понедельник, 30 декабря 2019 г.

ЗАСЕДАНИЕ №2 «КЛУБА МОЛДАВСКИХ БОМБАРДИРОВ им. ПЕТРЕ ВЫЛКОВА»
Завершился очередной футбольный сезон в Молдове, и сегодня можно провести второе заседание «Клуба молдавских бомбардиров имени Петре Вылкова». Первое заседание было проведено по состоянию на 1 июля текущего года (о нём вы можете узнать здесь: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/09/blog-post.html?spref=fb&fbclid=IwAR3oeu4LO1iRJUOnxeFZpPtwsVcY949MCA5jHgYL58MOmyexJKnF_r6CHlA), и после окончания очередного чемпионата есть возможность внести небольшие дополнения.
Но для начала я бы хотел привести личные счета трёх бомбардиров, уроженцев Украины – Виктора Сахно, Эдуарда Валенко, Евгения Деревяги, которые за свою карьеру в сумме «наколотили» более 100 мячей, но которые отыграли в молдавских командах крайне мало – всего по 1-2 сезона, и при составлении списка молдавских «голеадоров» этих трёх футболистов авторы пока вынесли в отдельный список. Сегодня футбольные досье вышеуказанных форвардов мы и представляем.

САХНО Виктор (1961 г.р.) 
Бронзовый призёр чемпионата СССР во второй лиге (6 зона, 1988 г. – СКА Одесса). 2-й бомбардир чемпионата СССР во 2-й лиге, 6 зона (1988 г. – 28 голов).
Голы вне зачёта: дублёры – 4; клубы КФК – 16.

ВАЛЕНКО Эдуард (1960 г.р.)
Полуфиналист Кубка Украины («Карпаты» – 1993/1994 гг.). 3-й бомбардир чемпионата СССР в 6-й зоне второй лиги (1989 г. – 22 гола). Член символического Клуба Евгения Деревяги (106 голов).
Голы вне зачёта: дублёры – 12 голов; клубы КФК – 7 голов; клубы 3 дивизиона – 36 голов.

ДЕРЕВЯГА Евгений (1949 г.р.)
Серебряный призёр чемпионата УССР («Судостроитель» – 1971 г.), бронзовый призёр чемпионата УССР («Судостроитель» – 1973 г.). Лучший бомбардир украинской зоны 2-й лиги чемпионата СССР (1975 г. – 14 голов, 1979 г. – 20 голов). Включён в список 22 лучших футболистов Украинской ССР (1975 г. – №1). В 1979 году первым из украинских форвардов забил 100 мячей во второй лиге чемпионатов СССР. Его именем назван символический Клуб бомбардиров.
Голы вне зачёта: дублёры – 2 гола.

