Istoria Jocurilor Olimpice moderne (18)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XX-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Bavariei în anul 1972. Partea a 17-a, consacrată ediției a XIX-a a Jocurilor Olimpice disputate la Ciudad de México în 1968, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-17.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1972. Designer – Otl Aicher & Gerhard Joksch.

EDIŢIA a XX-a. MÜNCHEN 1972

München a câştigat dreptul de a organiza Jocurile Olimpice în iulie 1966 în detrimentul oraşelor Detroit, Madrid şi Montreal.

Manifestarea olimpică din 1972 s-a bucurat de o participare deosebit de numeroasă şi de condiţii organizatorice excelente. Majoritatea întrecerilor au fost găzduite de importantul complex sportiv de la Oberwiesenfeld. Flacăra olimpică, adusă pe stadionul din Munchen de atletul Günther Zahn, a fost purtată, în drumul său din Grecia, de aproape 6.000 de tineri. 

Emblema oficială a Jocurilor Olimpice din 1972. Designer – Otl Aicher & Coordt von Mannstein.

Jocurile au fost deschise oficial de preşedintele RF Germania, Gustav Heinemann, iar jurământul atleţilor a fost depus de Heidi Schuller.

Politica africană a continuat să joace un rol important şi CIO a fost forţat să elimine Rhodesia, care deja trimisese o echipă de 30 de atleţi, pentru politica de aparthaid.

Teckelul „Waldi” a fost prima mascota a Olimpiadei. Designer: Elena Winschermann.

Jocurile Olimpice au fost umbrite de răpirea şi uciderea a 11 atleţi israelieni (au murit încă cinci terorişti şi un poliţist) de către organizaţia teroristă palestiniană „Black September”. Olimpiada a fost suspendată în dimineaţa următoare, dar competiţia s-a reluat mai târziu după înţelegerea cu oficialii israelieni. Echipa Israelului s-a întors imediat acasă la fel ca şi unii sportivi din Olanda, Norvegia şi Filipine, dar în general senzaţia era ca Olimpiada ar trebui să continue.

Victimele masacrului de la München. Sursa foto: talon.news.

Tragerea cu arcul s-a întors în program, iar judo-ul şi-a stabilit un program permanent. Şi handbal-ul în sală şi-a făcut debutul printre cele 195 de discipline.

Americanul Mark Spitz, care obţinuse la 18 ani 2 medalii de aur în Ciudad de México, a fost vedeta Olimpiadei din 1972. El a câştigat la individual 4 medalii de aur, toate în timpul recordului mondial şi încă trei medalii de aur la ştafetă, devenind cel mai de succes înotător al tuturor timpurilor.

Mark Spitz, eroul Olimpiadei-1972. Sursa foto: dailymail.co.uk.

Gimnasta din Uniunea Sovietică Olga Korbut a devenit vedetă peste noapte cu trei medalii de aur şi una de argint, fiind îndrăgită de spectatorii din München.

Belarusa Olga Korbut a câştigat patru medalii la München. Sursa foto: problr.ru.

A fost ultima Olimpiadă în calitate de sportivă a Liei Manoliu, participantă la toate Jocurile Olimpice din perioada 1952-1972.

La München au evoluat trei sportivi din RSSM: Serghei Muhin (hipism), Ivan Usatîi (handbal) şi Svetlana Doljenko-Kracevskaia (atletism, aruncarea greutăţii). Iuri Filatov, discipolul şcolii de canotaj din Dubăsari, a câştigat medalia de aur la proba kaiac 4 pe distanţa 1.000 metri. La Olimpiadă a fost acreditat în premieră un ziaris moldovean – Dumitru Coval. Mai multe detalii află aici: http://andron-prodan.blogspot.com/2015/07/normal-0-false-false-false.html.

Pe ansamblu, Olimpiada müncheneză a onorat aşteptările. Incidentul tragic reprezentat de atacul terorist asupra delegaţiei israeliene a îngrozit o lume întreagă, declanşând totodată un puternic sentiment de solidaritate între toţi participanţii.

Cifrele JO München 1972

Oraş gazdă: München (R.F. Germania).

