воскресенье, 14 июля 2024 г.

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (14)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XVI-a a Olimpiadei care a avut loc în orașul australian Melbourne în anul 1956. Partea a 13-a, consacrată ediției a XV-a a Jocurilor Olimpice disputate la Helsinki în 1952, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-13.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1956. Designer – Richard Beck.

EDIŢIA a XVI-a. MELBOURNE 1956

Cu ediţia de la Melbourne, olimpismul a cucerit noi poziţii. Părăsind Europa şi America, Jocurile Olimpice se desfăşoară, pentru prima oară în istoria lor de peste o jumătate de secol, pe un alt continent – în Australia (a fost prima Olimpiadă care a avut loc în emisfera sudică). Totuşi, din cauza legislaţiei care restricţiona intrarea animalelor pe teritoriul australian, întrecerile ecvestre au fost găzduite de oraşul Stockholm (Suedia) în luna iunie.

Posterul oficial al Olimpiadei din 1956 (întrecerile ecvestre). Designer – John Sjösvärd.

Melbourne a obţinut dreptul de a organiza Jocurile Olimpice, în aprilie 1949, în detrimentul oraşelor Buenos Aires, Mexico City, Montreal, dar şi în dauna a şase citadele americane.

Locaţia aleasă pentru această Olimpiadă a pus unele probleme mai multor atleţi din Europa şi America. Aclimatizarea a fost problema multor competitori care nu au avut suficiente fonduri pentru a-şi permite să stea în avans. Şi costurile de călătorie au avut un impact negativ, numărul participanţilor scăzând, la fel ca şi numărul ţărilor.

Emblema oficială a Jocurilor Olimpice din 1956. Designer – necunoscut.

Din cauza implicării Taiwanului s-a retras China, „criza suez” a scos Egiptul şi Libanul, în timp ce Liechtenstein, Olanda, Spania şi Elveţia s-au retras ca semn de protest împotriva invaziei Uniunii Sovietice a Ungariei (4 – 10 noiembrie 1956).

Evenimentele politice au avut impact şi asupra unor competiţii. La Melbourne 1956 a avut loc cel mai faimos meci de polo pe apă din istoria olimpică, între Ungaria şi URSS. Semifinala dintre sovietici şi maghiari a fost descrisă ca meciul cu „sânge în apă”. După cum s-a meționat, cu câteva zile înainte de începerea Jocurilor Olimpice, la Budapesta a început o revoluţie, care a fost reprimată de URSS. În astfel de circumstanţe, semifinala a fost evident extrem de tensionată între cele două ţări comuniste. Ungurii au dominat însă partida, conducând cu 4-0, la un moment dat. Cu câteva minute înainte de sfârşitul partidei, sovieticul Valentin Prokopov l-a lovit în faţă pe jucătorul maghiar Ervin Zádor, căruia i-a ţâşnit sângele, în apă, la propriu. Meciul a fost oprit şi Ungaria a fost declarată câştigătoare. În finala, pe care Zádor nu a putut să o joace din cauza accidentării, Ungaria a învins Iugoslavia cu 2-1 şi a câştigat cea de-a patra medalie olimpică de aur la polo pe apă.

Ervin Zádor după meciul cu „sânge în apă”. Sursa foto: gettyimages.com.

Jocurile au fost deschise oficial de Ducele Philip de Edinburgh şi Regele Gustav VI Adolf al Suediei. Jurământul atleţilor a fost depus de Heikki Savolainen, iar flacăra olimpică a fost aprinsă de Hans Wikne şi Ron Clarke.

Larisa Latînina a câştigat la Melbourne șase medalii. Până în 2012 era cea mai titrată sportivă olimpică, câștigând în total 18 medalii (9 de aur, 5 de argint și 4 de bronz). Sursa foto: gettyimages.com.

Gimnasta sovietică Larisa Latînina a câştigat 4 medalii de aur (6 medalii în total), iar favorita gazdelor, Betty Cuthbert a câştigat 3 medalii de aur la sprint.

Emil Zátopek s-a retras după ce a ieşit al şaselea la maraton şi sovieticul Vladimir Kuţ a luat titlul olimpic atât la 5.000 de metri cât şi la 10.000 de metri.

Cifrele JO Melbourne 1956, Stockholm 1956

Datele de desfăşurare: 22 noiembrie – 8 decembrie 1956 (Melbourne) şi 10 – 17 iunie 1956 (Stockholm).

Număr de ţări participante: 67.