А теперь о дополнениях, которые мы выносим на заседание «Клуба Петре Вылкова». Их немного, и пока касаются лишь двух членов элитного сообщества. Суммарный показатель подрос у Георгия Богю, которому добавлен гол, забитый им в 2007 году в составе галацкого «Оцелул» в ворота команды «Стяуа» в матче Кубка Румынии (информация подтверждена материалом из газеты «Меридиан Спорт» №7 от 17 января 2008 года). На счету Г. Богю стало 111 голов в зачёте Клуба, и он по этому показателю сравнялся с Виорелом Фрунзе и Геннадием Орбу.
После 1 июля добавил гол на свой счёт и Игорь Бугаёв (гол в чемпионате Молдовы), на его балансе нынче 102 мяча. Ещё два футболиста – Геннадий Орбу и Александр Попович – в этом году продолжили свою футбольную карьеру, но выступая за команды дивизии «А» (ФК «Виктория» и ФК «Флорешты»), так что голы, забитые ими в этом году за эти команды, остались вне зачёта. Свой счёт они могли пополнить лишь в играх Кубка РМ в матчах против команд национальной дивизии, но этого им сделать не удалось.
Сергей Александров – трёхкратный чемпион и двукратный обладатель Кубка Ливана.
К сожалению, пока не удалось уточнить лицевой счёт Сергея Александрова, в нём возможны изменения. Уверен, здесь нужна помощь авторам Клуба от самого футболиста, так как очень сложно выявить все данные ливанского периода футбольной карьеры Сергея.
Ну а пока приведём список членов Клуба с учётом указанных дополнений:
1. РОГАЧЁВ Сергей – 259;
2. КОССЕ Владимир – 223;
3. МИТЕРЕВ Юрий – 186;
4. КЛЕЩЕНКО Сергей – 180;
5. ВАСИЛЬЕВ Николай – 164;
6-7. ГАВРИЛЮК Владислав – 139;
6-7. ПИУНОВСКИЙ Евгений – 139;
8. СПИРИДОН Александр – 128;
9. ПОПОВИЧ Александр – 126;
10. НАДЕИН Игорь – 125;
11. АЛЕКСАНДРОВ Сергей – 124;
12. ДАДУ Сергей – 123;
13. ВЫЛКОВ Петре – 122;
14-15. БАРБУРОШ Руслан – 118;
14-15. БАРЫШЕВ Виктор – 118;
16. ДОБРОВОЛЬСКИЙ Игорь – 112;
17-19. ФРУНЗЕ Виорел – 111;
17-19. ОРБУ Геннадий – 111;
17-19. БОГЮ Георгий – 111;
20. БЕРКО Виктор – 103;
21. БУГАЁВ Игорь – 102;
22. ПАВЛОВ Михаил – 101;
23. ПРОЦЕНКО Вячеслав – 100.
Заседание Клуба завершим перечнем тех, кто стучится в его дверь. Ближе всех в этом году приблизился к заветной сотне Максим Михалёв – его прибавка за год составила 15 забитых мячей (10 – в чемпионате национальной дивизии и 5 – в играх Кубка РМ), и сейчас на его счету в сумме 87 голов. До заветной вершины «100» осталось всего 13 мячей, и от всей души желаем Максиму, чтобы прицел форварда в будущем году не сбился.
Максиму Михалёву до вступления в «Клуб П. Вылкова» осталось забить всего 13 голов. Фото: dinamo-auto.com.
Раду Гынсарь в этом году играет в премьер-лиге России в составе самарских «Крыльев Советов». Пока Раду забил за самарцев всего 1 гол, но чемпионат России ещё не завершён, возможны ещё прибавления, чего искренне желаем футболисту. А пока на счету Р. Гынсарь – 80 голов.
Есть ещё изменения у действующих футболистов из списка «до-сто-йные». Игрок «Шерифа» Бенжамин Балима в этом сезоне трижды поражал ворота соперников, и у него на балансе стало 76 голов. Пять голов добавил и игрок «Сфынтул Георге» Александр Суворов – у него теперь в сумме 70 забитых мячей. Но этим ребятам ещё далековато до отметки «100», хотя, как говорят, «чем чёрт не шутит».
Ещё один действующий игрок из списка «до-сто-йные» продолжил выступать в этом сезоне – Егор Овсянников, но выступал он в команде дивизии «А» дрокиевской «Сперанце», да и забил он маловато – всего 2 гола, которые будут добавлены лишь в строку «вне зачёта».
Вячеслав Унтилэ по прежнему возглавляет список бомбардиров Дивизиона «А». Фото: sports.md.
И всё же хочется завершить заседание Клуба на мажорной ноте, хотя это и не касается непосредственно цифр Клуба. В этом году будут внесены приятные изменения в список лучших бомбардиров дивизии «А» молдавского чемпионата, которые традиционно представляет в ежегодниках ФФМ автор-составитель Виктор Даги. Игроки «Виктории» Олег Молла и Геннадий Орбу забили соответственно 12 и 11 голов, и вплотную подошли к магической цифре «100», правда, в списке бомбардиров дивизии «А». Жаль, что в этом году не выступал в дивизии «А» Георгий Богю, и его послужной список после этого чемпионата остался без изменений.
Ну а пятёрка лучших бомбардиров дивизии «А» за все годы после прошедшего чемпионата теперь выглядит так:
1. УНТИЛЭ Вячеслав – 112;
2. КОЖУСЯ Михаил – 107;
3. БЛЭНУЦЭ Эдуард – 101;
4.МОЛЛА Олег – 98;
5-6. ОРБУ Геннадий – 94;
5-6. БОГЮ Георгий – 94.

Подготовил: Владимир ХУРС

среда, 25 декабря 2019 г.

În memoria lui Eugen PETRESCU
După cum am promis, vă prezint o serie de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteţi afla cine sunt „oriundi”, care internaţionali români au îmbrăcat şi tricoul altor ţări sau cine sunt fotbaliştii care au evoluat pentru trei (!) reprezentative.

