În memoria lui Eugen PETRESCU

După cum am promis, vă prezint o serie de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteţi citi ultima parte a serialului despre fotbaliştii din ţările est-europene care după instalarea Cortinei de fier au părăsit patria, alegând calea exilului. Prima parte o găsiţi aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR2QyOIxb7l8qnlBsFzSZa-E3u8u1JXj0GWgOk6PN_jz9loKU79-WdnJqEI, a doua aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum_27.html?spref=fb&fbclid=IwAR131ZPZRo8YiwFs9PKOMVeouH_HAA8qUceyBrG7WNLCktEitvyNMdS8ky0, a treia aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/11/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR3NTwEJEe6NtlTKbK8E4Uxl2EBZKti9kxvIIFETcAmGdetVw2fatzua3W0, iar a patra aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/11/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum_15.html?spref=fb&fbclid=IwAR2N4tMzcdx7hu_k7g5zMGhuBM1rxD0bgr_7qM_Lpc5nZ-4oyBoPqmWZgSI. Astăzi puteţi afla detalii despre jucătorii din fosta R.D. Germană.

FUGA ÎN APUS: “SUNTEM BERLINEZI GERMANI” (5)

Foto: Zidul Berlinului a existat în perioada 13 august 1961 – 9 noiembrie 1989. (Sursa: by-by.info).

Când, în anii ‘60, s-a construit Zidul Berlinului, concretizarea materială a separaţiei de sistem între Răsăritul comunist şi Restul lumii, în presa occidentală a apărut o superbă caricatură înfăţişând doi omuleţi care mergeau unul de-o parte a zidului, altul de cealaltă, purtând o eşarfă desfăşurată peste zid. Pe eşarfă scria: “Suntem berlinezi germani”. Trist...

Înainte de căderea Zidului, multe personalităţi ale fotbalului din Germania de răsărit au încercat, cu riscul vieţii, fuga în Occident. Cealaltă Germanie, liberă şi prosperă, era un miraj. Printre primii sosiţi, Jörg Berger, antrenorul reprezentativei de juniori a R.D.G. El şi-a demonstrat calităţile profesionale conducând de pe banca tehnică o seamă de cluburi importante, între care Darmstad, Ulm, Fortuna Dusseldorf, Hessen Kassel, Hannover-96, Freiburg şi Eintracht Frankfurt.

Foto: Eintracht Frankfurt, câştigătoarea Cupei UEFA în 1980: Jürgen Pahl (al doilea din dreapta în rândul de jos), Norbert Nachtweih (al treilea din dreapta în rândul de sus). (Sursa: eintracht-archiv.de).

Tot la Frankfurt au ajuns Jürgen Pahl şi Norbert Nachtweih, unul portar, celălalt mijlocaş, câştigători cu Eintracht ai Cupei UEFA în 1980. Ambii fugiseră, în urmă cu trei ani, de la Chemie Halle. Nachtweih, sub tricoul lui Bayern, a devenit apoi campion al Bundesligii. A fost nevoie de marile mişcări antitotalitare din 1989 pentru a-şi revedea mama pentru prima oară după mai bine de zece ani.

Foto: Lutz Eigendorf a fost omorât de poliţia secretă a R.D.G. (Sursa: footballrepublik.com).

A riscat, de asemenea, Lutz Eigendorf, mijlocaşul lui Dynamo Berlin, de şase ori internaţional al R.D.G., ajuns în Occident în 1979. Timp de trei sezoane, a jucat la Kaiserslautern, alături de Briegel şi Brehme, până când, în vara lui 1982, a trecut la Eintracht Braunschweig. Câteva luni mai târziu, moare într-un accident rutier. Recent, după căderea Zidului, se vorbeşte că ar fi fost un atentat al celebrei poliţii secrete STASI.

Foto: Falko Götz pe timpul când juca încă la Dynamo Berlin. (Sursa: n-tv.de).

Fuga dincolo de Zid o încearcă în 1983 şi Falko Götz, atacant la Dynamo Berlin. După un an de inactivitate (celebra suspendare!), este acceptat la Bayer Leverkusen cu care câştigă Cupa UEFA în 1988. S-a retras astă vară, de la 1.FC Koln, club la care a jucat trei ani ca... fundaş.

Foto: Pe 22 iunie 1974 a avut loc singurul meci din istorie dintre selecţionatele R.F. Germania şi R.D. Germană. Jürgen Sparwasser (stânga) marchează unicul gol al întâlnirii. (Sursa: n-tv.de).

Unul dintre ultimii fugiţi a fost Jürgen Sparwasser, figură legendară a fotbalului din Germania „democrată”, autor al golului istoric cu care răsăritenii i-au învins pe occidentali în derbyul inter-german de la Mondialele din 1974. Campion olimpic în 1976, la Montreal, Sparwasser este antrenor la Frankfurt-am-Main.

Eugen PETRESCU

„Fotbal Plus”, Nr. 66, 23-30 decembrie 1992

În memoria lui Eugen PETRESCU

După cum am promis, vă prezint o serie de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteţi citi a patra parte a serialului despre fotbaliştii din ţările est-europene care după instalarea Cortinei de fier au părăsit patria, alegând calea exilului. Prima parte o găsiţi aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR2QyOIxb7l8qnlBsFzSZa-E3u8u1JXj0GWgOk6PN_jz9loKU79-WdnJqEI, a doua aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum_27.html?spref=fb&fbclid=IwAR131ZPZRo8YiwFs9PKOMVeouH_HAA8qUceyBrG7WNLCktEitvyNMdS8ky0, iar a treia aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/11/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR3NTwEJEe6NtlTKbK8E4Uxl2EBZKti9kxvIIFETcAmGdetVw2fatzua3W0. Astăzi continuăm cu jucătorii din fosta Cehoslovavcie.

FUGA ÎN APUS: CEHI, BOEMIENI, NOMAZI… (4)

Foto: Ivo Knoflíček şi Luboš Kubík în 1989. (Sursa: derbytelegraph.co.uk).

Unul dintre cele mai interesante cazuri îl reprezintă cel al internaţionalilor cehoslovaci Luboš Kubík şi Ivo Knoflíček. Ei au evadat în vara lui 1988, după ce echipa lor, Slaria Praga, a jucat un meci amical la Hildesheim, un orăşel din apropierea Hanovrei, în Germania (pe atunci) Federală, cu echipa locală.

Prima escală a fugii lor a fost Belgia, ca etapă pentru Anglia unde, sperau ei, îi aştepta celebrul magnat de presă Robert Maxwell, el însuşi (pe nunele aderărat – Ludvik Hoch) de origine cehoslovacă, pe atunci proprietarul clubului de primă divide Derby County. Mizând pe faptul că făcuseră diligenţe pentru a obţine viza de expatriere de la forul fotbalistic din ţara lor, Kubik şi Knoflicek încearcă să forţeze mâna federaţiei cehoslovace. Dar răspunsul este negativ pe toate planurile. Însuşi Maxwell la început a încercat să-i ajute.

Foto: Luboš Kubík a jucat o finală a Cupei UEF în 1990, evoluând la Fiorentina. (Sursa: pesmitidelcalcio.com).

Prost sfătuiţi, de Peter Dubsky, un cehoslovac exilat de mulţi ani, şi de Angelo Giormani, un italian care întreţinea de câtăva vreme relaţii comerciale cu întreprinderi de stat din Ceho-Slovacia, două personaje care aveau în sfera fotbalului cunoştinţe destul de superficiale, Kubik şi Knoflicek se găsesc complet izolaţi. În pragul disperării, ei işi oferă serviciile lui Club Brugge, dar antrenorul Henk Houwaart pretinde să-i supună unui test. Cei doi refuză. Din orgoliu. Încearcă un angajament la un club spaniol. Fără rezultat. Perspectiva de a suporta un an de inactivitate devine tot mai ameninţătoare…

În cele din urmă, reuşesc să ajungă în Anglia, la Derby County, care îi legitimează ca “amatori”, le plăteşte toate cheltuielile, le asigură o locuinţă şi un autoturism. Au acum posibilitatea să se antreneze cu regularitate, să nu fie totalmente rupţi de activitatea fotbalistică.

Foto: În 1989 Ivo Knoflíček a ajuns la FC St. Pauli din Hamburg. (Sursa: fotbalcz.euweb.cz).

Din fericire pentru ei, politica mondială îşi urmează cursul, mişcările antitotalitare din Europa centrală şi răsăriteană se înteţesc. În plus, se apropie şi mondialele din Italia, astfel că „dura” federaţie cehoslovacă renunţă la tăcere: Kubik şi Knoflicek primesc drept de joc, primul la Florentina AC, cel de-al doilea la FC St. Pauli. În Italia şi Germania, ei se reîntorc la fotbalul de nivel înalt şi la o viaţă normală, deşi pentru câteva luni au fost singuri, departe de familie şi fără perspective.

Eugen PETRESCU

„Fotbal Plus”, Nr. 65, 16-23 decembrie 1992

În memoria lui Eugen PETRESCU

După cum am promis, vă prezint o serie de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteţi citi a treia parte a serialului despre fotbaliştii din ţările est-europene care după instalarea Cortinei de fier au părăsit patria, alegând calea exilului. Prima parte o găsiţi aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR2QyOIxb7l8qnlBsFzSZa-E3u8u1JXj0GWgOk6PN_jz9loKU79-WdnJqEI, iar a doua aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum_27.html?spref=fb&fbclid=IwAR131ZPZRo8YiwFs9PKOMVeouH_HAA8qUceyBrG7WNLCktEitvyNMdS8ky0. Astăzi continuăm cu jucătorii din România.

FUGA ÎN APUS: ROMÂNII CARE AU ALES LIBERTATEA (3)

Foto: Iosif Fabian, primul român campion în Italia.

Istoria „fugii” fotbaliştilor români din „raiul” socialismului victorios începe cu multă vreme în urmă, mai exact din 1947, când Iosif Fabian îşi găseşte refugiu în Italia. Avea să joace la Torino (da, la marele Torino, campion al Italiei 1947-48, pentru care a marcat 9 goluri), la Lucchese şi la Bari.

Ştafeta continuă, printre alţii, cu Mircea Petescu, campion european cu „naţionala” română de juniori în 1962 şi dublu campion naţional cu UTA în 1968-1970, acelaşi cu atât de hulitul (uneori pe nedrept) consilier de specialitate de astăzi al firmei I.M.A.M., „rămas” în Olanda spre sfârşitul carierei de jucător activ.

În aceeaşi perioadă „fuge” şi Alexandru Sătmăreanu (II), unul dintre apărătorii de seamă ai naţionalei şi ai lui Dinamo, care – sub numele de Alex Szatmari – joacă două sezoane la V.f.B. Stuttgart, în Germania „federală”, înainte de a trece oceanul pentru a-şi încerca norocul în soccerul american. Astăzi trăieşte într-un orăşel de lângă Munchen, unde se ocupă de un mare magazin specializat în comerţul cu încălţăminte.

Foto: Marcel Răducanu a fost desemnat „Fotbalistul Anului” în 1980 în România. (Sursa: romaniansoccer.ro).

Tot în Germania occidentală s-au refugiat Marcel Răducanu, despre care săptămînalul nostru a scris nu demult, dar şi Viorel Năstase, un atacant de mare talent, „rămas” la TSV Munchen 1860, de unde a fost transferat la Catanzaro în 1981.

„Goana” spre vest continuă frenetic, anii marcând cazuri mai mult sau mai puţin celebre, între care cei trei „rapidişti” de la Goteborg (după meciul cu Orgryte, pentru InterToto), Alexandru Aprodu, Gabriel Ciolponea şi Lucian Ilie, sau cazul notoriu al lui Miodrag Belodedici.

A fost nevoie de o revoluţie pentru ca românilor să li se recunoască dreptul de a-şi alege locul unde să vieţuiască şi mijloacele de existenţă.

Eugen PETRESCU

„Fotbal Plus”, Nr. 64, 9-16 decembrie 1992

În memoria lui Eugen PETRESCU

După cum am promis, vă prezint o serie de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteţi citi a doua parte a serialului despre fotbaliştii din ţările est-europene care după instalarea Cortinei de fier au părăsit patria, alegând calea exilului. Prima parte o găsiţi aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR2QyOIxb7l8qnlBsFzSZa-E3u8u1JXj0GWgOk6PN_jz9loKU79-WdnJqEI. Astăzi continuăm cu jucătorii din Polonia.

FUGA ÎN APUS: DE PE VISTULA, DINCOLO DE ELBA (2)

Foto: Joachim Siwek după ce a fugit din Polonia a evoluat în Germania, Olanda şi Elveţia. Cu BSC Young Boys a câştigat campionatul şi Cupa Elveţiei. (Sursa: Gettyimages).

Dar nu numai din Ungaria, ci practic din toate ţările Europei de răsărit, au „fugit” fotbalişti.

Joachim Siwek, atacantul echipei Polonia Bytom şi al naţionalei de juniori, care în 1977, pe când avea nouăsprezece ani, fuge în Germania, este „deschizătorul de drum” al fotbaliştilor polonezi „scăpaţi” din ţară la începutul anilor ‘80. Siwek găseşte o primă înţelegere la clubul Borussia Dortmund, dar nu debutează în Bundesliga. Joacă, totuşi, în campionatul olandez, la NAC Breda, şi în cel elveţian, la FC Chiasso, FC Vevey Sports, BSC Young Boys şi FC Locarno.

Îndată după instituirea „legii marţiale” în ţara sa natală, la 12 decembrie 1981, fuge în Statele Unite atacantul internaţional Stanisław Terlecki. Până când revine în patrie, în 1986, Terlecki este protagonist al diferitelor competiţii ale N.A.S.L. şi M.I.S.L., sub tricoul lut Pittsburg, al lui Cosmos şi al lui San Jose.

Foto: Stanisław Terlecki a disputat 29 de meciuri şi a marcat 7 goluri pentru naţionala Poloniei. (Sursa: sport.interia.pl).

Drumul bătut de Terlecki va fi parcurs de numeroşi alţi jucători. Dintre ei, sunt de menţionat portarul Piotr Mowlik şi atacantul Janusz Sybis, ambii făcând parte din lotul reprezentativ al Poloniei, care şi-au încheiat cariera în soccerul american.

A găsit ospitalitate, mai întâi în fotbalul austriac, la Wiener Sportklub, apoi în cel vest-german, la Fortuna Koln, şi portarul Jacek Jarecki, care în 1983 a părăsit ilegal Polonia şi pe Slask Wroclaw. În Germania s-a refugiat şi Janusz Turowski, de două ori internaţional, atacant al lui Pogon Szczecin. Fugit în 1985, după un an de suspendare este acceptat de Eintracht Frankfurt, club la care a jucat până deunăzi.

Foto: Janusz Turowski a jucat 5 sezoane la Eintracht Frankfurt (1986-1991), câştigând Cupa Germaniei în 1988. (Sursa: picclick.de).

Interesant de reamintit că primii jucători de fotbal din Polonia care au refuzat să se întoarcă în ţară şi s-au încumetat să-şi găsească singuri contracte profesioniste în străinătate au fost Franiel Wincenty, poreclit ulterior „Fox” (= vulpea), şi Ryszard Janecki, foşti soldaţi în corpul expediţionar polonez din cadrul forţei multinaţionale aliate, debarcate în Italia în 1943. Ei au fost legitimaţi la clubul italian AC Legnano.

Eugen PETRESCU

„Fotbal Plus”, Nr. 63, 2-9 decembrie 1992

În memoria lui Eugen PETRESCU

După cum am promis, vă prezint o serie de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi începem un fascinant serial despre fotbaliştii din ţările est-europene, care după instalarea Cortinei de fier au părăsit ţara natală, alegând calea exilului. Începem cu jucătorii din Ungaria.

FUGA ÎN APUS: REFUGIAŢII BALONULUI (1)

Foto: Anul 1978. Finala Cupei Campionilor Europeni. Lajos Kü (dreapta) luptă pentru balon cu Graeme Souness. (Sursa: Timmy Van Assche).

Londra, 10 mai 1978: Liverpool FC şi Club Brugge KV se înfruntă, pe stadionul din Wembley, în cea de-a 23-a finală a C.C.E. În formaţia belgiană, debutează – surprinzător – interul stânga Lajos Kü (18 A în Ungaria), la capătul unei lungi absenţe de pe scena internaţională din cauză că şi-a părăsit ţara. Istoria lui Kü, povestită atâtor gazetari prezenţi, supune atenţiei generale cazul fotbalistului „fugit”.

Protagonist al unui lung „roman”, ale cărui capitole se referă la perioada de după război şi la evenimentele din Budapesta 1956, la visurile de libertate şi la venirea tancurilor sovietice, la una dintre cele mai celebre echipe din istoria fotbalului maghiar, mândria unei întregi naţiuni, naţionala care în 1953 a dat o adevărată lecţie de fotbal maeştrilor englezi, chiar pe Wembley. Aceeaşi naţională care, în 1956, fuge „in corpore” în Occident, luând drumul Spaniei, acolo unde este singura federaţie care permite refugiaţilor să joace în campionatul intern.

Foto: Ferenc Puskás, cel mai bun jucătoar maghiar din istorie.

Către sfârşitul anilor ‘50, mulţi dintre principalii „actori” ai ligii spaniole sunt unguri. La Real Madrid, care în 1960 cucereşte pentru a cincea oară Cupa Campionilor Europeni surclasând pe Eintracht Frankfurt cu 7-3, ungurul Ferenc Puskás, readmis în acel sezon în competiţiile internaţionale, înscrie nu mai puţin de patru goluri. Sunt tot unguri, si tot „fugiţi”, şi László Kubala, Sándor Kocsis şi Zoltán Czibor, „stelele” de la FC Barcelona, cea care în sezonul următor pune capăt hegemoniei madrilene în C.C.E.

Foto: Kocsis, Kubala şi Czibor, legendele Barcelonei. (Sursa: mult-kor.hu).

„Fugit” de origine ungară este şi István Nyers, atacant la Internazionale la începuturile anilor ‘50. Ungur este şi Árpád Fazekas, portar mai întâi la Bayern şi apoi la Anderlecht către sfârşitul anilor ‘50, de asemenea „fugit” din ţara sa. Tot ungur „fugit” este şi Attila Ladinsky, golgeter al campionatului belgian sub tricoul lui Anderlecht, la începutul anilor ‘70.

Eugen PETRESCU

„Fotbal Plus”, Nr. 62, 25 noiembrie – 2 decembrie 1992