среда, 14 сентября 2022 г.

Istoria Campionatelor Mondiale de fotbal

SUA-1994. PREMIERA NORD-AMERICANĂ

Din nou 52 de meciuri în turneul final, organizat pe şase grupe a cîte patru echipe. Numărul spectatorilor a atins cifra de 3.569.416 (în medie, 68.623 de meci), care a depăşit cifra italiană din 1990, de 2.517.348. A fost alcătuită şi cîte o medie a spectatorilor începînd cu 1930: Pe primele trei locuri: 48.411 în Italia-1990, 47.432 în Brazilia-1950, 46.211 în Mexic-1986. Media americană a doborît toate recordurile, aceasta însemnînd o victorie a fotbalului soccer pe pămîntul Lumii Noi.

Condiţiile de climă (temperatură excesivă, deplasări la mari distanţe) au influenţat în mare măsură comportamentul unor echipe, în special cele europene, care au avut de suportat şi handicapul fusului orar.

La CM-1994 Bebeto a lansat “legănatul pruncului” care a făcut înconjurul planetei.

În lupta pentru întîietate s-au aflat două reprezentative pretendente prin tradiţie la titlul de campioană, ambele cu cîte trei victorii finale: Brazilia şi Italia. Alături de ele s-au mai înscris două buturugi mici, Bulgaria şi Suedia, care au fost la un pas să încurce socotelile favoritelor. Puţin a lipsit ca şi echipa României să pătrundă în perimetrul medaliat al podiumului.

Brazilia a fost o cîştigătoare conturată cu mult înaintea finalei, chiar dacă triumful lui Romario a necesitat prelungiri şi lovituri de la 11 metri pentru departajare. Finala “americană” a CM a fost, într-un fel, o reeditare a celei din Mexic-1970. Atunci, cu aproape un sfert de secol în urmă, disputa dintre cele două superputeri ale fotbalului mondial a fost mai uşor tranşată în favoarea echipei lui Pele. Acum, în 1994, Romario, Branco şi Dunca, realizatorii golurilor de la punctul de 11 metri, au avut incomparabil emoţii mai mari pînă să se vadă învingători (pentru a patra oară în istoria campionatelor mondiale). World Cup-ul american a marcat supremaţia Braziliei în fotbalul internaţional şi a oferit totodată sud-americanilor posibilitatea de a prelua conducerea în meciul cu Europa: 8-7.

Mihai IONESCU

“Fotbal Plus”, Nr. 5 (294), 8-14 iunie 1998

REZULTATELE

Grupa A: S.U.A. – ELVEŢIA 1-1, ROMÂNIA – COLUMBIA 3-1, ELVEŢIA – ROMÂNIA 4-1, S.U.A. – COLUMBIA 2-1, ROMÂNIA – S.U.A. 1-0, COLUMBIA – ELVEŢIA 2-0. Calificate: România, Elveţia şi S.U.A.

Grupa B: CAMERUN – SUEDIA 2-2, BRAZILIA – RUSIA 2-0, BRAZILIA – CAMERUN 3-0, SUEDIA – RUSIA 3-1, BRAZILIA – SUEDIA 1-1, RUSIA – CAMERUN 6-1. Calificate: Brazilia şi Suedia.

Grupa C: GERMANIA – BOLIVIA 1-0, SPANIA – COREEA DE SUD 2-2, GERMANIA – SPANIA 1-1, COREEA DE SUD – BOLIVIA 0-0, GERMANIA – COREEA DE SUD 3-2, SPANIA – BOLIVIA 3-1. Calificate: Germania şi Spania.

Grupa D: ARGENTINA – GRECIA 4-0, NIGERIA – BULGARIA 3-0, ARGENTINA – NIGERIA 2-1, BULGARIA – GRECIA 4-0, BULGARIA – ARGENTINA 2-0, NIGERIA – GRECIA 2-0. Calificate: Nigeria, Bulgaria şi Argentina.

Grupa E: IRLANDA – ITALIA 1-0, NORVEGIA – MEXIC 1-0, ITALIA – NORVEGIA 1-0, MEXIC – IRLANDA 2-1, ITALIA – MEXIC 1-1, IRLANDA – NORVEGIA 0-0. Calificate: Mexic, Irlanda şi Italia.

Grupa F: BELGIA – MAROC 1-0, OLANDA – ARABIA SAUDITĂ 2-1, BELGIA – OLANDA 1-0, ARABIA SAUDITĂ – MAROC 2-1, ARABIA SAUDITĂ – BELGIA 1-0, OLANDA – MAROC 2-1. Calificate: Olanda, Arabia Saudită şi Belgia.

Optimi de finală: GERMANIA – BELGIA 3-2, SPANIA – ELVEŢIA 3-0, SUEDIA – ARABIA SAUDITĂ 3-1, ROMÂNIA – ARGENTINA 3-2, OLANDA – IRLANDA 2-0, BRAZILIA – S.U.A. 1-0, ITALIA – NIGERIA 2-1 (pr.), BULGARIA – MEXIC 1-1 (pr.), 3-1 (dep.).

Sferturi de finală: ITALIA – SPANIA 2-1, BRAZILIA – OLANDA 3-2, BULGARIA – GERMANIA 2-1, SUEDIA – ROMÂNIA 2-2 (pr.), 5-4 (dep.).

Semifinale: ITALIA – BULGARIA 2-1, BRAZILIA – SUEDIA 1-0.

Finala mică: SUEDIA – BULGARIA 4-0.

Brazilia înaintea finalei CM-1994. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Taffarel, Jorginho, Aldair, Mauro Silva, Marcio Santos, Branco. Rîndul de jos: Mazinho, Romario, Dunga, Bebeto, Zinho. Sursa foto: Getty Images.

Italia, vicecampioana mondială din 1994. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Paolo Maldini, Nicola Berti, Roberto Mussi, Daniele Massaro, Gianluca Pagliuca, Dino Baggio. Rîndul de jos: Roberto Donadoni, Demetrio Albertini, Roberto Baggio, Antonio Benarrivo, Franco Baresi. Sursa foto: Getty Images.

Finala: BRAZILIA – ITALIA 0-0 (pr.), 3-2 (dep.).

Lovituri de departajare: Baresi II (peste poartă), Marcio Santos (a apărat portarul), Albertini (0-1), Romario (1-1), Evani (1-2), Branco (2-2), Massaro (a apărat portarul), Dunga (2-3), Roberto Baggio (peste poartă).