Număr de sportivi: 3.342 (384 femei), la 18 discipline, în 151 de probe (26 feminine).

Număr de medalii decernate: 470 (153-159-158)

Podiumul pe medalii:

1. URSS: 37 aur, 29 argint, 32 bronz, total 98;

2. SUA: 32 aur, 25 argint, 17 bronz, total 74;

3. Australia: 13 aur, 8 argint, 14 bronz, total 35.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro, agerpres.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (13)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XV-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Finlandei în anul 1952. Partea a 12-a, consacrată ediției a XIV-a a Jocurilor Olimpice disputate la Londra în 1948, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-12.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1952. Designer – Ilmari Sysimetsä.

EDIŢIA a XV-a. HELSINKI 1952

Helsinki a fost desemnat să organizeze Jocurile Olimpice în detrimentul oraşelor Amsterdam, Atena, Lausanne, Stockholm şi al altor patru metropole americane, Chicago, Detroit, Los Angeles şi Philadelphia, la cea de-a 40-a sesiune CIO programată la 21 iunie 1947.

Ca şi în 1912, la Jocurile Olimpice de la Stockholm, această ediţie a găsit în Finlanda spiritul şi condiţiile de afirmare a multiplelor virtuţi cultivate de olimpism. Programate să se desfăşoare la Helsinki încă în anul 1940, Jocurile Olimpice fuseseră anulate din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Se vor reîntoarce în Ţara celor o mie de lacuri atunci când lumea întreagă îşi mai revenise de pe urma conflagraţiei.

Emblema oficială a Jocurilor Olimpice din 1952. Designer – Paul Söderström.

Jocurile au fost deschise oficial de preşedintele Finlandei, Juho Kusti Paasikivi. Jurământul atleţilor a fost depus de Heikki Savolainen, iar flacăra olimpică a fost aprinsă de Paavo Nurmi şi Hannes Kolehmainen.

Atleţii ruşi s-au întors la Olimpiadă, în Helsinki, pentru prima dată din 1912, dar acum reprezentau Uniunea Sovietică comunistă. Oricum, sovieticii şi alte ţări din blocul estic au refuzat să fie cazaţi la un loc cu capitaliştii în satul olimpic, aşa că au fost cazaţi în universităţi.

Olimpiada s-a transformat într-o bătălie comunism-capitalism, cu oficialii care considerau orice victorie a atleţilor lor ca o dovadă de superioritate a sistemului lor.

Alergătorul ceh Emil Zátopek a fost eroul care a dominat cursele masculine de fond. Poreclit „Expresul de Cehia”, ofiţerul de armată a câştigat aurul la 5.000 m, 10.000 m şi maraton.

Emil Zátopek a fost eroul care a dominat cursele masculine de fond la Helsinki 1952. Sursa foto: on.com.

Cariera internaţională a lui Fanny Blankers-Koen a ajuns la un sfârşit emoţionant. Ea s-a izbit de un gard şi s-a prăbuşit în finala de 80 metri garduri şi a părăsit cursa în lacrimi. Nu a mai concurat niciodată.

Dreptaciul natural Karoly Takacs a câştigat aurul la tir folosind mâna stângă.

Gimnastica a fost dominată de sovietici. Maria Gorohovskaia a câştigat două medalii de aur şi cinci de argint, stabilind un record de cele mai multe medalii câştigate la o singură Olimpiadă de o femeie în orice sport.

Gimnasta Maria Gorohovskaia a stabilind în 1952 un record de cele mai multe medalii câştigate la o singură Olimpiadă de o femeie în orice sport. Sursa foto: proza.ru.

La această ediţie a Jocurilor Olimpice a debutat celebra atletă română Lia Manoliu (născută pe 25 aprilie 1932 la Chişinău). Ea a ocupat locul VI la aruncarea discului. A fost prima din cele şase (!) participări a Liei Manoliu la Jocurile Olimpice.

Cifrele JO Helsinki 1952

Datele de desfăşurare: 19 iulie – 3 august 1952.

Număr de ţări participante: 69.

Număr de sportivi: 5.867 (518 femei), la 18 discipline, în 149 de probe (25 feminine).

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 40 aur, 19 argint, 17 bronz, total 76;

2. URSS: 22 aur, 30 argint, 19 bronz, total 71;

3. Ungaria: 16 aur, 10 argint, 16 bronz, total 42.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro

суббота, 13 июля 2024 г.

