Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (15)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a XV-a a Olimpiadei Albe, care a avut loc în orașul canadian Calgary în anul 1988. Partea precedentă a serialului, consacrată Jocurilor Olimpice de iarnă din 1984, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-14.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1988. 

Designer – Larry Fischer (fotografie), Justason & Tavender

EDIŢIA a XV-a. CALGARY 1988

După șase încercări nereuşite, Canada a obţinut în fine dreptul de a găzdui Jocurile Olimpice de iarnă. Astfel, cea de-a XV-a ediţie a Olimpiadei Albe a avut loc la Calgary. Situat în provincia Alberta, el este, alături de Toronto şi Montreal, unul dintre cele mai mari oraşe din Canada. Îşi trage numele de la o plajă scoțiană, Calgary Bay, de pe Insula Mull, aducând cu el conexiunea culturală scoțiană.

Emblema oficială a Olimpiadei de iarnă din 1988. Designer: Gary W. Pampu

Olimpiada din 1988 avea să fie cea mai lungă de până atunci, după ce organizatorii locali au convins CIO că astfel vor avea parte de o mediatizare TV la nivelul Jocurilor de vară şi de venituri pe măsură. Prin urmare, durata întrecerilor a fost extinsă de la 12 la 16 zile (13-28 februarie), incluzand trei week-end-uri.

Pe Stadionul McMahon a avut loc deschiderea oficială de către Jeanne Mathilde Sauvé, guvernatoarea generală a Canadei. În premieră, în paralel cu deviza oficială a mișcării olimpice moderne „Citius, Altius, Fortius” (Mai repede, mai sus, mai puternic) a fost folosit motto-ul întrecerii „Can’t You Feel It?” (Poți să simți?), o expresie menită să transmită energia, entuziasmul și bucuria evenimentului, iar ursii polari Hidy si Howdy, animale simbolice regiunilor arctice, au constituit prima pereche de mascote din istoria Jocurilor Olimpice de iarna.

Urșii polari Hidy și Howdy, mascotele oficiale ale JO de iarnă din 1988. 

Designer: Sheila Scott

La competiții au participat 1.423 de sportivi, dintre care 301 femei, din 57 de ţări. Jamaica, Fiji, Guam, Guatemala si Antilele Olandeze au fost reprezentate în premieră la Jocurile Olimpice de iarnă. Cei mai mulți sportivi i-au avut: SUA (117), Canada (112), URSS (101), Germania de Vest (90). Câte un singur atlet au delegat Belgia, Danemarca, Fiji, Filipine, Guam și Luxemburg. Participarea numeroasă a ilustrat cum nu se poate mai clar progresul comunicațiilor, distanțele nemaifiind un impediment.       

Cele şase sporturi incluse în programul olimpic au fost: bob, biatlon, hochei pe gheaţă, patinaj (artistic şi viteză), sanie, schi (alpin, sărituri, fond şi combinata nordică). Sportivii s-au întrecut în 46 de probe (28 masculine, 16 feminine, două mixte). Programul s-a mărit cu patru probe noi: slalom super uriaș (a revenit după o absenţă de 40 de ani), combinata alpină (schi alpin), probele pe echipe la sărituri și combinata nordică. Schiul, cel mai favorizat de dilatarea programului olimpic, are acum exact jumătate din probele întrecerilor – 23 din 46! Curlingul, joc sportiv de origine scoţiană, patinajul viteză pe short track şi stilul liber la schi au avut statut demonstrativ.

Stadionul McMahon unde au avut loc ceremoniile de deschidere și închidere 

a Olimpiadei Albe din 1988 în zilele noastre. Sursa foto: wikipedia.org

În prezent, locul unde au fost organizate Jocurile Olimpice de iarnă în 1988 

este utilizat pentru odihna și distracția turiștilor și localnicilor

Deoarece a crescut numărul de probe, drepturile de televiziune sporite încep să pună problema „vârfului de sarcină” pentru marile canale și exclusivități, astfel că conducătorii mișcării olimpice se gândesc serios la decalarea Jocurilor de iarnă de cele de vară. Lucru ce se va întâmpla după înca un ciclu olimpic.

În premieră, la Calgary întrecerile de patinaj viteză au avut loc într-o arenă acoperită, iar spectatorii au stat în sfârșit alături de sportivi. Tot pentru prima dată, au fost acceptaţi în competiţie hocheiştii profesionişti, dar NHL (Liga Națională de Hochei) nu le-a permis prezența. Probele de schi alpin s-au desfăşurat pe pârtii amenajate cu zăpadă artificială.

Au avut loc numeroase schimbări în programul Jocurilor din cauză că în acea perioadă a bătut vântul „Chinook”, celebrul vânt cald din Munții Stâncoși, care atinge uneori viteze de 160 km/h.