17 iulie 1994. Pasadena / Los Angeles. Stadion: Rose Bowl. Spectatori: 94.194.

Brazilia: Andre Mergen Claudio Taffarel – Jorge Campos “Jorginho” (21, Marcos Evangelista de Moraes “Cafu”), Aldair Nascimento dos Santos, Marcio Roberto dos Santos, Claudio Leal “Branco” – Iomar Nascimento “Mazinho”, Mauro da Silva Gomes, Carlos Verri “Dunga” (cpt.), Crizam Oliveira “Zinho” (106, Paulo Sergio Rosa “Viola”) – Romario de Souza Faria, Jose Oliveira “Bebeto”. Antrenor: Carlos Alberto Parreira.

Italia: Gianluca Pagliuca – Antonio Benarrivo, Paolo Maldini, Franco Baresi II (cpt.), Roberto Mussi (35, Luigi Apolloni) – Roberto Baggio, Demetrio Albertini, Dino Baggio (95, Alberigo Evani), Nicola Berti – Roberto Donadoni, Daniele Massaro. Antrenor: Arrigo Sacchi.

Au arbitrat: Sandor Puhl (Ungaria) – Venancio Concepcio Zarate (Paraguay), Davoud Fanaei (Iran). Arbitru de rezervă: Francisco Oscar Lamolina (Argentina).

Cartonaşe galbene: Mazinho (4), Apolloni (41), Albertini (42), Cafu (87).

 

ROMÂNIA LA C.M. PENTRU A TREIA OARĂ TRAVERSĂM OCEANUL

Experienţa italiană a fost utilă fotbalului românesc. Periplul spaniolo-italian al lui Hagi, dar şi al altor colegi de generaţie, le schimbă mentalitatea, făcîndu-i adevăraţi profesionişti. După ratarea pe ultima sută de metri a calificării la turneul final al CE din Suedia (1992), urmează o frumoasă calificare pentru World Cup ‘94 din SUA. Ocupăm primul loc într-o grupă preliminară de şase, în care ne-au ţinut companie Belgia, Ceho-Slovacia, Ţara Galilor, Cipru şi Insulele Faer Oer.

După Uruguay (1930) şi Mexic (1970), a treia oară peste Ocean, de data asta în SUA. Sîntem repartizaţi în grupa A, alături de ţara gazdă, Columbia şi Elveţia. Primul meci, cu Columbia, pe “Rose Bowl” din Pasadena, în compania lui Asprilla şi Valderrama, pe care celebrul Pele îi vedea printre favoriţi. După un meci de excepţie şi goluri de senzaţie ale lui Hagi şi Răducioiu, învingem cu 3-1. De acum, totul era posibil. Din păcate, experienţa din Italia, cu Camerunul, se repetă. Sîntem depăşiţi fără drept de apel în următorul meci, la Detroit, de elveţieni (1-4). Ne întoarcem pe “Rose Bowl”, pentru un meci pe muchie de cuţit cu gazdele. Reuşim o victorie cu 1-0 şi, în premieră, primul loc în grupă. Bucuria calificării scoate mii de oameni pe străzile din România.

Sorţii ne aduc apoi în cale o nucă tare: (din nou) Argentina. De data aceasta nu va mai fi însă ca în Italia. Cineva va trebui să plece. Fără Caniggia şi Maradona, băieţii lui Basile se bat ca nişte lei, dar Hagi şi Ilie Dumitrescu prind un meci de vis, obligîndu-i pe Batistuta şi Balbo să încline steagul. O victorie mare! Cîştigăm cu 3-2. În România s-a declanşat din nou fiesta.

10 iulie 1994. România înaintea meciului cu Suedia din cadrul sferturilor de finală a World Cup 94. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Florin Prunea, Gheorghe Popescu, Daniel Prodan, Miodrag Belodedici, Florin Răducioiu, Dan Petrescu. Rîndul de jos: Dorinel Munteanu, Gheorghe Hagi, Tibor Selymes, Ionuţ Lupescu, Ilie Dumitrescu. Sursa foto: Getty Images.

Mintea iubitorilor de fotbal de la noi o ia razna. Toată lumea vrea să jucăm finala. Dar pănă atunci trebuie să trecem de Suedia. Istoria acestui meci consemnează un egal (1-1) după 90 de minute şi 2-2 după 120 de minute. Din nou la loteria penaltiurilor. Şi din nou pierdem, ca şi la Genova, în urmă cu patru ani. Păcat, mare păcat! Au lipsit patru minute. Ieşirea neinspirată a lui Prunea, capul lui Kenneth Anderson ne-au condus în purgatoriul loviturilor de departajare. Acolo unde numai cei cu nervii tari reuşesc. Ce frumos ar fi fost! În primele patru din lume şi medalia de bronz asigurată. Acest lucru îl vor reuşi vecinii noştri de la sud, bulgarii.

Rămînem cu amintirea celei mai bune prestaţii a fotbalului nostru, la o cupă mondială (locurile 5-6) şi cu speranţa că ea poate fi depăşită.

Preliminarii

• ROMÂNIA – FAER OER 7-0 (5-0), Bucureşti, 06.05.1992.

• ROMÂNIA – ŢARA GALILOR 5-1 (5-0), Bucureşti, 20.05.1992.

• ROMÂNIA – BELGIA 0-1 (0-1), Bruxelles, 14.10.1992.

• ROMÂNIA – CEHOSLOVACIA 1-1 (0-0), Bucureşti, 14.11.1992.

• ROMÂNIA – CIPRU 4-1 (2-1), Larnaca, 29.11.1992.

• ROMÂNIA – CIPRU 2-1 (1-1), Bucureşti. 14.04.1993.

• ROMÂNIA – CEHOSLOVACIA 2-5 (1-2), Kosice, 02.06.1993.

• ROMÂNIA – FAER OER 4-0 (1-0), Toftir, 08.09.1993.

• ROMÂNIA – BELGIA 2-1 (0-0), Bucureşti, 13.10.1993.

• ROMÂNIA – ŢARA GALILOR 2-1 (1-0), Cardiff, 17.11.1993.