INTERNAŢIONALI „CĂLĂTORI”
Foto: Alfredo Di Stefano a jucat un rol crucial în cucerirea de către Real Madrid a Cupei Campionilor Europei de cinci ori în cinci sezoane consecutive. A evoluat pentru echipele naţionale ale Argentinei, Columbiei şi Spaniei, dar, paradoxal, nu a participat la nici un campionat mondial.
Analele fotbalului mondial consemnează un mare număr de jucători, mai mult sau mai puţin celebri, care, dintr-un motiv sau altul, au evoluat în mai multe echipe reprezentative. Cele mai frecvente sînt cazurile de jucători, internaţionali în ţara de baştină, care au devenit prin emigrare cetăţeni ai unei noi patrii.
De largă notorietate sînt jucătorii sudamericani, de origine etnică italiană, ajunşi la o certă valoare şi tentaţi să revină în Italia. Ei sînt celebrii „oriundi”. Este aici momentul să precizăm că termenul nu trebuie interpretat în sensul că respectivii ar fi jucat „oriunde”, ci doar că „oriundo” în italiană înseamnă „originar” (legislaţia timpului prevedea că cetăţenia italiană nu putea fi acordată decît persoanelor care aveau strămoşi italieni). Cîteva coloane mai la dreapta, publicăm o listă a tuturor jucătorilor „oriundi” italieni.

“ORIUNDI” ITALIENI
(jucători născuţi în altă ţară, dar care au evoluat în „squadra azzurra”, unii după ce fuseseră internaţionali ai ţării de origine):
Ermanno AEBI (Elveţia) 2 A pentru Italia;
José João ALTAFINI (8 A Brazilia) 6 A;
Michele Angelo (Miguel Angel) ANDREOLO (Uruguay) 26 A;
Antonio Valentin ANGELILLO (11 A Argentina) 2 A;
Renato CESARINI (2 A Argentina) 11 A;
Dino DA COSTA (Brazilia) 1 A + 1 B;
Attilio (Atilio José) DEMARIA (3 A Argentina) 13 A + 4 B;
Riccardo FACCIO (Ricardo Gregorio FACCIO Porta) (3 A Uruguay) 5 A + 2 B;
Ottavio (Octavio) FANTONI (II) (Brazilia) 1 A;
Francesco FEDULLO (1 A Uruguay) 2 A + 4 B;
Edwin “Eddie” Ronald FIRMANI (Africa de Sud + Anglia) 3A + 1B;
Claudio GENTILE (Libia) 71 A;
Alcides GHIGGIA (Alcides Edgardo GHIGGIA Pereyra) (12 A Uruguay) 5 A;
Enrico (Enrique) GUAITA (4 A Argentina) 10 A + 1 B;
Anfilogino (Amphilóquio Marques) GUARISI (4 A Brazilia) 6 A + 2 B;
Julio LIBONATTI (15 A Argentina) 17 A;
Francisco Ramon LOJACONO (8 A Argentina) 8 A + 2 B;
Rinaldo Fioramonte MARTINO (20 A Argentina) 1 A;
Ernesto MASCHERONI (13 A Uruguay) 2 A;
Humberto Dionisio MASCHIO (12 A Argentina) 2 A + 1 B;
Luis Felipe MONTI (16 A Argentina) 18 A;
Miguel Ángel MONTUORI (Argentina + Chile) 12 A;
Giovanni (Johnny) MOSCARDINI (Scoţia) 9 A;
Raimundo Bibiani “Mumo” ORSI (13 A Argentina) 35 A;
Bruno PESAOLA (Argentina) 1 A + 1 B;
Roberto PORTA (33 A Uruguay) 1 A + 1 B;
Ettore PURICELLI (Héctor PURICELLI Seña) (Uruguay) 1 A;
Eduardo RICAGNI (Argentina) 3 A;
Attila SALLUSTRO (Paraguay) 2 A + 2 B;
Raffaele SANSONE (Uruguay) 3 A + 3 B;
Juan Alberto “Pepe” SCHIAFFINO Villano (21 A Uruguay) 4 A;
Alessandro SCOPELLI (Alejandro SCOPELLI Casanova) (8 A Argentina) 1 A;
Enrique Omar SIVORI (19 A Argentina) 9 A;
Angelo Benedicto SORMANI (Brazilia) 7 A + 1 B;
Giuseppe WILSON (Anglia) 3 A.
Foto: Trei faimoşi “oriundi” italieni, José Altafini, Antonio Angelillo şi Omar Sívori, la un meci al “squadrei azzurra” în 1961.
Parcurgînd această listă, veţi avea surpriza să întîlniţi nume celebre, între care Orsi, campion mondial cu Italia în 1934 după ce fusese internaţional argentinian, sau Altafini, campion mondial în 1958 cu Brazilia (pentru care a jucat în total de 19 ori) şi devenit ulterior internaţional italian. Dar în „squadra azzurra” au jucat şi internaţionali din alte ţări, cum ar fi elveţianul Aebi sau sudafricanul Firmani.
Numeroase sînt situaţiile persoanelor cu dublă cetăţenie, ca efect al vremurilor tulburi din preajma Primului sau celui de-al Doilea Război Mondial. În această categorie se înscriu numeroşi internaţionali români, despre care nu prea s-a vorbit vreme de mai bine de patru decenii din motive lesne de imaginat. Pentru prima dată în presa românească publicăm (vezi mai jos) lista completă a „tricolorilor” români care au fost şi internaţionali ai altor ţări. Între ei, nume celebre ca Baratky, Bodola, Humis sau Petschowski.
Foto: Iuliu Bodola, fotbalist român de etnie maghiară, 50 de ani a fost golgheterul absolut al echipei naţionale a României (30 de goluri). Ulterior a fost depăşit doar de Gheorghe Hagi, cu 35 de goluri marcate.

INTERNAŢIONALI ÎN ROMÂNIA ŞI APOI ÎN UNGARIA
Iuliu (Gyula) BODOLA 48 A România + 13 A Ungaria        
Nicolae (Miklós) KOVÁCS (I) 37 A România + 1 A Ungaria
Adalbert (Albert) MARCU (MARKSTEINER) 2 A România + 1 A Ungaria     
Francisc (Ferenc) SPIELMANN (SÁRVÁRI) 11 A România + 7 A Ungana
Albert (Adalbert) STRÖCK (TÖRÖK) (II) 8 A România + 15 A Ungaria
Mihai (Mihály) TÄNZER (TÁNCOS) 10 A România + 5 A Ungaria
Ştefan (István) AUER (AVAR) (II) 2 A România + 21 A Ungaria
Pavel (Pál) TELEKI 1 A România + 8 A Ungaria

INTERNAŢIONALI ÎN UNGARIA ŞI APOI ÎN ROMÂNIA
Iuliu (Gyula) BARATKY 9 A Ungaria + 20 A România
Iosif (József) PETSCHOWSKI (PERÉNYI) 3 A Ungaria + 32 A România
Francisc (Ferenc) MÉSZÁROS 1 A Ungaria + 3 A România
Zoltán SZANISZLÓ (II) 1 A Ungaria + 5 A România

INTERNAŢIONAL ÎN UNGARIA, APOI ÎN ROMÂNIA ŞI DIN NOU ÎN UNGARIA
Mihai (Mátyás) TÓTH (III) 16 A Ungaria + 2 A România

INTERNAŢIONAL ÎN GRECIA ŞI APOI ÎN ROMÂNIA
Constantin (Kostas) HUMIS (CHOUMIS) 9 A Grecia + 2 A România
Foto: Costică Humis este considerat, atât în Grecia cât şi în România, ca fiind unul dintre cei mai buni atacanţi ai anilor 1930. Jucând la Venus Bucureşti a fost coleg cu basarabenii Colea şi Petea Vâlcov. (Sursa: libertatea.ro).
În sfîrşit, de dată mai recentă, situaţia jucătorilor refugiaţi din calea terorii comuniste, exemplele cele mai celebre fiind Puskas şi Kubala, fugiţi din Ungaria, deveniţi cetăţeni spanioli, apoi internaţionali în reprezentativa Spaniei.

ALŢI INTERNAŢIONALI “MULTIPLI”:
Alfredo Stéfano DI STÉFANO Laulhé (6 A Argentina + 4 A Columbia + 31 A Spania);
Ladislao (Ladislav, László) KUBALA (6 A Cehoslovacia + 3 A Ungaria + 19 A Spania + 4 A Catalonia);
Ferenc (Purczeld Bíró) PUSKÁS (85 A Ungaria + 4 A Spania);
José Emilio SANTAMARÍA Iglesias (20 A Uruguay + 16 A Spania);
Alberto Pedro SPENCER Herrera (11 A Ecuador + 5 A Uruguay).
Foto: În 1999, când FC Barcelona îşi sărbătorea un secol de existenţă, Ladislao Kubala a fost desemnat cel mai bun jucător din istoria clubului. (Sursa: imdb.com).
Despre Kubala, se cuvin cîteva precizări: născut în anul 1927, la Budapesta, într-o familie de slovaci, el a fost jucătorul care a „sintetizat” într-un singur caz particular toate cazurile generale, şi emigrare, şi dublă cetăţenie, şi vremuri tulburi, şi „fuga în apus”, fiind recordmanul selecţiilor multiple: a jucat pentru patru naţionale! În condiţii unice, un record unic, inegalabil!
Eugen PETRESCU
„Fotbal Plus”, 1993

P.S. Iarăşi îmi voi permite să-l completez pe prietenul şi mentorul meu, Eugen Petrescu.
De la un timp încoace a devenit imposibil ca un jucător să evolueze pentru două naţionale „A” diferite. Cu toate acestea italienii nu s-au dezis să folosească fotbalişti din alte ţări care au origini în Peninsulă. Astfel, lista cu „oriundi” italieni a fost completată cu încă 7 jucători:
AMAURI Carvalho de Oliveira (Brazilia) 1 A;
Mauro Germán CAMORANESI Serra (Argentina) 56 A;
Roberto DI MATTEO (Elveţia) 34 A;
Cristian Daniel LEDESMA (Argentina) 1 A;
ÉDER Citadin Martins (Brazilia) 26 A;
Pablo Daniel OSVALDO (Argentina) 14 A;
Giuseppe ROSSI (SUA) 30 A.
După cum vedeţi nu sunt anonimi în fotbal. Spre exemplu, Mauro Camoranesi a ajutat Italia să devină campionă mondială în 2006, iar Giuseppe Rossi a devenit golgheterul Jocurilor Olimpice din 2008, evoluând în tricoul „squadrei azzurra”.
În ce priveşte internaţionalii care au evoluat pentru România şi apoi pentru Ungaria, vreau să amintesc că doi dintre aceştia (Albert Ströck şi Mihai Tänzer) la mijlocul anilor 1920 au evoluat la formaţia Fulgerul Chişinău. (Andrei PRODAN)

вторник, 10 декабря 2019 г.

ВСЕ ЧЛЕНЫ КЛУБА МОЛДАВСКИХ БОМБАРДИРОВ ИМЕНИ ПЕТРЕ ВЫЛКОВА (5)
Завершаем презентацию членов символического «Клуба молдавских бомбардиров имени Петре Вылкова», составленного историком и статистиком Владимиром Хурсом (подробности здесь: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/09/blog-post.html?spref=fb&fbclid=IwAR3oeu4LO1iRJUOnxeFZpPtwsVcY949MCA5jHgYL58MOmyexJKnF_r6CHlA). Сегодня будут представлены игроки, которые занимают 19-23-е места. Кто вошёл в тройку лучших, можно прочитать здесь: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/09/blog-post_20.html?spref=fb&fbclid=IwAR1KrFDj_Tqt7toXWwDDO9qxwt8WVyPvQ5zdrzwTAQMLh1T0R5xvr95-_g4, кто занимает места с 4 по 7-е здесь: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/2-httpsandron-prodan.html?spref=fb&fbclid=IwAR2PWi9SImRc4RkXy8tTemE6QMsszcJtYQJerXNzIBERuvEMtr2burnlnEQ, кто занимает места с 8 по12-е здесь: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/3-httpsandron-prodan.html?spref=fb&fbclid=IwAR1Ukk5UTL7ZbeJCqo2vRLWMzNNN7d297VdJWHqcbCm6L1DnKR5Da4T-OGg, а кто занимает места с 14-го по 18-е: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/11/4-httpsandron-prodan.html?spref=fb&fbclid=IwAR1HP3RP3T9R-2veC-6gD5lpeJhe2myGXtZU1AASThvY7A5V0wZxjiKBue8.

