Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (5)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a V-a a Olimpiadei Albe care a avut loc după 20 de ani în localitatea elveţiană Saint Moritz în 1948. Partea precedentă, consacrată Jocurilor Olimpice de iarnă din 1936, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-4.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1948. Designer – Alois Garigiet

EDIŢIA a V-a. ST. MORITZ 1948

Probabil că nimeni nu-şi închipuia, în 1936, că vor trece doisprezece ani până la următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă. Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial face însă cu totul imposibilă (şi inutilă) o sărbătoare, fie ea şi a sporturilor de iarnă.

În 1940 gazdă pentru competiţia olimpică hibernală ar fi trebuit să fie oraşul japonez Sapporo. Invazia japoneză în China a dus, în 1938, la reevaluarea chestiunii, aşa că s-a decis mutarea Jocurilor la Garmisch-Partenkirchen, în Germania. Ghinion însă, Germania invadează Polonia în 1939, iar competiţia e cu totul anulată. Pentru ediţia din 1944, gazdă ar fi trebuit să fie staţiunea italiană Cortina d’Ampezzo, dar cum războiul e încă departe de a se fi încheiat, şi această plănuită competiţie dispare din lista de priorităţi.

A fost pentru a doua oară când St. Moritz a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă, după ediţia din 1928.

În sfârşit, la 30 ianuarie 1948, cea de-a V-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă se deschide la Saint Moritz, în Elveţia, locul unde se desfășuraseră și în anul 1928. „Jocurile Renaşterii”, aşa sunt ele denumite, iar (re)alegerea staţiunii elveţiene se sprijină pe raţiuni evidente: neutralitatea statului protejase oraşul în timpul conflagraţiei mondiale, aşa că locurile de desfăşurare a diverselor probe olimpice rămăseseră încă în picioare după ediţia precedentă.

Deschiderea oficială a Olimpiadei (30 ianuarie – 8 februarie 1948) de pe pe Stadionul St. Moritz Olympic Ice Rink a fost făcută de Enrico Celio, preşedintele Confederaţiei Elveţiene.

Emblema Jocurilor Olimpice de iarnă din 1948

Au concurat 669 de sportivi, dintre care 77 de femei, din 28 de ţări. Germania şi Japonia nu au fost invitate. În premieră, au participat atleți din Chile, Danemarca, Islanda, Coreea şi Liban. Cei mai mulți reprezentanți i-au avut Elveția (70), SUA (69), Marea Britanie (55), Austria și Italia (câte 54).

S-a concurat la cinci sporturi: bob, hochei pe gheaţă, patinaj (artistic şi viteză), schi (alpin, sărituri, fond şi combinata nordică), skeleton. Au fost acordate 22 de titluri olimpice (la 17 probe masculine, 4 feminine și una mixtă).

După o pauză de 20 de ani, skeletonul (proba sportivă ce presupune o sanie de metal foarte joasă, pe care se stă culcat pe burtă) a fost introdus pentru a doua oară în programul olimpic. Aveau să treacă 54 de ani până când această probă a fost reintrodusă la Jocurile Olimpice de iarnă, la ediţia din Salt Lake City.

Schiul alpin, ajuns la 6 probe, ia fața celui nordic (rămas cu 5 probe) și la popularitate, și la număr de medalii decernate.

Pentru prima și ultima oară s-a concurat, demonstrativ, la pentatlon de iarnă, unde sportivii s-au întrecut la schi fond, tir (pistol aer comprimat – 20 de focuri), schi alpin (slalom uriaş), scrimă şi echitaţie.

Competiţia de hochei pe gheață a fost câştigată de Canada. Sursa foto: wikipedia.org

Nu lipsesc nici la această Olimpiadă chestiunile controversate. Competiţia de hochei pe gheață a fost marcată de un eveniment nerepetat vreodată. Comitetul Olimpic American a trimis în Elveţia o echipă, însă aceasta a trebuit să lase locul altei reprezentative recunoscută de forul mondial de specialitate. Competiţia a fost câştigată de Canada, urmată de Cehoslovacia şi Elveţia. Teamul american recunoscut de Federația internațională de hochei pe gheață (IIHF) a ocupat locul patru, dar, la sugestia CIO, el a fost scos în afara concursului.

Birger Ruud a devenit medaliat olimpic după o pauză de 16 ani. Sursa foto: wikipedia.org

Fenomenul ediției a fost săritorul norvegian Birger Ruud, medaliat cu aur în 1932 şi 1936, care a reuşit să obţină şi argintul olimpic, la 16 ani de la debutul său la Olimpiadă.

Martin Lundström, dublu campion olimpic la St. Moritz 1948. Sursa foto: wikipedia.org

Cei mai medaliaţi sportivi ai competiţiei au fost suedezul Martin Lundström (două medalii de aur în probele de schi fond) şi, mai ales, francezul Henri Oreiller (două medalii de aur la coborare și combinata nordica şi una de bronz la slalom). Supranumit „nebunul coborârilor”, Oreiller a abondonat schiul alpin în 1952, la 26 de ani, pentru a se apuca de curse automobilistice şi, zece ani mai târziu, şi-a pierdut viaţa într-un accident pe autodromul Linas-Montlhéry.

Henri Oreiller, supranumit „nebunul coborârilor”. Sursa foto: gettyimages.com

Statele Unite au obținut prima medalie de aur la patinaj artistic prin Dick Button, care avea să repete această performanța peste patru ani.

Încheiem povestea celei de-a doua competiţii olimpice desfăşurate la St. Moritz cu Barbara Ann Scott, sportiva canadiană de 19 ani care câştigă proba individuală de patinaj artistic, devenind, astfel, una dintre cele mai populare figuri din ţara ei. Deţinătoare, în mod paradoxal, a titlului european la patinaj (pe-atunci, competiţia era deschisă şi non-europenilor), Barbara Ann va câştiga concursul olimpic în condiţii dificile, efectuându-şi elementele pe o vreme geroasă şi pe o suprafaţă îngheţată mult încercată deoarece în cursul dimineţii, suprafaţa cu pricina găzduise şi câteva partide de hochei. Cu toate acestea Barbara Ann Scott a impresionat, deopotrivă, juriul şi audienţa.

Barbara Ann Scott a câştigat proba de patinaj artistic la vârsta de 19 ani. Sursa foto: gettyimages.com

La întoarcerea în ţară, tânăra va trece la profesionism și va putea, în sfârşit, accepta drept cadou o maşină decapotabilă. Ea returnase alte două ca să nu-şi piardă statutul de sportiv amator, eligibil pentru Jocurile Olimpice (pe-atunci, Avery Brundage, preşedintele CIO, era necruţător în această privinţă).

Trei țări au reușit să câștige fiecare cele mai multe medalii, 10 la număr: Norvegia, Suedia și Elveția. Primele locuri în clasamentul general pe medalii le-au ocupat Norvegia şi Suedia (4 medalii de aur, 3 de argint, 3 de bronz), Elveţia (3 medalii de aur, 4 de argint, 3 de bronz), SUA (9 medalii, din care 3 de aur, 4 de argint, 2 de bronz). În total 15 țări au obținut puncte, 13 medalii, 10 medalii de aur.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, olympic.md, stiridebine.ro