Jucători folosiţi în preliminarii: Bogdan Stelea (6), Florin Prunea (3). Silviu Lung (1) – Dan Petrescu (9), Gheorghe Mihali (6), Daniel Prodan (4), Emil Săndoi (1), Miodrag Belodedici (8), Gheorghe Popescu (7), Tibor Selymes (5), Dorinel Munteanu (10) – Ovidiu Sabău (8), Constantin Pană III (1), Ionuţ Lupescu (9), Marius Cheregi (1), Iosif Rotariu (1), Pavel Badea (1), Daniel Timofte I (1), Basarab Panduru (2), Ovidiu Stîngă (1), Ilie Dumitrescu (7), Gheorghe Hagi (10), Ioan Timofte II (1) – Marius Lăcătuş (7), Ionel Gane (1), Gheorghe Ceauşilă (1), Gheorghe Craioveanu (1), Marius Predatu (1), Florin Răducioiu (5), Gavrilă Balint (2), Romulus Gabor (1) Ovidiu Hanganu (3), Ion Vlădoiu (4). Goluri: Gavrilă Balint (4), Gheorghe Hagi (5), Marius Lăcătuş (1), Ionuţ Lupescu (3), Constantin Pană III (1), Ilie Dumitrescu (4), Gheorghe Popescu (1), Florin Răducioiu (9), Ovidiu Hanganu (1).

Faza finală

• ROMÂNIA – COLUMBIA 3-1 (2-1), Pasadena / Los Angeles (stadionul Rose Bowl), 18.06.1994. Au marcat: Florin Răducioiu (15, 89), Gheorghe Hagi (34) / Jose Valencia (43). România: Bogdan Stelea – Dan Petrescu, Daniel Prodan, Miodrag Belodedici, Gheorghe Mihali, Dorinel Munteanu – Ionuţ Lupescu, Ilie Dumitrescu (68 Tibor Selymes), Gheorghe Popescu, Gheorghe Hagi – Florin Răducioiu (90 Corneliu Papură). A arbitrat Jamal Al-Sharif (Siria).

• ROMÂNIA – ELVEŢIA 1-4 (1-1), Pontiac / Detroit (stadionul Silverdome), 22.06.1994. Au marcat: Gheorghe Hagi (35) / Alain Sutter (16), Stephane Chapuisat (52), Adrian Knup (65, 72). România: Bogdan Stelea – Dan Petrescu, Daniel Prodan, Miodrag Belodedici, Gheorghe Mihali, Dorinel Munteanu – Ionuţ Lupescu (85 Basarab Panduru), Ilie Dumitrescu (72 Ion Vlădoiu, 73 eliminat), Gheorghe Popescu, Gheorghe Hagi – Florin Răducioiu. A arbitrat Neiji Jouini (Tunisia).

• ROMÂNIA – S.U.A. 1-0 (1-0), Pasadena / Los Angeles (stadionul Rose Bowl), 26.06.1994. A marcat Dan Petrescu (18). România: Florin Prunea – Dan Petrescu, Daniel Prodan, Miodrag Belodedici (88 Gheorghe Mihali), Ionuţ Lupescu, Tibor Selymes – Ilie Dumitrescu, Gheorghe Popescu, Gheorghe Hagi, Dorinel Munteanu – Florin Răducioiu (83 Constantin Gîlcă). A arbitrat Mario Van der Ende (Olanda).

• ROMÂNIA – ARGENTINA 3-2 (2-1), Pasadena / Los Angeles (stadionul Rose Bowl), 03.07.1994. Au marcat: Ilie Dumitrescu (11, 18), Gheorghe Hagi (58) / Gabriel Batistuta (16 pen.), Abel Balbo (75). România: Florin Prunea – Dan Petrescu, Daniel Prodan, Miodrag Belodedici, Gheorghe Mihali, Tibor Selymes – Ionuţ Lupescu, Gheorghe Popescu, Gheorghe Hagi (85 Constantin Gîlcă), Dorinel Munteanu – Ilie Dumitrescu (88 Corneliu Papură). A arbitrat Pierluigi Pairetto (Italia).

• ROMÂNIA – SUEDIA 2-2 (0-0, 1-1), 4-5 (dep.), Stanford / San Francisco (stadionul Stanford), 10.07.1994. Au marcat: Florin Răducioiu (88, 101) / Tomas Brolin (78), Kenneth Andersson (115). România: Florin Prunea – Dan Petrescu, Daniel Prodan, Miodrag Belodedici, Gheorghe Popescu, Dorinel Munteanu (84 Basarab Panduru) – Tibor Selymes, Ionuţ Lupescu, Ilie Dumitrescu, Gheorghe Hagi – Florin Răducioiu. A arbitrat Philip Don (Anglia).

Sandu BIOLAN

“Fotbal Plus”, Nr. 5 (294), 8-14 iunie 1998

вторник, 13 сентября 2022 г.

În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al 14-lea episod al serialului despre istoria Campionatelor Mondiale de fotbal. Istoria precedentului CM, cel din 1986, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/09/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_9.html.

ITALIA-1990. GERMANIA MAGNA

Turneul final al mondialelor din 1990 a fost atribuit Italiei, treabă mult mai simplă decît părea la un moment dat. Italienii mai găzduiseră un mondial, cel din 1934, dar faptul că Mexicul a “spart gheaţa”, organizîndu-l pe cel din 1986 după cel din 1970, a contat mult. Se renunţase la perimatul principiu al irepetabilităţii...

Din nou, înscrierile înregistrează un record. Dar preliminariile nu aduc decît puţine surprize. În Europa, doar eliminarea Franţei de către Iugoslavia şi Scoţia şi, oarecum, cea a Danemarcei în meciul direct cu tricolorii noştri, pot fi considerate surprize. În zona sud-americană, nici o calificare surprinzătoare, iar în Africa – doar maniera în care Camerunul a eliminat, cu dublă victorie, pe favorita Tunisia. Prezenţe inedite din zona Americii de Nord, Centrale şi Caraibelor sînt Costa Rica şi S.U.A., dar explicaţia ţine de suspendarea Mexicului, pentru vina de a fi utilizat jucători cu vîrstă peste limită, la mondialele de juniori.

Andreas Brehme marchează golul care aduce Germaniei cel de-al treilea titlu de campioană mondială.

Faza finală, “Italia Novanta”, avea să dovedească uriaşul interes pe care fotbalul îl stîrneşte în Peninsulă. Organizarea mondialului a depăşit cele mai optimiste pronosticuri, implicarea unor mari firme, între care “Canon”, “J.V.C.”, “Philips”, “Olivetti”, “Fuji Film”, “Alfa Romeo”, “Vini Italia” sau “Gillette”, contribuind la reuşita tehnologică şi financiară a unei mari competiţii.

Meciurile grupelor aveau să consacre două echipe de neaşteptată forţă: Costa Rica şi Camerun. Eliminarea selecţionatei sovietice şi, respectiv, a Scoţiei şi Suediei ţine de afirmarea acestor nou-veniţi în marele fotbal mondial.