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (12)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XIV-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Marii Britanii în anul 1948. Partea a unsprezecea, consacrată ediției a XI-a a Jocurilor Olimpice disputate la Berlin în 1936, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-11.html

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1948. Designer – Walter Herz.

EDIŢIA a XIV-a. LONDRA 1948

Iniţial trebuia să aibă loc în 1944 în Anglia, aşa că Londra a organizat prima ediţie a Olimpiadei de după cel de-Al Doilea Razboi Mondial în 1948.

Astfel, după 40 de ani, Londra a găzduit din nou o manifestare olimpică. În Marea Britanie, ca şi în alte ţări, se făceau încă simţite urmările marii conflagraţii mondiale. Condiţiile asigurate pentru desfăşurarea concursurilor şi întreţinerii celor peste 4.000 de sportivi nu au fost dintre cele mai bune. Din cauza costurilor mari pentru construirea unui sat olimpic, concurenţii au fost cazaţi în barăci militare şi în Universităţi din jurul capitalei. Din cauza raţionalizării, multe echipe au trebuit să-şi aducă mâncare cu ei.

Emblema oficială a Jocurilor Olimpice din 1948.

Posterul olimpic avea în prim plan un aruncător de disc cu Big Ben-ul pe fundal. Jocurile au fost deschise oficial de Regele George VI. Jurământul atleţilor a fost depus de Donald Finlay, iar flacăra olimpică a fost aprinsă de John Mark.

Un număr record de 59 de ţări au luat parte, dar Germaniei şi Japoniei, ca răspunzătoare de declanşarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, li s-a interzis participarea la Jocuri. N-au participat la Olimpiadă nici sportivii din Uniunea Sovietica pentru că URSS nu era afiliată la CIO. Cele mai numeroase delegaţii le-au înregistrat SUA (415 sportivi), urmate fiind de delegaţia ţării gazdă (348). De altfel, americanii au dominat această ediţie a Jocurilor Olimpice, mai ales la atletism şi nataţie.

O nouă generaţie de atleţi şi-a făcut apariţia acum. Figuri celebre ale atletismului mondial s-au afirmat pentru prima oară cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Londra. Americanii Harrison Dillard (sprint), Mal Whitfield (800 m) şi Bob Mathias (decatlon), italianul Adolfo Consolini (disc), ungurul Imre Németh (ciocan), francezul Alain Mimoun, belgianul Gaston Reiff şi inepuizabilul cehoslovac Emil Zátopek (la fond) au cucerit în 1948 primele lor medalii olimpice.

Starul de necontestatat al Olimpiadei din 1948 a fost olandeza Fanny Blankers-Koen, botezată „Gospodina zburătoare”.

În probele feminine, aproape omniprezentă, o atletă de excepţie – olandeza Francina (Fanny) Blankers-Koen. Cursele atletice au avut loc pe stadionul Wembley, şi starul de necontestat al Olimpiadei a fost Blankers-Koen. Botezată „Gospodina zburătoare”, mamă a doi copii, ea a câştigat 4 medalii de aur la cursele de 100 m, 200 m, 80 m garduri şi ştafetă. Dar regulamentul interzicea femeilor să participe la mai mult de 3 probe individuale, aşa că Fanny Blankers-Koen nu a putut concura la săritura în înălţime şi în lingime, discipline unde deţinea recordurile mondiale.

Între timp, gimnastul Veikko Huhtanen a triumfat pentru Finlanda, câştigând 3 medalii de aur, una de argint şi una de bronz.

Gimnastul Veikko Huhtanen a câştigat cinci medalii la Olimpiada londoneză. Sursa foto: tahto.com.

La înot, reprezentanţilor SUA nu le-a scăpat niciun titlu în întrecerile masculine, tot lor revenindu-le şi majoritatea medaliilor în probele feminine. Jocuri sportive, ca baschetul şi hocheiul pe iarbă, au dovedit superioritatea americanilor şi, respectiv, a indienilor. Cicliştii Franţei şi Italiei, canoiştii Cehoslovaciei, scrimerii Italiei şi Ungariei (remarcăm „recidiva” Ilonei Elek pe podium, ca şi la Berlin), halterofilii Egiptului şi boxerii Argentinei s-au afirmat, iar alţii chiar s-au menţinut în rândurile elitei sportive olimpice.

SUA au dominat din nou topul, alături de rivalii din Suedia şi Franţa. Pentru prima dată în istoria Jocurilor Olimpice, ţara gazdă nu s-a clasat în top 10.

