În memoria lui Eugen PETRESCU 

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al șaselea episod al serialului despre istoria Campionatelor Mondiale de fotbal. Istoria CM-1930 o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu.html, CM-1934 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam.html, CM-1938 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_17.html, CM-1950 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_19.html, iar CM-1954 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_22.html.

SUEDIA-1958. O EDIŢIE FĂRĂ EGAL

Organizarea în Suedia a turneului final al mondialelor din 1958 fusese hotărîtă încă de la Congresul FIFA de la Londra (iulie 1948), propunerea suedeză fiind acceptată fără contracandidaţi. Va fi ultima oară cînd FIFA acceptă ca două ediţii consecutive să aibă loc în Europa.

Numărul ţărilor înscrise atinge un frumos record (55): după 24 de ani revine Argentina, debutează echipa sovietică.

Faza preliminară nu a furnizat decît două surprize, dar mari: două duble campioane, Italia şi Uruguay, sînt eliminate de echipe cu şansa a doua, Irlanda de Nord şi respectiv Paraguay.

Interesant de notat faptul că, pentru prima oară în istorie, Marea Britanie este prezentă în turneul final cu toate cele patru selecţionate: Anglia, Scoţia, Irlanda de Nord şi Ţara Galilor. Aceasta din urmă fusese eliminată de Cehoslovacia, dar – cum în Asia, din motive politice, adversarii desemnaţi refuzau să joace cu Israelul – FIFA a dispus ca, pentru a nu se califica fără joc, acesta să dispute totuşi un dublu meci de calificare, cu o echipă clasată pe locul 2 într-una din grupele europene. A ieşit la sorţi Ţara Galilor, care şi-a luat şansa în serios, i-a învins de două ori pe israelieni şi... s-a calificat.

Eroul ediţiei 1958 al C.M., Edson Arantes do Nascimento “Pele”, într-o imagine din anii 90, alături de fiul său, tot fotbalist, dar... portar.

Desfăşurarea turneului final a adus o serie de noutăţi spectaculare şi tactice: un mare număr de goluri (mai exact – numeroase meciuri cu multe goluri), un golgeter neîntrecut pînă în prezent (francezul Just Fontaine – 13 goluri într-o singură ediţie, de fapt în doar 6 meciuri), dar mai cu seamă noutatea tactică a Braziliei, sistemul de joc numit 1-4-2-4. Acest stil de joc, creat prin retragerea unui mijlocaş ca al doilea fundaş central şi completarea locului rămas liber de către un “inter”, a marcat un punct de cotitură în evoluţia jocului de fotbal. A fost o surpriză atît de mare pentru tehnicienii europeni încît, pentru prima oară, o echipă neeuropeană cîştigă titlul suprem pe pămînt european.

Sigur, şcoala braziliană de fotbal avea de mult valoare incontestabilă, dar sistemul 1-4-2-4 şi acel uluitor tînăr de nici 18 ani, numit Pele, care avea să se afirme ca cel mai bun fotbalist al tuturor timpurilor, au înclinat balanţa victoriei.

Brazilia, campioană mondială în 1958. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Feola (antrenor principal), Djalma Santos, Zito, Bellini, Nilton Santos, Orlando, Gilmar. Rîndul de jos: Garrincha, Didi, Pele, Vava, Mario Zagallo, Paulo Amaral (antrenor). (Foto: Getty Images).

Suedia, viceampioană mondială în 1958. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Nils Liedholm, Agne Simonsson, Sigvard Parling, Lennart Skoglund, Gunnar Gren, Bengt Gustavsson. Rîndul de jos: Orvar Bergmark, Karl Svensson, Sven Axbom, Kurt Hamrin, Bror Mellberg.

REZULTATELE

Grupa 1: R.F. GERMANIA – ARGENTINA 3-1, IRLANDA DE NORD – CEHOSLOVACIA 1-0, R.F. GERMANIA – CEHOSLOVACIA 2-2, ARGENTINA – IRLANDA DE NORD 3-1, R.F. GERMANIA – IRLANDA DE NORD 2-2, CEHOSLOVACIA – ARGENTINA 6-1. Baraj: IRLANDA DE NORD – CEHOSLOVACIA 2-1 (pr.). Calificate: R.F.Germania şi Irlanda da Nord.

Grupa a 2-a: FRANŢA – PARAGUAY 7-3, IUGOSLAVIA – SCOŢIA 1-1, PARAGUAY – SCOŢIA 3-2, IUGOSLAVIA – FRANŢA 3-2, IUGOSLAVIA – PARAGUAY 3-3, FRANŢA – SCOŢIA 2-1. Calificate: Franţa şi Iugoslavia.

Grupa a 3-a: SUEDIA – MEXIC 3-0, UNGARIA – ŢARA GALILOR 1-1, ŢARA GALILOR – MEXIC 1-1, SUEDIA – UNGARIA 2-1, SUEDIA – ŢARA GALILOR 0-0, UNGARIA – MEXIC 4-0. Baraj: ŢARA GALILOR – UNGARIA 2-1. Calificate: Suedia şi Ţara Galilor.

Grupa a 4-a: ANGLIA – U.R.S.S. 2-2, BRAZILIA – AUSTRIA 3-0, BRAZILIA – ANGLIA 0-0, U.R.S.S. – AUSTRIA 2-0, BRAZILIA - U.RS.S. 2-0, AUSTRIA – ANGLIA 2-2. Baraj: U.R.S.S. – ANGLIA 1-0. Calificate: Brazilia şi U.RS.S.

