Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (1)

În perioada 6-22 februarie 2026 oraşele italiene Milano/Cortina d’Ampezzo vor găzdui cea de-a XXV-a ediţie a Olimpiadei de iarnă. Până la startul acestei competiții veți putea afla întreaga istorie a acestor jocuri: țările care le-au găzduit, cele care au reușit să câștige cele mai multe medalii, probele care s-au adăugat de-a lungul timpului sau cine au fost eroii fiecărei ediții.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice de iarnă din 1924. Designer – Auguste Matisse

EDIŢIA I. CHAMONIX 1924

Dacă prima Olimpiadă modernă a avut loc în 1896 (detalii vezi aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-2.html), întâia ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a disputat 28 de ani mai târziu. Totuşi, şi până în 1924, sporturile de iarnă cum ar fi patinajul artistic (Londra 1908 şi Anvers 1920) sau hocheiul (Anvers 1920) au figurat în programul Olimpiadei de vară.

Ediția inaugurală a Jocurilor de Iarnă a avut loc în perioada 25 ianuarie – 5 februarie 1924, iar prima țară gazdă a fost Franța, prin orașul Chamonix, o cunoscută stațiune balneoclimaterică situată în partea de nord a Alpilor, la o altitudine de 1.037 de metri, la poalele muntelui Mont Blanc, aproape de graniţa cu Elveţia şi Italia.

Orașul francez Chamonix a fost gazda primei ediții a Jocurilor Olimpice de iarnă. Sursa foto: fr.wikipedia.org

După construcţia primului hotel de lux în zonă (Hotel de L’Union), în 1816, Chamonix devine un adevărat punct de atracţie turistică, iar odată cu inaugurarea liniei ferate St. Gervais Le Fayet – Chamonix, în 1901, localitatea devine o destinaţie preferată a multor iubitori de sporturi de iarnă.

Alegerea Chamonix-ului a fost una aproape obligatorie, aici născându-se, practic, și alpinismul, ghizii montani cei mai renumiți fiind originari din această regiune, care a dat Franței și lumii și prima expediție victorioasă pe un optmiar din Himalaya, Annapurna (8.078 m), condusă de Maurice Herzog.

Numele oficial al întrecerilor care au deschis seria Jocurilor Olimpice de iarnă a fost “Săptămâna Internaţională a Sporturilor de Iarnă”. Subsecretarul de stat al guvernului francez, responsabil cu educaţia fizică, care a rostit cuvântul de deschidere, Gaston Vidal, a folosit următoarea formulă: „Proclam deschiderea întrecerilor la sporturile de iarnă de la Chamonix, organizate cu ocazia celei de-a VIII-a Olimpiade a erei moderne, sub înaltul patronaj al Comitetului Internațional Olimpic”. Competiţia a fost recunoscută de CIO ca fiind prima Olimpiadă de iarnă abia în 1926, la cea de-a 25-a Sesiune de la Lisabona, Portugalia.

Schiorul francez Camille Mandrillon a rostit jurământul olimpic, iar în cadrul ceremoniei de deschidere, sportivii au purtat echipamentul specific probei pe umăr, de exemplu schiuri sau crose de hochei.

În cadrul Jocurilor s-au întrecut 258 de sportivi, între care 13 femei, din 16 ţări. Acestea au fost: Regatul Croaţilor, Sârbilor şi Slovenilor (viitoarea Iugoslavie), Polonia, Ungaria, Italia, Norvegia, Finlanda, Austria, Elveţia, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Suedia, Canada, Franţa, Belgia, Cehoslovacia şi Irlanda. Cele mai numeroase delegaţii au avut Franţa (43), Marea Britanie (34), Elveţia (30) şi Cehoslovacia (27).

Cele şase sporturi la care s-a concurat au fost: patrula militară (denumită ulterior biatlon), bob, schi (combinată nordică, sărituri şi fond), curling, hochei pe gheaţă şi patinaj (artistic şi viteză). Au fost acordate medalii la 16 probe.

Primul campion olimpic a devenit Charles Jewtraw. Sursa foto: Facebook/Lake Placid Olympic Museum

Norvegienii au dominat concursurile de schi, impunându-se în toate probele. Primul campion olimpic a fost însă un american, Charles Jewtraw, care a câştigat proba de 500 m la patinaj viteză.

Performerul numărul 1 a fost finlandezul Clas Thunberg, supranumit „Nurmi pe gheață”, care a urcat de cinci ori pe podium la patinaj viteză (trei medalii de aur, una de argint şi una de bronz). Norvegianul Thorleif Haug a obţinut patru medalii la schi fond, dintre care trei de aur. 

Vedeta întrecerilor din 1924 a fost Clas Thunberg. Sursa foto: Facebook/TAHTO

Thorleif Haug la întrecerile de la Chamonix din 1924. Sursa foto: wikimedia.org

Turneul de hochei pe gheață a revenit Canadei, țară care a inventat acest sport. Sportivii din America de Nord au înscris de nu mai puţin de 85 de ori fără să primească niciun gol, în primele trei partide disputate. La finalul competiţiei, canadienii au devenit campioni olimpici cu un golaveraj de 122 de goluri reuşite şi doar trei încasate.

La proba individuală feminină de patinaj a debutat Sonja Henie, care pe atunci nu împlinise încă 12 ani. Reprezentanta Norvegiei se va clasa, în urma programului de figuri impuse şi a celui de figuri libere, doar pe locul 8 din opt concurente, dar va impresiona prin calitatea execuţiei şi prin prospeţime. Şi-şi va adjudeca, fără prea mari probleme, următoarele trei titluri olimpice supreme în 1928, 1932 şi 1936. Sonja este singura patinatoare din istorie cu trei medalii olimpice de aur în palmares şi consecutive pe deasupra.

O eroare de arbitraj i-a răpit lui Anders Haugen medalia de bronz. Acesta avea să intre în posesia ei de abia la vârsta de 83 de ani. Sursa foto: dicolympique.fr

Americanul Anders Haugen va trebui să aștepte 50 de ani pentru a primi medalia de bronz la sărituri cu schiurile. Privat de locul al treilea din cauza unei erori de arbitraj, Haugen a avut în cele din urmă câștig de cauză și a primit medalia în 1974, la vârsta de 83 de ani.

Competiţia de bob s-a ţinut pe circuitul Pelerins, denumit astfel după gheţarul aflat în apropiere.

Primele locuri în clasamentul general pe medalii: Norvegia (17 medalii, dintre care 4 de aur), Finlanda (11, dintre care 4 de aur), Austria (3, dintre care două de aur), Elveţia (3, dintre care două de aur). În total 12 țări au obținut puncte, 10 au câstigat medalii, iar 7 au cucerit medalii de aur.

Toate medaliile s-au decernat pe 5 februarie, înaintea discursului oficial de închidere, ţinut de Pierre de Coubertin, preşedintele CIO. Dar, pentru că mulţi dintre atleţi părăsiseră deja staţiunea, medaliile au fost înmânate colegilor de echipă.

Cu toate că au existat conducători ai Mișcării Olimpice de la acea vreme care nu au avut încrede în reușita organizării întrecerilor olimpice la sporturi de iarnă, succesul competiției a fost peste așteptări, înregistrându-se mai mult de 10.000 de spectatori plătitori (îi adăugăm aici şi pe ceilalţi 22.819 de spectactori cu statut special: oficiali, concurenţi, reprezentanţi ai presei).

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro