Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (2)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a II-a a Olimpiadei Albe care a avut loc în staţiunea elveţiană Saint Moritz în anul 1928. Partea întâi, consacrată primei ediții a Jocurilor Olimpice disputate la Chamonix în 1924, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-1.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1928. Designer –  Hugo Laubi

EDIŢIA a II-a. ST. MORITZ 1928

Amsterdam fusese aleasă gazda ediţiei Jocurilor Olimpice de vară din 1928 (detalii aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-9.html) şi, potrivit regulamentului CIO, Olanda putea să obţină dreptul de a o organiza şi pe aceea de iarnă. Însă, ţinând cont că nu avea infrastructura necesară, Ţara Lalelelor a refuzat, cedând locul staţiunii elveţiene Saint Moritz.

Această localitate este cea mai veche staţiune montană din Europa. Situată la o altitudine de circa 1.800 m, în Engadinul Superior, St. Moritz este renumită pentru clima plăcută, aerul tonifiant şi izvoarele terapeutice. „Perla Engadinului” (o vale lungă din Alpii Elveţieni), cum este supranumită St. Moritz, a fost descoperită în secolul al XV-lea de celebrul medic alchimist Paracelsus. Aici s-a născut sportul de iarnă al Alpilor, în 1864, şi tot aici, în acelaşi an, a fost înregistrată prima agenţie de turism din Elveţia. Între anii 1880-1890, la St. Moritz au fost organizate primele concursuri de curling, patinaj artistic, golf şi bob.

Deschiderea oficială a celei de-a doua Olimpiade de iarnă, dar prima ediție denumită oficial Jocurile Olimpice de iarnă, a fost făcută de Edmund Schulthess, preşedintele Confederaţiei Elveţiene, la 11 februarie 1928, competiţia având loc până la 19 februarie 1928.

Spre regret, condiţiile meteorologice pun gazdele la grele încercări. Întâi de toate, festivitatea de deschidere se desfăşoară pe un viscol teribil. Apoi, temperaturile ridicate sunt cele care periclitează desfăşurarea concursului olimpic: proba de 10.000 m patinaj viteză e anulată şi câteva dintre probele de patinaj artistic – desfăşurate în mod tradiţional afară, în aer liber – se ţin în interior, pe patinoarului Hotelului Kulm din localitate. Proba de 50 km schi fond are loc în condiţii cu totul şi cu totul ciudate: dacă la debut temperatura era de 0 grade celsius, până la final ea ajunsese la plus 25 de grade.

Staţiunea elveţiană St. Moritz a găzduit cea de-a doua ediție a Olimpiadei Albe. Sursa foto: wikipedia.org

Succesul primei ediții practic a dublat numar țărilor și participanților de la Saint Moritz. La startul Olimpiadei din 1928 s-au aliniat 464 de sportivi, dintre care 26 de femei, din 25 de ţări. Cele mai numeroase delegaţii au venit din Germania (49), Elveţia (44), Franţa (41) şi Austria (39). Argentina, Estonia, Germania, Japonia (prima participare asiatică la Jocurile de iarnă), Lituania, Luxemburg, Mexic, Olanda şi România au fost reprezentate în premieră la Jocurile Olimpice de iarnă.

S-au disputat 14 probe (12 masculine, una feminină și una mixtă) din cinci sporturi: bob, hochei pe gheaţă, patinaj (artistic şi viteză), schi (sărituri, fond şi combinata nordică) şi skeleton, acesta din urmă fiind nou introdus.

Proba de skeleton este considerată primul sport de alunecare din lume. Skeletonul se aseamănă cu sania, cu excepția faptului că sportivii coboară cu capul înainte. S-a desfășurat pe Cresta Run, celebra pistă din gheață naturală, care a fost reconstruită în fiecare iarnă începând cu anii 1870. Cea mai mare parte a traseului acestei piste se află într-o râpă din care au fost folosite pietre și pământ pentru a construi virajele. Structura din lemn a pistei este apoi acoperită cu zăpadă și gheață. Este considerat locul de naștere al skeletonului. Pe această pistă s-au desfășurat și probele de la Jocurile Olimpice din 1948.

Sonja Henie la Jocurile Olimpice de iarnă din 1928. Sursa foto: gettyimages.com

Vedeta ediţiei a fost patinatoarea norvegiană Sonja Henie, care a strălucit pentru prima oară la Jocurile Olimpice. La numai 15 ani, ea a obţinut medalia de aur la patinaj artistic, record ce a dăinuit pentru 74 de ani. Sonia, supranumită „Zâna gheţii”, este prima mare vedeta a sportului hibernal, inclusiv în fabrica de vise de la Hollywood.

Bernt Evensen a fost cel mai medaliat sportiv la St. Moritz 1928. Sursa foto: wikipedia.org

Cel mai medaliat sportiv a fost norvegianul Bernt Evensen, care şi-a adjudecat o medalie de aur, una de argint şi una de bronz la patinaj viteză. Competiţia de 50 km de schi fond a fost dominată autoritar de suedezul Per Erik Hedlund, care a trecut linia de sosire cu peste 13 minute înaintea ocupantului locului doi.

Per Erik Hedlund la Olimpiada Albă din 1928. Sursa foto: Facebook/Sportbibeln

Deși suferea de un genunchi foarte umflat, suedezul Gillis Grafström reuşeşte să câştige, în proba masculină de patinaj artistic, cea de-a treia medalie consecutivă de aur, după cea de la Jocurile Olimpice de vară de la Antwerp 1920 (până la instituirea JO de iarnă, patinajul artistic şi hocheiul fuseseră incluse în programul câtorva Olimpiade de vară) şi cea de la Chamonix 1924. Niciun alt patinator n-a reuşit să doboare recordul lui Grafström, deşi, în istoria modernă a sportului, rusul Evgheni Pliuşcenko a câştigat şi el trei medalii consecutive, însă nu toate de aur.

Gillis Grafström, triplu campion olimpic la patinaj artistic. Sursa foto: Facebook/Skate Guard Blog

Jocurile au rămas în statistici prin singura competiţie de bob 5 persoane (câştigată de SUA). Canada recidivează la hochei pe gheață fără să primească gol, boberii americani îsi continuă dominarea, iar veteranul finlandez Clas Thunberg îsi confirmă supranumele de „Nurmi al gheții” câștigând încă două medalii de aur. Remarcabile au fost şi performanţele schiorului norvegian Johan Grøttumsbråten care în 1928 a devenit dublu campion olimpic.

Selecționata Canadei de hochei pe gheață, campioană olimpică în 1928. Sursa foto: olympic.ca

Primele locuri în clasamentul general pe medalii: Norvegia (15 medalii, din care 6 de aur); SUA (6 medalii, din care două de aur); Suedia (5 medalii, din care două de aur), Finlanda (4 medalii, din care două de aur). În total 14 țări au obținut puncte, 12 au câstigat medalii, iar 6 au cucerit medalii de aur.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, olympic.md, stiridebine.ro