суббота, 29 августа 2020 г.

IN MEMORIAM. НИКОЛАЙ ОРЁЛ

21 августа 2020 года молдавский спорт понёс невосполнимую утрату. Перестало биться сердце замечательного человека, спортсмена и тренера Николая Григорьевича Орла.

Николай Орёл родился 10 февраля 1947 года в селе Крецоая Новоаненского района Молдавской ССР. Борьбой начал заниматься с 15 лет в ДСО «Трудовые резервы» у одного из основоположников этого вида спорта у нас в стране, ученика легендарного Ивана Михайловича Заикина – Александра Ивановича Хлистуна.

Александр Иванович Хлистун – наставник Николая Орла.

Уже в 19 лет Николай Орёл выполнил норматив мастера спорта СССР. Через год, участвуя в IV Спартакиаде народов СССР, он занял высокое 5-е место, выступая в легчайшем весе (до 52 кг.).

«Моё выступление на Спартакиаде 1967 года можно считать успешным, если брать во внимание то, что мне было всего 20 лет, – вспоминал позднее Николай Григорьевич. – С другой стороны, если бы я был более сконцентрированным, более внимательно прислушивался к советам тренеров и старших товарищей, вполне мог бы завоевать одну из медалей».

На следующей Спартакиаде, проходившей в июле 1971 года также в Москве, Николай Орёл завоевал серебряную медаль в полулёгком весе (до 57 кг). Вообще-то в течении двух часов он был чемпионом (!), но закулисные игры привели к тому, что нашего земляка лишили «золота» Спартакиады.

Из воспоминаний Николая Григорьевича: «В отличие от моей первой Спартакиады на сей раз я чётко придерживался указаний моего наставника Александра Ивановича Хлистуна. А он, поверьте мне, был великим тренером. Его советы мне очень помогли и как спортсмену, и в дальнейшем как тренеру. Так вот, в первом поединке я выиграл более чем убедительно (6:2) у будущего победителя Тариеля Алибегашвили. Дело в том, что за два месяца до этого я проиграл грузинскому спортсмену (бронзовому призёру чемпионата мира 1969 года. – прим. А.П.) в рамках чемпионата СССР в командных соревнованиях. Александр Иванович внёс необходимые коррективы и результат, как говориться, был налицо. Я победил и во всех остальных поединках, посчитав, что выиграл золотую медаль. Но вдруг судейская коллегия принимает решение провести ещё один поединок между мной и Алибегашвили, чтобы определить чемпиона. Но за эти примерно два часа я сходил в буфет, где плотно покушал, полностью расслабился, даже не подозревая, что нечто подобное может произойти. Естественно я проиграл. После этого у Александра Ивановича случился сердечный приступ, и его срочно отвезли в БСМП. Помню, домой я возвращался один, поскольку мой тренер ещё несколько дней провёл в больнице». 

Личная карточка Николая Орла о присвоении ему звания мастер спорта СССР. Фото из Национального архива Молдовы Александра Томши.

Параллельно с выступлениями на борцовском ковре (кстати, Николай Орёл является многократным чемпионом МССР и первенства ДСО «Трудовые резервы»), он закончил Молдавский республиканский техникум физической культуры, так как после карьеры спортсмена решил стать тренером.

С 1974 года Николай Орёл на тренерской работе. Более 40 (!) лет он был преподавателем в Республиканской школе-интернате спортивного профиля (ныне – Республиканский лицей спортивного профиля) в Кишинёве. Несмотря на огромный опыт спортсмена, Николай Григорьевич стремился постоянно улучшать свои теоретические знания, и в 1981 году закончил факультет физического воспитания Кишинёвского пединститута им. И. Крянгэ.

Николай Григорьевич Орёл стал одним из лучших (если не лучшим) молдавским тренером по вольной борьбе. Об этом говорят сухие цифры. Хочу перечислить лишь самых известных его учеников и их достижения:

Сергей Бондаренко – призёр (1979) и победитель (1980) молодёжных первенств СССР.

Борис Сава – призёр чемпионата СССР среди молодежи (1981, 1982), вице-чемпион Спартакиады СССР (1983), призёр молодёжного первенства мира (1983), победитель Спартакиады народов СССР (1986).

Пётр Коваль – призёр чемпионата СССР среди молодежи (1989, 1991).

Виталий Рэилян – вице-чемпион Европы среди юниоров (1993), чемпион Европы среди молодёжи (1994), участник Олимпийских игр 1996 (6-е место) и 2000 (7-е место).

Руслан Бодиштяну – 2-кратный чемпион мира среди юниоров (1994, 1997), участник 2-х Олимпиад (2000, 2004), вице-чемпион мира среди студентов (2002, 2004).

Ион Дьякону – участник Олимпийских игр 2000 (6-е место), победитель и призёр международных турниров в Лейпциге (1998), Киеве (1999), Брашове (2001).

Анатолий Гуйдя – серебряный призёр первенства мира среди юниоров (1993), серебряный призёр чемпионата мира (2007), чемпион Европы (2003), вице-чемпион Европы (2007, 2012), бронзовый призёр первенства Европы (2006, 2008, 2011).

Николай Орёл (справа) со своими учениками – Русланом Бодиштяну (слева) и Геннадием Тулбя (в центре).

Геннадий Тулбя – серебряный призёр чемпионата мира (2003), 2-кратный чемпион Европы (2001, 2005), серебряный призёр чемпионата Европы (2002, 2014).

Андрей Перепелица – бронзовый призёр первенства Европы среди юниоров (2004), бронзовый призер чемпионата Европы (2010, 2014, 2017).

Николай Чебан – призёр Европы и мира среди юниоров (2006), бронзовый призер чемпионата Европы (2011, 2014), участник Олимпийских игр 2008, 2012 и 2016 годов.

Пусть меня извинят те, кого не перечислил, но, поверьте, список этот не маленький.

Но Николай Григорьевич никогда не приписывал только себе заслуги в подготовке учеников, постоянно перечисляя своих помощников, среди которых Леонид Бабэрэ, Валентин Бодиштяну, Дмитрий Сава (Фундул Галбеней), Ефим Времере (Штефан Водэ), Юрий Чередник (Ниспорены), Пётр Буюкли (Ставчены), Георгий Николаев (Шерпены).

Заслуженный тренер Молдовы, Николай Орёл в 1998-2012 годах был старшим тренером сборной страны. За заслуги был награждён высшей наградой Молдовы – орденом Республики (2012); орденами «Трудовой Славы» (1986) и «Gloria Muncii» (2006); медалью «Meritul Civic» (2001). Удостоен титула «Om Emerit» (1996), Национальной премии в области спорта (2014). Неоднократно признавался лучшим тренером года в Молдове.

Николай Григорьевич Орёл был похоронен 24 августа 2020 года на Центральном (Армянском) кладбище Кишинёва…

В феврале этого года в Кишинёве прошёл очередной, уже 16-й, международный турнир по вольной борьбе «Приглашает Николай Орёл». Уверен, эти ставшие популярными соревнования продолжат своё существование и будут посвящены памяти великого наставника.

Волею судьбы мне довелось несколько раз брать интервью у этого выдающегося тренера. Николай Григорьевич всегда был любезен, вёл себя интеллигентно. Его сухощавая подтянутая фигура и мягкая манера разговора выдавала в нём душевную доброту, но в тоже время и твёрдость характера, какую-то внутреннею силу.

Царствия Вам Небесного, Николай Григорьевич. Спортивный мир Молдовы всегда будет помнить о Вас…

Андрей ПРОДАН

пятница, 28 августа 2020 г.

Continuăm seria articolelor semnate de Alexandru CERGA și dedicate istoriei dezvoltării activităţii sportive din satul ŞERPENI, raionul Anenii Noi. În prima parte (https://andron-prodan.blogspot.com/2020/08/recent-am-avut-o-intalnire-cu-alexandru.html) ați putut afla despre tradiţiile sportive ale acestei localități situate pe malul Nistrului. În partea a doua ați putut face cunoștință cu bogata istorie fotbalistică a satului Șerpeni (https://andron-prodan.blogspot.com/2020/08/continuam-seria-articolelor-semnate-de.html). Astăzi aveți posibilitatea să aflați etapele de dezvoltarea a celei de-a doua mare pasiune a șerpenenilor – luptele.


 

LUPTA NAŢIONALĂ „TRÂNTA” LA ȘERPENI

Acest gen de sport a devenit unul tradiţional şi unul din cele mai îndrăgite de către şerpeneni. Nu există hram al satului sau sărbătoare sportivă unde să nu fie inclusă această probă sportivă. Conform tradiţiei, cel care învinge la categoria pentru seniori, este premiat cu un berbec viu, iar între copii – cu un cocoş viu. Este o mare bucurie şi satisfacţie pentru învingător, când face cercul de onoare cu berbecul viu pe umeri.

Echipa de luptători din Şerpeni, 1969.

Prima secţie sportivă din sat la acest gen de sport a fost organizată la sfârşitul anului 1968, iar primul antrenor a fost Boris Cârlig, profesor de matematică la şcoala din localitate. A contribuit, de asemenea, şi profesorul de educaţie fizică, Gheorghe Iustin Luca.

Anul 1969 va fi unul memorabil, deoarece luptătorii din Şerpeni au participat la primele competiţii şi au obţinut primele succese. Prima dată şerpenenii au participat la deschiderea sezonului sportiv, care s-a desfăşurat la sfârşitul lunii aprilie a anului 1969, în centrul raional. Au fost mulţi participanţi la acest gen de sport, însă berbecul viu a fost înmânat lui Gheorghe Iustin Luca, profesor de educaţie fizică de la şcoala din Şerpeni [Drapelul Muncii, ne. 53, 1 mai 1969, p. 4]. În cadrul întâietăţii republicii al ASSB „Colhoznicul” la lupta naţională „trânta” din acelaşi an, 1969, echipa din Şerpeni a participat pentru prima dată. S-a clasat pe locul 14 din 29. Putem spune că a fost un rezultat destul de bun. Într-un timp atât de scurt, rezultate mai mari nici nu puteau fi. La aceste competiţii, luptătorul Vasile Petru Mihalaş a primit categoria întâia sportivă, învingând doi maeştri ai sportului şi un candidat în maeştri. S-a evidenţiat şi tânărul luptător, tractoristul din colhoz M. Macrin. Tot în 1969, sportivii noştri au avut întâlniri cu luptătorii Institutului Pedagogic din Tiraspol. Cei din Tiraspol au pierdut prima întâlnire la ei acasă, luându-şi revanşa la Şerpeni [Drapelul Muncii, ne. 94, 9 august 1969, p. 4].