Datele de desfăşurare: 26 august – 11 septembrie 1972.

Număr de ţări participante: 121.

Număr de sportivi: 7.894 (1.171 femei), la 21 de discipline, în 195 de probe (43 feminine).

Număr de medalii decernate: 592 (192-191-209).

Podiumul pe medalii:

1. URSS: 50 aur, 27 argint, 22 bronz, total 99;

2. SUA: 33 aur, 31 argint, 30 bronz, total 94;

3. Germania de Est: 20 aur, 23 argint, 23 bronz, total 66.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (17)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XIX-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Mexicului în anul 1968. Partea a 16-a, consacrată ediției a XVIII-a a Jocurilor Olimpice disputate la Tokyo în 1964, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-16.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1968. Designeri – Pedro Ramirez Vazquez, Eduardo Terrazas, Lance Wyman.

EDIŢIA a XIX-a. CIUDAD DE MÉXICO 1968

Pentru ca Ciudad de Mexico să fie gazda Jocurilor Olimpice din 1968, s-au depus eforturi impresionante de către Comitetul de Organizare, din a cărui conducere a făcut parte şi renumitul arhitect Pedro Ramirez Vasquez. Numai construcţia sau amenajarea bazelor sportive a costat 175.840.000 de dolari. Simpatia, căldura şi sprijinul cu care populaţia a înconjurat acest eveniment, au fost exprimate din toată inima prin cuvintele „Oferim prietenia noastră tuturor popoarelor lumii”, inscripţie aflată pe marele panou electronic al Stadionului Universitar.

Emblema oficială a Jocurilor Olimpice din 1968. Designer – TBD.

Flacăra olimpică, adusă după canoanele străvechi, de la Olimpia, a parcurs drumul străbătut de Columb cu aproape cinci secole în urmă, ca o expresie a legăturii dintre civilizaţia europeană şi Lumea Nouă.

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din 1968. Sursa foto: wikipedia.org.

Jocurile au fost deschise oficial de preşedintele Mexicului, Gustavo Diaz Ordaz. Jurământul atleţilor a fost depus de Pablo Garrido. Cinstea de a aprinde focul sacru pe Stadionul Olimpic a revenit, pentru prima dată, unei femei, atleta Norma Enriqueta Basilio de Sotelo.

Jocurile au fost precedate de masacrul de la Tlatelolco, unde sute de studenţi cu orientare de stânga au fost masacraţi de forţele de securitate mexicane, cu 10 zile înainte de ceremonia de deschidere.

Problemele politice au dominat din nou Olimpiada. Africa de Sud a fost din nou absentă după ce majoritatea sportivilor de culoare au ameninţat că vor boicota Jocurile Olimpice dacă sunt invitaţi. La ceremonia de premiere la 200 m americanii Tommie Smith şi John Carlos şi-au ridicat mâinile acoperite de mănuşi negre ca simbol al puterii negrilor. Staful oficial al SUA i-a pedepsit şi cei doi atleţi au fost trimişi acasă. 

Protestul campionului Tommie Smith (centru) și medaliatului cu bronz John Carlos (dreapta). Sursa foto: wikipedia.org.

Altitudinea oraşului Mexico, situat la 2.200 metri, a pus probleme de respiraţie pentru numeroşi atleţi, dar cu toate acestea recorduri olimpice şi mondiale au fost bătute. Un total de 34 de recorduri mondiale şi 38 de recorduri olimpice au fost stabilite, cel mai remarcabil fiind al americanului Bob Beamon la săritura în lungime. El a bătut vechiul record cu 55 cm, sărind 8,90 metri. La triplusalt, recordul olimpic a fost doborât de 7 competitori, în timp ce recordul mondial a fost îmbunătăţit de cinci ori.

La Olimpiada din 1968, Bob Beamon a sărit în secolul XXI.

Întrecerile atletice feminine au consemnat valoarea deosebită a mai multor concurente din diverse ţări. Atletele Viorica Viscopoleanu – cu un nou record mondial şi olimpic – şi Lia Manoliu – prezentă pentru a cincea oară la Jocurile Olimpice – au avut marea bucurie de a face ca tricolorul românesc să fluture de două ori pe cel mai înalt catarg. Interesant de subliniat este faptul că cele mai bune performanţe ale atletelor din România au fost obţinute din chiar primele încercări.

