Istoria
Jocurilor Olimpice moderne (14)
Continuăm
serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă
prezentăm ediția a XVI-a a Olimpiadei care a avut loc în orașul australian
Melbourne în anul 1956. Partea a 13-a, consacrată ediției a XV-a a Jocurilor
Olimpice disputate la Helsinki în 1952, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-13.html.
Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1956.
Designer – Richard Beck.
EDIŢIA a XVI-a. MELBOURNE 1956
Cu ediţia de
Posterul oficial al Olimpiadei din 1956
(întrecerile ecvestre). Designer – John Sjösvärd.
Melbourne a obţinut dreptul de a organiza Jocurile
Olimpice, în aprilie 1949, în detrimentul oraşelor Buenos Aires, Mexico City,
Montreal, dar şi în dauna a şase citadele americane.
Locaţia aleasă pentru această Olimpiadă a pus
unele probleme mai multor atleţi din Europa şi America. Aclimatizarea a fost
problema multor competitori care nu au avut suficiente fonduri pentru a-şi
permite să stea în avans. Şi costurile de călătorie au avut un impact negativ,
numărul participanţilor scăzând, la fel ca şi numărul ţărilor.
Emblema oficială a Jocurilor Olimpice din 1956.
Designer – necunoscut.
Din cauza implicării Taiwanului s-a retras China,
„criza suez” a scos Egiptul şi Libanul, în timp ce Liechtenstein, Olanda,
Spania şi Elveţia s-au retras ca semn de protest împotriva invaziei Uniunii
Sovietice a Ungariei (4 – 10 noiembrie 1956).
Evenimentele politice au avut impact şi asupra
unor competiţii. La Melbourne 1956 a avut loc cel mai faimos meci de polo pe
apă din istoria olimpică, între Ungaria şi URSS. Semifinala dintre sovietici şi
maghiari a fost descrisă ca meciul cu „sânge în apă”. După cum s-a meționat, cu
câteva zile înainte de începerea Jocurilor Olimpice, la Budapesta a început o
revoluţie, care a fost reprimată de URSS. În astfel de circumstanţe, semifinala
a fost evident extrem de tensionată între cele două ţări comuniste. Ungurii au
dominat însă partida, conducând cu 4-0, la un moment dat. Cu câteva minute
înainte de sfârşitul partidei, sovieticul Valentin Prokopov l-a lovit în faţă
pe jucătorul maghiar Ervin Zádor, căruia i-a ţâşnit sângele, în apă, la
propriu. Meciul a fost oprit şi Ungaria a fost declarată câştigătoare. În
finala, pe care Zádor nu a putut să o joace din cauza accidentării, Ungaria a
învins Iugoslavia cu 2-1 şi a câştigat cea de-a patra medalie olimpică de aur
la polo pe apă.
Ervin Zádor după meciul cu „sânge în apă”. Sursa
foto: gettyimages.com.
Jocurile au fost deschise oficial de Ducele Philip
de Edinburgh şi Regele Gustav VI Adolf al Suediei. Jurământul atleţilor a fost
depus de Heikki Savolainen, iar flacăra olimpică a fost aprinsă de Hans Wikne
şi Ron Clarke.
Larisa Latînina a câştigat
Gimnasta sovietică Larisa Latînina a câştigat 4
medalii de aur (6 medalii în total), iar favorita gazdelor, Betty Cuthbert a
câştigat 3 medalii de aur la sprint.
Emil Zátopek s-a retras după ce a ieşit al şaselea
la maraton şi sovieticul Vladimir Kuţ a luat titlul olimpic atât la 5.000 de
metri cât şi la 10.000 de metri.
Cifrele
JO Melbourne 1956, Stockholm 1956
Datele de
desfăşurare: 22 noiembrie – 8 decembrie 1956 (Melbourne) şi 10 – 17 iunie 1956 (Stockholm).
Număr de
ţări participante: 67.
Număr de
sportivi: 3.342 (384 femei), la 18
discipline, în 151 de probe (26 feminine).
Număr de
medalii decernate: 470 (153-159-158)
Podiumul pe
medalii:
1. URSS: 37 aur, 29
argint, 32 bronz, total 98;
2. SUA: 32 aur, 25
argint, 17 bronz, total 74;
3. Australia: 13
aur, 8 argint, 14 bronz, total 35.
Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro, agerpres.ro
Комментариев нет:
Отправить комментарий