Mai mulţi ani la rând, profesorul de educaţie fizică, Gheorghe Iustin Luca a avut titlul de cel mai bun luptător al raionului.


Unul din cei mai cunoscuţi luptători şi antrenori din Şerpeni este Gheorghe Iacov Nicolaev. S-a născut la 4 august 1951. În 1974 a absolvit Tehnicumul Republican de Educaţie Fizică şi Sport, specialitatea profesor de educaţie fizică şi pregătire militară. Îşi începe activitatea de profesor la şcoala medie din satul Troiţcoe, raionul Cimişlia. În 1976, a fost transferat la Anenii Noi în calitate de profesor-antrenor de lupte libere al Şcolii Sportive raionale. Este maestru în sport (1973), profesor-antrenor de categorie superioară la lupte libere (2003), Lucrător Emerit în domeniul culturii fizice şi sportului pentru merite deosebite în educarea şi pregătirea unui număr impunător de sportivi, premianţi şi campioni în mai multe probe sportive (2012). Este considerat cel mai bun antrenor al raionului la lupte libere. Rămânând fidel pasiunii sale sportive, timp de 40 de ani a educat o pleiadă întregă de maeştri. Numele lui este cunoscut nu numai în raionul nostru, dar şi în republică.

Mulţi dintre discipolii săi, graţie dumnealui, au îndrăgit acest gen de sport, obţinând rezultate înalte la turnee republicane şi internaţionale. Este fondatorul şcolii sportive din Şerpeni la lupte libere, ca filială a Şcolii Sportive raionale. Printre elevii săi, peste 30 de sportivi au devenit maeştri în sport, campioni ai republicii, ai URSS, premianţi ai Spartachiadelor popoarelor din fosta URSS, campioni europeni sau mondiali. Gheorghe Nicolaev a fost unul din cei trei sportivi din raionul Anenii Noi care a alergat cu torţa olimpică la Olimpiada de vară de la Moscova din anul 1980. Împreună cu soţia, Irina Alexei Nicolaev, profesoară de limba română la şcoala din sat, au educat trei copii – un băiat şi două fete, care le-au urmat calea pe tărâmul pedagogic, în domeniul sportiv.


Printre discipolii cu rezultate remarcabile, atât din Şerpeni, cât şi din raion, menţionăm următorii sportivi:

1. Ion Şaranuţa, maestru în sport, multiplu campion al RSS Moldoveneşti, locul VI la Jocurile de Tineret din URSS. Mulţi ani a fost primar a comunei Bubuieci, municipul Chişinău.

2. Sergiu Bondarenco, maestru în sport, medaliat cu aur la Campionatul URSS printre tineret, desfăşurat în oraşul Taşkent în 1980, multiplu campion al RSS Moldoveneşti.

3. Iurie Liuduhovschi, maestru în sport, locul II şi III la campionatul URSS printre tineret, campion al RSS Moldoveneşti;

4. Nicolae Şevcişin, maestru în sport, argint la Spartachiada Militară din URSS;

5. Oleg Cuvicica, maestru în sport, medaliat cu bronz la Spartachiada Popoarelor URSS din 1991; campion al Ţărilor Baltice (1992); locul III la Campionatul URSS, multiplu campion naţional.

6. Ilarion Şaranuţa, maestru în sport, multiplu campion al Moldovei;

7. Marian Luca, maestru în sport, multiplu campion al R. Moldova, medaliat cu aur la Campionatul Ţărilor Baltice din 1995 şi 1997; locul IV la Campionatul Mondial de Tineret.

8. Anatol Demian, maestru în sport, medaliat cu argint la întâietatea ţărilor CSI printre militari, campion al R. Moldova.

9. Iurie Plămădeală, maestru în sport, locul III la Campionatul URSS printre elevi, campion al Moldovei;

10. Nicolae Demian, premiant şi campion al R. Moldova, locul 13 la Campionatul European de cadeţi.

11. Andrei Nicolaev, campion naţional; locul 8 la Campionatul European de cadeţi.

12. Ion Sajin, campion naţional, locul 13 la Campionatul European de cadeţi şi locul 10 la Campionatul Mondial de tineret.

13. Victor Ceban, maestru în sport la canotaj, campion naţional.

14. Dumitru Demian, maestru în sport la canotaj, campion naţional.

15. Carolina Focuşor, premiantă la competiţiile naţionale de atletism.

16. Natalia Cleşcova, campioană şi premiantă la Campionatul naţional de atletism.

În continuare, vom evidenţia evoluţia luptătorilor din Şerpeni la diverse turnee şi competiţii, în ordine cronologică.

În 1971, la Casa raională de cultură, are loc un meci amical la lupte libere, la care participă luptători de la Institutul de Medicină şi de la Institutul Agricol „M.V. Frunze” din Chişinău. Echipa raionului a fost alcătuită din sportivi din satele Şerpeni şi Sângera. Luptătorii din Anenii Noi i-au învins pe cei de la Institutul Agricol cu scorul de 7:3, iar medicii au pierdut cu scorul de 9:1. Turneul a fost arbitrat de unul din cei mai cunoscuţi arbitri din republică de atunci – Valentin Guţu, premiant al mai multor competiţii unionale la luptele judo. Din partea echipei din Şerpeni, o evoluţie bună au avut A. Nistreanu, Gheorghe Samson şi Boris Cârlig. Echipa din Şerpeni era antrenată de învăţătorul de matematică Boris Cârlig, iar cea din Sângera – de maestrul în sport D.G. Tiron.

În ziua de duminică, 20 februarie 1972, pe scena Casei de cultură din Anenii Noi s-au desfăşurat competiţiile la lupte libere, organizate de ASSB „Colhoznicul”. La turneu au participat peste 80 de sportivi, iar spectatorii nu au încăput în localul Casei de cultură. Mai întâi s-au luptat elevii şcolilor medii din raion, primul loc, pe echipe, fiind câştigat de luptătorii din Şerpeni (antrenor – Boris Vasile Cârlig). Pe locul secund s-a clasat echipa elevilor din satul Sângera (antrenor – D.G. Tiron). La individual s-a remarcat F. Nicolaev din Şerpeni (48 kg). La seniori, din nou, s-au evidenţiat şerpenenii. Din cinci categorii de greutate, la patru au câştigat luptătorii noştri. Campioni au devenit G. Demian, G. Nicolaev, I. Denisenco [Drapelul Muncii, nr. 25, 26 februarie 1972, p. 4].

În luna martie a aceluiaşi an, echipa raionului de tineri luptători, formată de sportivi din satele Şerpeni şi Sângera, a participat, pentru prima dată, la competiţiile republicane din oraşul Floreşti. Dânşii s-au clasat pe locul cinci în republică. S-au evidenţiat Serghei Rusu, Anatolie Cuvicica (ambii de la şcoala din Şerpeni) şi Pavel Boşca din Sângera. Succesul luptătorilor din Şerpeni şi Sângera se datorează faptului că aceste două localităţi sunt primele din raion, unde au fost create secţii sportive pe baze obşteşti de lupte libere.

Tot în 1972, în luna iulie, la Hânceşti are loc competiţia la lupta naţională „trânta”, organizată, de această dată, de Asociaţia Sportivă Republcană „Colhoznicul”. Cinstea raionului a fost apărată de luptătorii din Şerpeni, care au câştigat un prestigios loc 4. S-au evidenţiat Serghei Rusu, la categoria de 56 de kg, şi Boris Cârlig, la categoria de 100 de kilograme [Drapelul Muncii, 11 iulie 972, p. 4].

În cadrul „Zilei sportivului” din anul 1974, luptătorul Boris Cârlig din nou cucereşte podiumul, fiindu-i înmânat premiul mare – „Berbecul viu”.

În anul 1976, la Şerpeni s-a deschis filiala şcolii sportive raionale la lupte libere, antrenor fiind numit Gheorghe Iacov Nicolaev. În acelaşi an, de „Ziua sportivului”, desfăşurată pe stadionul din Anenii Noi, luptătorul din Şerpeni Anatolie Cuvicica a învins pe şase adversari, ajungând în finală. Aici însă a cedat în faţa consăteanului său, Vasile Mihalaş, care a parcurs cercul de onoare cu premiul viu pe umeri.

La Spartachiada raională, sau „Ziua sportivului” din 1977, în finală s-au întâlnit Vasile Petru Mihalaş, învingătorul din anul trecut, şi maestrul în sport din Uniunea Sovietică la lupte libere, agronomul din sovho-zulfabrică „Bulbokskii”, A. Cordon. Victoria a fost de partea lui A. Cordon, căruia i-a fost înmânat premiul viu [Drapelul Muncii, 12 august 1977, p. 4].

În aprilie 1978, la Şerpeni a avut loc un duel amical dintre luptătorii din Şerpeni şi oraşul Bender. Au fost lupte destul de interesante şi captivante. Luptătorii de vârstă mică opun rezistenţă, câştigând patru întâlniri din cinci. Învingători au devenit Fiodor Samson, Constantin Botnari, Fiodor Catânsus şi Alexei Badaşco. Cei din grupa superioară au câştigat cinci lupte din zece. Aici s-au evidenţiat Nicolae şi Vasile Nicolaev, Ion Şaranuţă, Stepan Demian, Nicolae Constantin Poiată.

