În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al șaptelea episod al serialului despre istoria Campionatelor Mondiale de fotbal. Istoria CM-1930 o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu.html, CM-1934 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam.html, CM-1938 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_17.html, CM-1950 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_19.html, CM-1954 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_22.html, iar CM-1958: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_24.html.

CHILE-1962. MUNDIALUL ÎN PERICOL

Organizarea în Chile a turneului final al Campionatului mondial din 1962 a fost hotărîtă încă de la Congresul FIFA de la Lisabona (iunie 1956), pe principiul, stabilit anterior, al alternanţei Europa – America.

Între organizatori şi unele federaţii europene s-au iscat neînţelegeri, generate de calendarul disputării turneului, perioada 15 mai – 15 iunie dereglînd sezonul competiţional intern în mai toate ţările din Europa. În final, s-a convenit ca turneul să se desfăşoare între 30 mai şi 17 iunie.

Despre absenţe, se cuvine subliniată neînscrierea Austriei, din motive financiare, cu atît mai surprinzătoare cu cît naţionala “ţării valsului” avea să fie desemnată ulterior, prin ancheta “France Football”, drept cea mai bună reprezentativă a continentului pe 1961.

Cu toate eforturile deosebite ale autorităţilor şi ale federaţiei din Chile, turneul final a stat, la un moment dat, sub semnul întrebării. În perioada 21 – 30 mai 1960, o serie de cutremure de pămînt deosebit de violente au provocat imense distrugeri în partea centrală şi de sud a ţării-gazdă. Magnitudinea cutremurelor a fost atît de mare, încît pe litoralul chilian s-a format un val imens care a traversat Oceanul Pacific, a atins coasta Japoniei avînd înălţimea de 10 metri (un adevărat “tsunami”) şi a produs pagube însemnate chiar la aproape 15.000 de kilometri de epicentru. Oraşele chiliene Antofagasta şi Concepcion au devenit improprii să găzduiască meciuri ale mondialului.

Garrincha, cel mai bun jucător al Mundialului din 1962. (Foto: Getty Images).

În această gravă situaţie, pentru a nu periclita competiţia, conducerea sportului chilian a decis ca sportivii din Chile să nu ia parte la Jocurile Olimpice de la Roma (august 1960), cu sumele economisite urmînd să se finanţeze reconstrucţia stadioanelor şi capacităţilor de cazare.

Faptul a stîrnit numeroase reacţii de solidaritate umană. Un gest nobil a făcut Comitetul olimpic naţional italian, care s-a oferit să suporte toate cheltuielile de participare a sportivilor chilieni la J.O. de la Roma. Preşedintele Republicii Chile, Jorge Alessandri Rodriguez, a comunicat în scris că ţara sa garantează organizarea mundialului în cele mai bune condiţii posibile.

Din punct de vedere competiţional, două concluzii se desprind. În primul rînd, mundialul chilian a confirmat marile disponibilităţi ale fotbalului brazilian, încununînd, pentru a doua oară, triumful echipei “selecao”. De asemenea, competiţia a marcat revenirea în elita fotbalului mondial sau afirmarea pentru prima dată, a unor naţionale care fuseseră afectate de regimul stalinist din ţările lor: Cehoslovacia, Iugoslavia şi într-o oarecare măsură Ungaria – pe de o parte, U.R.S.S. şi, prin calificarea în turneul final, Bulgaria – pe de alta. Iar dezamăgirile s-au numit R.F.Germania, campioana “en-titre”, cu cea mai slabă clasare a sa (locul 7), şi, ca de obicei, Spania.

Brazilia, campioană mondială pentru a doua oară consecutiv. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta, doar fotbaliștii): Djalma Santos, Zito, Gilmar, Zozimo, Nilton Santos, Mauro. Rîndul de jos: Americo (maseur), Garrincha, Didi, Vava, Amarildo, Zagalo.

În 1962 ca și în 1934 Cehoslovacia a devenit doar vicecampioană mondială. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Svatopluk Pluskal, Jiří Hledik, Jiří Tichý, Jozef Adamec, Viliam Schrojf, Andrej Kvašňák și Ján Popluhár. Rîndul de jos: Adolf Scherer, Josef Masopust, Josef Jelínek și Tomáš Pospíchal.

REZULTATELE

Grupa 1: URUGUAY – COLUMBIA 2-1, U.R.S.S. – IUGOSLAVIA 2-0, IUGOSLAVIA – URUGUAY 3-1, U.R.S.S. – COLUMBIA 4-4, U.R.S.S. – URUGUAY 2-1, IUGOSLAVIA – COLUMBIA 5-0. Calificate: U.R.S.S. şi Iugoslavia.

Grupa a 2-a: CHILE – ELVEŢIA 3-1, R.F. GERMANIA – ITALIA 0-0, CHILE – ITALIA 2-0, R.F. GERMANIA – ELVEŢIA 2-1, RF. GERMANIA – CHILE 2-0, ITALIA – ELVEŢIA 3-0. Calificate: R.F. Germania şi Chile.

Grupa a 3-a: BRAZILIA – MEXIC 2-0, CEHOSLOVACIA – SPANIA 1-0, BRAZILIA – CEHOSLOVACIA 0-0, SPANIA – MEXIC 1-0, BRAZILIA – SPANIA 2-1, MEXIC – CEHOSLOVACIA 3-1. Calificate: Brazilia şi Cehoslovacia.

Grupa a 4-a: ARGENTINA – BULGARIA 1-0, UNGARIA – ANGLIA 2-1, ANGLIA – ARGENTINA 3-1, UNGARIA – BULGARIA 6-1, UNGARIA – ARGENTINA 0-0, BULGARIA – ANGLIA 0-0. Calificate: Ungaria şi Anglia.

Sferturi da finală: CHILE – U.R.S.S. 2-1, IUGOSLAVIA – R.F. GERMANIA 1-0, BRAZILIA – ANGLIA 3-1, CEHOSLOVACIA – UNGARIA 1-0.

Semifinale: BRAZILIA – CHILE 4-2, CEHOSLOVACIA – IUGOSLAVIA 3-1.

Finala mică: CHILE – IUGOSLAVIA 1-0.

Finala (Santiago-de-Chile, 17.06): BRAZILIA – CEHOSLOVACIA 3-1.

Au marcat: Amarildo (18), Zito (69), Vava (78) / Masopust (15).

A arbitrat Nikolai Latîşev (U.R.S.S.).

Brazilia: Gilmar – Djalma Santos, Mauro, Zozimo, Nilton Santos – Zito, Didi – Zagalo, Garrincha, Vava, Amarildo.

Cehoslovacia: Schrojf – Tichy, Pluskal, Popluhar, Novak – Kvasnak, Masopust – Pospichal, Scherer, Kadraba, Jelinek.

Eugen PETRESCU

“Fotbal Plus”, Nr. 121, 18-24 ianuarie 1994