Participarea numeroasă a ţărilor şi sportivilor lumii la Jocurile Olimpice din 1948, atunci când rănile războiului nu se vindecaseră încă, a demonstrat cu pregnanţă dorinţa tineretului de apropiere şi cunoaştere, de confruntare a forţelor şi virtuţilor pe terenul de sport, nu pe câmpul de luptă.

Cifrele JO Londra 1948

Datele de desfăşurare: 29 iulie – 14 august 1948.

Număr de ţări participante: 59.

Număr de sportivi: 4.062 (385 femei), la 18 discipline, în 136 de probe (19 feminine).

Număr de medalii decernate: 411 (138 de aur; 137 de argint; 136 de bronz)

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 38 aur, 27 argint, 19 bronz, total 84;

2. Suedia: 16 aur, 11 argint, 17 bronz, total 44;

3. Franţa: 10 aur, 6 argint, 13 bronz, total 29.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (11)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XI-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Germaniei în anul 1936. Partea a zecea, consacrată ediției a X-a a Jocurilor Olimpice disputate la Los Angeles în 1932, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-10.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1936. Designer – Franz Würbel.

EDIŢIA a XI-a. BERLIN 1936

Berlinul a fost preferat de CIO în detrimentul Barcelonei, în aprilie 1931. Desemnarea Berlinului drept gazdă a Jocurilor Olimpice din 1936 a declanşat, pentru prima dată în istoria olimpismului, proteste politice.

Emblema oficială a Jocurilor Olimpice din 1936. Designer – Johannes Boehland.

Forţele progresiste au sesizat, încă de la început, pericolul reprezentat de regimul naţional-socialist german pentru pacea lumii. În semn de protest şi avertizare împotriva dimensiunii rasiale şi agresive a nazismului, se propunea fie schimbarea locului de desfăşurare a Jocurilor Olimpice, fie neparticiparea la manifestarea de la Berlin (cu toate acestea doar o absenţă notabilă a avut Spania care s-a retras din cauza razboiului civil). În Franţa s-a cerut interzicerea deplasării delegaţiei olimpice franceze; cercuri muncitoreşti şi studenţeşti engleze au efectuat presiuni pentru a opri plecarea sportivilor britanici; în Iugoslavia, conducători ai sportului au afirmat necesitatea amânării Jocurilor Olimpice, până la schimbarea regimului politic din Germania.

S-au luat măsuri pentru organizarea unui congres „antiolimpic” la Paris, în vederea boicotării Jocurilor Olimpice, ca şi a unei „Olimpiade Muncitoreşti” la Barcelona. Aceasta nu s-a putut desfăşura în Spania, datorită izbucnirii războiului civil, dar a avut totuşi loc, un an mai târziu, la Anvers.

Cancelarul german Adolf Hitler și preşedintele CIO Henri de Baillet-Latour intră pe Stadionul Olimpic pentru a participa la ceremonia de deschidere a Jocurilor. Sursa foto: wikipedia.org.

Cuvinte cu adâncă rezonanţa, ce au răsunat ca apel şi avertisment, au fost rostite cu acest prilej de preşedintele CIO, Henri de Baillet-Latour, despre menirea Jocurilor Olimpice care „sunt mai ales un mijloc de a te servi de sport ca de un lanţ de unire între toate popoarele. Doresc ca Berlinul să fie locul de întâlnire a tuturor naţiunilor şi punctul de plecare a unei antante cordiale, fără de care pacea nu se poate realize”.

Stadionul Olimic din Berlin. Sursa foto: wikipedia.org.

Pentru această ediţie a fost construit un stadion, „Olympiastadion”, de 120.000 de locuri. Jocurile Olimpice au fost deschise oficial de Adolf Hitler (jurământul atleţilor a fost rostit de Rudolf Ismayr, iar flacăra olimpică a fost aprinsă de Fritz Schilgen) şi un număr de ţări participante au folosit salutul nazist în timpul certemoniei, cu toate că Marea Britanie şi SUA au lipsit.

Jocurile Olimpice din 1936 au fost deschise de Adolf Hitler. Sursa foto: nbcnews.com.

Dar „starul” Olimpiadei a fost americanul de culoare Jesse Owens, care şi-a arătat dispreţul faţă de pretenţia lui Hitler de superioritate ariana. Owens a câştigat 4 medalii de aur – la 100 m, 200 m, săritura în lungime şi ca membru al ştafetei de 4x100 m. Lui Owens i-au trebuit 70 de minute să doboare trei recorduri mondiale, cu cel din 1935 însemnând 4 recorduri mondiale stabilite.

Eroul Olimpiadei a fost americanul de culoare Jesse Owens. Sursa foto: Library of Congress, Washington, D.C.

Puternica echipă germană, susţinută totalmente de guvern, a câştigat în total 33 de medalii de aur, SUA reuşind 24 şi Ungaria 10.

Proba de maraton a beneficiat de repere kilometrice, care permiteau permanent concurenţilor să-şi dozeze efortul. Caiac-canoe, baschet-ul şi handbal-ul în aer liber şi-au făcut debutul la această Olimpiadă.

Din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial aceasta a fost ultima Olimpiadă până în 1948.

Cifrele JO Berlin 1936

Datele de desfăşurare: 1 – 16 august 1936.

Număr de ţări participante: 49.

Număr de sportivi: 3.980 (328 femei), la 20 de discipline, în 129 de probe (15 feminine).

Număr de medalii decernate: 388 (130 de aur; 128 de argint; 130 de bronz)

Podiumul pe medalii:

1. Germania: 33 aur, 26 argint, 30 bronz, total 89

2. SUA: 24 aur, 20 argint, 12 bronz, total 56

3. Ungaria: 10 aur, 1 argint, 5 bronz, total 16

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro 

пятница, 12 июля 2024 г.

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (10)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a X-a a Olimpiadei care a avut loc la Los Angeles în anul 1932. Partea a noua, consacrată ediției a IX-a a Jocurilor Olimpice disputate la Amsterdam în 1928, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-9.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1932. Designer – Julio Kilenyi.

EDIŢIA a X-a. LOS ANGELES 1932

Olimpiada de la Los Angeles a găsit lumea într-o stare generală de depresie, dar CIO a suplimentat costurile economice ale atleţilor ajutându-i cu transportul şi mâncarea.

Pentru prima dată la JO a fost adoptată emblema oficială. Designer – Harry Muir Kurztworth.

Organizatorii americani au imprimat Jocurilor Olimpice o notă specifică, potrivită modului propriu de a înţelege desfăşurarea unei asemenea manifestări. Dacă altă dată eşalonarea întrecerilor s-a făcut pe un termen prea lung, în 1932 s-au organizat cele mai scurte Jocuri Olimpice. Pentru aceasta însă unii concurenţi erau nevoiţi să se scoale foarte devreme, deoarece proba lor se desfăşura la şase dimineaţa. Şi încă o mostră de „americanism”: fotbalul – sport puţin cunoscut în SUA – nu a fost inclus în program, deşi s-au făcut auzite destule glasuri de protest.

Bărbaţii au fost cazaţi în Satul olimpic, femeile la hotel. Schimbări semnificative au avut loc în timpul acestei Olimpiade, prin folosirea pentru prima dată a camerei foto pentru finiş şi introducerea cronometrării automatice la cursele pe pistă. Numărul concurenţilor pentru fiecare ţară în probele individuale este limitat la trei. Tot aici s-a mai introdus pentru prima oară podiumul cu trei nivele, pentru câştigătorii medaliilor. Ceremonia de decernare a premilor este fixată: podium, ridicarea drapelelor, imnul naţional. Această ceremonie are loc după desfăşurarea probei sportive, şi nu la ceremonia de închidere. 

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din 1932. Sursa foto: wikipedia.org.

Stadionul Olimpic Memorial Coliseum, construit în 1920, a fost supraetajat şi adus la 105.000 de locuri. Stadionul de fotbal de la Pasadena a fost transformat în velodrom (85.000 de locuri). Jocurile au fost deschise oficial de Charles Curtis. Jurământul atleţilor a fost depus de George Calnan.

La această ediţie atletismul s-a aflat în casă proprie. Spectatorii, pasionaţi şi cunoscători, veniţi în număr mare, au fost pe deplin satisfăcuţi de dârza încleştare de forţe de pe stadion, ca şi de lupta dusă cu centimetrii sau secundele, soldată cu doborârea a 16 recorduri mondiale şi 25 olimpice. Nu acelaşi lucru se poate spune despre înfrângerea suferită de atleţii ţării gazdă la înălţime (probă câştigată de ei la toate Jocurile Olimpice de până atunci) şi la 400 m garduri.

William Carr, deşi cu câţiva ani în urmă suferise grave accidente la ambele picioare, îi învinge pe toţi concurenţii la 400 m. Sursa foto: ExplorePineBluff.com.