În aprilie 1979, în sala „Rezervele de muncă” din Chişinău, are loc Campionatul la lupte libere între juniori. Au concurat 265 de tineri, născuţi în anii 1962-1963, din 20 de raioane, precum şi din oraşele Chişinău, Tiraspol, Bender, Bălţi. Competiţiile s-au desfăşurat atât la individual, cât şi pe echipe. Din partea raionului Anenii Noi, cei mai mulţi luptători au fost din Şerpeni: Ilarion Şaranuţă, Ion Şaranuţă, Nicolae Nicolaev, Vasile Nicolaev, Nicolae Poiată şi Victor Samson. De asemenea, au concurat: Ruslan Balmuş din Ţânţăreni, Nicolai Şevcenco şi Alexandru Voloşciuc din Anenii Noi, Victor Oriol din Creţoaia, Iurie Plămădeală din Speia. Sportivii noştri erau antrenaţi de şerpeneanul Gheorghe Nicolaev. După o luptă încordată, Ion Şaranuţă (categoria 65 kg), Nicolai Şevcenco (70 kg), Nicolai Oriol (81 kg) au obţinut primele locuri în clasamentul individual. Ruslan Balmuş şi Iurie Plămădeală s-au clasat pe locurile doi la categoriile lor de greutate, iar Ilarion Şaranuţă – pe locul trei. Au luptat bine şi ceilalţi băieţi. În clasamentul general pe echipe, selecţionata raionului a obţinut locul patru şi al doilea printre raioane.

De la 24 până la 27 ianuarie 1980, la Şcoala sportivă din Bender, a avut loc un turneu la lupte libere printre elevi, la care participă concurenţi puternici din Râbniţa, Ceadâr-Lunga, Slobozia, Ismail (regiunea Odesa) şi Anenii Noi. Echipa raionului a fost alcătuită din nou de luptători din Şerpeni, antrenaţi de Gheorghe Nicolaev. Au avut o prestaţie bună, obţinând 11 locuri premiante. În grupa de vârstă cu anii de naştere 1963-1965 şi categoria de până la 60 de kg, pe primul loc s-a clasat Vasile Nicolaev. Pe locul al doilea s-au clasat: Constantin Botnari (48 kg), Grigore Poiată (52 kg) şi Ilarion Şaranuţă (56 kg). Locul trei din această grupă i-a revenit lui Ivan Boboc (56 kg), lui Ivan Rusu (65 kg) şi lui Mihail Şaranuţă (70 kg). În grupa cu anii de naştere 1966-1968, a evoluat cu succes Serghei Demian, care s-a clasat pe primul loc în categoria de greutate de până la 56 de kg, şi Mihail Samson, care s-a clasat pe locul al doilea în categoria muscă (32 kg). Pe locul al treilea s-a clasat Vasile Botnari (32 kg) şi Vasile Sârghi (35 kg).

În iarna aceluiaşi an, luptătorii noştri au fost invitaţi la un alt turneu, în oraşul Râbniţa, luând două titluri de campioni – Ilarion Şaranuţă şi Ivan Boboc, locul al doilea – Ivan Rusu şi locul al treilea – Grigore Poiată.

La Nisporeni, în luna martie a aceluiaşi an, a avut loc întâietatea ASSB „Colhoznicul” la lupte libere între tinerii născuţi în anii 1963-1965. Onoarea raionului a fost apărată de colectivul de băieţi de la şcoala medie din Şerpeni. La competiţii au participat reprezentanţi din 27 de raioane. Discipolii antrenorului Gheorghe Nicolaev au obţinut locul şase în clasamentul general pe echipe. Premianţi au devenit tinerii luptători: Constantin Botnari, Ilarion Şaranuţă, Ivan Boboc şi Vasile Nicolaev [Drapelul Muncii, nr. 37, 25 martie 1980, p. 4].

Tot în anul 1980, un alt discipol al antrenorului Gheorghe Nicolaev, Serghei Bondarenco, s-a clasat pe locul I la campionatul URSS la lupte libere printre tineri.

În anul 1981, în cadrul jocurilor pentru tineret, ediţia a 3-a, la competiţiile zonale de lupte, care au avut loc la Ungheni, a evoluat cu succes selecţionata raionului, care a fost creată pe baza filialei din Şerpeni a Şcolii sportive pentru copii şi tineret. La aceste competiţii s-au clasat pe locul întâi, urmând să participe în etapa finală din luna iunie a aceluiaşi an în oraşul Bender. În categoriile lor de greutate, pe primul loc s-au clasat: M. Demian, V. Carabadjac, A. Samson, T. Badaşco. Pe locul doi s-au clasat C. Botnari, P. Şaranuţă şi C. Boboc. Colegiul de arbitri i-a recunoscut pe C. Botnari şi V. Carabadjac drept luptători cu cea mai bună tehnică [Drapelul Muncii, 12 mai 1981, p. 4].

În vara anului 1982, consăteanul nostru Ion Şaranuţă, maestru al sportului din Uniunea Sovietică, a participat la competiţiile de lupte libere din cadrul întrecerilor sportive ale tineretului din URSS. A avut o evoluţie bună, clasându-se pe locul şase la categoria sa de greutate [Drapelul Muncii, nr. 93, 5 august 2018, p. 4]. În acelaşi an, a devenit şi campion al raionului la lupte libere. De asemenea, Ion Şaranuţa a devenit campion al Moldovei în 1983, la categoria de greutate de 74 de kg. în acelaşi an, la „Deschiderea sezonului sportiv de vară”, Ion Şaranuţa a luptat cu maestrul în sport A. Cordon din Bulboaca. Până la urmă, ambii au împărţit premiul viu.

Ion Şaranuţa a fost un luptător foarte bun, fiind printre primii care s-a înscris la secţia de lupte libere în 1976, când la Şerpeni s-a deschis filiala Şcolii sportive raionale. Verificându-i calităţile fizice, antrenorul Gheorghe Nicolaev a ajuns la concluzia că din el va ieşi un luptător foarte bun. Şi nu a greşit. Deja după două luni de antrenamente, devine campion al raionului printre elevi, iar în 1977 câştigă locul doi la competiţiile republicane de lupte libere. Tânărul sportiv nu a rămas neobservat de către antrenorii din capitala Moldovei. I s-a propus să înveţe la şcoala-internat cu profil sportiv din Chişinău. În 1978, s-a clasat pe locul doi la întâietatea societăţii „Dinamo” din oraşul Leningrad, iar în anul 1979 devine campion al republicii printre juniori. Aici a îndeplinit normativul de candidat în maestru al sportului. A continuat să se antreneze şi în timpul serviciului în rândurile Armatei Sovietice. Acolo devine maestru în sport, devenind învingător la mai multe competiţii. După armată, devine campion al republicii la greutatea de 70 de kg, cucereşte medalia de aur la Spartachiada a VIII-a a RSS Moldoveneşti. A participat, de asemenea, la Spartachiada din Moscova. Mulţi ani la rând a fost primar în localitatea Bubuieci, mun. Chişinău.

În ianuarie 1984, s-a desfăşurat campionatul RSS Moldoveneşti la lupte libere între juniorii născuţi în anii 1962-1966. Pe echipe, raionul Anenii Noi s-a clasat pe primul loc, Grigoriopol – pe locul al doilea, iar Leova – pe locul al treilea. La individual, dintre sportivii noştri, cel mai bine s-au prezentat fraţii Şaranuţă (Şerpeni), Iu. Zmeu (Chirca), Iu. Liuduhovschi (Anenii Noi), Iu. Plămădeală (Speia) [Drapelul Mincii, nr. 13, 28 ianuarie 1984, p. 4].

La cea de-a IX-a Spartachiadă raională din anul 1986, la lupta naţională „Trânta” au participat nouă colective. În clasamentul pe echipe au învins sportivii din Şerpeni, devenind învingători la 5 categorii de greutate, înscriind la activ 42 de puncte. Pe locul doi s-au clasat reprezentanţii sovhozului-tehnicum „Anenii Noi”, cu 29 de puncte, iar pe locul trei – luptătorii din sovhozul „Kişiniovskii” (s. Bubuieci) – 19 puncte. La individual, campioni ai Spartachiadei au devenit Vladimir Nicolaev (48 kg), elev în clasa a opta; Gheorghe Botnari (60 kg); Nicolae Samson (68 kg); Mihail Demian (78 kg), şofer din sovhozul „Dnestrovskii”; Serghei Demian, muncitor în acelaşi sovhoz. În total, au participat 68 de luptători.

În 1988, luptătorul de stil liber Oleg Cuvicica, un alt discipol al lui Gheorghe Nicolaev, s-a clasat pe locul cinci, devenind campion al Jocurilor sportive republicane ale tineretului la categoria sa de greutate. În anul următor, devine maestru în sport. În 1991, la Spartachiada a X-a a popoarelor URSS, Oleg Cuvicica a câştigat medalia de bronz la categoria sa de greutate.

În 1991, de Ziua sportivului, desfăşurată la Anenii Noi, reprezentantul nostru, Mihail Demian, a învins toţi adversarii, întorcându-se acasă cu premiul viu.

La Campionatul Moldovei la lupte libere din 1993, discipolii lui Gheorghe Nicoalev, Marian Luca şi Gheorghe Liurca, au obţinut, respectiv, locurile doi şi trei, la categoria lor de greutate. În primăvara aceluiaşi an, aceşti luptători au participat cu succes şi la Turneul republican în memoria antrenorului A.I. Hlestun. La categoria lor de greutate, s-au clasat pe locul al doilea. Pe locul trei s-au clasat Igor Luca şi Andrei Terentie (s. Speia). Trei discipoli – Vasile Rusu, Anatolie Demian şi Andrei Casapu s-au clasat pe locul al patrulea.

