Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (10)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a X-a a Olimpiadei Albe care a avut loc în orașul francez Grenoble în anul 1968. Partea precedentă a serialului, consacrată Jocurilor Olimpice de iarnă din 1964, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-9.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1968. Designer – Jean Brian

EDIŢIA a X-a. GRENOBLE 1968

Cea de-a X-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă a avut loc în oraşul francez Grenoble, între zilele de 6-18 februarie 1968. A fost pentru a doua oară când Franţa a găzduit Olimpiada Albă, după ediţia inaugurală din Chamonix, 1924 (detalii, aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-1.html).

Grenoble a fost primul oraș din afara spațiului sovietic cu care s-a înfrățit Chișinăul, la 25 ianuarie 1977. În semn de respect, o stradă importantă din cartierul Telecentru a capitalei moldovenești poartă numele orașului francez începând cu anul 1979.

Grenoble, oraș înfrățit cu Chișinău, a fost gazda ediției a X-a a a Jocurilor Olimpice de iarnă. Sursa foto: wikipedia.org

Oraşul Grenoble este situat la poalele Alpilor, în sud-estul Franţei, la o altitudine de doar 214 m. Francezii au dorit ca Olimpiada de iarnă din 1968 să fie cea mai mare competiţie din istorie şi au cheltuit milioane de dolari pentru a realiza noi arene şi pentru a reface infrastructura. Pentru transportarea focului sacru aprins în Olympia a fost prevazută o ștafetă a flăcării olimpice de 7.000 km. Deschiderea oficială a avut loc pe un Stadion Olimpic temporar de 60.000 de locuri și a fost făcută de Charles de Gaulle, preşedintele Franţei.

La această ediţie, comisia medicală a Comitetului Internaţional Olimpic a introdus în premieră testele doping şi testele de feminitate. De asemenea, pictogramele sporturilor de iarnă s-au regăsit pe medaliile olimpice.

Emblema oficială a Olimpiadei din 1968. Designer: Roger Excoffon

Această ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă a intrat în istorie şi pentru că a fost prima transmisă în culori, iar Comitetul de organizare a vândut drepturile de televizare pentru 2 milioane de dolari, mai mult decât dublu faţă de Innsbruck-1964. Apar şi controversele: locurile de desfăşurare ale probelor olimpice se află la distanţe mari unele de celelalte, necesitând existenţa a trei sate olimpice. Vocile critice afirmă că acest tip de dispunere a fost menit să favorizeze transmisiuni televizate spectaculoase, în dauna sportivilor.

La Grenoble apare pentru prima dată o mascotă, fie ea şi cu statut (încă) neoficial: „Schuss”, un mic personaj de desen animat aşezat pe schiuri, în culorile Franței, albastru, alb şi roşu.

Prima mascotă neoficială a Jocurilor Olimpice de iarnă a fost Schuss. Designer: Aline Lafargue

Numărul sportivilor participanţi a fost de 1.158, dintre care 211 femei, reprezentând 37 de ţări. Ţara debutantă a fost Maroc. Germania de Est şi Germania de Vest au avut, fiecare, o delegaţie. Națiunile cu cei mai mulți reprezentanți: SUA (95), Franța (88), URSS (86), Austria (76), RF Germania (75), Canada (70). Ca și patru ani în urmă India a avut un singur sportiv.

S-a concurat la şase sporturi: bob, biatlon, hochei pe gheaţă, patinaj (artistic şi viteză), sanie, schi (alpin, sărituri, fond şi combinata nordică). Sportivii s-au întrecut în 35 de probe (22 masculine, 12 feminine, 1 mixtă). Pentru prima dată, figurile impuse au fost incluse în programul patinatorilor artistici în proba de „perechi”, alături de cele libere. Dansul pe gheaţă a fost sport demonstrativ.

Din pricina temperaturilor ridicate şi a faptului că pista este expusă constant la soare, probele de sanie sunt amânate şi, în cele din urmă, cu totul anulate. Din acelaşi motiv, probele de bob sunt mutate pe altă pistă, iar clasamentul final se stabileşte după trei runde, şi nu după patru (a patra e anulată).

Vedeta Jocurilor de la Grenoble a fost Jean-Claude Killy, care a cucerit tot aurul posibil, egalându-l pe austriacul Toni Sailer, care stralucise 12 ani mai devreme. Sursa foto: imdb.com

Eroul competiţiei a fost, fără discuție, și spre satisfacţia gazdelor, schiorul francez Jean-Claude Killy, câştigător a trei medalii de aur la toate cele trei discipline ale schiului alpin: coborâre, slalom uriaş şi slalom special. La nici 25 de ani, Killy a egalat astfel recordul austriacului Toni Sailer, şi el cu trei medalii în palmaresul Jocurilor Olimpice de la Cortina d’Ampezzo, cu 12 ani în urmă (detalii, aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-7.html). Totuşi, victoria sa din ultima probă – slalomul – e şi astăzi văzută drept „cea mai mare controversă din istoria Jocurilor Olimpice de iarnă”. Concret, proba s-a desfăşurat în condiţii de foarte proastă vizibilitate, iar principalul rival al lui Killy, austriacul Karl Schranz, a reclamat faptul că un oficial (după alte surse, un om misterios, îmbrăcat în negru) i-a ieşit în cale în timp ce efectua coborârea, făcându-l să rateze o poartă. Schranz a primit permisiunea de a repeta cursa, obţinând un timp mai bun decât al francezului. Ulterior, însă, austriacul a fost descalificat, juriul susţinând că problema reclamată avusese loc, de fapt, înainte de întâlnirea cu oficialul cursei.

La Grenoble 1968, Toini Gustafsson a câștigat trei medalii olimpice. Sursa foto: wikipedia.org

La schi fond, suedeza Toini Gustafsson a câştigat titlurile olimpice la ambele probe individuale şi medalia de argint la ştafetă, iar italianul Franco Nones a obţinut titlul olimpic la schi fond, fiind primul campion olimpic la această probă care nu aparţine ţărilor nordice.

Franco Nones, primul non-scandinav care a triumfat la Jocurile Olimpice într-o probă de schi fond. Sursa foto: oasport.it

Liudmila Belousova şi Oleg Protopopov în 1979 au fugit din URSS fiind declarați „trădători ai patriei”. Sursa foto: RIA Novosti/Dmitri Donskoi

La patinaj artistic, sovieticii Liudmila Belousova şi Oleg Protopopov, soţ şi soţie, şi-au apărat cu succes titlul în proba de perechi.

Italianul Eugenio Monti (40 de ani), deja o legendă a Jocurilor Olimpice de iarnă, şi-a condus coechipierii spre cucerirea aurului olimpic atât la proba de bob 2 persoane, cât şi la cea de 4 persoane.

De remarcat totodată că Norvegia reuşea să revină pe prima poziţie a clasamentului realizat pe baza numărului total de medalii, 14 la număr (câte 6 de aur și argint, 2 de bronz). URSS a obținut 13 medalii (câte 5 de aur și argint, 3 de bronz), reprezentanţii ţării gazdă au câștigat 9 medalii (4 de aur, 3 de argint și 2 de bronz), iar pe locul patru s-a clasat Italia, sportivii căreia au câștigat 4 medalii și toate de aur. În total 16 națiuni au obținut puncte, 15 au câstigat medalii, iar 13 au cucerit medalii de aur.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, stiridebine.ro