№19 БОГЮ Георгий (1981 г.р.)
Бронзовый призёр чемпионата Молдовы (Милсами – 2010/2011 гг.). Обладатель Кубка Молдовы (Заря – 2015/2016 гг.), финалист Кубка Молдовы (Заря – 2016/2017 гг.). Бронзовый призёр чемпионата РМ в дивизии «А» (Олимпия – 2004/2005, 2005/2006 гг.).
Лучший бомбардир чемпионата Молдовы (2010/2011 гг. – 26 голов, 2012/2013 гг. – 16 голов), 2-й бомбардир чемпионата (2014/2015 гг. – 13 голов). Лучший бомбардир чемпионата РМ в дивизии «А» (2003/2004 гг. – 18 голов, 2004/2005 гг. – 34 гола), 3-й бомбардир дивизии «А» (2005/2006 гг. – 16 голов).
Лучший нападающий чемпионата РМ (2012 г.), 3-е место в номинации Лучший нападающий (2010, 2013, 2015 гг.).
Голы вне зачёта: дивизия «А» - 98 голов (94 – в чемпионате, 4 – в кубке), дублёры – 2 гола.

№20 БЕРКО Виктор (1979 г.р.)
Чемпионат Молдовы („Зимбру” – 1999/2000 гг.), серебряный призёр чемпионата РМ („Зимбру” – 2000/2001 гг.), бронзовый призёр чемпионата („Зимбру” – 2001/2002 гг.). Финалист Кубка Молдовы („Зимбру” – 1999/2000 гг.). Обладатель Кубка Казахстана („Алма-Ата” – 2006 г.).
2-й бомбардир чемпионата Молдова (1999/2000 гг. – 15 голов), 3-й бомбардир чкмпионата РМ (1996/1997 гг. – 14 голов, 2001/2002 гг. – 12 голов). 2-е место в номинации „Лучший игрок Молдовы” (опрос Спорт-курьера – 2001 г.), 2-е место в номинации „Лучший нападающий чемпионата РМ” (опрос ФФМ – 2001 г.). Входил в символическую сбoрную чемпионата РМ (1997/1998 гг.).
Голы вне зачёта: дивизия «А», «В» - 22 гола, дублёры – 4 гола.

№21 БУГАЁВ Игорь (1984 г.р.)
Серебряный призёр чемпионата Молдовы („Милсами” – 2018 г.), финалист Кубка Молдовы („Заря” – 2016/2017 гг.). Бронзовый призёр чемпионата Украины („Черноморец” Одесса– 2005/2006 гг.). Обладатель Кубка Казахстана („Локомотив” Астана – 2010 г.).
Лучший нападающий чемпионата РМ (2016 г.). Обладатель приза газеты „Время” за самый важный гол года (2007 г.). Входил в список 33 лучших футболистов Молдовы (2011 г.).
Голы вне зачёта: дивизия «А» - 17 голов (в том числе 1 гол на Кубок РМ), дублёры – 7 голов.

№22 ПАВЛОВ Михаил (1962 г.р.)
Бронзовый призёр чемпионата Молдовы („Конструкторул” – 1995/1996 гг., „Тилигул” - 1996/1997 гг.). Обладатель Кубка Молдовы („Конструкторул” – 1995/1996 гг.). Серебряный призёр чемпионата СССР во 2-ой лиге (5 зона, „Текстильщик” – 1986 г., „Тигина” – 1990 г.). бронзовый призёр чемпионата СССР во 2-й лиге (5 зона, „Текстильщик” – 1988 г.).

№23 ПРОЦЕНКО Вячеслав (1963 г.р.)
Победитель чемпионата СССР во 2-й лиге 5-й зоне („Нистру” Кишинёв – 1987, 1988 гг., „Текстильщик” Тирасполь – 1989 г.). Участник Спартакиады народов СССР 1983 года (Молдавская ССР – 7 место).
Лучший футболист команды „Нистру” Кишинёв (1987 г.). 2-й бомбардир чемпионата СССР во 2-й лиге (1989 г. – 5 зона, 24 гола). Выступал за сборную юниоров СССР (1983 г. – 1 игра).
Голы вне зачёта: дублёры – 21 гол.
Нет полных данных о выступлении в клубах Израиля (в таблице указаны данные на основании материалов „SIST-sport” от 29 апреля 1998 года).

Подготовил: Владимир ХУРС

вторник, 19 ноября 2019 г.