Succese remarcabile are şi Marian Luca, fiul antrenorului şi profesorului de educaţie fizică, Gheorghe Iustin Luca. În 1992, devine campion al ţărilor Baltice, iar în 1995 – campion al Moldovei la lupte libere în categoria de greutate de 58 de kilograme. În 1993, Marian s-a clasat pe locul patru la campionatul eropean printre tineri!

În februarie 1996, în sala clubului „Olimpia” din Chişinău, s-a desfăşurat Campionatul Moldovei la lupte libere printre elevi. Echipa condusă de antrenorul Gheorghe Nicolaev, formată din elevi din satele Şerpeni şi Speia, s-a întors cu rezultate îmbucurătoare. Anatolie Demian, la categoria de 35 de kilograme, a devenit campion. Fratele său, Nicolae (până la 30 de kilograme), a urcat pe treapta a doua a podiumului. Un alt Anatolie Demian a ocupat locul trei la categoria de 40 de kilograme.

În acelaşi an, Marian Luca a participat la un turneu internaţional în Polonia, unde obţine locul doi. În anul următor, Marian s-a clasat pe locul doi la un turneu prestigios din România. În 1997, a obţinut un succes mare, devenind campion la Jocurile Balcanice.

În anul 2001, luptătorul Anatolie Demian a obţinut medalia de argint la Campionatul ţărilor CSI printre militari. În anul 2005, a fost declarat cel mai bun luptător din raionului Anenii Noi.

La 28 noiembrie 2004, în sala de sport a Comisariatului raional de poliţie, a avut loc Campionatul raionului la lupta naţională „Trânta”. Mai puternici s-au dovedit a fi, din nou, luptătorii din Şerpeni, care au învins în 9 categorii de greutate, din cele 10, şi s-au clasat pe primul loc în clasamentul pe echipe. Pe locul doi s-au clasat luptătorii din Gura Bâcului, iar pe trei – cei din Hârbovăţ.

Anul 2006 va rămâne unul memorabil pentru luptătorii din Şerpeni, devenind învingători la mai multe turnee. Astfel, în luna februarie a acestui an, şerpenenii au fost gazdele Campionatului raional la lupte. La 11 categorii de greutate, opt sportivi din localitatea noastră au devenit campioni: 35 kgStas Anghel, 38 kgVasile Rusu, 50 kgIon Nicolaev, 55 kgIon Sajin, 60 kgAlexandru Ceban, 66 kgAndrei Samson, 74 kgVladimir Rusu, 84 kgNicolae Demian.

Pe 10 mai 2006, au avut loc competiţiile pentru Cupa Moldovei. Rezultate bune au înregistrat fraţii Anatol (anul naşterii 1980) şi Nicolae (anul naşterii 1985) Demian din Şerpeni, care au evoluat la categoria de 84 de kilograme. Cel mai mic s-a clasat pe locul trei, iar cel mai mare a devenit deţinător al Cupei Moldovei. În luna septembrie 2006, Anatol a reprezentat Moldova la Campionatul Mondial desfăşurat în China. Ambii sportivi sunt discipolii antrenorului Gheorghe Nicolaev.

În luna decembrie a anului 2006, s-a desfăşurat un turneu prestigios în centrul raional, la care au participat circa 150 de sportivi. La 17 categorii de greutate şi-au încercat puterile sportivi în vârstă de la 12 până la 20 de ani, inclusiv din raioanele Căuşeni, Criuleni, Hânceşti şi Cimişlia. Cele mai bune rezultate ale luptătorilor din Şerpeni au fost următoarele: Stas Anghel – locul II la categoria de 32 kg.; Vasile Rusu – locul I (35 kg.); V. Samson – locul II (38 kg); N. Moroi – locul I (50 kg.); V. Cojocari – locul I (53 kg.); Ion Sajin – locul I (58 kg.); V. Perliman – locul I şi N. Nicolaev – locul III, ambii la categoria de 59 kg; R. Ceban – locul II (66 kg.); I. Anghel – locul III (84 kg.). De menţionat că, şi la acest turneu, luptătorii din Şerpeni s-au clasat pe podiumul de onoare aproape la toate categoriile de greutate. Desigur, este un mare merit al antrenorului Gheorghe Iacov Nicolaev. Nu întâmplător, în 2006, a fost desemnat cel mai bun antrenor al raionului. Tot în acest an, luptătorul R. Demian a fost desemnat cel mai bun sportiv al raionului, iar Nicolae Demian s-a clasat pe locul doi.

(Va urma)

Alexandru CERGA

вторник, 25 августа 2020 г.

Continuăm seria articolelor semnate de Alexandru CERGA și dedicate istoriei dezvoltării activităţii sportive din satul ŞERPENI, raionul Anenii Noi. În prima parte (https://andron-prodan.blogspot.com/2020/08/recent-am-avut-o-intalnire-cu-alexandru.html) ați putut afla despre tradiţiile sportive ale acestei localități situate pe malul Nistrului. Astăzi puteți face cunoștință cu bogata istorie fotbalistică a satului Șerpeni. 

 

SPORTUL REGE LA ȘERPENI – FOTBALUL

Putem spune, pe drept cuvânt, că fotbalul este cel mai îndrăgit sport printre locuitorii satului Şerpeni. Echipa de fotbal este una cu tradiţii şi cu rezultate memorabile. Totodată, a fost un adversar incomod pentru orice echipă. Fotbalul se practică din anii 1947-1948, iar în 1950 echipa colhozului „Budionâi” devine campioană a raionului Bulboaca. A fost primul mare succes la nivel raional. De asemenea, a devenit campioană în 1972, 1975, 1982, 1987, 1993, 1994, 1995, 1996, 2012, 2014. De multe ori s-a clasat pe locul doi sau trei.

În 1972, echipa satului a participat la Turneul republican pentru premiile ziarului „Tinerimea Moldovei”. Doar în finală au cedat adversarilor din oraşul Lazovsk (Sângerei). În 1976, tinerii sportivi, sub conducerea antrenorilor Constantin Dionisie Luca şi Gheorghe Iustin Luca, au câştigat competiţiile raionale, apoi cele republicane, obţinând dreptul de a juca în etapa finală a turneului „Mingea de piele”, unul prestigios din fosta URSS. Au avut o prestaţie bună, clasându-se pe locul 13 din 24 de echipe. Echipa satului a participat de mai multe ori la Campionatul republican al Sindicatelor sau al Asociaţiei Republicane Benevole „Colhoznicul”.

În continuare, vă propunem cronologia participării echipei din Şerpeni la Campionatul şi Cupa raionului Anenii Noi, precum şi evoluţia fotbaliştilor noştri la diverse competiţii, turnee, atât în cadrul raionului cât şi la cele republicane.

Până în anul 1956 se organizau doar meciuri amicale sau anumite turnee separate. Din acest an, începe cu regularitate campionatul raionului la fotbal. Primul campionat s-a desfăşurat într-o singură zi, în una din duminicile din luna mai a anului 1956. La întâietate au participat doar cinci echipe care reprezentau nu localităţile, ci colhozurile: colhozul „Molotov” (s. Bulboaca), „Bulganin” (Şerpeni), „Congresul XX al PCUS” (Ţânţăreni), „Pobeda” (Ochiul-Roş), „Zarea komunizma” (s. Zolotievca). A şasea echipă, ce reprezenta colhozul „Krasnoe Znamea” (Aneni), s-a retras în ultimul moment din competiţie.

Pentru membrii echipelor, mai întâi, s-au organizat o ştafetă, pentru a determina cine trebuie să joace în primul meci. Învingători au devenit cei din colhozurile „Bulganin” (s. Şerpeni) şi „Molotov” (s. Bulboaca). „...Chiar din primele minute ale jocului întâlnirea dintre echipele estea a stârnit un interes deosăbit din partea amatorilor de futbol. Totuşi superioritatea în tehnică şi tactică a jocului a fost de partea fotboliştilor colhozului „Molotov...”. Aceştia au câştigat cu scorul de 2:0. Deoarece meciurile s-au desfăşurat într-o singură zi, reprizele au durat câte 20 de minute. În al doilea meci au jucat echipele colhozurilor „Congresul XX al PCUS” şi „Pobeda”, scor – 1:0. Într-un alt meci, colhozul „Molotov” a jucat la egalitate, 0:0, cu echipa colhozului „Zarea komunizma”. Până la urmă, primul campionat a fost câştigat de echipa colhozului „Molotov” (s. Bulboaca) [Pentru roadă, 23 mai 1954]. Deoarece au devenit campioni, fotbaliştii din Bulboaca au reprezentat raionul în cadrul întâietăţii republicane a Asociaţiei sportive „Colhoznicul”.

Meciurile dintre satele Şerpeni şi Puhăceni întotdeauna au fost încordate şi, totodată, interesante. Rivalitatea continuă până în ziua de azi. După cum s-a menţionat mai sus, unul din primele meciuri dintre aceste două localităţi a avut loc în luna mai a anului 1956. Un alt meci a avut loc în luna iulie a anului 1959, la Puhăceni. A fost un meci amical între fotbaliştii colhozului „Miciurin” (Puhăceni) şi „Dnestrovsckii”. Cu scorul de 3:2 a câştigat echipa din Şerpeni, după ce, la pauză, scorul era 2:2.

În 1966, echipele de fotbal din raion au fost împărţite în trei grupe. Fotbaliştii din Şerpeni au făcut parte din prima grupă. La etapa finală au participat şase echipe, adică primele două plasate din fiecare grupă. După primul tur, sportivii din Şerpeni erau pe locul al treilea, iar după al doilea tur s-au ridicat cu o treaptă mai sus. Finala a fost jucată cu echipa gospodăriei didactice „Chetrosu”. A fost un meci cu intrigă şi interesant, cu multe faze la ambele porţi. Scorul a fost deschis de fotbaliştii din Şerpeni, având superioritate aproape tot meciul. Însă, cu 10 minute până la încheierea meciului, echipa adversă a efectuat un şir de atacuri neîntrerupte, marcând de două ori. Astfel, echipa noastră a pierdut cu scorul de 2:1, clasându-se pe locul doi în campionat, ceea ce era, pe atunci, un rezultat foarte bun. Una din problemele echipei era că nu avea uniformă sportivă unică.