Sferturi de finală: R.F. GERMANIA – IUGOSLAVIA 1-0, FRANŢA – IRLANDA DE NORD 4-0, SUEDIA – U.RS.S. 2-0, BRAZILIA – ŢARA GALILOR 1-0.

Semifinale: SUEDIA – R.F. GERMANIA 3-1, BRAZILIA – FRANŢA 5-2.

Finala mică: FRANŢA – R.F. GERMANIA 6-3.

Finala (Stockholm, 29.06): BRAZILIA – SUEDIA 5-2.

Au marcat: Vava (8, 33), Pele (56, 88), Zagalo (66) / Liedholm (5), Simonsson (80).

A arbitrat Maurice Guigue (Franţa).

Brazilia: Gilmar – Djalma Santos, Bellini, Orlando, Nilton Santos – Zito, Didi – Garrincha. Vava, Pele, Zagalo.

Suedia: Svensson – Bergmark, Gustavsson, Axbom – Borjesson, Parling – Hamrin, Gren, Simonsson, Liedholm, Skoglund.

Eugen PETRESCU

“Fotbal Plus”, Nr. 120, 11-18 ianuarie 1994

 

ROMÂNIA LA C.M. ÎN GOANĂ DUPĂ O APROBARE

Mai trec patru ani de meditaţie asupra destinului potrivnic (vezi meciul cu cehii) şi ne înscriem pentru “Suedia ‘58”.

Acum, ca să fim drepţi, noi speranţe am avut întotdeauna, am avut chiar şi valoare, dar ne-am împiedicat, mai-mereu, de un “nu ştiu ce” care ne-a pus ştampila de echipă bună pentru... Orient. De aceea, voi aborda această nouă ediţie din doar două puncte de vedere, două “nu ştiu ce”-uri.

În grupa noastră preliminară, acum una pur balcanică (Iugoslavia, România, Grecia), băieţii “de la Patrida” hotărăsc să ne facă un cadou. Şi reuşesc: Grecia – Iugoslavia 0-0 în primul meci al grupei. Un punct mare pierdut de sîrbi, mai ales că după cîteva săptămîni noi cîştigăm la Atena cu 2-1. În aceste condiţii, scontînd pe cîte două puncte acasă în meciurile cu Grecia, şi sîrbii şi noi sîntem sortiţi unei duble directe, pe viaţă şi pe moarte, pentru a decide biletele pentru Stockholm. Şi aici intervine...

...Primul “nu ştiu ce”. Avantajul nostru, uriaş, consta în faptul că aveam nevoie, pentru o calificare sută la sută, doar de o victorie acasă. Nu era o treabă uşoară, dar oricum incomparabil mai uşoară decît cea a vecinilor noştri, aceea de a scoate un egal la Bucureşti. Şi ce se întîmplă? Intraţi pe teren cu un Iosif Petschowski în culmea gloriei dar în zi proastă, în plus distribuit într-un “rol” care îl şi stînjenea, românii se văd conduşi la pauză cu 1-0.

Iosif Petschowski (în drepata).

Antrenorul se gîndeşte la schimbarea registrului tactic şi redistribuirea lui Petschowski mai avansat. Dar, stop! Pentru asta e nevoie de aprobarea lui Ion Balaş, directorul Direcţiei fotbal (ceva în genul preşedintelui de federaţie de mai tîrziu). Dar nici acesta, aflat în tribuna oficială, nu poate hotărî de capul lui. Trebuie aprobarea lui Manole Bodnăraş, avînd funcţia de preşedinte al Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport de pe lîngă Consiliul de Miniştri (un fel de ministru al sportului), dar mai ales de frate al... fratelui său, Emil Bodnăraş. O aprobare nu se dă chiar cu una, cu două. Trebuie “gîndit”, trebuie “cîntărit”... Toată lumea de pe banca tehnică stă cu gîturile răsucite spre “tribuna zeilor”, dar de aici nu vine nimic. Nici măcar un semn, cît de discret. Românii egalează în minutul 70, dar golul nu este validat. Din tribuna oficială în continuare nu vine nici o veste. Şi uite aşa, timpul trece. Noroc cu fotbaliştii care, pînă la urmă, egalează, dînd astfel un nou curs meciului de la Belgrad. Rolurile se inversaseră. Şi aici intervine...

...Al doilea “nu ştiu ce”. Deşi lovit la cap, înfăşurat la repezeală cu un turban de tifon, Milutinovici (fratele celui care antrenează acum selecţionata S.U.A.) face un meci senzaţional. Reuşeşte să marcheze două goluri dintre care unul cu... capul! Şi pierdem cu 2-0. În Suedia pleacă Iugoslavia.

Pierdem, aşadar, din nou calificarea la Bucureşti. Un refren care, veţi vedea, fotbalul românesc îl va învăţa ca pe un adevărat imn.

Preliminarii:

16.06.1957 Grecia – România 1-2 (1-1);

29.09.1957 România – Iugoslavia 1-1 (0-1);

03.11.1957 România – Grecia 3-0 (0-0);

17.11.1957 Iugoslavia – România 2-0 (0-0).

Au jucat pentru noi: C. Toma, Voinescu, V. Zavoda (I), Apolzan, I. Neacşu, Brînzei, I. Panait, Călinoiu, Bone, Cacoveanu, V. Anghel, Constantin, Ozon, Alexandrescu, A. Ene (I), Gh. Ene (II), F. Zavoda (II), Petschowski, N. Tătaru.

Gheorghe LAZĂR

“Fotbal Plus”, Nr. 126, 22-28 februarie 1994