Lia Manoliu, prezentă pentru a cincea oară la Jocurile Olimpice, a câştigat prima sa medalie de aur.

La săritura în înălţime, americanul Dick Fosbury a câştigat aurul cu stilul său de a se arunca cu spatele, stil ce a revoluţionat această probă şi a înlocuit tehnica convenţională.

Ciudad de Mexico a găzduit Campionatul Mondial de fotbal doi ani mai târziu.

Dacă la Jocurile Olimpice din 1964 n-a fost prezent niciun sportiv din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, atunci la Olimpiada din Mexic au evoluat doi reprezentanţi ai RSSM: Victor Bolşov (atletism, săritura în înălţime) și Dumitru Matveev (canotaj, 4 vâsle). Mai multe detalii află aici: http://andron-prodan.blogspot.com/2015/07/normal-0-false-false-false.html.

Cifrele JO Mexico 1968

Datele de desfăşurare: 12 – 27 octombrie 1968.

Număr de ţări participante: 112.

Număr de sportivi: 6.626 (768 femei), la 19 discipline, în 172 de probe (39 feminine).

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 45 aur, 28 argint, 34 bronz, total 107;

2. URSS: 29 aur, 32 argint, 30 bronz, total 91;

3. Japonia: 11 aur, 7 argint, 7 bronz, total 25.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (16)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XVIII-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Japoniei în anul 1964. Partea a 15-a, consacrată ediției a XVII-a a Jocurilor Olimpice disputate la Roma în 1960, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-15.html.

Posterul și emblema oficiale ale Jocurilor Olimpice din 1964. Designer – Yusaku Kamekura.

EDIŢIA a XVIII-a. TOKYO 1964

Tokyo a câştigat dreptul de a organiza Jocurile Olimpice, după ce a devansat oraşele Detroit, Buenos Aires şi Viena, fiind pentru prima dată când Olimpiada s-a desfăşurat în Asia. Foarte mulţi spectatori au fost prezenţi la competiţia pentru care s-a estimat că s-au cheltui 3 miliarde de dolari.

Plină de inedit s-a arătat a fi, pentru majoritatea participanţilor, organizarea Jocurilor Olimpice în lumea Extremului Orient – în Japonia, zonă cu o veche cultură şi civilizaţie, ai cărei oameni, atât de deosebiţi ca factură psihică, obiceiuri şi preferinţe, au părut uneori de neînţeles europenilor. Comuniunea a fost realizată însă prin mijlocirea sportului, lucru firesc, dacă ţinem seama că poporul japonez, beneficiar al unor bogate şi străvechi tradiţii de cultivare a virtuţilor fizice, considera mişcarea ca făcând parte din programul curent, fapt redat de expresia: „O zi fără sport e ca o mâncare fără orez”.

Africa de Sud nu a mai primit invitaţie, Indonezia şi Coreea de Nord au fost interzise, dar totuşi 12 naţiuni şi-au făcut debutul olimpic, şi un număr record de ţări participante – 95.

Delegațiile Finlandei, Germaniei și Marii Britanii la ceremonia de deschidere a JO Tokyo 1964. Sursa foto: wikipedia.org.

Jocurile au fost deschise oficial de Împăratul Hirohito. Jurământul atleţilor a fost depus de Takashi Ono. Flacăra olimpică a fost aprinsă de Yoshinori Sakai.

Pista cu zgură a fost folosită pentru ultima oară. Volei-ul şi judo-ul au apărut pentru prima dată la Olimpiadă şi olandezul Antonius Geesink a fost răvăşit când a câştigat lupta de deschidere a judo-ului.

Reprezentanții gazdelor la judo au câștigat „aurul” la toate categoriile de greutate, doar Anton Geesink a reușit să-l învingă în finală pe Akio Kaminaga. Sursa foto: IOC/Allsport (gettyimages.com).