În 1968, de asemenea, au fost organizate 3 grupe a câte 7 şi 8 echipe, în total, au participat 24 de echipe, cele mai multe de când se desfăşoară campionatul raional. Fotbaliştii din Şerpeni au concurat în prima grupă, alături de cei de la fabrica de vinuri din Bulboaca, din sovhozul „Rassvet” (Cobusca Nouă), colhozul „Congresul XX al PCUS”, satul Roşcana, colhozurile „Pravda”, „Leninskii Komsomol” şi „Maiak”. în etapa finală se calificau primle două clasate din fiecare grupă. Echipa noastră s-a clasat pe primul loc. În finală, contrar regulamentului, au fos admise opt echipe şi nu şase. În zona a treia, echipa colhozului „Lenin” şi a fabricii de beton armat din satul Băcioi au acumulat acelaşi număr de puncte şi aveau acelaşi golaveraj. S-a decis să fie organizat un meci suplimentar. Dar nici de această dată nu a putut fi determinat învingătorul, meciul încheindu-se la egalitate. Organizatorii au decis ca în faza finală să fie admise ambele echipe. A opta echipă a fost cea de la gospodăria didactică „Chetrosu”, ca învingătoare a competiţiei din anul trecut şi participantă, în 1968, la întâietatea republicană. În etapa finală, care s-a desfăşurat timp de două zile pe stadionul din centrul raional, echipa din Şerpeni a evoluat mai modest, clasându-se pe locul 5.

În acelaşi an, pe stadionul din Şerpeni, a avut loc un meci amical dintre echipa locală şi studenţii facultăţii de mecanică de la Şcoala Superioară Agricolă din Praga, care, în acel an, şi-au desfăşurat practica de producţie în gospodăria didactică „Chetrosu”.

La ediţia din anul 1969, după primul tur din prima grupă, echipa din Şerpeni a ocupat locul doi, fiind surclasată de echipa asociaţiei „Moldselhoztehnika” din Bulboaca. La acest campionat au participat 28 de echipe din raion, împărţite în patru grupe. În etapa finală, care a durat patru zile, au participat echipele colhozurilor „Lenin”, „Dnestrovskii”, sovhozului-fabrică „Ciobanovca”, gospodăriei didactice „Chetrosu”, asociaţiei „Moldselhoztehnica” din Bulboaca. Echipele au fost separate în două grupe, iar fotbaliştii din Şerpeni au jucat în a doua grupă cu cei din colhozul „Lenin” şi de la „Moldselhoztehnika” din Bulboaca. În primul meci, echipa noastră a pierdut cu 6:0 în faţa echipei din Bulboaca. Al doilea meci a fost câştigat în faţa celor din colhozul „Lenin”, însă nu ştim cu ce scor. Astfel, băieţii noştri au jucat finala mică cu echipa din satul Chirca. Ştim doar că meciul a fost pierdut, iar echipa s-a clasat pe locul patru, cu o treaptă mai sus decât anul trecut.

Campionatul raional din 1970 a început la 19 aprilie. La această ediţie au participat 24 de echipe. Dacă în anii precedenţi echipele erau separate în trei sau patru grupe şi primele două continuau în faza finală, din acest an, zece echipe mai puternice din raion au format prima grupă. Adică, acestea, considerate mai puternice, jucau pentru primul loc, iar celelalte paisprezece – formau grupa a doua, inferioară. Conform regulamentului, la finalul competiţiei, echipele din prima grupă, care se clasau pe ultimele trei locuri, trebuiau să fie retrogradate în a doua grupă, iar echipele clasate pe primele trei locuri din a doua grupă, în anul următor evoluau în prima grupă valorică. Printre echipele mai puternice au participat şi echipa din Şerpeni, însă a avut o evoluţie mai modestă, clasându-se pe locul opt, cu 5 victorii, 12 înfrângeri şi o egalitate, golaveraj – 12-4. Un astfel de golaveraj se explică prin faptul că echipa nu s-a prezentat la multe meciuri, chiar şi de acasă. Astfel, a retrogradată în grupa a doua valorică.

Odată cu numirea în funcţie de metodist-sportiv a lui Constantin Dionisie Luca, proaspăt absolvent al Tehnicumului Sportiv din Chişinău, au venit şi primele rezultate pozitive. Echipa a început să aibă o atitudine mai serioasă faţă de meciuri, de antrenamente, prestând un joc de calitate şi obţinând rezultate memorabile. Sunt organizate mai multe meciuri amicale. Astfel, în ultima duminică din luna august a anului 1971, până la derbyul final din cadrul campionatului raionului de fotbal, satul Şerpeni a organizat un turneu amical la care a participat echipa-gazdă, echipa sovhozului „Bulbokskii” şi a gospodăriei didactice „Chetrosu”. În primul meci, fotbaliştii din Şerpeni i-au învins pe cei de la Chetrosu cu scorul de 4:3. Următoarele meciuri: „Chetrosu” – sovhozul „Bulbokskii” – 0:1; sovhozul „Dnestrovskii” – sovhozul „Bulbokskii” – 4:4. Chiar dacă meciurile erau amicale, au fost prezenţi mulţi spectatori nu numai din Şerpeni, dar şi din satele Chetrosu şi Bulboaca, partidele fiind spectaculoase. Cei mai buni au fost nominalizaţi: Constantin Luca (Şerpeni), care a marcat patru goluri, Dimitrie Brânzan (Bulboaca) şi Anatolie Furmanov („Chterosu”) – ambii câte trei goluri [Drapelul Muncii, 4 septembrie 1971, p. 4].

În anul 1971, regulamentul campionatului din nou a fost modificat. Participă 48 de echipe, dintre care 24 fiind în prima grupă (clasa „A”), adică cele mai puternice din raion, care urmau să lupte pentru locul întâi. Celelalte 24 de echipe au format a doua grupă, numită clasa „B”. Numărul mare de participanţi se explică prin faptul că din componenţa raionului Anenii Noi făceau parte multe localităţi, care în prezent sunt incluse în raionul Ialoveni. De asemenea, unele localităţi, mai mari, participau cu două echipe în campionat. Deoarece erau multe echipe, s-a decis ca grupele să fie împărţite în subgrupe. După încheierea campionatului, trei echipe, cele mai puternice, trec în clasa „A”, iar trei echipe din clasa „A”, care se vor clasa pe ultimele trei locuri, vor trece în clasa „B”.

Şerpenenii din nou se află în grupa celor puternci, chiar dacă, în 1970, au fost retrogradaţi în eşalonul inferior. Aceasta se datorează participării mai multor echipe în campionat, care a fost reorganizat. După prima etapă, echipa sovhozului „Dnestrovskii” se clasează pe primul loc în grupă („clasa A”) cu 9 puncte, golaveraj 16-7. După retur, ai noştri s-au clasat pe locul doi, pe primul loc clasându-se echipa fabricii de vinuri din Bulboaca. Chiar dacă au avut acelaşi număr de puncte – 15, cei din Bulboaca au avut 7 victorii, pe când fotbaliştii din Şerpeni – 6 victorii, trei egalităţi şi o înfrângere, golaveraj – 20:15.

În etapa finală au participat patru echipe care s-au clasat pe primele două locuri din subgrupe: gospodăria didactică „Chetrosu”, sovhozurile „Dnestrovskii”, „Răzeni” şi fabrica de vinuri din Bulboaca. Meciurile finale s-au desfăşurat în zilele de 23-24 octombrie, pe stadionul din Şerpeni, adică primele două tururi, iar la 7 noiembrie, al teilea tur – la Anenii Noi.

Echipa din Şerpeni a pierdut în faţa celei din Bulboaca cu scorul de 2:1 şi a jucat la egalitate cu cei din Chetrosu – 2:2. Echipa din Răzeni nu s-a prezentat la meci. Astfel, echipa noastră s-a clasat pe locul trei, cu trei puncte: o victorie, o egalitate şi o înfrângere, golaveraj – 3:4. Campioni au devenit fotbaliştii de la fabriva de vinuri din Bulboaca, iar pe locul doi s-a lasat echipa gospodăriei didactice „Chetrosu”.

În cadrul Cupei raionului Anenii Noi din 1971, echipa din Şerpeni a pierdut în 1/16 de finală în faţa rivalilor din colhozul „Maiak” (s. Puhăceni), cu scorul de 5:4.

În 1972, echipa din Şerpeni devine campioană a raionului la fotbal. Este un succes remarcabil, cu doar o remiză şi restul victorii, având o pregătire fizică, tehnică şi tactică la nivel, evoluând bine atât pe teren propriu, cât şi în deplasare. Au jucat bine în linia de apărare, dar, mai ales, atacanţii, printre care Constantin Luca. În fiecare meci el înscria câte două goluri, ba chiar şi mai multe. Cucerind titlul de campioni, şerpenenii au obţinut dreptul să participe în anul următor la competiţiile întâietăţii Asociaţiei Sportive republicane „Colhoznicul”. Pe locul doi în acest an s-au clasat fotbliştii din sovhozul „Ciobanovca”, iar pe locul trei – colhozul „Maiak” (s. Puhăceni).

La Cupa raionului din anul 1972, echipa sovhozului „Dnestrovskii” a trecut de echipele din Delacău şi Puhăceni. În finală s-au întâlnit cu echipa colhozului „Dimitrov” (s. Gangura). După ce meciul s-a încheiat cu scorul de 2:2, la loviturile de la 11 metri, mai cu precizie au fost fotbaliştii din Gangura, care au marcat de trei ori, iar şerpenenii – doar de două ori [Drapelul Muncii, nr. 44, 16 aprilie 1969, p. 4].