O puternică impresie au produs victoriile alergătorilor americani Eddie Tolan (100 m şi 200 m), a polisportivei Mildred Didrikson (80 m garduri şi suliţă) şi a lui William Carr (care, deşi cu câţiva ani în urmă suferise grave accidente la ambele picioare, îi învinge pe toţi specialiştii probei de 400 m), a polonezului Janusz Kusocinski (10.000 m) şi a fondiştilor finlandezi ai curselor pe distanţe lungi chiar în lipsa celebrului Paavo Nurmi (acesta se afla doar în tribună, fiindcă i s-a interzis pe viaţă participarea la Olimpiadă pentru pretinse acte de profesionalism). Oricum, Nurmi s-a răzbunat când a dus flacăra olimpică în stadionul din Helsinki în 1952.

Poloneza Stanisława Walasiewicz (Stella Walsh) a câştigat medalia de aur la 100 metri feminin. De asemenea, ea a câştigat argintul la această probă patru ani mai târziu. După moartea sa în 1980, s-a descoperit că era hermafrodită şi n-ar fi trebuit să participe.

Stanislawa Walasiewicz medaliată cu aur (100 m plat), a fost hermafrodită. Sursa foto: Facebook (Stanisława Walasiewiczówna / Stella Walsh).

Întrecerile masculine de înot au confirmat ascensiunea începută cu patru ani în urmă de înotătorii japonezi. Favoriţii de altădată, americanii şi australienii, au dat o palidă replică concurenţilor din Ţara Soarelui Răsare. Gazdele, în schimb, s-au revanşat în probele feminine, pe care le-au dominat net.

Japonezul Takeichi Nishi cu calul Uranus a devenit campion olimpic în 1932. Fiind colonel în armata imperială, Nishi a murit în cel de-al Doilea Război Mondial. Sursa foto: wikipedia.org.

La canotaj s-au impus, în primul rând, ţările care aveau deja tradiţie: SUA şi Marea Britanie. La fel în ciclism şi scrimă (unde au strălucit sportivii din Italia şi Franţa şi, ca de atâtea ori până acum, la sabie, cei din Ungaria), la box (SUA şi Argentina), lupte (Suedia, SUA şi Finlanda) la haltere (Franţa). Cu totul alta a fost situaţia la întrecerile de gimnastică, dominate acum de reprezentanţii SUA, Italiei şi Ungariei sau la cele de călărie prilej de afirmare pentru concurenţii francezi.

Protestul împotriva acţiunilor de fascizare a Germaniei s-a făcut simţit încă din 1932. Astfel, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, în timpul intonării imnului german sportivii francezi şi polonezi au stat jos în mod ostentativ.

Cifrele JO Los Angeles 1932

Datele de desfăşurare: 30 iulie – 14 august.

Număr de ţări participante: 37.

Număr de sportivi: 1.331 (127 femei), la 15 discipline, în 117 probe (14 feminine).

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 41 aur, 32 argint, 30 bronz, total 103

2. Italia: 12 aur, 12 argint, 12 bronz, total 36

3. Franţa: 10 aur, 5 argint, 4 bronz, total 19

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (9)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a IX-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Țărilor de Jos în anul 1928. Partea a opta, consacrată ediției a VIII-a a Jocurilor Olimpice disputate la Paris în 1924, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-8.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1928. Designer – Jos Rovers.

EDIŢIA a IX-a. AMSTERDAM 1928

După trei încercări nereuşite de a organiza Olimpiada la Amsterdam, Olanda reuşeşte în 1928. Singurul contracandidat al Amsterdamului a fost Los Angeles. În strădania de a crea cele mai bune condiţii materiale, organizatorii olandezi au investit sume importante în amenajarea unui mare complex olimpic. Acesta avea la mijloc un încăpător stadion, cu o parte a tribunelor acoperită, considerat cel mai modern la vremea aceea.

Stadionul Olimpic din Amsterdam. Sursa foto: wikipedia.org.

Ovalul culoarelor de atletism a fost înconjurat de o pistă de 500 m pentru cursele cicliste. Prin construirea, de o parte şi de alta a stadionului, a unui bazin de înot şi a sălilor care urmau să găzduiască boxul şi scrima, majoritatea întrecerilor olimpice au fost concentrate pe un spaţiu foarte restrâns, ceea ce a însemnat un mare pas înainte în organizarea Jocurlor Olimpice.