Ceea ce a urmat probează echilibrul la care “topul” fotbalului mondial a ajuns: cele patru mari forţe ale momentului, Germania, Argentina, Italia şi Anglia, nu reuşesc să se departajeze în semifinale, nici după prelungiri, fiind supuse la calvarul loviturilor de departajare. Iar finala, deasemenea echilibrată, va fi decisă printr-un penalty. Asta nu pune sub semnul îndoielii justeţea victoriei germane.

Germania, campioana mondială din 1990. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Thomas Berthold, Bodo Illgner, Jürgen Kohler, Guido Buchwald, Rudi Völler, Klaus Augenthaler. Rîndul de jos: Pierre Littbarski, Andreas Brehme, Thomas Hässler, Jürgen Klinsmann, Lothar Matthäus. Sursa: Getty Images.

În 1990 Argentina n-a reușit să repete performanța din 1986. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Ricardo Giusti, Jose Serrizuela, Sergio Goycochea, Oscar Ruggeri, Juan Simon, Diego Maradona. Rîndul de jos: Jorge Burruchaga, Claudio Caniggia, Julio Olarticoechea, Jose Basualdo, Gabriel Calderon. Sursa: Getty Images.

REZULTATELE

Grupa A: ITALIA – AUSTRIA 1-0, CEHOSLOVACIA – S.U.A. 5-1, ITALIA – S.U.A. 1-0, CEHOSLOVACIA – AUSTRIA 1-0, ITALIA – CEHOSLOVACIA 2-0, AUSTRIA – S.U.A. 2-1. Calificate: Italia şi Cehoslovacia.

Grupa B: CAMERUN – ARGENTINA 1-0, ROMÂNIA – U.R.S.S. 2-0, ARGENTINA – U.R.S.S. 2-0, CAMERUN – ROMÂNIA 2-1, U.R.S.S. – CAMERUN 4-0, ARGENTINA – ROMÂNIA 1-1. Calificate: Camerun, România şi Argentina.

Grupa C: BRAZILIA – SUEDIA 2-1, COSTA RICA – SCOŢIA 1-0, BRAZILIA – COSTA RICA 1-0, SCOŢIA – SUEDIA 2-1, BRAZILIA – SCOŢIA 1-0, COSTA RICA – SUEDIA 2-1. Calificate: Brazilia şi Costa Rica.

Grupa D: COLUMBIA – E.A.U. 2-0, R.F. GERMANIA – IUGOSLAVIA 4-1, IUGOSLAVIA – COLUMBIA 1-0, R.F. GERMANIA – E.A.U. 5-1, IUGOSLAVIA – E.A.U. 4-1, R.F. GERMANIA – COLUMBIA 1-1. Calificate: R.F.Germania, Iugoslavia şi Columbia.

Grupa E: BELGIA – COREEA DE SUD 2-0, URUGUAY – SPANIA 0-0, BELGIA – URUGUAY 3-1, SPANIA – COREEA DE SUD 3-1, SPANIA – BELGIA 2-1, URUGUAY – COREEA DE SUD 1-0. Calificate: Spania, Belgia şi Uruguay.

Grupa F: ANGLIA – IRLANDA 1-1, OLANDA – EGIPT 1-1, ANGLIA – OLANDA 0-0, IRLANDA – EGIPT 0-0, ANGLIA – EGIPT 1-0, OLANDA – IRLANDA 1-1. Calificate: Anglia, Irlanda şi Olanda.

Optimi de finală: CAMERUN – COLUMBIA 2-1 (pr.), CEHOSLOVACIA – COSTA RICA 4-1, ARGENTINA – BRAZILIA 1-0, R.F. GERMANIA – OLANDA 2-1, IRLANDA – ROMÂNIA 0-0 (pr.), 5-4 (dep.), ITALIA – URUGUAY 2-0, IUGOSLAVIA – SPANIA 2-1 (pr.), ANGLIA – BELGIA 1-0 (pr.).

Sferturi de finală: ARGENTINA – IUGOSLAVIA 0-0 (pr.), 3-2 (dep.), ITALIA – IRLANDA 1-0, R.F. GERMANIA – CEHOSLOVACIA 1-0, ANGLIA – CAMERUN 3-2 (pr.).

Semifinale: ARGENTINA – ITALIA 1-1 (pr.), 4-3 (dep.), R.F. GERMANIA – ANGLIA 1-1 (pr.). 4-3 (dep.).

Finala mică: ITALIA – ANGLIA 2-1.

Finala (Roma, 08.07): R.F. GERMANIA – ARGENTINA 1-0.

A marcat: Brehme (84 pen.).

A arbitrat Edgardo Codesal Mendez (Mexic).

R.F. Germania: Illgner – Berthold (73 Reuter), Kohler, Buchwald, Brehme – Augenthaler, Hassler, Matthaus – Littbarski, Voller, Klinsmann.

Argentina: Goycoechea – Sensini, Ruggeri (46 Monzon), Simon, Lorenzo – Serrizuela, Troglio, Maradona, Basualdo – Burruchaga (53 Calderon), Dezotti.

Eugen PETRESCU

“Fotbal Plus”, Nr. 130, 22-28 martie 1994

 

ROMÂNIA LA C.M. COLŢII DANEMARCEI

Calificarea pentru Italia '90 este încă proaspătă în mintea tuturor celor care iubesc fotbalul. Aşa că vom trece repede în revistă cele întîmplate pentru a lăsa loc cifrelor.

Am început, ca deobicei, cu un start fulgerător, înfrîngînd Bulgaria la Sofia mai uşor decît aveam să o facem peste numai şapte luni chiar la noi acasă. Şi asta, conform unui obicei împămîntenit pe la noi.

A urmat apoi duelul cu Danemarca, echipa vedetă de la Mexic '86. În atmosfera încărcată a toamnei lui '89 – căderile regimurilor comuniste începuseră iar la noi Congresul XIV parcă turnase gaz peste foc – am încasat un 3-0 la Copenhaga, televiziunea noastră a avut de „luptat” cu o inscripţie în română, evident cu un text anti-Ceauşescu, atîrnată în chiar văzul camerelor de un „binevoitor”.

Naționala României înaintea meciului cu Argentina de la CM-1990. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Silviu Lung, Gheorghe Popescu, Ioan Andone, Ioan Ovidiu Sabău, Michael Klein, Gheorghe Hagi. Rîndul de jos: Marius Lăcătuş, Gavril Balint, Mircea Rednic, Iosif Rotariu, Ioan Lupescu. Sursa: Getty Images.