Etiopianul Abebe Bikila şi-a păstrat cu succes titlul la maraton, de această dată fiind încălţat dar concurând la doar şase săptămâni după ce i s-a scos apendicele.

Mary Rand a câştigat prima medalie de aur pentru atletismul feminin din Marea Britanie şi colega ei de cameră Ann Packer a urmat-o curând, luând titlul la 800 m.

Eroul Olimpiadei a fost înotătorul Don Schollander. Sursa foto: gettyimages.com.

Cel mai bun atlet al Olimpiadei a fost înotătorul american Don Schollander cu 4 medalii de aur, în timp ce gimnasta sovietică Larisa Latînina şi-a sărbătorit ultima apariţie la Olimpiadă cu încă 2 medalii de aur, 6 medalii în total. La trei Olimpiade (între 1956 şi 1964) ea a urcat pe podium nu mai puţin de 18 ori.

Tokyo 1964 a fost ultima Olimpiadă a gimnastei Larisa Latînina. Sursa foto: days.ru.

Pentru a ilustra valoarea ridicată care a caracterizat proba de aruncare a discului, este suficient să amintim că, la acest concurs, recordul olimpic a fost îmbunătăţit de patru ori. Printre protagoniste, aşa cum ne-a obişnuit de la precedentele ediţii, s-a aflat românca Lia Manoliu care, cucerind medalia de bronz, a întrecut şi două foste campioane olimpice, Olga Fikotova şi Nina Ponomariova.

Ediţia a XVIII-a a Jocurilor Olimpice a consemnat mai multe recorduri: de participare – 95 de ţări, dintre care 12 şi-au făcut debutul olimpic la Tokyo; pe plan valoric – numeroase performanţe deosebite: 45 de recorduri mondiale, 76 olimpice şi nenumărate naţionale, ceea ce a sugerat denumirea „Tokyo – Olimpiada recordurilor”.

Cifrele JO Tokyo 1964

Datele de desfăşurare: 10 – 24 octombrie 1964.

Număr de ţări participante: 95.

Număr de sportivi: 5.586 (732 femei), la 20 discipline, în 163 de probe (33 feminine).

Număr de medalii decernate: 493 (162-162-169)

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 36 aur, 26 argint, 28 bronz, total 90;

2. URSS: 30 aur, 31 argint, 35 bronz, total 96;

3. Japonia: 16 aur, 5 argint, 8 bronz, total 29.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (15)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XVII-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Italiei în anul 1960. Partea a 14-a, consacrată ediției a XVI-a a Jocurilor Olimpice disputate la Melbourne în 1956, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-14.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1960. Designer – Armando Testa.

EDIŢIA a XVII-a. ROMA 1960

Cu toate că aspirase de mai multe ori la onoarea de a găzdui Jocurile Olimpice, „Cetatea Eternă” a primit investitura abia în 1955, pentru a XVII-a ediţie. Roma a obţinut dreptul de a organiza Olimpiada din 1960 în detrimentul oraşelor Lausanne, Detroit, Budapesta, Bruxelles, Mexico City şi Tokyo.

Emblema oficială a Jocurilor Olimpice din 1960. Designer – Armando Testa.

A fost pentru prima dată când televiziunea a transmis lumii întregi Olimpiada, iar ceremonia de deschidere s-a ţinut în faţa a 100.000 de oameni înăuntrul stadionului Olimpic. Jocurile au fost deschise oficial de preşedintele Italiei, Giovanni Gronchi. Jurământul atleţilor a fost depus de Adolfo Consolini. Flacăra olimpică a fost aprinsă de Giancarlo Peris.

Toţi atleţii cu excepţia celor din Uniunea Sovietică au primit binecuvântarea Papei în piaţa Sfântul Petru din Roma. 

Deschiderea oficială a JO pe stadionul Olimpic de la Roma. Sursa foto: wikipedia.org.

Italienii au reuşit să creeze o atmosferă deosebită şi un cadru unic manifestărilor sportive, prin punerea în valoare a neasemuitelor vestigii antice: în interiorul Termelor lui Caracalla s-au desfăşurat întrecerile de gimnastică; între zidurile Bazilicii lui Maxentiu, sub cerul liber, 4.500 de spectatori, aflaţi în tribune demontabile, au putut urmări disputele luptătorilor; iar traseul de maraton de pe Via Appia Antica, s-a încheiat noaptea, la lumina torţelor, în apropierea Colosseumului, sub Arcul lui Constantin.