Tot în 1972, sportivii sovhozului „Dnestrovskii” au participat la competiţiile de toamnă pentru premiul „Tinerimea Moldovei”. Conform regulamentului, jocurile s-au desfăşurat după sistemul olimpic, adică cu eliminări. În primele două meciuri, au obţinut victorii în faţa echipelor raioanelor Ceadâr-Lunga şi Străşeni. În a treia etapă a pierdut în faţa puternicei echipe, „Kolos”, din raionul Slobozia.

În anul 1973, echipa din Şerpeni participă la mai multe turnee. Mai întâi participă, pentru prima dată, la Cupa „Iurie Gagarin”. Acest turneu, ajuns la a treia ediţie, se desfăşura iarna, ca o etapă de pregătire a echipelor către competiţiile mai importante. Din partea raionului nostru au mai participat echipele din Ciobanovca şi „Moldselhoztehnika” (s. Bulboaca). Aceste echipe s-au pomenit într-o grupă, iar fotbaliştilor din Şerpeni nu prea le-a mers cu tragerea la sorţi, având adversari puternici şi cu experienţă. Echipa din Şerpeni a susţinut în deplasare primul meci, în satul Vărăncău, raionul Râbniţa. Acest meci s-a încheiat cu scorul de 2:2. Ambele goluri au fost marcate de căpitanul echipei – atacantul Constantin Luca. De menţionat că oaspeţii conduceau cu 2:0. În al doilea meci, echipa noastră a pierdut acasă cu scorul de 4:0 de la echipa „Metalist”, raionul Dubăsari [Drapelul Muncii, nr. 18, 10 februarie 1973, p. 4]. Alte rezultate: Şerpeni – Grătieşti, raionul Străşeni – 4:2; Şerpeni – Grigoriopol – 1:0; Şerpeni – Râbniţa – 3:1; meciul Doroţcaia – Şerpeni a fost anulat din cauza purtării inadecvate a suporterilor. Astfel, echipa noastră a ocupat locul trei în grupă şi a părăsit turneul.

În luna mai a anului 1973, pe stadionul din centrul raional, are loc un meci amical captivant, dar şi memorabil, dintre selecţionata veteranilor Moldovei şi selecţionata Sovietului raional al ASB „Colhoznicul” din Anenii Noi. Echipa raionului a fost formată din cei mai buni fotbalişti, din care au făcut parte şi trei jucători din Şerpeni: Constantin Luca, Vladimir Dogot şi Nicolae Demian. Toţi au avut o prestaţie foarte bună.

Pentru echipa veteranilor au participat: portar – V. Saviţchi, apărători – M. Afonin, E. Larin, N. Nagmatulin, V. Carpişcenco; mijlocaşi – B. Sitneakovschi, A. Morariţa, V. Colbasiuc; înaintaşi: V. Cobâleanschi, V. Ţincler şi A. Proţenco.

Selecţionata raionului: portarul F. Dubina („Chetrosu”); fundaşi – V. Burduja („Chetrosu”), Vladimir Dogot („Dnestrovskii”), Nicolae Demian („Dnestrovskii”); mijlocaşi: M. Ohrei („Chetrosu”), P. Ivanov („Moldselhoztehnika”), V. Belicico („Ciobanovca”), atacanţi: Constantin Luca („Dnestrovskii”), F. Guzun („Bulbokskii”).

Meciul s-a încheiat la egalitate – 2:2, iar primul gol al gazdelor l-a marcat consăteanul nostru, Constantin Luca. De pe extrema stângă, coiechipierul său, F. Guzun, câştigă frumos de la tutorele său, M. Afonin, şi cu o lovitură puternică a îndreptat balonul spre poartă. Primul spre minge a fost C. Luca, care îl impune pe portarul oaspeţilor să scoată mingea din plasă. Apoi jocul a fost egalat de Sineatkovschi. În a doua repriză, cei din Anenii Noi conduceau cu 2:1, după lovitura de la 11 metri, iar, în scurt timp, veteranii egalează tot de la 11 metri, prin Alexandru Proţenco [Drapelul Muncii, nr. 66 1973, p. 4].

La Cupa raionului din 1973, fotbaliştii din Şerpeni au cedat în finală echipei din sovhozul-fabrică „Chetrosu” cu scorul de 3:2. În acelaşi an echipa din Şerpeni a avut o prestaţie bună la Cupa ziarului „Tinerimea Moldovei”. În 1/16 de finală şerpenenii obţin victorie pe teren propriu în faţa echipei raionului Suvorov (azi – Ştefan Vodă) cu scorul de 2:1. În 1/8 de finală, ai noştri au evoluat în deplasare cu echipa din satul Fârlădeni, raionul Căuşeni, învingând cu scorul de 1:0. Golul a fost marcat de Vladimir Cuvicica, iar cel mai bun jucător în această întâlnire a fost considerat portarul Ivan Tudos. În 1/4 de finală băieţii joacă cu echipa „Kolos” din raionul Slobozia, care, la acea etapă, juca în liga superioară a campionatului RSS Moldoveneşti. În afară de aceasta, reveniseră la echipă jucătorii C. Vâbivanţev şi V. Gorşkov, care făceau parte din echipa „Nistru” Chişinău. Echipa noastră a jucat foarte bine, învingând cu scorul de 3:0. După meci, antrenorul oaspeţilor a scris un protest Federaţiei Moldoveneşti de Fotbal, precum că şerpenenii au folosit trei jucători care evoluează în echipa de juniori a Moldovei şi erau studenţi la Tehnicumul Sportiv din Chişinău. Protestul a fost acceptat.

Campionatul raionului din 1973 s-a desfăşurat ca şi anul trecut. Echipele au fost separate în clasa „A”, care urmau să lupte pentru titlu, şi clasa „B”, care formau eşalonul secund. Noutatea era că echipele din grupa „A” nu mai jucau în etapa finală, învingătorul fiind cel care va acumula un număr mai mare de puncte. Echipa noastră a participat mai modest, clasânudu-se pe locul patru. Aceasta se datorează faptului că s-a resimţit oboseala, participând la mai multe turnee.

La începutul sezonului competiţional din 1974, fotbaliştii din Şerpeni au participat la un turneu organizat de gospodăria didactică „Chetrosu”, la care au mai participat şi echipele ŞPTS-11 din Todireşti şi asociaţia raională „Kolhozjivprom”. A fost un turneu binevenit pentru începutul anului fotbalistic, şerpenenii devenind învingători. Cel mai bun jucător a fost desemnat consăteanul nostru, Constantin Luca. La campionatul raionului din 1974 echipa din Şerpeni s-a clasat locul doi. La finalul competiţiei, echipele din satul Şerpeni şi cea din sovhozul „Ciobanovca” au acumulat acelaşi număr de puncte – câte 34. Organizatorii competiţiei decid să fie jucat un meci suplimentar, pentru a afla învingătorul. Meciul are loc la 8 decembrie 1974, pe stadionul din Anenii Noi, unde echipa noastră a pierdut cu scorul de 4:1.

Echipa de fotbal din Șerpeni, anii ’70. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Nicolae Ceban (cel mai devotat microbist al echipei), Serghei Rusu, Vladimir Dogot (căpitanul echipei), Vladimir Cuvicica, Constantin D. Luca, Ion Tudos, Nicolai Sarghi, Anatol Cuvicica, Boris Cârlig, Nicolai Demian, Alexsandru Zaiaț, Gheorghe Luca, Constantin V. Luca, Tudor Badasco. Rândul de jos: Valentin Zamșa.

La ediţia din anul 1975 a Cupei ziarului „Tinerimea Moldovei”, raionul Anenii Noi a fost reprezentat din nou de echipa sovhozului „Dnestrovskii”. În primul tur (1/16 de finală), şerpenenii au învins în deplasare echipa din localitatea Gâsca, raionul Căuşeni, cu scorul de 3:0. Toate cele trei mingi au fost marcate de atacantul Nicolae Sârghi. În optimi de finală echipa noastră a jucat, pe teren propriu, cu echipa din satul Corotnoe, raionul Slobozia. Întâlnirea s-a încheiat cu scorul de 4:2, în favoarea şerpenenilor. Toate cele şase mingi au fost marcate în repriza a doua. Primii au deschis scorul oaspeţii, apoi echipa-gazdă s-a mobilizat, marcând, la rând, patru goluri. La învingători, golurile au fost marcate de Nicolae Sârghi (două), câte unul – Vladimir Doghot şi Constantin Luca. În semifinală au dat piept cu echipa din satul Olăneşti, raionul Suvorov (Ştefan Vodă). Jocul a început liniştit. Mai des atacau gazdele, însă scorul a fost deschis de oaspeţi. Gazdele şi-au revenit până la urmă, scorul la pauză fiind de 3:2. Repriza a doua a fost dominată în totalitate de şerpeneni, care au marcat încă trei goluri. Scor final – 6:2. Astfel, echipa noastră a fost prima din raion care a jucat o finală a unui turneu republican. Finala a avut loc la 26 octombrie 1975, în orăşelul Lazovsk (azi – Sângerei), cu echipa colhozului „Suvorov” din Făleşti. Timpul regulamentar al meciului s-a încheiat cu scorul de 2:2. Pentru şerpeneni au marcat Constantin Luca şi Nicolae Sârghi. în prelungiri au jucat mai slab, cedând cu scorul de 4:2.

În Camionatul raionului din 1975, echipa a avut o prestaţie bună, devenind campioni. Din 16 meciuri jucate au avut doar o singură înfrângere şi nici o egalitate. Golaveraj 57-16, cel mai bun dintre toate echipele.

Căpitanul echipei, Constantin Luca primeşte Cupa şi diplomele de onoare pentru clasarea pe locul I, anii ’70.