Returul de la Bucureşti s-a disputat sub directele ameninţări ale „Cabinetului 1” care prevedea pedepse înspăimîntătoare pentru capii fotbalului nostru în caz de necalificare. Totul a început rău, cu golul lui Povlsen, dar a continuat bine, aducînd inima la loc celor care tremurau pe lîngă gardul de sîrmă al stadionului „Steaua” şi care deobicei stăteau la tribuna oficială. Şi atunci şi, maţ ales, acum!

În acest fel s-a făcut dreptate unei generaţii foarte talentate.

Preliminarii:

19.10.88 Sofia: Bulgaria – România 1-3 (1-1);

02.11.88 Bucureşti: România – Grecia 3-0 (2-0);

26.04.89 Atena: Grecia – România 0-0;

17.05.89 Bucureşti: România – Bulgaria 1-0 (1-0);

11.10.89 Copenhaga: Danemarca – România 3-0 (2-0);

15.11.89 Bucureşti: România – Danemarca 3-1 (2-1).

Turneul Final:

09.06.90 Bari: România – URSS 2-1 (1-0): Lung, Rednic, Andone, G. Popescu, Klein, Sabău, Rotariu, Lupescu, D. Timofte, Lăcătuş (87 I. Dumitrescu), Răducioiu (79 Balint). A marcat: Lăcătuş 2.

14.06.90 Bari: Camerun – România 2-1 (0-0): Lung, Rednic, Andone, G. Popescu, Klein, Sabău, Rotariu, Hagi (55 I.Dumitrescu), D. Timofte, Lăcătuş, Răducioiu (67 Balint). A marcat Balint.

18.06.90 Napoli: Argentina – România 1-1 (0-0): Lung, Rednic, Andone, G. Popescu, Klein, Sabău (82 Mateuţ), Rotariu, Lupescu, Hagi, Lăcătuş, Balint (72 Lupu). A marcat Balint.

25.06.90 Genova: România – Irlanda 0-0 (pr.), 4-5 (dep.): Lung, Rednic, Andone, G. Popescu, Klein, Sabău (96 D. Timofte), Lupescu, Rotariu, Hagi, Balint, Răducioiu (76 Lupu).

Au jucat în preliminarii: Lung, Iovan, D.Petrescu, Balint, Ungureanu, Belodedici, Bumbescu, Rotariu, Hagi, Lăcătuş, I.Dumitrescu (Steaua); Stelea, Andone, Lupescu, Rednic, Mateuţ, Sabău, Cămătaru, Vaişcovici, Lupu (Dinamo); G. Popescu (Univ. Craiova); Klein (Corvinul şi Dinamo). Antrenori: Emerich Jenei şi Cornel Drăguşin.

Gheorghe LAZĂR

“Fotbal Plus”, Nr. 138, 17-23 mai 1994

пятница, 9 сентября 2022 г.

În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al 13-lea episod al serialului despre istoria Campionatelor Mondiale de fotbal. Istoria precedentului CM, cel din 1982, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/09/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_7.html

MEXIC-1986. MÎNA LUI MARADONA

Cea de-a 13-a ediţie a campionatului mondial ar fi trebuit să-şi desfăşoare turneul final în Columbia. Cu mult timp înainte, mai exact în 1980, FIFA a hotărît să atribuie columbienilor onoarea, între altele şi ca semn de recunoaştere a progresului înregistrat de fotbalul columbian. Dar declinul economic al ţării şi numeroase mişcări sociale şi chiar politice au determinat federaţia de la Bogota să solicite FIFA mutarea Cupei mondiale.

FIFA a primit trei oferte: Brazilia, S.U.A. şi Mexic. Analizînd propunerile prin prisma stadioanelor-gazdă, dar şi a infrastructurii necesare unei competiţii a sfîrşitului de secol, FIFA a declinat oferta Braziliei, nu a reţinut – din considerente de nivel al interesului publicului – oferta americanilor şi, implicit, a acceptat organizarea “mundialului” în Mexic. Premieră în istoria C.M.: o ţară găzduieşte pentru a doua oară turneul final.

Nici de data aceasta, preliminariile nu au consemnat surprize majore. Poate doar eliminarea Olandei, în baraj contra Belgiei, eventual necalificarea Columbiei, eliminată de Paraguay, să iasă din limitele normalului.

Celebrul gol marcat cu mîna de Diego Maradona în meciul cu Anglia. Sursa foto: Getty Images.

Turneul final aduce un element de noutate organizatorică. Se renunţă la grupele fazei a 2-a, aplicîndu-se sistemul eliminărilor directe cu participarea a 16 echipe (în loc de 12) calificate din prima fază. Noul sistem a fost primit cu reticenţă, argumentele împotrivă apărînd chiar în timpul competiţiei: în sferturile de finală, trei din cele patru meciuri au avut nevoie de prelungiri şi de lovituri de departajare pentru a desemna echipele calificate. Dar a triumfat în final spiritul competitiv, evident superior.

Turneul a consemnat triumful argentinienilor şi al unui mare jucător: Diego Armando Maradona, “El Pibe de Oro” (= ştrengarul de aur), “El Barrileto Cosmico” (= butoiaşul cosmic), favoritul publicului latino-american. Dar cei care au văzut meciurile din Mexic vor ţine minte nu doar artificiile jocului lui Dieguito, ci şi lipsa sa de fair-play în meciul cu Anglia, în care a înscris un gol cu mîna, nesancţionat de arbitru.

Argentina, campioană mondială pentru a doua oară. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Sergio Batista, Jose Cuciuffo, Julio Olarticoechea, Nery Pumpido, Jose Brown, Oscar Ruggeri, Diego Maradona. Rîndul de jos: Jorge Burruchaga, Ricardo Giusti, Hector Enrique, Jorge Valdano. Sursa foto: Getty Images.

Ca și 4 ani în urmă Germania de Vest a ajuns în finală și... a pierdut. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Harald Schumacher, Thomas Berthold, Hans-Peter Briegel, Karl-Heinz Rummenigge, Ditmar Jakobs, Felix Magath. Rîndul de jos: Karlheinz Förster, Andreas Brehme, Klaus Allofs, Norbert Eder, Lothar Matthäus. Sursa foto: Getty Images.