Bătălia dintre SUA şi URSS s-a ţinut ca şi până atunci, sovieticii fiind primii în top cu un total de 43 de medalii de aur câştigate.

Reprezentativa feminină de gimnastică a URSS a câştigat 15 din 16 medalii posibile. Echipa masculină de gimnastică a Japoniei a câştigat prima din cele cinci medalii de aur consecutive, ultima din această serie fiind obţinută la Montreal în 1976.

Abebe Bikila din Etiopia a alergat desculţ şi a câştigat maratonul, devenind primul sportiv de culoare african campion olimpic.

Abebe Bikila a alergat desculţ şi a câştigat maratonul. Sursa foto: wikipedia.org.

Sprintera americană Wilma Rudolph a atras simpatia publicului când a câştigat trei medalii de aur – la 100 m, 200 m şi ştafeta de 4x100 m. Unul din cei 19 copii ai familiei sale, ea a suferit de poliomelită.

Dar cea mai mare vedetă a acestei ediţii a fost Cassius Clay care a câştigat aurul la box, categoria grea, cel care a devenit ulterior icoana sportivă Muhammad Ali.

Anita Lonsbrough din Marea Britanie a fost cea care a împiedicat Australia şi SUA să câştige toate cele 15 probe la nataţie.

Iolanda Balaş, supranumită „La grande bionda”, rămasă singură de la 1,73 m, a sărit pe rând 1,77, 1,81 şi 1,85 metri la înălţime din a treia încercare, devenind prima campioană olimpică a atletismului românesc.

Iolanda Balaş – supranumită de gazde „La grande bionda” – a uluit întreaga asistenţă de la Roma. Sursa foto: sporting-heroes.net.

Memorabilă a fost şi proba de disc femei, unde o altă româncă Lia Manoliu, aflată pe locul doi până la ultima încercare, a fost întrecută, atunci când nimeni nu se mai aştepta, de Tamara Press.

Numai patru ţări au reuşit să obţină medalii de aur la întrecerile de lupte greco-romane: URSS, Turcia, România şi Bulgaria.

Ciclistul danez Knut Jensen s-a prăbuşit în timpul cursei sub influenţa amfetaminelor şi a murit ulterior la spital. A fost pentru a doua oară când un atlet a decedat într-o competiţie olimpică, după decesul portughezului Francisco Lazaro în timpul maratonului la Olimpiada din 1912.

La Jocurile Olimpice de la Roma au debutat şi doi reprezentanţi ai Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM) care au evoluat pentru echipa URSS: atleţii Valentina Maslovskaia-Bolşova şi Gusman Kosanov. Ultimul a câştigat medalia de argint la ştafeta 4x100 m. Detalii vezi aici: http://andron-prodan.blogspot.com/2015/07/normal-0-false-false-false.html.

Gusman Kosanov, primul reprezentant al RSSM, medaliat olimpic.

Am putea caracteriza în câteva cuvinte Jocurile Olimpice din 1960? Din multitudinea de fapte, unele senzaţionale, putem desprinde etalarea unor ambiţii şi potenţe umane neatinse în trecut: la Roma au căzut 73 de recorduri olimpice şi 31 mondiale.

Cifrele JO Roma 1960

Oraş gazdă: Roma (Italia).

Datele de desfăşurare: 25 august – 11 septembrie 1960.

Număr de ţări participante: 83.

Număr de sportivi: 5.386 (537 femei), la 18 sporturi, în 150 de probe (29 feminine).

Număr de medalii decernate: 502 (164-167-171)

Podiumul pe medalii:

1. URSS: 43 aur, 29 argint, 31 bronz, total 103;

2. SUA: 34 aur, 21 argint, 16 bronz, total 71;

3. Italia: 13 aur, 10 argint, 13 bronz, total 36.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (13)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XV-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Finlandei în anul 1952. Partea a 12-a, consacrată ediției a XIV-a a Jocurilor Olimpice disputate la Londra în 1948, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-12.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1952. Designer – Ilmari Sysimetsä.

EDIŢIA a XV-a. HELSINKI 1952

Helsinki a fost desemnat să organizeze Jocurile Olimpice în detrimentul oraşelor Amsterdam, Atena, Lausanne, Stockholm şi al altor patru metropole americane, Chicago, Detroit, Los Angeles şi Philadelphia, la cea de-a 40-a sesiune CIO programată la 21 iunie 1947.

Ca şi în 1912, la Jocurile Olimpice de la Stockholm, această ediţie a găsit în Finlanda spiritul şi condiţiile de afirmare a multiplelor virtuţi cultivate de olimpism. Programate să se desfăşoare la Helsinki încă în anul 1940, Jocurile Olimpice fuseseră anulate din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Se vor reîntoarce în Ţara celor o mie de lacuri atunci când lumea întreagă îşi mai revenise de pe urma conflagraţiei.

Emblema oficială a Jocurilor Olimpice din 1952. Designer – Paul Söderström.

Jocurile au fost deschise oficial de preşedintele Finlandei, Juho Kusti Paasikivi. Jurământul atleţilor a fost depus de Heikki Savolainen, iar flacăra olimpică a fost aprinsă de Paavo Nurmi şi Hannes Kolehmainen.

Atleţii ruşi s-au întors la Olimpiadă, în Helsinki, pentru prima dată din 1912, dar acum reprezentau Uniunea Sovietică comunistă. Oricum, sovieticii şi alte ţări din blocul estic au refuzat să fie cazaţi la un loc cu capitaliştii în satul olimpic, aşa că au fost cazaţi în universităţi.

Olimpiada s-a transformat într-o bătălie comunism-capitalism, cu oficialii care considerau orice victorie a atleţilor lor ca o dovadă de superioritate a sistemului lor.

Alergătorul ceh Emil Zátopek a fost eroul care a dominat cursele masculine de fond. Poreclit „Expresul de Cehia”, ofiţerul de armată a câştigat aurul la 5.000 m, 10.000 m şi maraton.

Emil Zátopek a fost eroul care a dominat cursele masculine de fond la Helsinki 1952. Sursa foto: on.com.

Cariera internaţională a lui Fanny Blankers-Koen a ajuns la un sfârşit emoţionant. Ea s-a izbit de un gard şi s-a prăbuşit în finala de 80 metri garduri şi a părăsit cursa în lacrimi. Nu a mai concurat niciodată.

Dreptaciul natural Karoly Takacs a câştigat aurul la tir folosind mâna stângă.

Gimnastica a fost dominată de sovietici. Maria Gorohovskaia a câştigat două medalii de aur şi cinci de argint, stabilind un record de cele mai multe medalii câştigate la o singură Olimpiadă de o femeie în orice sport.

Gimnasta Maria Gorohovskaia a stabilind în 1952 un record de cele mai multe medalii câştigate la o singură Olimpiadă de o femeie în orice sport. Sursa foto: proza.ru.

La această ediţie a Jocurilor Olimpice a debutat celebra atletă română Lia Manoliu (născută pe 25 aprilie 1932 la Chişinău). Ea a ocupat locul VI la aruncarea discului. A fost prima din cele şase (!) participări a Liei Manoliu la Jocurile Olimpice.

Cifrele JO Helsinki 1952

Datele de desfăşurare: 19 iulie – 3 august 1952.

Număr de ţări participante: 69.

Număr de sportivi: 5.867 (518 femei), la 18 discipline, în 149 de probe (25 feminine).