Jocurile au fost deschise oficial de Prinţul Hendrik iar jurământul atleţilor a fost depus de Harry Denis. Din cauză că s-a îmbolnăvit, fondatorul Olimpiadei, Baronul de Coubertin, a lipsit. Şi-a făcut prima apariţie echipa Germaniei, după 16 ani.

La Amsterdam, s-au înregistrat şi alte elemente inedite: aprinderea flăcării olimpice (Un angajat al Regiei de Electricitate locale a aprins o flacără simbolică în vârful Turnului Maratonului de pe Stadionul Olimpic, într-un cazan creat special de Jan Wils. Deşi nu venise din Grecia, aşa cum se întâmplă astăzi, a fost privită ca un simbol al purităţii şi a aspiraţiei către perfecţiune); steagul olimpic a fost pentru prima dată înălţat la Olmpada din Olanda; admiterea femeilor, alături de bărbaţi, la întrecerile de atletism şi gimnastică (atletele au participat pentru prima dată la cursele pe pistă, în ciuda obiecţiilor lui de Coubertin, dar au fost limitate doar la 5 probe: 100 m, 800 m, 4x100 m, săritura în înălţime şi aruncarea cu discul); apare Coca-Cola ca sponsor.

Turnului Maratonului de la Stadionul Olimpic din Amsterdam unde pentru prima dată a fost aprinsă flacăra olimpică. Sursa foto: wikipedia.org.

Lina Radke-Batschauer a devenit a doua atletă care câştigă o medalie de aur pentru Germania, cu victoria la 800 metri. Dar cursa nu a fost uitată de celelalte state, unele dintre competitoare suferind de epuizare completă, forţând CIO să suspende cursa de 800 metri femei până în 1960.

Ca şi la precedentele ediţii ale Jocurlor Olimpice, atleţii americani au dominat săriturile şi aruncările, iar cei finlandezi – alergările de fond. Dacă reprezentanţii Australiei la nataţie nu s-au mai situat pe primul plan al întrecerilor, au apărut în schimb două noi echipe de înotători, excelent pregătite: ale Japoniei şi Germaniei. Asalturile de scrimă au fost câştigate, în majoritatea lor, de concurenţii italieni, francezi şi unguri.

Două nume familiare au dominat din nou: Paavo Nurmi a adunat încă trei medalii, în timp ce Johnny Weissmuller şi-a spulberat toţi concurenţii în bazinul de înot.

Prințul Moștenitor al tronului Norvegiei Olav, a devenit primul membru al unei case regale care a obţinut o medalie, în faţa a 50.000 de oameni.

La Olimpiada de la Amsterdam viitorul rege Olav al V-lea al Norvegiei (1957-1991) a obținut medalia de aur la navigație. Sursa foto: wikipedia.org.

Egipteanul Ibrahim Moustafa a fost primul sportiv din afara Europei care a câştigat aurul la lupte greco-romane.

Luigina Giavotti a devenit cea mai tânără medaliată la Olimpiadă când, la 11 ani şi 302 zile a câştigat argintul la gimnastică, un record olimpic ce încă mai stă şi azi în picioare.

Cifrele JO Amsterdam 1928

Datele de desfăşurare: 28 iulie – 12 august 1928.

Număr de ţări participante: 46.

Număr de sportivi: 2.971 (290 femei), la 15 discipline, în 109 probe (14 feminine).

Număr de medalii decernate: 327 (110 de aur, 108 de argint şi 109 de bronz).

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 22 aur, 18 argint, 16 bronz, total 56

2. Germania: 10 aur, 7 argint, 14 bronz, total 31

3. Finlanda: 8 aur, 8 argint, 9 bronz, total 25

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro, rador.ro 

четверг, 11 июля 2024 г.

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (8)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a VIII-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Franței în anul 1924. Partea a șaptea, consacrată ediției a VII-a a Jocurilor Olimpice disputate la Anvers în 1920, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-7.html.

EDIŢIA a VIII-a. PARIS 1924

Pentru această ediţie au candidat Amsterdam, Berlin, Los Angeles, Rio de Janeiro şi Roma. Amsterdam ar fi trebuit să găzduiască Olimpiada din 1924, dar datorită influienţei preşedintelui olimpic Pierre de Coubertin, Jocurile Olimpice s-au disputat din nou la Paris. Coubertin a sperat că această Olimpiadă va îmbunătăţi slaba organizare a jocurilor din capitala Franţei din 1900. Evenimentul olimpic a fost imortalizat în filmul „Care de foc”. Aceasta a fost ultima ediţie a Jocurilor Olimpice organizată sub preşedinţia CIO a lui Pierre de Coubertin. A fost introdusă deviza olimpică „Citius, Altius, Fortius” (Mai repede, mai sus, mai puternic).

