În memoria lui Eugen PETRESCU

După cum am promis, vă prezint o serie de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteţi citi ultima parte a serialului despre fotbaliştii din ţările est-europene care după instalarea Cortinei de fier au părăsit patria, alegând calea exilului. Prima parte o găsiţi aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR2QyOIxb7l8qnlBsFzSZa-E3u8u1JXj0GWgOk6PN_jz9loKU79-WdnJqEI, a doua aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum_27.html?spref=fb&fbclid=IwAR131ZPZRo8YiwFs9PKOMVeouH_HAA8qUceyBrG7WNLCktEitvyNMdS8ky0, a treia aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/11/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR3NTwEJEe6NtlTKbK8E4Uxl2EBZKti9kxvIIFETcAmGdetVw2fatzua3W0, iar a patra aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/11/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum_15.html?spref=fb&fbclid=IwAR2N4tMzcdx7hu_k7g5zMGhuBM1rxD0bgr_7qM_Lpc5nZ-4oyBoPqmWZgSI. Astăzi puteţi afla detalii despre jucătorii din fosta R.D. Germană.

FUGA ÎN APUS: “SUNTEM BERLINEZI GERMANI” (5)

Foto: Zidul Berlinului a existat în perioada 13 august 1961 – 9 noiembrie 1989. (Sursa: by-by.info).

Când, în anii ‘60, s-a construit Zidul Berlinului, concretizarea materială a separaţiei de sistem între Răsăritul comunist şi Restul lumii, în presa occidentală a apărut o superbă caricatură înfăţişând doi omuleţi care mergeau unul de-o parte a zidului, altul de cealaltă, purtând o eşarfă desfăşurată peste zid. Pe eşarfă scria: “Suntem berlinezi germani”. Trist...

Înainte de căderea Zidului, multe personalităţi ale fotbalului din Germania de răsărit au încercat, cu riscul vieţii, fuga în Occident. Cealaltă Germanie, liberă şi prosperă, era un miraj. Printre primii sosiţi, Jörg Berger, antrenorul reprezentativei de juniori a R.D.G. El şi-a demonstrat calităţile profesionale conducând de pe banca tehnică o seamă de cluburi importante, între care Darmstad, Ulm, Fortuna Dusseldorf, Hessen Kassel, Hannover-96, Freiburg şi Eintracht Frankfurt.

Foto: Eintracht Frankfurt, câştigătoarea Cupei UEFA în 1980: Jürgen Pahl (al doilea din dreapta în rândul de jos), Norbert Nachtweih (al treilea din dreapta în rândul de sus). (Sursa: eintracht-archiv.de).

Tot la Frankfurt au ajuns Jürgen Pahl şi Norbert Nachtweih, unul portar, celălalt mijlocaş, câştigători cu Eintracht ai Cupei UEFA în 1980. Ambii fugiseră, în urmă cu trei ani, de la Chemie Halle. Nachtweih, sub tricoul lui Bayern, a devenit apoi campion al Bundesligii. A fost nevoie de marile mişcări antitotalitare din 1989 pentru a-şi revedea mama pentru prima oară după mai bine de zece ani.

Foto: Lutz Eigendorf a fost omorât de poliţia secretă a R.D.G. (Sursa: footballrepublik.com).

A riscat, de asemenea, Lutz Eigendorf, mijlocaşul lui Dynamo Berlin, de şase ori internaţional al R.D.G., ajuns în Occident în 1979. Timp de trei sezoane, a jucat la Kaiserslautern, alături de Briegel şi Brehme, până când, în vara lui 1982, a trecut la Eintracht Braunschweig. Câteva luni mai târziu, moare într-un accident rutier. Recent, după căderea Zidului, se vorbeşte că ar fi fost un atentat al celebrei poliţii secrete STASI.

Foto: Falko Götz pe timpul când juca încă la Dynamo Berlin. (Sursa: n-tv.de).

Fuga dincolo de Zid o încearcă în 1983 şi Falko Götz, atacant la Dynamo Berlin. După un an de inactivitate (celebra suspendare!), este acceptat la Bayer Leverkusen cu care câştigă Cupa UEFA în 1988. S-a retras astă vară, de la 1.FC Koln, club la care a jucat trei ani ca... fundaş.

Foto: Pe 22 iunie 1974 a avut loc singurul meci din istorie dintre selecţionatele R.F. Germania şi R.D. Germană. Jürgen Sparwasser (stânga) marchează unicul gol al întâlnirii. (Sursa: n-tv.de).

Unul dintre ultimii fugiţi a fost Jürgen Sparwasser, figură legendară a fotbalului din Germania „democrată”, autor al golului istoric cu care răsăritenii i-au învins pe occidentali în derbyul inter-german de la Mondialele din 1974. Campion olimpic în 1976, la Montreal, Sparwasser este antrenor la Frankfurt-am-Main.

Eugen PETRESCU

„Fotbal Plus”, Nr. 66, 23-30 decembrie 1992

În memoria lui Eugen PETRESCU

După cum am promis, vă prezint o serie de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteţi citi a patra parte a serialului despre fotbaliştii din ţările est-europene care după instalarea Cortinei de fier au părăsit patria, alegând calea exilului. Prima parte o găsiţi aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR2QyOIxb7l8qnlBsFzSZa-E3u8u1JXj0GWgOk6PN_jz9loKU79-WdnJqEI, a doua aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum_27.html?spref=fb&fbclid=IwAR131ZPZRo8YiwFs9PKOMVeouH_HAA8qUceyBrG7WNLCktEitvyNMdS8ky0, iar a treia aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/11/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR3NTwEJEe6NtlTKbK8E4Uxl2EBZKti9kxvIIFETcAmGdetVw2fatzua3W0. Astăzi continuăm cu jucătorii din fosta Cehoslovavcie.

FUGA ÎN APUS: CEHI, BOEMIENI, NOMAZI… (4)

Foto: Ivo Knoflíček şi Luboš Kubík în 1989. (Sursa: derbytelegraph.co.uk).

Unul dintre cele mai interesante cazuri îl reprezintă cel al internaţionalilor cehoslovaci Luboš Kubík şi Ivo Knoflíček. Ei au evadat în vara lui 1988, după ce echipa lor, Slaria Praga, a jucat un meci amical la Hildesheim, un orăşel din apropierea Hanovrei, în Germania (pe atunci) Federală, cu echipa locală.

Prima escală a fugii lor a fost Belgia, ca etapă pentru Anglia unde, sperau ei, îi aştepta celebrul magnat de presă Robert Maxwell, el însuşi (pe nunele aderărat – Ludvik Hoch) de origine cehoslovacă, pe atunci proprietarul clubului de primă divide Derby County. Mizând pe faptul că făcuseră diligenţe pentru a obţine viza de expatriere de la forul fotbalistic din ţara lor, Kubik şi Knoflicek încearcă să forţeze mâna federaţiei cehoslovace. Dar răspunsul este negativ pe toate planurile. Însuşi Maxwell la început a încercat să-i ajute.

Foto: Luboš Kubík a jucat o finală a Cupei UEF în 1990, evoluând la Fiorentina. (Sursa: pesmitidelcalcio.com).

Prost sfătuiţi, de Peter Dubsky, un cehoslovac exilat de mulţi ani, şi de Angelo Giormani, un italian care întreţinea de câtăva vreme relaţii comerciale cu întreprinderi de stat din Ceho-Slovacia, două personaje care aveau în sfera fotbalului cunoştinţe destul de superficiale, Kubik şi Knoflicek se găsesc complet izolaţi. În pragul disperării, ei işi oferă serviciile lui Club Brugge, dar antrenorul Henk Houwaart pretinde să-i supună unui test. Cei doi refuză. Din orgoliu. Încearcă un angajament la un club spaniol. Fără rezultat. Perspectiva de a suporta un an de inactivitate devine tot mai ameninţătoare…

În cele din urmă, reuşesc să ajungă în Anglia, la Derby County, care îi legitimează ca “amatori”, le plăteşte toate cheltuielile, le asigură o locuinţă şi un autoturism. Au acum posibilitatea să se antreneze cu regularitate, să nu fie totalmente rupţi de activitatea fotbalistică.