REZULTATELE

Grupa A: ITALIA – BULGARIA 1-1, ARGENTINA – COREEA DE SUD 3-1, ITALIA – ARGENTINA 1-1, BULGARIA – COREEA DE SUD 1-1, ITALIA – COREEA DE SUD 3-2, ARGENTINA – BULGARIA 2-0. Calificate: Argentina, Italia şi Bulgaria.

Grupa B: MEXIC – BELGIA 2-1, PARAGUAY – IRAK 1-0, MEXIC – PARAGUAY 1-1, BELGIA – IRAK 2-1, MEXIC – IRAK 1-0, BELGIA – PARAGUAY 2-2. Calificate: Mexic, Paraguay şi Belgia.

Grupa C: FRANŢA – CANADA 1-0, U.R.S.S. – UNGARIA 6-0, FRANŢA – U.R.S.S. 1-1, UNGARIA – CANADA 2-0, FRANŢA – UNGARIA 3-0, U.RS.S. – CANADA 2-0. Calificate: U.R.S.S. şi Frarţa.

Grupa D: BRAZILIA – SPANIA 1-0, ALGERIA – IRLANDA DE NORD 1-1, BRAZILIA – ALGERIA 1-0, SPANIA – IRLANDA DE NORD 2-1, BRAZILIA – IRLANDA DE NORD 3-0, SPANIA – ALGERIA 3-0. Calificate: Brazilia şi Spania.

Grupa E: R.F. GERMANIA – URUGUAY 1-1, DANEMARCA – SCOŢIA 1-0, R.F. GERMANIA – SCOŢIA 2-1, DANEMARCA – URUGUAY 6-1, DANEMARCA – R.F. GERMANIA 2-0, SCOŢIA – URUGUAY 0-0. Calificate: Danemarca, R.F.Germania şi Uruguay.

Grupa F: POLONIA – MAROC 0-0, PORTUGALIA – ANGLIA 1-0, ANGLIA – MAROC 0-0, POLONIA – PORTUGALIA 1-0, ANGLIA – POLONIA 3-0, MAROC – PORTUGALIA 3-1. Calificate: Maroc, Anglia şi Polonia.

Optimi da finală: MEXIC – BULGARIA 2-0, BELGIA – U.R.S.S. 4-3 (pr.), BRAZILIA – POLONIA 4-0, ARGENTINA – URUGUAY 1-0, FRANŢA – ITALIA 2-0, R.F. GERMANIA – MAROC 1-0, ANGLIA – PARAGUAY 3-0, SPANIA – DANEMARCA 5-1.

Sferturi de finală: FRANŢA – BRAZILIA 1-1 (pr.), 4-3 (dep.), R.F. GERMANIA – MEXIC 0-0 (pr.), 4-1 (dep.), ARGENTINA – ANGLIA 2-1, BELGIA – SPANIA 1-1 (pr.), 5-4 (dep.).

Semifinale: R.F. GERMANIA – FRANŢA 2-0, ARGENTINA – BELGIA 2-0.

Finala mică: FRANŢA – BELGIA 4-2 (pr.).

Finala (Ciudad-de-Mexico, 29.06): ARGENTINA – R.F. GERMANIA 3-2.

Au marcat: Brown (22), Valdano (55), Burruchaga (83) / K.H. Rummenigge (73), Voller (81).

A arbitrat Arppi Filho (Brazilia).

Argentina: Pumpido – Cuciuffo, Ruggeri, Brown, Olarticoechea – Batista, Giusti, Maradona, Valdano – Burruchaga (89 Trobbiani), Enrique.

R.F. Germania: Schumacher – Berthold, K.H. Forster, Jakobs, Briegel – Eder, Matthaus, Magath (61 Hoeness), Allofs (46 Voller) – Brehme, K.H. Rummenigge.

Eugen PETRESCU

“Fotbal Plus”, Nr. 127, 1-7 martie 1994

 

ROMÂNIA LA C.M. DUMNEZEULE! IRLANDA DE NORD!...

Aureolat de izbînda calificării pentru Europenele din Franţa, Mircea Lucescu a atacat preliminariile mondialelor mexicane cu un uşor avantaj moral faţă de toţi ceilalţi antrenori care au mai încercat acelaşi lucru. Avantajul lui Lucescu mai adăuga şi un „unsprezece”, de fapt un lot întreg, gata rulat, încercat, stabilizat. Ba chiar, se poate spune, obişnuit cu marea performanţă.

Aşa încît startul fals de la Belfast a trecut prea puţin observat. Lumea a intrat un pic în panică la egalul cu Anglia de la Bucureşti. Era ceva în mecanismul echipei care nu mai mergea ca înainte. Pragmatismul lui Lucescu făcea acum loc unei serii de rezultate care nu spuneau mare lucru. Echipa nici nu pierdea la scor dar nici nu cîştiga. Senzaţia se acutizează la Helsinki unde nu reuşim decît un biet rezultat de egalitate.

Şi vine Londra, cu galopul acela al lui Cămătaru şi golul lui superb, care ne propulsează din nou printre favoriţii unui loc pentru calificare.

16 octombrie 1985. România înaintea meciului cu Irlanda de Nord. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Ladislau Bölöni, Silviu Lung, Ștefan Iovan, Gino Iorgulescu, Marcel Coraș. Rîndul de jos: Nicolae Negrilă, Mircea Rednic, Michael Klein, Dorin Mateuț, Gheorghe Hagi, Nicolae Ungureanu. Sursa foto: gsp.ro.

A urmat însă catastrofa cu Irlanda de Nord de la Bucureşti, un meci despre care s-a scris enorm. N-a mai contat nici victoria asupra turcilor deoarece super-corecţii britanici, cei ce dau lecţii tuturor, au aranjat meciul lor direct, un 0-0 suficient celor din Ulster pentru a merge în Mexic. Şi asta chiar dacă tribuna Wembley-ului a scandat, potrivit revistei „World Soccer”, tot meciul: „It’s a fix”.

Şi cînd te gîndeşti că mai-marii acelor zile nu l-au lăsat pe Lucescu să meargă la meci egal cu irlandezii la Bucureşti, considerînd că eforturile Partidului trebuiesc răsplătite cu o victorie. O victorie care s-a încăpăţînat să nu vină...

