Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (9)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a IX-a a Olimpiadei Albe care a avut loc în orașul Innsbruck din Austria în anul 1964. Partea precedentă a serialului, consacrată Jocurilor Olimpice de iarnă din 1960, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-8.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1964. Designer – Wilhelm Jaruska

EDIŢIA a IX-a. INNSBRUCK 1964

Jocurile hibernale au revenit în Europa. Cea de-a IX-a ediţie a Olimpiadei de iarnă s-a desfăşurat la Innsbruck în perioada 29 ianuarie – 9 februarie 1964.

Oraşul Innsbruck, capitala provinciei Tirol, este considerat de localnici „inima Munţilor Alpi”. Situat în sud-vestul Austriei, localitatea este vizitată cu regularitate de adepţii sporturilor de iarnă, dar şi de cei îndrăgostiţi de natură, libertate, cultură, artă şi istorie. Numele oraşului este rezultat din combinarea cuvintelor „Inn” şi „Brucke”, adică „Podul Innului”, trimitere la numele râului care străbate aşezarea.

Un amănunt de culoare: fluviul Inn (care dă şi denumirea staţiunii) izvorăşte din Alpii Elveţieni, câţiva kilometri mai sus de St. Moritz, ceea ce face ca patru ediţii ale Jocurilor Olimpice să fi fost organizate pe malurile acestui râu: două ediţii la St. Moritz (1928: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-2.html şi 1948: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-5.html) şi alte două la Innsbruck (1964 şi, vom vedea, 1976).

Stadionul Bergiselschanze, unde a avut loc deschiderea Olimpiadei de iarnă din 1964

Deschiderea oficială a Jocurilor Olimpice a avut loc pe stadionul Bergiselschanze și a fost făcută de preşedintele Austriei, Adolf Schärf. A fost prima ediţie pentru care flacăra olimpică a fost aprinsa, la fel ca în cazul Jocurilor Olimpice de vară, la Olympia, Grecia. De atunci aceasta este procedura oficială.

Сonditiile meteo nu au ținut cu organizatorii. Buna desfăşurare a competiţiilor a fost periclitată de lipsa zăpezii, în 1964 fiind cea mai caldă iarnă din ultimii 58 de ani. Situaţia a fost remediată cu ajutorul armatei austriece. Nu mai puţin de 20.000 de blocuri de gheaţă au fost aduse din munţii din apropiere, pentru construcţia pistelor de sanie şi bob. Totodată, au fost aduşi 40.000 de metri cubi de zăpadă pe pantele care găzduiau cursele de schi alpin, la care s-au adăugat încă 20.000 de metri cubi de rezervă.

La Jocurile Olimpice de iarnă din 1964 pentru prima oară numarul participantilor trece de 1.000 (1.091 de sportivi, dintre care 173 de femei), grație alegerii inspirate a gazdei, una europeană, în primul rând, dar și din punct de vedere al utilităților, fiind vorba de un oraș la o altitudine de numai 574 m, dar alături de munți. A fost înregistrată și o prezență-record de spectatori, întrecerile fiind urmărite de peste un milion de oameni. Deosebit de populare au fost probele de schi şi meciurile de hochei pe gheaţă.

Emblema oficială a Olimpiadei din 1964. Designer: Arthur Zelger. Emblema reprezintă stema din Innsbruck, care arată podul de pe râul Inn, care leagă orașul vechi și cartierul Hötting

În competiţie au intrat sportivi din 36 de ţări. Din cauza politicii de apartheid, Africa de Sud a fost exclusă de la aceste Jocuri și a revenit abia în 1992. Au debutat Mongolia, Coreea de Nord şi India. Cei mai mulți reprezentanți i-au avut echipa unită a Germaniei (96), SUA (90), Austria (83) și Elveția (72). La start s-a prezentat un singur sportiv din India.