Foto: În 1989 Ivo Knoflíček a ajuns la FC St. Pauli din Hamburg. (Sursa: fotbalcz.euweb.cz).

Din fericire pentru ei, politica mondială îşi urmează cursul, mişcările antitotalitare din Europa centrală şi răsăriteană se înteţesc. În plus, se apropie şi mondialele din Italia, astfel că „dura” federaţie cehoslovacă renunţă la tăcere: Kubik şi Knoflicek primesc drept de joc, primul la Florentina AC, cel de-al doilea la FC St. Pauli. În Italia şi Germania, ei se reîntorc la fotbalul de nivel înalt şi la o viaţă normală, deşi pentru câteva luni au fost singuri, departe de familie şi fără perspective.

Eugen PETRESCU

„Fotbal Plus”, Nr. 65, 16-23 decembrie 1992

În memoria lui Eugen PETRESCU

După cum am promis, vă prezint o serie de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteţi citi a treia parte a serialului despre fotbaliştii din ţările est-europene care după instalarea Cortinei de fier au părăsit patria, alegând calea exilului. Prima parte o găsiţi aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum.html?spref=fb&fbclid=IwAR2QyOIxb7l8qnlBsFzSZa-E3u8u1JXj0GWgOk6PN_jz9loKU79-WdnJqEI, iar a doua aici https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa-cum_27.html?spref=fb&fbclid=IwAR131ZPZRo8YiwFs9PKOMVeouH_HAA8qUceyBrG7WNLCktEitvyNMdS8ky0. Astăzi continuăm cu jucătorii din România.

FUGA ÎN APUS: ROMÂNII CARE AU ALES LIBERTATEA (3)

Foto: Iosif Fabian, primul român campion în Italia.

Istoria „fugii” fotbaliştilor români din „raiul” socialismului victorios începe cu multă vreme în urmă, mai exact din 1947, când Iosif Fabian îşi găseşte refugiu în Italia. Avea să joace la Torino (da, la marele Torino, campion al Italiei 1947-48, pentru care a marcat 9 goluri), la Lucchese şi la Bari.

Ştafeta continuă, printre alţii, cu Mircea Petescu, campion european cu „naţionala” română de juniori în 1962 şi dublu campion naţional cu UTA în 1968-1970, acelaşi cu atât de hulitul (uneori pe nedrept) consilier de specialitate de astăzi al firmei I.M.A.M., „rămas” în Olanda spre sfârşitul carierei de jucător activ.

În aceeaşi perioadă „fuge” şi Alexandru Sătmăreanu (II), unul dintre apărătorii de seamă ai naţionalei şi ai lui Dinamo, care – sub numele de Alex Szatmari – joacă două sezoane la V.f.B. Stuttgart, în Germania „federală”, înainte de a trece oceanul pentru a-şi încerca norocul în soccerul american. Astăzi trăieşte într-un orăşel de lângă Munchen, unde se ocupă de un mare magazin specializat în comerţul cu încălţăminte.

Foto: Marcel Răducanu a fost desemnat „Fotbalistul Anului” în 1980 în România. (Sursa: romaniansoccer.ro).

Tot în Germania occidentală s-au refugiat Marcel Răducanu, despre care săptămînalul nostru a scris nu demult, dar şi Viorel Năstase, un atacant de mare talent, „rămas” la TSV Munchen 1860, de unde a fost transferat la Catanzaro în 1981.

„Goana” spre vest continuă frenetic, anii marcând cazuri mai mult sau mai puţin celebre, între care cei trei „rapidişti” de la Goteborg (după meciul cu Orgryte, pentru InterToto), Alexandru Aprodu, Gabriel Ciolponea şi Lucian Ilie, sau cazul notoriu al lui Miodrag Belodedici.

A fost nevoie de o revoluţie pentru ca românilor să li se recunoască dreptul de a-şi alege locul unde să vieţuiască şi mijloacele de existenţă.

Eugen PETRESCU

„Fotbal Plus”, Nr. 64, 9-16 decembrie 1992

ВСЕ ЧЛЕНЫ КЛУБА МОЛДАВСКИХ БОМБАРДИРОВ ИМЕНИ ПЕТРЕ ВЫЛКОВА (4)

Продолжаем презентацию членов символического «Клуба молдавских бомбардиров имени Петре Вылкова», составленного историком и статистиком Владимиром Хурсом (подробности здесь: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/09/blog-post.html). Сегодня будут представлены игроки, которые занимают 14-18-е места. Кто вошёл в тройку лучших, можно прочитать здесь: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/09/blog-post_20.html, кто занимает места с 4 по 7-е здесь: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/2-httpsandron-prodan.html, а кто занимает места с 8 по12-е здесь: https://andron-prodan.blogspot.com/2019/10/3-httpsandron-prodan.html.

№14-15 БАРБУРОШ Руслан (15.11.1978 – 29.01.2017)

Чемпион Молдовы („Шериф” – 2000/2001, 2001/2002, 2002/2003 гг.). Обладатель Кубка Молдовы („Шериф” – 1998/1999, 2000/2001, 2001/2002 гг.).

Лучший бомбардир чемпионата Молдовы (2000/2001 гг. – 17 голов, 2001/2002 гг. – 17 голов), 3-й бомбардир чемпионата РМ (1996/1997 гг. – 14 голов). Лучший нападающий чемпионата РМ (опрос ФФМ – 2001 г.). Входил в список 33 лучших футболистов чемпионата (1995/1996 гг. - №1). 

Голы вне зачёта: дивизия «А» - 36 голов.

№14-15 БАРЫШЕВ Виктор (24.11.1956 – 09.03.2019)

Финалист Кубка Молдовы („Нистру” Атаки – 1993/1994 гг.). Победитель первенства СССР во второй лиге 5-ой зоне („Текстильщик” – 1989 г.), серебряный призёр первенства СССР во второй лиге („Текстильщик” – 1986 г.), бронзовый призёр первенства СССР во 2-ой лиге („Автомобилист” – 1980 г., „Текстильщик” – 1988 г.).

Голы вне зачёта: дивизия «А» - 23 гола.

№16 ДОБРОВОЛЬСКИЙ Игорь (род. 27 августа 1967)

Заслуженный мастер спорта СССР. Олимпийский чемпион в Сеуле (СССР - 1988 г.). Чемпион Европы среди молодёжных команд (СССР – 1990 г.). Участник чемпионата мира 1990 г. (СССР – 3 игры, 1 гол), участник чемпионатов Европы 1992 г. (СНГ – 3 игры, 1 гол) и 1996 г. (Россия – 1 игра).

Серебряный призёр чемпионата СССР („Динамо” М. – 1986 г.) и России („Динамо” М. – 1994 г.), бронзовый призёр чемпионата СССР („Динамо” М. – 1990 г.) и России („Динамо” М. – 1993 г.). Чемпион Франции („Олимпик” Марсель – 1992/1993 гг.). Победитель Лиги чемпионов Европы („Олимпик” – 1992/1993 г.).

Лучший футболист СССР 1990 г. В списке «33-х лучших футболистов СССР» - №1 (1987, 1988, 1989, 1990 гг.), в списке 33-х лучших футболистов России - №2 (1994 г.) и №3 (1996 г.). Награждён орденом ”Знак Почёта”, орденом ФФМ „За заслуги”. Обладатель приза „Николай Симаток” (2016 г.) за выступления в футбольных клубах Испании, Италии, Франции и Германии.

Выступал за сборную СССР (1986-1991 гг. – 25 игр, 7 голов), сборную СНГ (1992 г. – 4 игры, 1 гол), сборную России (1992–1998 гг. – 18 игр, 2 гола), олимпийскую сборную СССР (1986-1988 гг. – 29 игр, 13 голов), клубную сборную СССР (1986 г. – 6 игр, 2 гола), молодёжную сборную СССР (1987 –1990 гг. – 3 игры, 2 гола), юношескую сборную СССР (1984-1986 гг. – 15 игр, 4 гола; в том числе будучи игроком „ Нистру” : 1984 г. -5 игр, 1985 г. – 4 игры, 2 гола).