Preliminarii:

12.09.84 Belfast: Irlanda de Nord – România 3-2 (1-1);

03.04.85 Craiova: România – Turcia 3-0 (3-0);

01.05.85 Bucureşti: România – Anglia 0-0;

06.06.85 Helsinki: Finlanda – România 1-1 (1-1);

27.08.85 Timişoara: România – Finlanda 2-0 (1-0);

11.09.85 Londra: Anglia – România 1-1 (1-0);

16.10.85 Bucureşti: România – Irlanda de Nord 0-1 (0-1);

14.11.85 Izmir: Turcia – România 1-3 (0-2).

Au jucat pentru noi: Lung, Ştefănescu, Ungureanu, Balaci, Ţicleanu, Irimescu, Geolgău, Negrilă, Cămătaru (Univ. Craiova); Moraru, Rednic, Andone, Augustin, Movilă (Dinamo); Boloni, Iovan, Lăcătuş, Piţurcă, Bărbulescu (Steaua); Coraş, Iorgulescu, Hagi (Sportul Studenţesc); Klein, Gabor, Mateuţ (Corvinul).

Gheorghe LAZĂR

“Fotbal Plus”, Nr. 137, 10-16 mai 1994 

среда, 7 сентября 2022 г.

În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al 12-lea episod al serialului despre istoria Campionatelor Mondiale de fotbal. Istoria precedentului CM, cel din 1978, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/09/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_6.html.

SPANIA-1982. INSPIRAŢIA LUI BEARZOT

Turneul final al celei de-a 12-a ediţii a campionatului mondial a fost atribuit Spaniei. Venise rîndul Europei, în alternanţa cu America de Sud, şi se epuizase seria “marilor puteri” ale fotbalului de pe Bătrînul Continent (Italia, Franţa, Anglia, R.F. Germania), astfel că diriguitorii fotbalului mondial au dat gir Spaniei, ţară cu fotbal recunoscut ca valoros, mai cu seamă la nivelul echipelor de club. A fost şi un semn de încredere în cursul spre democraţie pe care îl urma statul spaniol după prăbuşirea franchismului.

Noutatea absolută cu care “Espana ‘82” rămîne în istoria mondialelor trecerea la sistemul cu 24 de echipe la turneul final. Decizia de a mări numărul de participante a fost adoptată în condiţiile extinderii ariei de răspîndire a jocului cu balonul rotund, dar şi ca o recunoaştere a creşterii nivelului de joc în continentele “noi” din punctul de vedere al performanţei: Africa, Asia, America de Nord, America Centrală şi zona Caraibelor. Evident, cele opt locuri suplimentare din faza finală au permis şi o mai amplă reprezentare a Europei şi Americii de Sud.

Preliminariile nu au furnizat surprize notabile. Dintre ţările europene, au rămas acasă, fără ca acest fapt să fie apreciat de comentatorii de specialitate ca surprinzător, Olanda, Suedia, Portugalia, Bulgaria şi Elveţia. Nici măcar absenţa Uruguayului nu a surprins, căci eliminarea se repeta după patru ani. Singurul fapt mai neobişnuit ar putea fi considerată eliminarea Mexicului de către Honduras şi El Salvador. 

Paolo Rossi, eroul Italiei din 1982.

Începutul turneului final avea să fie dominat, însă, de unul dintre cele mai comentate şi contestate “evenimente” din fotbalul actual. În pofida oricăror pronosticuri, debutanta Algeria întrece fără drept de apel selecţionata R.F. Germania. Că Algeria este totuşi eliminată se explică printr-un complex de factori, unii obiectivi, cum ar fi faptul că, din cauza lipsei de experienţă competiţională, nord-africanii au primit două goluri decisive în ultimele 30 de minute ale partied cu Chile, care nu mai avea nici o şansă. Însă factorul “cenuşiu” al afacerii este acela că în întîlnirea “inter-germană”, dintre echipa R.F. Germania şi Austria (cu Koncilia, Pezzey, Prohaska şi Krankl), victoria a venit primilor. Vorba poetului, “lung prilej de vorbe şi de ipoteze”...

Fotbalul italian al anului 1980 a fost zguduit de un mare scandal: afacerea “Toto nerro”. Măsurile drastice adoptate de federaţie, între care excluderea din Serie A a marelui Milan, au cuprins şi suspendarea pe timp de doi ani a lui Paolo Rossi. Dar selecţionerul “Squadrei azzurra”, Enzo Bearzot, a avut o inspiraţie deosebită: la ispăşirea pedepsei, l-a chemat pe Rossi la naţională. Şi Paolo s-a “revanşat” pe deplin, fiind golgeterul ediţiei (cu 6 goluri în 7 jocuri), devenind eroul competiţiei şi contribuind decisiv la cucerirea celui de al treilea titlu suprem al Italiei.

În 1982 Italia a devenit campioană mondială pentru a treia oară. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Dino Zoff, Francesco Graziani, Giuseppe Bergomi, Gaetano Scirea, Fulvio Collovati, Claudio Gentile. Rîndul de jos: Bruno Conti, Paolo Rossi, Gabriele Oriali, Antonio Cabrini, Marco Tardelli.

Selecționata Germaniei de Vest la CM-1982. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Paul Breitner, Uli Stielike, Harald Schumacher, Hans-Peter Briegel, Karl-Heinz Rummenigge, Klaus Fischer. Rîndul de jos: Pierre Littbarski, Bernd Forster, Manfred Kaltz, Wolfgang Dremmler, Karl-Heinz Forster. Sursa foto: Getty Images.

REZULTATELE

Grupa 1: ITALIA – POLONIA 0-0, PERU – CAMERUN 0-0, ITALIA – PERU 1-1, POLONIA – CAMERUN 0-0, POLONIA – PERU 5-1, ITALIA – CAMERUN 1-1. Calificate: Polonia şi Italia.

Grupa a 2-a: ALGERIA – R.F. GERMANIA 2-1, AUSTRIA – CHILE 1-0, R.F. GERMANIA – CHILE 4-1, AUSTRIA – ALGERIA 2-0, ALGERIA – CHILE 3-2, R.F. GERMANIA – AUSTRIA 1-0. Calificate: R.F. Germania si Austria.

Grupa a 3-a: BELGIA – ARGENTINA 1-0, UNGARIA – EL SALVADOR 10-1, ARGENTINA – UNGARIA 4-1, BELGIA – EL SALVADOR 1-0, BELGIA – UNGARIA 1-1, ARGENTINA – EL SALVADOR 2-0. Calificate: Belgia şi Argentina.

Grupa a 4-a: ANGLIA – FRANŢA 3-1, CEHOSLOVACIA – KUWEIT 1-1, ANGLIA – CEHOSLOVACIA 2-0, FRANŢA – KUWEIT 4-1, FRANŢA – CEHOSLOVACIA 1-1, ANGLIA – KUWEIT 1-0. Calificate: Anglia şi Franţa.

