Istoria Jocurilor Olimpice moderne (1)

În perioada 26 iulie – 11 august, la Paris se va desfășura cea de-a XXXIII-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară. După ce a organizat Olimpiadele din 1900 și 1924, capitala Franței va deveni al doilea oraș care va găzdui Olimpiada de trei ori, după Londra (1908, 1948 și 2012). De asemenea, 2024 va marca centenarul Jocurilor de la Paris din 1924 și a șasea ediție olimpică găzduită de Franța (trei vara și trei iarna). Astăzi începem un fascinant serial despre istoria Jocurilor Olimpice de vară.

RENAŞTEREA JOCURILOR OLIMPICE

Ideea renaşterii Jocurilor Olimpice aparţine lui Johann Christoph Friedrich GutsMuths încă în anul 1793 dar ea nu are ecou...

Ernst Curtius, după ce efectuează săpături arheologice şi redescoperă Olympia, ţine în anul 1852, la Berlin, o conferinţă care nu captează, nici ea, prea mult, interesul...

Promotorul cel mai activ al renaşterii Jocurilor Olimpice devine, însă, Evanghelie Zappa, înainte cu 30 de ani de ziua în care Pierre de Coubertin îşi prezintă, la Sorbona, memorabila conferinţă.

Evanghelie Zappa. Sursa foto: historia.ro.

Născut în Epir, în anul 1800, Zappa participă la luptele pentru independenţa Greciei (1821-1829) pe care le încheie cu gradul de maior.

În anul 1833 se stabileşte în România şi se ocupă cu negoţul de cereale dar, în acelaşi timp, manifestă interes deosebit pentru cultura ţării, fiind un om înaintat al vremii în care a trăit. El sprijină cu fonduri întemeierea Academiei Române, iar în anul 1860 dăruieşte 5.000 de galbeni, în monede vechi de aur, pentru redactarea unei gramatici şi întocmirea dicţionarului limbii române, sumă la care adăugă încă 1.000 de galbeni prin testament.

Dar, opera sa cu cel mai larg răsunet internaţional a fost organizarea primelor competiţii menite să reînvie jocurile antice greceşti, în care scop donează 600.000 de franci, sumă acceptată de guvernul elen. Ca urmare, ia fiinţă „Fundaţia Olympicelor”, iar Evanghelie Zappa îşi lărgeşte propunerea ca la celebrarea Jocurilor Olimpice din 4 în 4 ani după „obiceiurile strămoşeşti” să aibă loc şi concursuri literare, muzicale şi de arte plastice, precum şi expoziţii de produse agricole şi industriale.

În acest scop începe construcţia unor clădiri, proiectate de arhitectul danez Theophil von Hansen care, în anul 1896, vor fi locuite de sportivii prezenţi la prima ediţie a Jocurilor Olimpice (clădirile respective sunt considerate precursoare ale „satelor olimpice” de mai târziu).

Așa trebuie să fi arătat întrecerile olimpice în anul 1859 – această prima ediție și urmatoarele trei au rămas în istorie sub denumirea de „Olimpiadele lui Zappa”. Sursa foto: historia.ro.

În anul 1859 se desfăşoară la Atena primele jocuri „preolimpice”, mai mult pe străzi şi în Piaţa publică Louis datorită faptului că nu s-a încheiat la timp refacerea vechiului stadion, pentru ca în anii 1870, 1875, 1888 şi 1889 să se organizeze noi ediţii – toate nereuşite – dar care – ceea ce este deosebit de pozitiv – au slujit ideii olimpismului.

Dar, după cum se ştie, reinstituirea Jocurilor Olimpice şi începutul erei moderne a acestora este nemijlocit legată de perseverenţa şi tenacitatea lui Pierre de Coubertin (1863-1937), care încă de când avea vârsta de 24 de ani şi-a început campania pentru renaşterea lor.

Pierre de Coubertin. Sursa foto: coubertin.org.

În seara zilei de 25 noiembrie 1892, în marele amfiteatru de la Sorbona, Pierre de Coubertin pronunţă celebrele cuvinte: „Trebuie să internaţionalizăm sportul, trebuie să organizăm noi Jocuri Olimpice!”, într-o atmosferă de... indiferenţă totală.

În acest context, în anul 1893 i se alătură, însă, Charles Herbert – secretar al „International Athletic Association” din Londra şi William Milligan Sloane – profesor la Universitatea Princeton din S.U.A. şi, împreună, hotărăsc convocarea pentru anul următor a unui congres internaţional pe a cărui ordine de zi – printre altele – se regăseşte şi „posibilitatea restaurării Jocurilor Olimpice”.

La 16 iunie 1894 se deschide, la Paris, congresul la care participă delegaţi din 12 ţări însă cu adeziuni din partea a încă 21 de ţări şi care îşi schimbă, în ajun, denumirea în „Congresul pentru reinstaurarea Jocurilor Olimpice” (la deschidere participă aproape 2.000 de persoane).

În ziua de 23 iunie 1894 s-a hotărât organizarea jocurilor din 4 în 4 ani şi se constituie primul Comitet Internaţional Olimpic din care au făcut parte: poetul grec Dimitrios Bikelas – preşedinte; E. Callot şi Pierre de Coubertin (Franţa), secretari generali; generalul A. D. Butovski (Rusia); maiorul Victor Balck (Suedia); profesorii W. M. Sloane (S.U.A.), Jiří Guth-Jarkovský (Boemia) şi J. Zubiaur (Argentina); Fr. Kemény (Ungaria), C. Herbert şi lordul Ampthill (Anglia); L. A. Cuff (Noua Zeelandă), cărora li s-au alăturat, provizoriu, contele Lucchesi-Palli (Italia) şi contele Max de Bousies (Belgia).

Membrii primul Comitet Internaţional Olimpic.

În cadrul congresului s-au discutat două propuneri privind reluarea jocurilor: 1900 – Pierre de Cobertin şi 1896 – poetul Bikelas care adaugă – în amintirea Olympiei – Atena, ca loc de desfăşurare a lor, ultima propunere fiind adoptată prin aclamaţii.

Grecia, însă, nu era pregătită pentru un eveniment de o asemenea amploare, guvernul opunându-i-se ditorită greutăţilor financiare în care se afla ţara. Totuşi, prin perseverenţa şi tenacitatea care-l caracteriza, în cele din urmă, a ieşit învingător Pierre de Coubertin. S-a organizat o subscripţie publică pentru strângerea de fonduri, iar bancherul grec George Averoff din Alexandria îşi asumă răspunderea reconstituirii, cu marmură albă, a stadionului antic din Atena situat pe colina Himet (construit sub Marc Aureliu, înfrumuseţat de Herodes Atticus şi refăcut pe vremea lui Pericle).

În acest fel, Jocurile erau gata de start!

Autori: Chiriac MANUȘARIDE și Chevorc GHEMIGEAN

Sursa: „Aproape totul despre fotbal”. București, 1986