В Молдове работал главным тренером национальной сборной (2006-2009, 2016-2017 гг.), „Тилигул” (2005-2006 гг.), „Академия” (2006-2010 гг.), „Дачия” (2010-2013 гг.), „Верис” (2014 г.), „Динамо-Ауто” (2018 г.). Лучший тренер Молдовы (2007, 2011 гг.), 2-е место в номинации „Лучший тренер” (2012 г.), 3-е место в номинации „Лучший тренер” (2009 г.).

Входил в список 22 лучших юных футболистов МССР (1982 г. - №2, 1983, 1984, 1985 гг. - №1). Выступал за юношеские сборные Молдавской ССР на различных всесоюзных соревнованиях: „Кубок надежды” (1982 г. – 6 игр, 2 гола; 1983 г. – 5 игр, 2 гола), Спартакиада школьников (1984 г. – 8 игр, 6 голов), „Переправа-84” (1984 г. – 1 игра), Первые Всесоюзные юношеские игры (1985 г. – 6 игр, 8 голов; приз лучшего полузащитника предварительного турнира).

Голы вне зачёта: сборная России – 2 гола, дублёры – 6 голов.

Примечание: НС – сборная СССР, СНГ; ОС – олимпийская сборная СССР; НР – сборная России.

№17-18 ФРУНЗЭ Виорел (род. 6 декабря 1979)

Серебряный призёр чемпионата Молдовы („Зимбру” – 2000/2001, 2002/2003 гг.), бронзовый призёр чемпионата РМ („Зимбру” – 2001/2002 гг., „Верис” – 2013/2014 гг.). Обладатель Кубка Молдовы („Зимбру” – 2002/2003 гг.), финалист Кубка Молдовы (2012/2013 гг.). Чемпион Казахстана („Шахтёр” Караганда – 2011 г.). Победитель чемпионата Румынии во второй лиге (ФК Васлуй – 2004/2005 гг.). Победитель первенства РМ в дивизии «А» („Верис” – 2012/2013 гг.). Победитель чемпионата РМ в дивизии «В» зона «Север» („Верис” – 2011/2012 гг.).

2-й бомбардир чемпионата РМ (2013/2014 гг. – 18 голов). Лучший бомбардир чемпионата в дивизии «А» (2012/2013 гг. – 30 голов), в дивизии «В» (2011/2012 гг. – 20 голов).

Лучший игрок Молдовы (опрос „Sport plus” – 2007 г., опрос „Спорт-курьер” „Приз зрительских симпатий” – 2007 г.). Лучший молдавский легионер (опрос „Sport plus”- 2006 г.). 2-е место в номинации „Лучший игрок года” (опрос „Sport plus” – 2006 г.), 3-е место в номинации „Лучщий игрок года” (версия ФФМ – 2006, 2007 гг., опрос Спорт-курьер – 2006 г.). 2-е место в номинации „Лучший нападающий чемпионата” (2013, 2014 гг.), 3-е место в номинации „Лучший нападающий” (2002 г.). Входил в список 33 лучших футболистов чемпионата РМ (2002/2003 гг. - №3).

Голы вне зачёта: дивизия «А», «В» - 58 голов, дублёры – 3 гола.

№17-18 ОРБУ Геннадий (род. 8 июля 1982)

Чемпион Молдовы („Дачия” – 2010/2011 гг.), серебряный призёр чемпионата Молдовы („Дачия” – 2007/2008, 2008/2009, 2011/2012, 2012/2013 гг.), бронзовый призёр чемпионата Молдовы (2004/2005 гг.). Обладатель Суперкубка Молдовы („Дачия” – 2011 г.), финалист Кубка Молдовы („Дачия” – 2004/2005, 2008/2009, 2009/2010 гг.). Победитель первенства Молдовы в дивизии «А» („Дачия” – 2001/2002 гг.).

Лучший нападающий чемпионата РМ (2010, 2011 гг.), 2-е место в номинации „лучший полузащитник чемпионата” (2005 г.), 3-е место в номинации „лучший нападающий” (2007, 2012 гг.). 2-й бомбардир чемпионата РМ (2010/2011 гг. – 22 гола).

Голы вне зачёта: дивизия «А» - 86 гола (в том числе 3 гола в Кубке РМ).

(Продолжение следует)

Подготовил: Владимир ХУРС