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 40 aur, 19 argint, 17 bronz, total 76;

2. URSS: 22 aur, 30 argint, 19 bronz, total 71;

3. Ungaria: 16 aur, 10 argint, 16 bronz, total 42.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro

DISCIPOLII SPORTULUI MOLDOVENESC ȘI SPORTIVII NĂSCUȚI ÎN MOLDOVA, LA JOCURILE OLIMPICE DE VARĂ

La începutul anului 2018 am publicat o listă inedită care cuprinde numele tuturor sportivilor care au apărat culorile Republicii Moldova (Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti) la Jocurile Olimpice de vară şi de iarnă, precum şi la Jocurile Paralimpice (detalii vezi aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2018/02/moldovenii-la-jocurile-olimpice-si.html). Astăzi vreau să vă prezint încă două tabele în care sunt indicați toți discipolii sportului moldovenesc, precum și sportivii născuți pe teritoriul actual al Republicii Moldova, care au luat parte la Jocurile Olimpice de vară.

La Jocurile Olimpice au participat 39 de discipoli ai școlii sportive din Republica Moldova (RSS Moldovenească) la 19 sporturi (atletism, baschet, box, canotaj, ciclism, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, judo, kaiac-canoe, lupte greco-romane, lupte libere, polo pe apă, tenis, tenis de masă, tir, tir cu arcul și volei).

Veaceslav Gorpișin, discipolul școlii moldovenești de handbal, este dublu campion olimpic (1992, 2000) și medaliat cu bronz la JO-2004.

14 dintre aceștia s-au învrednicit de medalii olimpice: Valentina Mișak (1964), Naum Procupeţ (1968), Iuri Filatov (1972 și 1976), Stela Zaharova (1980), Svetlana Kracevskaia (1980), Igor Dobrovolski (1988), Serghei Marcoci (1988 și 1992), Natalia Rusnacenko (1988), Veaceslav Gorpişin (1992, 2000 și 2004), Alexei Vdovin (1992), Andrei Tivoncik (1996), Alexandr Diacenko (2012), Alexei Korovașkov (2012) și Sergiu Toma (2016).

Discipolii şcolii sportive din R. Moldova (RSS Moldovenească), participanţi la JO de vară (1960-2016)

1	2	3	4
Valeriu CALANCEA	România	Haltere	2000
Dumitru CAPTARI	România	Haltere	2016
Angela CAZAC	România	Canotaj	1996
Liliana CAZAC	România	Canotaj	1996
Alexandr DIACENKO	Rusia	Kaiac-canoe	2012
Igor DOBROVOLSKI	URSS/Rusia	Fotbal	1988
Victor EFTENI	Ucraina	Lupte libere	1996
Iuri FILATOV	URSS/Ucraina	Canotaj	1972, 1976
Veaceslav GORPIŞIN	CSI/Rusia	Handbal	1992, 1996, 2000, 2004
Anatol GUIDEA	Bulgaria	Lupte libere	2012
Ivan GUIDEA	România	Lupte libere	2016
Nicolae JURAVSCHI	România	Kaiac-canoe	1992
Alexei KOROVAȘKOV	Rusia	Kaiac-canoe	2012
Svetlana KRACEVSKAIA (DOLJENKO)	URSS/Rusia	Atletism	1976, 1980
Abram KRIVOŞEEV	URSS/Ucraina	Atletism	1960, 1964
Pavel KRUPKO	URSS/Belarus	Canotaj	1988
Serghei MARCOCI	URSS/CSI/Rusia	Polo pe apă	1988, 1992
Victor MIHALACHI	România	Kaiac-canoe	2012
Valentina MIŞAK	URSS/Ucraina	Volei	1964
Denis MOLCIANOV	Ucraina	Tenis	2016
Serghei MUREICO	Bulgaria	Lupte greco-romane	2000, 2004
Sergiu OLEINIC	Portugalia	Judo	2016
Nicolai PASLAR	Bulgaria	Lupte libere	2004
Vasili POGREBAN	Rusia	Kaiac-canoe	2016
Boris POLAK (POLIAK)	Israel	Tir	1996
Sofia POLCANOVA	Austria	Tenis de masă	2016
Naum PROCUPEŢ	URSS/Rusia	Kaiac-canoe	1968
Natalia RUSNACENKO	URSS/Ucraina; Austria	Handbal	1988, 1992, 2000
Victor SCVORȚOV	EAU	Judo	2016
Andrei TIVONCIK	Germania	Atletism	1996
Sergiu TOMA	EAU	Judo	2016
Serghei ȚVETCOV	România	Ciclism	2016
Dmitri USAGHIN	Bulgaria	Box	2000
Ivan USATÂI	URSS/Rusia	Handbal	1972
Natalia VALEEVA	Italia	Tir cu arcul	2000, 2004, 2008
Alexei VDOVIN	CSI/Rusia	Polo pe apă	1992
Natalia VIERU	Rusia	Baschet	2012
Stela ZAHAROVA (HLUS)	URSS/Ucraina	Gimnastică	1980
Vasilij ZEIHER-LAPTEACRU	Germania	Lupte libere	2000