După încheierea campionatului, în toamna anului 1975, pentru prima dată, sovietul raional al ASSB „Colhoznicul” a organizat un turneu pentru premiul „Toamna de Aur”. În prima rundă, sportivii sovhozului „Dnestrovskii” s-au întâlnit cu vechea rivală, echipa gospodăriei didactice „Chetrosu”. În campionat, aceştia s-au clasat pe locul secund. Din start se anunţa un meci captivant, cei de la Chetrosu dorind să-şi ia revanşa. Primii au marcat cei de la Chetrosu, prin aracantul Ivan Nigai, care s-a evidenţiat cel mai mult. În schimb, şerpenenii au jucat mai organizat în atac, ca adevăraţi campioni. Mijlocaşul Vladimir Dogot a egalat scorul, iar Nicolae Demian a marcat cel de-al doilea gol. 2:1 a fost scorul primei reprize. A doua repriză a fost dominată în totalitate de echipa noastră, iar scorul final a fost de 5:1.

În anul 1976, echipa sovhozului „Dnestrovskii” a pierdut fnala Cupei de iarnă la fotbal, cedând în faţa echiei sovhozului „Ciobanovca”. În campionatul raionului din acel an, şerpenenii s-au clasat pe locul 3, după echipele din Chetrosu şi Ciobanovca.

La campionatul din 1977, s-au clasat pe locul locul 5. Au acumulat puţine puncte, mai ales, în al doilea tur. Camionatul a fost câştigat, pentru prima dată de sportivii de la Baza Auto din Anenii Noi (ATB-32). Următoarele locuri au fost câştigate de echipele sovhozurilor: „Ciobanovca”, „Chetrosu”, şi „Doina”.

La campionatul raionului din anul 1978 au participat 15 echipe, separate în două grupe. Echipa sovhozului „Dnestrovskii” a concurat în a doua grupă. De data aceasta au avut o evoluţie modestă, clasânduse pe locul 4 în grupă. Finala campionatului s-a desfăşurat pe stadionul din Şerpeni, la care a participat echipa Asociaţiei pentru producerea şi prelucrarea nutreţurilor (s. Ţânţăreni), care au finalizat pe primul loc în prima grupă, şi echipa sovhozului „Maiak” (s. Puhăceni). După prima repriză, echipa din Puhăceni conducea cu 2:0. În a doua repriză, cei din Ţânţăreni s-au mobilizat, înscriind două goluri. Meciul a continuat cu două reprize suplimentare a câte 15 minute, la care cei din Ţânţăreni reuşesc să marcheze încă două goluri. Scor final – 4:2. Asfel, ei au devenit, pentru prima dată, campioni ai raionului.

La campionatul din 1980 au participat 19 echipe, divizate în două ligi, ca şi la ediţiile precedente. Echipa din Şerpeni a avut cel mai slab rezultat din ultimii 10 ani – locul opt.

La campionatul raionului din 1982, toate echipele din raion au fost separate în două grupe, adică nu au fost separate în liga superioară şi inferioară, cum a fost până atunci. Pentru faza următoare au continuat să lupte primele patru clasate din fiecare grupă. În 1/4 de finală echipa sovhozului „Dnestrovskii” a jucat împotriva echipei sovhozului-fabrică „Rassţvet” (s. Cobusca Nouă). După prima repriză, scorul era de 4:1 în favoarea echipei noastre. Se părea că totul e decis, însă, în repriza a doua, adversarii s-au mobilizat, marcând trei goluri – 4:4. După minutele suplimentare nu s-a putut determina învingătorul, iar la loviturile de la 11 metri au bătut mai bine fotbaliştii noştri. În semifinală, echipa din Şerpeni a bătut echipa colhozului „Pravda” (s. Mereni), cu scorul de 2:0. Astfel, în finală, şerpenenii s-au întâlnit cu sportivii sovhozuui „Maiak” (s. Puhăceni). Meciul a avut loc pe stadionul din Anenii Noi şi a fost unul încordat, dar şi interesant, cu multe faze de gol. Cu greu, au câştigat sportivii din Şerpeni. În repriza a doua, jucătorul Ivan Cerga a înscris ultimul gol – 2:1 şi a adus echipei sale titlul de campion.

În 1983, s-a revenit la sistemul din două ligi – liga I, în care echipele luptau pentru locul I, şi liga a II-a, inferioară. Cu regret, echipa sovhozului „Dnestrovskii” s-a clasat pe locul 9 din 10 echipe participante. Conform regulamentului, ultimele două clasate urmau să fie retrogradate în eşalonul secund. Evoluţia slabă a echipei se explică prin faptul că mulţi jucători din localitate au participat la campionatul republican al ASSB „Colhoznicul” din partea sovhozului-fabrică „Teplicinâi” (mai târziu, „Serele Moldovei”), formată din jucători din satele Şerpeni şi Speia. Evident, acolo evoluau cei mei buni.

Chiar dacă la ultimul campionat s-au clasat pe un loc de retrogradare, totuşi, în liga inferioară fotbaliştii noştri aşa şi nu au mai jucat. În campionatul din anul 1984 s-au înscris mai puţine echipe, de aceea s-a decis ca toate echipele să fie împărţite în două grupe a câte 10, meciurile să fie jucate tur-retur, iar din toamnă să fie organizată etapa finală, la care participă doar primele două clasate. Deoarce ai noştri s-au clasat pe locul trei în a doua grupă, nu au putut evolua în etapa finală.

La ediţia din anul 1985, au participat 24 de echipe. Echipele din primele două grupe (câte opt în fiecare) urmau să lupte pentru primul loc, iar grupa a treia (opt echipe) – pentru promovare în grupa puternică. Primele trei clasate din grupele I şi II urmau să desfăşoare etapa finală. Echipa sovhozului „Dnestrovskii” s-a clasat pe primul loc în grupa I, cu 30 de puncte. Şerpenenii au obţinut 13 victorii, 4 egalităţi şi o înfrângere. Au avut şi cel mai bun golaveraj – 52:13. Pe locurile doi şi trei s-au clasat echipele sovhozurilor „Struguraş” (s. Delacău) – 23 p. şi „Primăvara” (s. Speia) – 22 p. Turneul final s-a desfăşurat între 30 octombrie şi 3 noiembrie. Din grupa a doua au participat: sovhozul „Rassţvet” (Cobusca Nouă), gospodăria didactică „Chetrosu” şi satul Ţânţăreni. După disputarea acestor meciuri, echipa din Şerpeni, din nou, devine campioană.

Echipa de fotbal din Șerpeni, mijlocul anilor ’80. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Petru Surdu, Serghei Rusu, Ion Creciun, Valeriu Rusu, Nicolai Creciun, Alexandru Șaranuț. Rândul de jos: Ion Samson, Tudor Samson, Ion Pleșcan, Nicolae Șaranuț.

Campiontul raionului din 1986 a demarat la 1 mai şi s-a încheiat pe 28 septembrie. De data aceasta au participat 24 de echipe, separate în două ligi: liga I-a (superioară) şi liga a II-a (inferioară). Prima ligă a fost formată din opt echipe, care urmau să joace pentru titlul de campion, iar a doua ligă a fost formată din două subgrupe a câte opt echipe. A fost un campionat cu multe goluri. În medie, au fost marcate câte 4 goluri de meci. Echipa „Volna” Şerpeni a devenit campioană, iar pe parcursul întregului campionat a demonstrat un joc frumos şi stabil, acumulând 22 de puncte, având şi cel mai bun golaveraj, 38:10. Locul doi a revenit echipei „Kolos” din Chetrosu, iar locul trei – echiei „Tinereţea” din Mereni. În acelaşi an, echipa noastră a devenit posesoarea cupei raionului.

În anul 1987, şerpenenii, chiar dacă erau campioni, nu au participat la campionatul raionului. S-a decis ca echipa noastră să participe la turneul republican al sindicatelor, care a fost, de fapt, un adevărat campionat, din primăvară până în toamnă. Evident, nu puteau evolua la două competiţii concomitent. La acest turneu, echipa „Volna” din Şerpeni s-a clasat pe primul loc.

În 1988, echipa din Şerpeni a devenit posesoare a Cupei raionului la fotbal. De această dată, echipele au fost separate în două ligi – liga I şi liga a II-a. Echipele din prima ligă au luptat pentru titlul de campion. La acest Campionat a evoluat a doua echipă din Şerpeni cu denumirea „Zvezda” („Steaua”). Echipa de bază a participat cu succes la Campionatul republican al ASB al sindicatelor (zona sudică). După primul tur, având la activ 15 puncte din 11 jocuri, se aflau pe locul al treilea. Până la urmă, au terminat pe locul cinci, cu 27 de puncte la activ [Drapelul Muncii, 27 octombrie 1988, p. 4].

În 1989, echipa „Volna” a devenit câştigătoare a cupei raionale „Spicul de Aur”. În finală s-au întâlnit cu fotbaliştii din Puhăceni. În primul meci, desfăşurat la Puhăceni, echipa din Şerpeni a câştigat cu scorul de 4:0. A fost un scor neaşteptat, doarece adversarii erau puternici, câştigând, în 1988, turneul republican al sindicatelor, organizat de ziarul „Tinerimea Moldovei”. În al doilea meci, desfăşurat la Şerpeni, au învins gazdele cu scorul de 1:0. După încheierea acestei partide, a mai avut loc un meci amical dintre echipa principală „Volna” şi a doua echipă din sat – „Zvezda” („Steaua”). Dacă prima echipă participa la Camionatul republican al ASB al Sindicatelor, echipa „Zvezda” – la Campionatul raionului.

La Campionatul republican al sindicatelor din 1989, raionul Anenii Noi a fost reprezentat în prima grupă de echipele satelor Şerpeni şi Puhăceni. Puhăcenenii s-au clasat pe locul 4 cu 32 de puncte, iar echipa „Volna” din Şerpeni a ocupat locul 8 cu 22 de puncte [Drapelul Muncii, nr. 139, 21 noiembrie 1989, p. 4]. În Campionatul raionului, a doua echipă din Şerpeni – „Zvezda”, s-a clasat locul 6 din 11 participante.