La Calgary s-a produs debutul olimpic al lui Alberto Tomba, al prinţului Albert de Monaco şi al bobului jamaican, dar şi intrarea în legendă a lui Matti Nykänen. Dar s-o luăm pe rând...

Calgary 1988 este momentul debutului olimpic al unui schior care va face istorie: 

Alberto Tomba. Sursa foto: gettyimages.com

Eroii concursului de schi alpin au fost italianul Alberto Tomba şi elveţianca Vreni Schneider, învingători la slalom şi slalom uriaş. Săriturile cu schiurile au fost dominate de „finlandezul zburător”, Matti Nykänen, care a obţinut toate cele trei medalii de aur. La rândul său, olandeza Yvonne Van Gennip a cucerit de trei ori aurul olimpic la patinaj viteză şi a stabilit două noi recorduri mondiale.

Matti Nykänen câştigă ambele probe individuale de sărituri cu schiurile, devenind primul săritor care obţine două medalii de aur la aceeaşi ediţie a Jocurilor, şi apoi, încă un aur în proba pe echipe (trambulina mare). Foto: Bob Pearson/AFP/Getty Images

Patinatorii de viteză Yvonne Van Gennip și Leendert „Leo” Visser au câștigat 5 medalii olimpice pentru Olanda. Van Gennip – trei de aur, Visser – câte una de argint și de bronz. Sursa foto: wikipedia.org

Christa Rothenburger din Republica Democrată Germană a scris istorie, fiind prima femeie care a câştigat medalii în același an atât la Jocurile Olimpice de iarnă, cât şi la cele de vară. Astfel, atleta est-germană a cucerit la Calgary titlul olimpic la patinaj viteză, pe distanţa de 1.000 m, argintul olimpic la patinaj viteză pe distanţa de 500 m, iar şapte luni mai târziu a obţinut argintul olimpic la ciclism pe velodrom (proba de sprint), la Jocurile Olimpice de vară de la Seul (https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-22.html).

Christa Rothenburger în premieră a câştigat medalii atât la Jocurile Olimpice de iarnă, cât şi la cele de vară. Sursa foto: gettyimages.com și wikipedia.org

Cele mai îndârjite bătălii par să se fi dat însă în probele de patinaj artistic. „Battle of the Carmens”, aşa cum a rămas în istorie înfruntarea dintre est-germana Katarina Witt, campioana olimpică în exerciţiu, şi Debi Thomas, din SUA, ambele alegând să patineze în programul lung pe muzică din opera „Carmen” a lui Bizet. Dar şi „Battle of the Brians”, cum a fost numită, în presa occidentală, rivalitatea (olimpică) dintre canadianul Brian Orser şi americanul Brian Boitano.

În competiţia fetelor, Katarina Witt, „cea mai frumoasă faţă a socialismului” (potrivit revistei „Time”), va reuşi să-şi apere titlul olimpic obţinut la Sarajevo, patru ani mai devreme, devenind a doua sportivă din istorie, după Sonja Henie, care va face asta. Debi Thomas, care a câştigat bronzul, a devenit prima americană de origine africană câştigătoare a unei medalii la Olimpiada de iarnă.

La patinaj artistic feminin, est-germana Katarina Witt şi-a apărat cu succes titlul olimpic, iar la competiţia masculină, americanul Brian Boitano a triumfat în faţa rivalului său canadian, Brian Orser. Sursa foto: gettyimages.com

De partea cealaltă, Boitano câştigă aurul olimpic în faţa lui Orser într-una dintre cele mai strânse şi memorabile competiţii din istoria disciplinei. Este a doua medalie olimpică de argint pentru Brian Orser, care nu trăieşte, în timpul carierei de sportiv, emoţia aurului olimpic. O va face mult mai târziu, în calitate de antrenor, când sportiva sa, Yuna Kim din Coreea de Sud, va obţine titlul suprem la Jocurile Olimpice de iarnă de la Vancouver 2010. Ziarele vor titra atunci: „Brian Orser şi-a primit în sfârşit aurul”. L-a aşteptat 22 de ani.

Calgary 1988 a fost cântecul de lebădă pentru URSS si RDG, care s-au clasat în această ordine pe locurile 1-2 în toate clasamentele. Cine îsi imagina că peste 4 ani aceste țări nu vor mai exista... Uniunea Sovietica a câștigat 29 de medalii, dintre care 11 de aur, câte 9 de argint și de bronz. RD Germană a obținut 25 de medalii, dintre care 9 de aur, 10 de argint și 6 de bronz. Pe locurile următoare s-au situat: Elveția (15 medalii, câte 5 de aur, de argint și de bronz), Finlanda (7 medalii, dintre care 4 de aur, una de argint și 2 de bronz) și Suedia (6 medalii, dintre care 4 de aur și 2 de bronz). În total 20 țări au obținut puncte, 17 au câstigat medalii, iar 11 au cucerit medalii de aur.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, stiridebine.ro