Participanţii s-au întrecut la şase sporturi: bob, biatlon, hochei pe gheaţă, patinaj (artistic şi viteză), sanie, schi (alpin, sărituri, fond şi combinata nordică). Numărul probelor a fost de 34, dintre care 21 masculine, 12 feminine şi una mixtă.

Concursul de sanie a fost introdus, în premieră, între probele olimpice, însă moartea britanicului Kazimierz Skrzypecki într-o cursă de pregătire, înaintea debutului Jocurilor, a atras după sine o cantitate serioasă de publicitate negativă. Din păcate competiția a fost marcata și de o altă tragedie, schiorul australian Ross Milne și el și-a pierdut viața în timpul unor antrenamente.

La Innsbruck 1964 a fost introdus cronometrajul la sutime de secundă pentru probele de schi alpin şi, tot ca noutate, austriecii au construit prima pista artificiala la bob, ceea ce a dus la un control mai bun, mai puţin periculos pentru sportivi.

Vedeta competiției a fost Lidia Skoblikova, care a câștigat toate cursele de patinaj viteză. Sursa foto: wikipedia.org.

A fost prima ediţie la care un sportiv a izbutit să obţină patru medalii de aur. Performanţa a fost reuşită de sovietica Lidia Skoblikova, neînvinsă la patinaj viteză (500, 1.000, 1.500 și 3.000 m).

Ceea ce a devenit fără discuție concursul central al Olimpiadei Albe, schiul alpin, a fost marcat de „afacerea” de familie a surorilor Goitschel, din Franța. În proba de slalom, Marielle (18 ani) ia argintul, în spatele surorii ei Christine (19 ani). Două zile mai târziu, Marielle îşi ia revanşa şi câştigă aurul în faţa lui Christine, în proba de slalom uriaş.

3 februarie 1964. Innsbruck. Marielle Goitschel (dreapta) o sărută pe sora ei mai mare, Christine, după ce au câștigat medaliile de aur și argint la slalom uriaș. Cu două zile mai devreme, la slalom, situația a fost inversă, Christine câștigând aurul, iar Marielle, argintul. Sursa foto: gettyimages.com

Italianul Eugenio Monti s-a remarcat nu doar prin rezultate, dar şi prin gestul său de a ajuta delegaţia britanică, punând la dispoziţia echipajului Tony Nash şi Robin Dixon o piesă pentru bob, fără de care cei doi nu ar fi putut termina proba. Echipa britanică a cucerit titlul olimpic, iar cea italiană a terminat pe locul al treilea. Pentru sportivitatea de care a dat dovadă, Eugenio Monti a devenit primul laureat al medaliei Pierre de Coubertin.

Eugenio Monti (dreapta), primul laureat al medaliei Pierre de Coubertin, acordată pentru gestul de Fair Play de la Olimpiada de iarnă din 1964. Sursa foto: gettyimages.com

La Jocurile Olimpice de iarnă din 1964, a participat pentru prima oară şi naţionala de hochei pe gheață a României, care-l avea în echipă pe viitorul tenisman Ion Ţiriac, care în 1970 a câștigat împreună cu Ilie Năstase turneul de la Roland Garros, iar în perioada 1998-2004 a deținut funcția de Președinte al Comitetului Olimpic Român.

Tenismanul Ion Ţiriac a făcut parte din lotul naţionalei de hochei a României la Jocurile de la Innsbruck 1964. Sursa foto: Facebook/Muzeul Sportului

Din nou Uniunea Sovietica s-a impus la numărul de medalii câștigate, 25 (11 de aur, 8 de argint, 6 de bronz). Urmează Austria (12 medalii, dintre care 4 de aur, 5 de argint, 3 de bronz), Norvegia (15 medalii, dintre care 3 de aur, 6 de argint, 6 de bronz) și Finlanda (10 medalii, dintre care 3 de aur, 4 de argint, 3 de bronz). În total 19 țări au obtinut puncte, 14 medalii, 11 medalii de aur.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, stiridebine.ro