Grupa a 5-a: SPANIA – HONDURAS 1-1, IUGOSLAVIA – IRLANDA DE NORD 0-0, SPANIA – IUGOSLAVIA 2-1, HONDURAS – IRLANDA DE NORD 1-1, IUGOSLAVIA – HONDURAS 1-0, IRLANDA DE NORD – SPANIA 1-0. Calificate: Irlanda de Nord şi Spania.

Grupa a 6-a: BRAZILIA – U.R.S.S. 2-1, SCOŢIA – NOUA ZEELANDĂ 5-2, BRAZILIA – SCOŢIA 4-1, U.R.S.S. – NOUA ZEELANDĂ 3-0, U.R.S.S. – SCOŢIA 2-2, BRAZILIA – NOUA ZEELANDĂ 4-0. Calificate: Brazilia şi U.R.S.S.

Grupa A: POLONIA – BELGIA 3-0, U.R.S.S. – BELGIA 1-0, U.R.S.S. – POLONIA 0-0.

Grupa B: R.F. GERMANIA – ANGLIA 0-0, R.F. GERMANIA – SPANIA 2-1, ANGLIA – SPANIA 0-0.

Grupa C: ITALIA – ARGENTINA 2-1, BRAZILIA – ARGENTINA 3-1, ITALIA – BRAZILIA 3-2.

Grupa D: FRANŢA – AUSTRIA 1-0, IRLANDA DE NORD – AUSTRIA 2-2, FRANŢA – IRLANDA DE NORD 4-1.

Semifinale: ITALIA – POLONIA 2-0, R.F. GERMANIA – FRANŢA 3-3 (pr.), 5-4 (dep.).

Finala mică: POLONIA – FRANŢA 3-2.

Finala (Madrid, 11.07): ITALIA – R.F. GERMANIA 3-1.

Au marcat: Rossi (57), Tardelli (68), Altobelli (81) / Breitner (83).

A arbitrat Coelho (Brazilia).

Italia: Zoff – Gentile, Collovati, Scirea, Cabrini – Bergomi, Tardelli, Oriali, Graziani (8 Altobelli; 89 Causio) – Conti, Rossi.

R.F. Germania: Schumacher – Kaltz, K.H. Forster, B. Forster, Briegel – Stielike, Breitner, Dremmler (61 Hrubesch), Fischer – Littbarski, K.H. Rummenigge (69 H. Muller).

Eugen PETRESCU

“Fotbal Plus”, Nr. 126, 22-28 februarie 1994

 

ROMÂNIA LA C.M. INCREDIBIL, IMPOSIBIL DAR REAL

Ce se poate spune despre o calificare ratată, incredibil, acasă? Ce se mai poate spune? Ce se mai poate spune după ce iei trei puncte Angliei? Ce se mai poate spune după ce te bate Elveţia, o Elveţie aproape de zero ca valoare, chiar pe „23”?

Se poate, doar, confirma că obiceiului nostru de a porni ca din puşcă şi de a sfîrşi lamentabil, în patru labe, chiar pe grătarul de la sosire, i s-a mai adăugat un singur lucru, acela de a fi zmei cu marii favoriţi la ei acasă şi, parcă în compensaţie, de a fi pisoi cu marii „nimeni” la noi acasă. Şi asta poate doar de frica, nerecunoscută, de a nu se spune că ne-am speriat noi, vitejii, tocmai de englezi chiar dacă Richard Inimă de Leu a fost saxon. Ceva de genul: dacă i-am îngenuncheat noi pe cei mai tari, atunci cei mai slăbuţi nici nu mai contează.

La 12 mai 1982 naționala României a jucat la Rosario un amical „de lux” cu Argentina (0-1), pe atunci campioană mondială en-titre. Sursa foto: wesport.ro.

Meciul care ne-a speriat a fost cel cu Anglia de la Bucureşti. Aveam şi de ce să ne temem. Dar, în acelaşi timp aveam şi echipă, astfel că Albionul a plecat bătut de la Bucureşti. Mai mult, acolo unde nici nu ne gîdeam să scoatem un punct, la Londra, am obţinut „şahul etern”. Cu trei puncte din patru cu Anglia – cine mai era ca noi? – ne şi vedeam în Spania.

N-am ajuns pentru că, aşa cum am obişnuit pe toată lumea, ne-am înecat ca ţiganul la mal, tocmai la Bucureşti. Şi cu cine? Mai întîi cu ungurii – eterna sperietoare – am făcut un 0-0 pentru care vecinii noştri de la vest cred că au dat acatiste, şi mai apoi cu Elveţia, de la care am luat-o pe coajă. Şi încă cum! Cu un gol, cel al lui Zappa, la care coautor nefericit a fost portarul piteştean Cristian. Elveţianul a şutat în bară, mingea a ricoşat în spatele argeşanului şi, ca la biliard, a revenit în bară şi apoi a intrat în poartă, spre disperarea a zece milioane de telespectatori.

Egalul de la Berna, atunci cînd echipa a fost preluată de Mircea Lucescu, n-a mai contat...

Preliminarii:

24.09.80 Oslo: Norvegia – România 1-1 (1-1);

15.10.80 Bucureşti: România – Anglia 2-1(1-0);

29.04.81 Londra: Anglia – România 0-0;

13.05.81 Budapesta: Ungaria – România 1-0 (1-0);

03.06.81 Bucureşti: România – Norvegia 1-0 (0-0);

23.09.81 Bucureşti: România – Ungaria 0-0

10.10.81 Bucureşti: România – Elveţia 1-2 (0-0);

11.11.81 Berna: Elveţia – România 0-0.

Au jucat pentru noi: Iordache, Sameş, Dumitru, Stoica, Iordănescu, M. Răducanu (Steaua); Negrilă, Ştefănescu, Tilihoi, Ţicleanu, Beldeanu, Crişan, Cămătaru, Balaci (Univ. Craiova); Munteanu II, Iorgulescu, M. Sandu (Sportul Studenţesc); A. Nicolae (FC Olt); Cristian (FC Argeş); Cîmpeanu II („U” Cluj); Moraru, Ţălnar, Dudu Georgescu, Augustin, Stănescu (Dinamo); Rednic, Klein, Gabor, Andone (Corvinul); Boloni (ASA Tg. Mureş).

Gheorghe LAZĂR

“Fotbal Plus”, Nr. 136, 3-9 mai 1994