În memoria lui Eugen PETRESCU
După cum am promis, vă prezint o serie de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteţi citi ultima parte a serialului despre fotbaliştii din ţările est-europene care după instalarea Cortinei de fier au părăsit patria, alegând calea exilului. Prima parte o găsiţi aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR2QyOIxb7l8qnlBsFzSZa-E3u8u1JXj0GWgOk6PN_jz9loKU79-WdnJqEI, a doua aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum_27.html?spref=fb&fbclid=IwAR131ZPZRo8YiwFs9PKOMVeouH_HAA8qUceyBrG7WNLCktEitvyNMdS8ky0, a treia aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/11/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR3NTwEJEe6NtlTKbK8E4Uxl2EBZKti9kxvIIFETcAmGdetVw2fatzua3W0, iar a patra aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/11/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum_15.html?spref=fb&fbclid=IwAR2N4tMzcdx7hu_k7g5zMGhuBM1rxD0bgr_7qM_Lpc5nZ-4oyBoPqmWZgSI. Astăzi puteţi afla detalii despre jucătorii din fosta R.D. Germană.

FUGA ÎN APUS: “SUNTEM BERLINEZI GERMANI” (5)
Foto: Zidul Berlinului a existat în perioada 13 august 1961 – 9 noiembrie 1989. (Sursa: by-by.info).
Când, în anii ‘60, s-a construit Zidul Berlinului, concretizarea materială a separaţiei de sistem între Răsăritul comunist şi Restul lumii, în presa occidentală a apărut o superbă caricatură înfăţişând doi omuleţi care mergeau unul de-o parte a zidului, altul de cealaltă, purtând o eşarfă desfăşurată peste zid. Pe eşarfă scria: “Suntem berlinezi germani”. Trist...
Înainte de căderea Zidului, multe personalităţi ale fotbalului din Germania de răsărit au încercat, cu riscul vieţii, fuga în Occident. Cealaltă Germanie, liberă şi prosperă, era un miraj. Printre primii sosiţi, Jörg Berger, antrenorul reprezentativei de juniori a R.D.G. El şi-a demonstrat calităţile profesionale conducând de pe banca tehnică o seamă de cluburi importante, între care Darmstad, Ulm, Fortuna Dusseldorf, Hessen Kassel, Hannover-96, Freiburg şi Eintracht Frankfurt.
Foto: Eintracht Frankfurt, câştigătoarea Cupei UEFA în 1980: Jürgen Pahl (al doilea din dreapta în rândul de jos), Norbert Nachtweih (al treilea din dreapta în rândul de sus). (Sursa: eintracht-archiv.de).
Tot la Frankfurt au ajuns Jürgen Pahl şi Norbert Nachtweih, unul portar, celălalt mijlocaş, câştigători cu Eintracht ai Cupei UEFA în 1980. Ambii fugiseră, în urmă cu trei ani, de la Chemie Halle. Nachtweih, sub tricoul lui Bayern, a devenit apoi campion al Bundesligii. A fost nevoie de marile mişcări antitotalitare din 1989 pentru a-şi revedea mama pentru prima oară după mai bine de zece ani.
Foto: Lutz Eigendorf a fost omorât de poliţia secretă a R.D.G. (Sursa: footballrepublik.com).
A riscat, de asemenea, Lutz Eigendorf, mijlocaşul lui Dynamo Berlin, de şase ori internaţional al R.D.G., ajuns în Occident în 1979. Timp de trei sezoane, a jucat la Kaiserslautern, alături de Briegel şi Brehme, până când, în vara lui 1982, a trecut la Eintracht Braunschweig. Câteva luni mai târziu, moare într-un accident rutier. Recent, după căderea Zidului, se vorbeşte că ar fi fost un atentat al celebrei poliţii secrete STASI.
Foto: Falko Götz pe timpul când juca încă la Dynamo Berlin. (Sursa: n-tv.de).
Fuga dincolo de Zid o încearcă în 1983 şi Falko Götz, atacant la Dynamo Berlin. După un an de inactivitate (celebra suspendare!), este acceptat la Bayer Leverkusen cu care câştigă Cupa UEFA în 1988. S-a retras astă vară, de la 1.FC Koln, club la care a jucat trei ani ca... fundaş.
Foto: Pe 22 iunie 1974 a avut loc singurul meci din istorie dintre selecţionatele R.F. Germania şi R.D. Germană. Jürgen Sparwasser (stânga) marchează unicul gol al întâlnirii. (Sursa: n-tv.de).
Unul dintre ultimii fugiţi a fost Jürgen Sparwasser, figură legendară a fotbalului din Germania „democrată”, autor al golului istoric cu care răsăritenii i-au învins pe occidentali în derbyul inter-german de la Mondialele din 1974. Campion olimpic în 1976, la Montreal, Sparwasser este antrenor la Frankfurt-am-Main.
Eugen PETRESCU
„Fotbal Plus”, Nr. 66, 23-30 decembrie 1992

пятница, 15 ноября 2019 г.