Pe coloane: 1 – prenumele şi numele; 2 – ţara pe care a reprezentat-o; 3 – proba; 4 – ediţia la care a participat. 

Pe lângă sportivii care au reprezentat Republica Moldova (RSS Moldovenească) la Jocurile Olimpice și cei care sunt discipoli ai școlii sportive de la noi, avem și o serie de atleți care s-au născut pe teritoriul actual al R. Moldova, dar, dintr-un consideren sau altul, au părăsit locurile natale în fragedă copilărie, ca ulterior să devină sportivi de performanță. 

Basarabeanca Lia Manoliu a participat la 6 (!) ediții ale Jocurilor Olimpice, devenind campioană în 1968.

20 dintre aceștia la 11 sporturi (atletism, gimnastică, judo, lupte greco-romane, natație, navigație, polo pe apă, scrimă, tir, tir cu arcul și volei) au participat la Jocurile Olimpice de vară. Lia Manoliu (1960, 1964 și 1968), Efim Ciulac (1972 și 1976) și Iuri Cerednik (1988) au devenit medaliați olimpici.

Sportivii născuţi în R. Moldova (Basarabia, RSS Moldovenească), participanţi la Jocurile Olimpice de vară (1912-2016)

1	2	3	4
Ludmila BOGDANOVA	Rusia	Judo	2008
Ovidiu BUIDOȘO	România	Gimnastică	2012
Iuri CEREDNIK	URSS/CSI/Rusia	Volei	1988, 1992
Efim CIULAC	URSS/Rusia	Volei	1972, 1976
Dimitri COLUPAEV	Germania	Nataţie	2012
Gheorghi de DAVÎDOV	Imperiul Rus	Tir	1912
Anatol GRINŢESCU	România	Polo pe apă	1960, 1964
Vlada ILIENKO	Rusia	Navigaţie	2004
Lia MANOLIU	România	Atletism	1952, 1956, 1960, 1964, 1968, 1972
Eugenia MATEIANU	România	Scrimă	1960
Iuri MOLCIAN	Rusia	Scrimă	2004
Serghei OSTAPCIUK	Rusia	Nataţie	1996, 2000
Niki (Nikita) PALLI (PALEI)	Israel	Atletism	2008
Maria PIĄTKOWSKA (CHOJNACKA)	Polonia	Atletism	1952, 1960, 1964
Gheorghe POPOVICI	România	Lupte greco-romane	1960, 1964
Alexei SEMIONOV	Ucraina	Atletism	2008, 2016
Andrei SEMIONOV	Ucraina	Atletism	2008, 2012
Olga SENIUK	Azerbaidjan	Tir cu arcul	2016
Denis SIMANOVICI	Belarus	Atletism	2008, 2012
Stanislav TIVONCIK	Belarus	Atletism	2012

Pe coloane: 1 – prenumele şi numele; 2 – ţara pe care a reprezentat-o; 3 – proba; 4 – ediţia la care a participat.

Nicolae Juravschi, actualul președinte al CNOS, a participat la 3 ediții ale Jocurilor Olimpice, apărând culorile URSS/RSSM, României și Republicii Moldova.

De menționat și faptul că Nicolae Juravschi a reprezentat URSS/RSSM (1988), România (1992) și Republica Moldova (1996), Serghei Mureico CSI/Moldova (1992) și Bulgaria (2000, 2004), Sergiu Toma Moldova (2008, 2012) și Emiratle Arabe Unite (2016), Natalia Valeeva CSI/Moldova (1992) și Italia (2000, 2004, 2008).

Andrei PRODAN