În ziua de miercuri, 11 aprilie 1990, şerpenenii s-au întâlnit, pentru prima dată, cu o echipă din afara URSS. în această zi, au găzduit într-un meci amical echipa „Constructorul” din Iaşi, care evolua pe atunci în Campionatul României, liga a II-a. A fost un meci interesant, echipa din România învingând cu scorul de 2:1 [Drapelul Muncii, nr. 45, 14 aprilie 1990].

La campionatul raionului din 1990, ca şi în anii precedenţi, a evoluat echipa a doua din sat – ”Zvezda”, care s-a clasat pe locul 9 din 11 participante în Liga I. Echipa principală, „Valul” Şerpeni, a continuat să evolueze la campionatul republican al sindicatelor. De data aceasta, au avut o evoluţie mai slabă, terminând pe unul din ultimele locuri în grupa de sud.

În 1991, echipa „Zvezda” din Şerpeni s-a clasat pe locul 4 în campionatul raionului. Echipa „Valul”, al patrulea an la rând, a participat la Campionatul republican ASB al Sindicatelor, unde, în grupa „D”, s-a clasat pe locul 5. Tot în 1991, echipa „Valul” Şerpeni a devenit deţinătoarea Cupei raionului la fotbal. în finală, care s-a desfăşurat pe stadionul din Anenii Noi, echipa noastră a câştigat cu scorul de 7:0 de la echipa din satul Botnăreşti.

Participanţii la campionatul din 1992 au fost separaţi în două grupe, iar meciurile s-au jucat intr-un singur tur. Conform regulamentului, două echipe care acumulează cel mai mare număr de puncte în grupa lor continuă lupta pentru titlul de campion. A fost pentru prima dată când campionatul s-a desfăşurat după sistemul toamnă-primăvară. La această ediţie nu a participat nici echipa „Zvezda”, care se desfiinţase, nici „Valul”. Echipa „Valul”, în acest an, a participat la Campionatul Republicii Moldova, în divizia „D”. Din partea raionului nostru, în această divizie, care a fost împărţită în subgrupe, au mai jucat echipele „Spicul” din satul Chetrosu şi „Tinereţea” Mereni. Aceste echipe, împreună cu echipa noastră, au evoluat în subgrupa a cincea. În grupa a şasea au participat echipele „Dacii” din Delacău şi „Basarabia” din Hârbovăţ. Echipa din Şerpeni a evoluat mai modest, clasându-se în partea inferioară a clasamentului. Echipa din Delacău s-a clasat pe primul loc în subgrupă, iar „Spicul” – pe locul doi, continuând să joace mai departe. În acest an, mulţi fotbalişti din Şerpeni au jucat pentru echipa „Chivărul” a agrofirmei „Serele Moldovei” din Speia.

În ediţia din 1992-1993, în campionatul raionului a revenit echipa „Valul”. A avut o evoluţie bună, clasându-se pe primul loc. Multe meciuri din acest campionat nu s-au desfăşurat. Pe fundalul crizei economice, în special, a lipsei de combustibil, multe echipe nu se puteau deplasa la meciurile calendaristice. După primul tur, „Valul” a terminat pe primul loc, cu nouă victorii, o egalitate şi nici o înfrângere. La sfârşitul campionatului, după 20 de meciuri, acumulase 37 de puncte. Obţinuse 18 victorii, un meci egal şi o înfrângere. Marcase cele mai multe goluri – 78 şi primise cele mai puţine – 26. Locul doi fusese obţinut de echipa „Tinereţea” Mereni, iar pe trei s-au clasat fotbaliştii de la „Anina”, Anenii Noi.

La începutul anului 1993, la Şerpeni a fost organizat un turneu de iarnă, la care au participat echipele „Valul”, „Chivărul” din Speia şi „Anina” din Anenii Noi. Acest turneu se încadra în pregătirea echipelor pentru returul campionatului. Deşi „Anina” şi „Valul” au acumulat un număr egal de puncte, primul loc le-a fost acordat totuşi gazdelor, deoarece au înregistrat un golaveraj mai bun.

În acelaşi an, echipa „Valul” a cucerit şi Cupa raionului. Finala a fost disputată la Şerpeni, de hramul satului, învingând echipa „Anina” din Anenii Noi.

Campionatul din 1993-1994 s-a desfăşurat, de asemenea, după sistemul toamnă-primăvară. Toate echipele au fost împărţite în două grupe, iar primele două clasate au disputat turneul final. Echipa „Valul” din Şerpeni s-a clasat pe primul loc în a doua grupă. În urma desfăşurări turneului final, echipa noastră a câştigat toate meciurile, devenind campioană. Şerpenenii au cucerit şi Cupa raionului în anul 1994. Finala a fost disputată pe stadionul din Anenii Noi. Adversari ai echipei „Valul” au fost fotbaliştii de la echipa „Metalist” din Bulboaca. Primii au deschis scorul şerpenenii, prin atacantul V. Nicolaev, după care I. Perciun de la „Metalist”, egalează în scurt timp. A. Popov de la aceeaşi echipă marchează al doilea gol. Cu câteva minute până la încheierea timpului regulamentar, fundaşii şi portarul bulbocenilor au jucat brutal contra atacantului V. Nicolaev, arbitrul dictând lovitură de pedeapsă de la 11 metri. „Victima” a egalat scorul cu un şut puternic din penalty. În prelungiri, mai norocoşi au fost şerpenenii, care au reuşit să marcheze prin înaintaşul S. Demian.

În campionatul din 1994-1995, după primul tur, echipa „Valul” se afla pe primul loc. După 11 meciuri jucate, avea la activ 9 victorii, 2 egalităţi şi nici o înfrângere.

A devenit o tradiţie ca, înainte de turul sau returul campionatului, echipa „Valul” să participe la meciuri amicale sau turnee. Aceste turnee se încadrau în programul de pregătire către noile competiţii. Astfel, la începutul anului 1995, până la îceperea turului doi, echipa a participat la un turneu amical în oraşul Grigoriopol. Din opt echipe participante, şerpenenii s-au clasat pe locul doi.

Al treilea an la rând echipa „Valul” devine campioană a raionului. După 22 de meciuri, au acumulat 38 de puncte, având la activ 16 victorii, 6 egalităţi şi nici o pierdere, golaveraj – 78 la 28. Ca şi în ultimii ani, au marcat cel mai mult şi au încasat cele mai puţine goluri.

În ediţia din 1995-1996, echipa „Valul”, al patrulea an consecutiv, devine campioană. După 24 de meciuri disputate, acumulase 61 de puncte, cu 19 victorii, 4 egalităţi şi o înfrângere. Golaveraj – 94-30. Locul doi a fost câştigat de echipa „Gemenii” din Geamăna, iar pe trei s-a clasat „Izvoraşul” din Anenii Noi.

Echipa de fotbal din Șerpeni, anul 2015. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Vitalie Luca, Nicolae Pleșcan, Constantin Samson, Maxim Catanaus, Eugeniu Miron, Grigore Pleșcan, Alexandru Luca, Nicolae Rusu, Constantin Luca (sponsorul echipei), Ion Surdu, Anton Rusu. Rândul de jos: Ion Pleșcan (antrenorul echipei), Tudor Starciuc, Igor Nicolaev, Dumitru Poiată, Vitalie Pleșcan, Eugeniu Cerga (sponsorul echipei), Dumitru Rusu, Sergiu Cojocari.

La campionatul raionului din 1996-1997, echipa din Şerpeni a avut, un start nereuşit. La finalul campionatului, cu 58 de puncte, s-a clasat pe locul 5. Campion a devenit echipa „Luceafărul” din Puhăceni, urmată de „Spicul” Chetrosu şi „Tinereţea” Mereni.

După o pauză de doi ani, echipa a revenit pe podium. La ediţia din 1997-1998, echipa „Valul” Şerpeni s-a clasat pe locul 3 din 12 participante. După 22 de meciuri jucate, a acumulat 47 de puncte. A avut la activ 15 victorii, 2 egalităţi şi 5 înfrângeri, golaveraj – 64-41. Campion a devenit „Spicul” Chetrosu, iar locul secund a fost câştigat de echipa „Vierul” din Calfa.

La Campionatul din 1997-1998 au participat 16 echipe, cu patru mai mult decât în ediţia precedentă. S-a decis să fie formate două grupe a câte opt echipe în fiecare. Echipa „Valul” a evoluat în a doua grupă, iar la sfârşitul campionatului s-a clasat pe locul trei.

Evoluţia echipei de fotbal din Şerpeni în campionatele raionului (1956-2019)

1956 – locul 5         

1957 – nu a participat       

1958 – nu a participat       

1959 – locul 4         

1967 – locul 4

1968 – locul 5                     

1969 – locul 4         

1970 – locul 8         

1971 – locul 3                     

1972 – locul 1         

1973 – locul 4         

1974 – locul 2                     

1975 – locul 1                     

1976 – locul 3

1977 – locul 5         

1978 – locul 4 în grupă

1979 – locul 3                     

1980 – locul 8                     

1981 – locul 5                     

1982 – locul 1         

1983 – locul 9         

1984 – locul 3 în grupă     

1985 – locul 2

1986 – locul 1

1987 – locul 1 la turneul republican organizat de ziarul „Tinerimea Moldovei”. În Campionatul raionului nu a participat.        

1988 – locul 9 (echipa a II-a, ”Zvezda”)

1989 – locul 6 (echipa a II-a, ”Zvezda”)

1990 – locul 9 (echipa a II-a, ”Zvezda”)

1991 – locul 4 (echipa a II-a, ”Zvezda”)

1992 – nu a participat

1993 – locul 1         

1994 – locul 1         

1995 – locul 1

1996 – locul 1         

1997 – locul 5         

1998 – locul 3

2004 – locul 4

2007 – locul 9

2008 – locul 4

2009 - locul 4

2010 – locul 12

2011 – locul 3

2012 – locul 1         

2013 – locul 3         

2014 – locul 4         

2015 – locul 3

2016 – locul 2

2017 – locul 3

2018 – locul 4

2019 – locul 3

(Va urma)

Alexandru CERGA