Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (7)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a VII-a a Olimpiadei Albe care a avut loc în stațiunea italiană Cortina d’Ampezzo în 1956. Partea precedentă a serialului, consacrată Jocurilor Olimpice de iarnă din 1952, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-6.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1956. Designer – Franco Rondinelli

EDIŢIA a VII-a. CORTINA D’AMPEZZO 1956

Aleasă ca gazdă a Jocurilor Olimpice din 1944, care nu s-au disputat din pricina războiului, Cortina d’Ampezzo şi-a văzut în fine visul cu ochii. A VII-a ediţie a Olimpiadei Albe a fost organizată la staţiunea italiană din Munţii Dolomiţi între 26 ianuarie şi 5 februarie 1956.

O Flacără Olimpică a fost aprinsă simbolic la Roma, în vechiul Capitoliu. Pentru prima dată în istoria Jocurilor o femeie, schioarea italiană Giuliana Minuzzo-Chenal, medaliată cu bronz la coborare în anul 1952, la Oslo, a rostit jurământul olimpic.

Jocurile Olimpice de iarnă din 1956 au avut loc la Cortina d’Ampezzo, Italia, în 1956

Stadio Olimpico del Ghiaccio (Stadionul Olimpic de Gheață) a fost locul unde președintele țării, Giovanni Gronchi a dat startul competiției. Totuşi, festivitatea de deschidere a început cu un incident. Ultimul purtător al torţei, Guido Caroli, a pătruns în stadion pe patine şi, în încercarea de a da roată acestuia, s-a împiedicat de un cablu şi a căzut, aproape stingând flacăra.

Emblema oficială a Olimpiadei din 1956. Designer: Franco Rondinelli

Supranumită „Regina Dolomiţilor” (Regina delle Dolomiti), Cortina d’Ampezzo, cea mai în vogă stațiune italiană de sporturi de iarnă, a doborât toate recordurile de participare de până atunci la Jocurile Olimpice hibernale. Astfel, nu mai puţin de 821 de sportivi, dintre care 134 de femei, din 32 de ţări au concurat la patru sporturi (bob, hochei pe gheaţă, patinaj: artistic şi viteză, schi: alpin, sărituri, fond şi combinata nordică) şi 24 de probe, dintre care 7 feminine. Au fost introduse, în premieră, două probe la schi fond: 30 km masculin şi 3x5 km ştafetă feminină. Bolivia, Iran și URSS și-au făcut debutul, iar cele două Germanii s-au prezentat cu o singură delegaţie. Cei mai mulți reprezentanți au avut SUA (67), Italia (65), Germania (63) și Austria (60). Bolivia s-a prezentat cu un singur sportiv.

Patinajul viteză s-a desfășurat pe Lacul Misurina, pe gheață naturală, la aproximativ 13 km de Cortina d’Ampezzo, şi a fost întâia competiţie în 24 de ani în care Norvegia nu a câştigat nicio cursă.

Acestea au fost primele Jocuri Olimpice de iarnă transmise în direct de televiziuni (drepturile de televizare au fost vândute începând cu Jocurile Olimpice de vară de la Roma, din 1960) şi, totodată, primele la care s-a folosit cronometrajul electronic. 

 

Vedeta întrecerii a fost Toni Sailer, care s-a impus în toate cele trei probe de schi alpin (coborâre, slalom şi slalom uriaş) pentru prima oară în istoria Jocurilor. Sursa foto: wikipedia.org

Performerul acestei ediţii a fost austriacul Anton „Toni” Sailer, care a devenit primul schior alpin câștigător a trei medalii olimpice de aur. Supranumit „Blitz from Kitz”, adică fulgerul din Kitzbühel, el a început prin a câștiga slalomul uriaș cu 6,2 secunde, cea mai mare marjă de victorie din istoria olimpică. A câștigat apoi slalomul, înregistrând cel mai bun timp în ambele manșe, și coborârea cu 3,5 secunde.

Evgheni Grişin, dublu campion olimpic la Cortina d’Ampezzo. Sursa foto: wikipedia.org

Patinatorul de viteză sovietic Evgheni Grişin a reuşit să-şi adjudece două titluri supreme. De altfel, sovieticii au cucerit trei dintre cele patru titluri posibile la patinaj viteză.

Suedezul Sixten Jernberg, supranumit „maratonistul zăpezii”, care a luat startul la toate cursele de fond a cucerit patru medalii (una de aur, două de argint și una de bronz).

Madeleine Berthod dusă în brațe de suporterii elvețieini. Sursa foto: gettyimages.com

Elvețianca Madeleine Berthod și-a sărbătorit ziua de naștere câștigând coborârea cu o diferență uimitoare de 4,7 secunde. Pavel Kolcin din URSS a devenit primul non-scandinav care a obținut o medalie la schi fond. Italienii s-au impus la bob, prin fabulosul pilot Eugenio Montale, iar la patinaj artistic, americanii s-au devedit a fi imbatabili, cucerind titlurile atât la feminin, prin Tenley Albright, cât şi la masculin, prin Hayes Alan Jenkins.

Tenley Albright şi Hayes Alan Jenkins, câștigătorii competițiilor la patinaj artistic. Sursa foto: gettyimages.com

La Cortina d’Ampezzo, selecționata Uniunii Sovietice a întrerupt dominaţia echipei de hochei a Canadei (ocupanta locului 3), învingând în finală SUA, după un turneu încheiat fără vreo înfrângere.

Primele locuri în clasamentul general pe medalii: URSS (16 medalii, din care 7 de aur, 3 de argint, 6 de bronz), Austria (11 medalii, din care 4 de aur, 3 de argint, 4 de bronz), Finlanda (7 medalii, din care 3 de aur, 3 de argint, una de bronz), Elveţia (6 medalii, din care 3 de aur, 2 de argint, una de bronz). În total 13 națiuni au câștigat medalii, dintre care 9 țări au cucerit medalii de aur.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, olympic.md, stiridebine.ro