În memoria lui Eugen PETRESCU
După cum am promis, vă prezint o serie de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteţi citi a patra parte a serialului despre fotbaliştii din ţările est-europene care după instalarea Cortinei de fier au părăsit patria, alegând calea exilului. Prima parte o găsiţi aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR2QyOIxb7l8qnlBsFzSZa-E3u8u1JXj0GWgOk6PN_jz9loKU79-WdnJqEI, a doua aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum_27.html?spref=fb&fbclid=IwAR131ZPZRo8YiwFs9PKOMVeouH_HAA8qUceyBrG7WNLCktEitvyNMdS8ky0, iar a treia aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/11/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR3NTwEJEe6NtlTKbK8E4Uxl2EBZKti9kxvIIFETcAmGdetVw2fatzua3W0. Astăzi continuăm cu jucătorii din fosta Cehoslovavcie.

FUGA ÎN APUS: CEHI, BOEMIENI, NOMAZI… (4)
Foto: Ivo Knoflíček şi Luboš Kubík în 1989. (Sursa: derbytelegraph.co.uk).
Unul dintre cele mai interesante cazuri îl reprezintă cel al internaţionalilor cehoslovaci Luboš Kubík şi Ivo Knoflíček. Ei au evadat în vara lui 1988, după ce echipa lor, Slaria Praga, a jucat un meci amical la Hildesheim, un orăşel din apropierea Hanovrei, în Germania (pe atunci) Federală, cu echipa locală.
Prima escală a fugii lor a fost Belgia, ca etapă pentru Anglia unde, sperau ei, îi aştepta celebrul magnat de presă Robert Maxwell, el însuşi (pe nunele aderărat – Ludvik Hoch) de origine cehoslovacă, pe atunci proprietarul clubului de primă divide Derby County. Mizând pe faptul că făcuseră diligenţe pentru a obţine viza de expatriere de la forul fotbalistic din ţara lor, Kubik şi Knoflicek încearcă să forţeze mâna federaţiei cehoslovace. Dar răspunsul este negativ pe toate planurile. Însuşi Maxwell la început a încercat să-i ajute.
Foto: Luboš Kubík a jucat o finală a Cupei UEF în 1990, evoluând la Fiorentina. (Sursa: pesmitidelcalcio.com).
Prost sfătuiţi, de Peter Dubsky, un cehoslovac exilat de mulţi ani, şi de Angelo Giormani, un italian care întreţinea de câtăva vreme relaţii comerciale cu întreprinderi de stat din Ceho-Slovacia, două personaje care aveau în sfera fotbalului cunoştinţe destul de superficiale, Kubik şi Knoflicek se găsesc complet izolaţi. În pragul disperării, ei işi oferă serviciile lui Club Brugge, dar antrenorul Henk Houwaart pretinde să-i supună unui test. Cei doi refuză. Din orgoliu. Încearcă un angajament la un club spaniol. Fără rezultat. Perspectiva de a suporta un an de inactivitate devine tot mai ameninţătoare…
În cele din urmă, reuşesc să ajungă în Anglia, la Derby County, care îi legitimează ca “amatori”, le plăteşte toate cheltuielile, le asigură o locuinţă şi un autoturism. Au acum posibilitatea să se antreneze cu regularitate, să nu fie totalmente rupţi de activitatea fotbalistică.
Foto: În 1989 Ivo Knoflíček a ajuns la FC St. Pauli din Hamburg. (Sursa: fotbalcz.euweb.cz).
Din fericire pentru ei, politica mondială îşi urmează cursul, mişcările antitotalitare din Europa centrală şi răsăriteană se înteţesc. În plus, se apropie şi mondialele din Italia, astfel că „dura” federaţie cehoslovacă renunţă la tăcere: Kubik şi Knoflicek primesc drept de joc, primul la Florentina AC, cel de-al doilea la FC St. Pauli. În Italia şi Germania, ei se reîntorc la fotbalul de nivel înalt şi la o viaţă normală, deşi pentru câteva luni au fost singuri, departe de familie şi fără perspective.
Eugen PETRESCU

„Fotbal Plus”, Nr. 65, 16-23 decembrie 1992