În memoria lui Eugen PETRESCU

După cum am promis, vă prezint o serie de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteţi afla cine sunt „oriundi”, care internaţionali români au îmbrăcat şi tricoul altor ţări sau cine sunt fotbaliştii care au evoluat pentru trei (!) reprezentative.

INTERNAŢIONALI „CĂLĂTORI”

Foto: Alfredo Di Stefano a jucat un rol crucial în cucerirea de către Real Madrid a Cupei Campionilor Europei de cinci ori în cinci sezoane consecutive. A evoluat pentru echipele naţionale ale Argentinei, Columbiei şi Spaniei, dar, paradoxal, nu a participat la nici un campionat mondial.

Analele fotbalului mondial consemnează un mare număr de jucători, mai mult sau mai puţin celebri, care, dintr-un motiv sau altul, au evoluat în mai multe echipe reprezentative. Cele mai frecvente sînt cazurile de jucători, internaţionali în ţara de baştină, care au devenit prin emigrare cetăţeni ai unei noi patrii.

De largă notorietate sînt jucătorii sudamericani, de origine etnică italiană, ajunşi la o certă valoare şi tentaţi să revină în Italia. Ei sînt celebrii „oriundi”. Este aici momentul să precizăm că termenul nu trebuie interpretat în sensul că respectivii ar fi jucat „oriunde”, ci doar că „oriundo” în italiană înseamnă „originar” (legislaţia timpului prevedea că cetăţenia italiană nu putea fi acordată decît persoanelor care aveau strămoşi italieni). Cîteva coloane mai la dreapta, publicăm o listă a tuturor jucătorilor „oriundi” italieni.

“ORIUNDI” ITALIENI

(jucători născuţi în altă ţară, dar care au evoluat în „squadra azzurra”, unii după ce fuseseră internaţionali ai ţării de origine):

Ermanno AEBI (Elveţia) 2 A pentru Italia;

José João ALTAFINI (8 A Brazilia) 6 A;

Michele Angelo (Miguel Angel) ANDREOLO (Uruguay) 26 A;

Antonio Valentin ANGELILLO (11 A Argentina) 2 A;

Renato CESARINI (2 A Argentina) 11 A;

Dino DA COSTA (Brazilia) 1 A + 1 B;

Attilio (Atilio José) DEMARIA (3 A Argentina) 13 A + 4 B;

Riccardo FACCIO (Ricardo Gregorio FACCIO Porta) (3 A Uruguay) 5 A + 2 B;

Ottavio (Octavio) FANTONI (II) (Brazilia) 1 A;

Francesco FEDULLO (1 A Uruguay) 2 A + 4 B;

Edwin “Eddie” Ronald FIRMANI (Africa de Sud + Anglia) 3A + 1B;

Claudio GENTILE (Libia) 71 A;

Alcides GHIGGIA (Alcides Edgardo GHIGGIA Pereyra) (12 A Uruguay) 5 A;

Enrico (Enrique) GUAITA (4 A Argentina) 10 A + 1 B;

Anfilogino (Amphilóquio Marques) GUARISI (4 A Brazilia) 6 A + 2 B;

Julio LIBONATTI (15 A Argentina) 17 A;

Francisco Ramon LOJACONO (8 A Argentina) 8 A + 2 B;

Rinaldo Fioramonte MARTINO (20 A Argentina) 1 A;

Ernesto MASCHERONI (13 A Uruguay) 2 A;

Humberto Dionisio MASCHIO (12 A Argentina) 2 A + 1 B;

Luis Felipe MONTI (16 A Argentina) 18 A;

Miguel Ángel MONTUORI (Argentina + Chile) 12 A;

Giovanni (Johnny) MOSCARDINI (Scoţia) 9 A;

Raimundo Bibiani “Mumo” ORSI (13 A Argentina) 35 A;

Bruno PESAOLA (Argentina) 1 A + 1 B;

Roberto PORTA (33 A Uruguay) 1 A + 1 B;

Ettore PURICELLI (Héctor PURICELLI Seña) (Uruguay) 1 A;

Eduardo RICAGNI (Argentina) 3 A;

Attila SALLUSTRO (Paraguay) 2 A + 2 B;

Raffaele SANSONE (Uruguay) 3 A + 3 B;

Juan Alberto “Pepe” SCHIAFFINO Villano (21 A Uruguay) 4 A;

Alessandro SCOPELLI (Alejandro SCOPELLI Casanova) (8 A Argentina) 1 A;

Enrique Omar SIVORI (19 A Argentina) 9 A;

Angelo Benedicto SORMANI (Brazilia) 7 A + 1 B;

Giuseppe WILSON (Anglia) 3 A.

Foto: Trei faimoşi “oriundi” italieni, José Altafini, Antonio Angelillo şi Omar Sívori, la un meci al “squadrei azzurra” în 1961.

Parcurgînd această listă, veţi avea surpriza să întîlniţi nume celebre, între care Orsi, campion mondial cu Italia în 1934 după ce fusese internaţional argentinian, sau Altafini, campion mondial în 1958 cu Brazilia (pentru care a jucat în total de 19 ori) şi devenit ulterior internaţional italian. Dar în „squadra azzurra” au jucat şi internaţionali din alte ţări, cum ar fi elveţianul Aebi sau sudafricanul Firmani.

Numeroase sînt situaţiile persoanelor cu dublă cetăţenie, ca efect al vremurilor tulburi din preajma Primului sau celui de-al Doilea Război Mondial. În această categorie se înscriu numeroşi internaţionali români, despre care nu prea s-a vorbit vreme de mai bine de patru decenii din motive lesne de imaginat. Pentru prima dată în presa românească publicăm (vezi mai jos) lista completă a „tricolorilor” români care au fost şi internaţionali ai altor ţări. Între ei, nume celebre ca Baratky, Bodola, Humis sau Petschowski.

Foto: Iuliu Bodola, fotbalist român de etnie maghiară, 50 de ani a fost golgheterul absolut al echipei naţionale a României (30 de goluri). Ulterior a fost depăşit doar de Gheorghe Hagi, cu 35 de goluri marcate.

INTERNAŢIONALI ÎN ROMÂNIA ŞI APOI ÎN UNGARIA

Iuliu (Gyula) BODOLA 48 A România + 13 A Ungaria        

Nicolae (Miklós) KOVÁCS (I) 37 A România + 1 A Ungaria

Adalbert (Albert) MARCU (MARKSTEINER) 2 A România + 1 A Ungaria     

Francisc (Ferenc) SPIELMANN (SÁRVÁRI) 11 A România + 7 A Ungana

Albert (Adalbert) STRÖCK (TÖRÖK) (II) 8 A România + 15 A Ungaria

Mihai (Mihály) TÄNZER (TÁNCOS) 10 A România + 5 A Ungaria

Ştefan (István) AUER (AVAR) (II) 2 A România + 21 A Ungaria

Pavel (Pál) TELEKI 1 A România + 8 A Ungaria

INTERNAŢIONALI ÎN UNGARIA ŞI APOI ÎN ROMÂNIA

Iuliu (Gyula) BARATKY 9 A Ungaria + 20 A România

Iosif (József) PETSCHOWSKI (PERÉNYI) 3 A Ungaria + 32 A România

Francisc (Ferenc) MÉSZÁROS 1 A Ungaria + 3 A România

Zoltán SZANISZLÓ (II) 1 A Ungaria + 5 A România

INTERNAŢIONAL ÎN UNGARIA, APOI ÎN ROMÂNIA ŞI DIN NOU ÎN UNGARIA

Mihai (Mátyás) TÓTH (III) 16 A Ungaria + 2 A România

INTERNAŢIONAL ÎN GRECIA ŞI APOI ÎN ROMÂNIA

Constantin (Kostas) HUMIS (CHOUMIS) 9 A Grecia + 2 A România

Foto: Costică Humis este considerat, atât în Grecia cât şi în România, ca fiind unul dintre cei mai buni atacanţi ai anilor 1930. Jucând la Venus Bucureşti a fost coleg cu basarabenii Colea şi Petea Vâlcov. (Sursa: libertatea.ro).

În sfîrşit, de dată mai recentă, situaţia jucătorilor refugiaţi din calea terorii comuniste, exemplele cele mai celebre fiind Puskas şi Kubala, fugiţi din Ungaria, deveniţi cetăţeni spanioli, apoi internaţionali în reprezentativa Spaniei.

ALŢI INTERNAŢIONALI “MULTIPLI”:

Alfredo Stéfano DI STÉFANO Laulhé (6 A Argentina + 4 A Columbia + 31 A Spania);

Ladislao (Ladislav, László) KUBALA (6 A Cehoslovacia + 3 A Ungaria + 19 A Spania + 4 A Catalonia);

Ferenc (Purczeld Bíró) PUSKÁS (85 A Ungaria + 4 A Spania);

José Emilio SANTAMARÍA Iglesias (20 A Uruguay + 16 A Spania);

Alberto Pedro SPENCER Herrera (11 A Ecuador + 5 A Uruguay).

Foto: În 1999, când FC Barcelona îşi sărbătorea un secol de existenţă, Ladislao Kubala a fost desemnat cel mai bun jucător din istoria clubului. (Sursa: imdb.com).

Despre Kubala, se cuvin cîteva precizări: născut în anul 1927, la Budapesta, într-o familie de slovaci, el a fost jucătorul care a „sintetizat” într-un singur caz particular toate cazurile generale, şi emigrare, şi dublă cetăţenie, şi vremuri tulburi, şi „fuga în apus”, fiind recordmanul selecţiilor multiple: a jucat pentru patru naţionale! În condiţii unice, un record unic, inegalabil!

Eugen PETRESCU

„Fotbal Plus”, 1993

P.S. Iarăşi îmi voi permite să-l completez pe prietenul şi mentorul meu, Eugen Petrescu.

De la un timp încoace a devenit imposibil ca un jucător să evolueze pentru două naţionale „A” diferite. Cu toate acestea italienii nu s-au dezis să folosească fotbalişti din alte ţări care au origini în Peninsulă. Astfel, lista cu „oriundi” italieni a fost completată cu încă 7 jucători:

AMAURI Carvalho de Oliveira (Brazilia) 1 A;

Mauro Germán CAMORANESI Serra (Argentina) 56 A;

Roberto DI MATTEO (Elveţia) 34 A;

Cristian Daniel LEDESMA (Argentina) 1 A;

ÉDER Citadin Martins (Brazilia) 26 A;

Pablo Daniel OSVALDO (Argentina) 14 A;

Giuseppe ROSSI (SUA) 30 A.

După cum vedeţi nu sunt anonimi în fotbal. Spre exemplu, Mauro Camoranesi a ajutat Italia să devină campionă mondială în 2006, iar Giuseppe Rossi a devenit golgheterul Jocurilor Olimpice din 2008, evoluând în tricoul „squadrei azzurra”.

În ce priveşte internaţionalii care au evoluat pentru România şi apoi pentru Ungaria, vreau să amintesc că doi dintre aceştia (Albert Ströck şi Mihai Tänzer) la mijlocul anilor 1920 au evoluat la formaţia Fulgerul Chişinău. (Andrei PRODAN)