după câţiva ani, pentru că atletul în cauză, George Orton, a intrat la o universitate din America şi s-a înscris ca american.

Cricketul, crochetul, golful și altele şi-au făcut apariţia pentru prima dată la Olimpiadă, dar mulţi dintre competitori nu erau conştienţi că participă la Jocurile Olimpice.

Cifrele JO Paris 1900

Oraş gazdă: Paris (Franţa).

Datele de desfăşurare: 14 mai – 28 octombrie 1900.

Țări participante: 24 – Argentina, Belgia, Bohemia, Canada, Cuba, Haiti, India, Iran, Luxemburg, Mexic, Olanda, Norvegia, Peru, Rusia și Spania au fost reprezentate în premieră la JO.

Număr de sportivi: 997 (975 bărbaţi şi 22 femei).

Probe: 95 din 19 sporturi (20 discipline).

Stadion: Velodrome de Vincennes.

Podiumul de premiere:

1. Franţa: 27 – locul I, 38 – locul II, 37 – locul III, total 102;

2. SUA: 19 – locul I, 14 – locul II, 15 – locul III, total 48;

3. Marea Britanie: 15 – locul I, 8 – locul II, 9 – locul III, total 32.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro, cosr.ro