Ca şi la Olimpiada de la Anvers, ţările învinse în Primul Război Mondial, Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria şi Turcia, n-au fost invitate.

La ediţia Jocurilor Olimpice de la Paris, găzduirea participanţilor s-a făcut, pentru prima dată, într-un aşezământ special – „Satul Olimpic” amenajat în apropierea stadionului Colombes; la rândul lui, acesta a fost renovat şi pregătit pentru desfăşurarea festivităţilor şi a întrecerilor de atletism, rugby şi fotbal.

Stadionul Olimpic Colombes. Sursa foto: wikipedia.org.

Satul Olimpic la JO Paris 2024. Sursa foto: wikipedia.org.

Jocurile au fost deschise oficial de preşedintele Gaston Doumergue, iar jurământul atleţilor a fost depus de Georges Andre. Ceremonia de deschidere şi câteva probe sportive au avut loc pe stadionul olimpic Yves-du-Manoir, care avea o capacitate de 45.000 de locuri.

Competiţia de tir s-a desfăşurat la 200 km de Paris, la Chalons-sur-Marne, pe o ceaţă groasă şi persistentă. Reduse ca număr, probele au fost câştigate, în majoritatea lor, de trăgătorii americani.

Obişnuiţi încă de pe atunci cu turneele internaţionale, reprezentanţii SUA au învins la toate probele de tenis. Apropo, tenisul şi-a făcut ultima apariţie înainte de a fi adus înapoi după 64 de ani, la Seul.

La această Olimpiadă, americanul William De Hart Hubbard a devenit primul atlet de culoare care câştigă aurul la individual, triumfând la săritura în lungime. Compatriotul său, Robert Le Gendre, a stabilit recordul mondial la această probă, 7,76 metri, dar asta se întâmpla la pentalon şi a trebuit să se mulţumească cu medalia de bronz.

Finlandezii au dominat din nou cursele de semi-fond, cu Paavo Nurmi luând 5 medalii de aur, două din ele câştigate la o diferenţă de o oră una de alta. Datorită performanţei sale, lui Nurmi i s-a ridicat o statuie la intrarea în stadionul Olimpic din Helsinki.

Paavo Nurmi a câştigat la JO 1924 cinci medalii de aur. Sursa foto: apnews.com.

La scrimă, francezul Fencer Roger Ducret a câştigat cinci medalii, din care trei de aur.

Marea Britanie a înscris două victorii importante când Harold Abrahams a devenit primul european care câştigă aurul la 100 metri, în timp ce Eric Liddell a luat aurul la 400 metri, cu timpul de 47,6 secunde. Timpul lui Lidell a fost de record mondial, dar nu a fost recunoscut oficial deoarece până în anul 1936 alergătorii fugeau în jurul unei benzi.

La bazinul de înot Johnny Weissmuller (mai târziu a jucat rolul principal în filmul „Tarzan”) a câştigat trei medalii de aur la probele de înot liber şi una de bronz la polo bărbaţi.

Înotătorul american Johnny Weissmuller a câştigat trei medalii de aur şi una de bronz. Peste câţiva ani va juca în filmul „Tarzan”. Sursa foto: gettyimages.com.

18 ţări au participat la un turneu de şah pe echipe, neinclus în programul oficial al Jocurilor Olimpice, denumit „Olimpiada de Şah”. Cu acest prilej s-au pus bazele Federaţiei Internaţionale de Şah.

Pentru ceremonia de închidere a fost introdus ritualul ridicării drapelelor CIO, ale ţării gazdă şi ale ţării ce urmează să organizeze ediţia viitoare.

Cifrele JO Paris 1924

Datele de desfăşurare: 4 mai – 27 iulie 1924.

Număr de ţări participante: 44.

Număr de sportivi: 3.075 (136 femei), la 18 discipline, în 126 de probe (10 feminine, 1 mixtă).

Număr de medalii decernate: 378 (126 de aur, 126 de argint şi 126 de bronz).

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 45 aur, 27 argint, 27 bronz, total 99;

2. Finlanda: 14 aur, 13 argint, 10 bronz, total 37;

3. Franţa: 13 aur, 15 argint, 10 bronz, total 38.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro