Istoria Jocurilor Olimpice moderne (16)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XVIII-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Japoniei în anul 1964. Partea a 15-a, consacrată ediției a XVII-a a Jocurilor Olimpice disputate la Roma în 1960, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-15.html.

Posterul și emblema oficiale ale Jocurilor Olimpice din 1964. Designer – Yusaku Kamekura.

EDIŢIA a XVIII-a. TOKYO 1964

Tokyo a câştigat dreptul de a organiza Jocurile Olimpice, după ce a devansat oraşele Detroit, Buenos Aires şi Viena, fiind pentru prima dată când Olimpiada s-a desfăşurat în Asia. Foarte mulţi spectatori au fost prezenţi la competiţia pentru care s-a estimat că s-au cheltui 3 miliarde de dolari.

Plină de inedit s-a arătat a fi, pentru majoritatea participanţilor, organizarea Jocurilor Olimpice în lumea Extremului Orient – în Japonia, zonă cu o veche cultură şi civilizaţie, ai cărei oameni, atât de deosebiţi ca factură psihică, obiceiuri şi preferinţe, au părut uneori de neînţeles europenilor. Comuniunea a fost realizată însă prin mijlocirea sportului, lucru firesc, dacă ţinem seama că poporul japonez, beneficiar al unor bogate şi străvechi tradiţii de cultivare a virtuţilor fizice, considera mişcarea ca făcând parte din programul curent, fapt redat de expresia: „O zi fără sport e ca o mâncare fără orez”.

Africa de Sud nu a mai primit invitaţie, Indonezia şi Coreea de Nord au fost interzise, dar totuşi 12 naţiuni şi-au făcut debutul olimpic, şi un număr record de ţări participante – 95.

Delegațiile Finlandei, Germaniei și Marii Britanii la ceremonia de deschidere a JO Tokyo 1964. Sursa foto: wikipedia.org.

Jocurile au fost deschise oficial de Împăratul Hirohito. Jurământul atleţilor a fost depus de Takashi Ono. Flacăra olimpică a fost aprinsă de Yoshinori Sakai.

Pista cu zgură a fost folosită pentru ultima oară. Volei-ul şi judo-ul au apărut pentru prima dată la Olimpiadă şi olandezul Antonius Geesink a fost răvăşit când a câştigat lupta de deschidere a judo-ului.

Reprezentanții gazdelor la judo au câștigat „aurul” la toate categoriile de greutate, doar Anton Geesink a reușit să-l învingă în finală pe Akio Kaminaga. Sursa foto: IOC/Allsport (gettyimages.com).

Etiopianul Abebe Bikila şi-a păstrat cu succes titlul la maraton, de această dată fiind încălţat dar concurând la doar şase săptămâni după ce i s-a scos apendicele.

Mary Rand a câştigat prima medalie de aur pentru atletismul feminin din Marea Britanie şi colega ei de cameră Ann Packer a urmat-o curând, luând titlul la 800 m.

Eroul Olimpiadei a fost înotătorul Don Schollander. Sursa foto: gettyimages.com.

Cel mai bun atlet al Olimpiadei a fost înotătorul american Don Schollander cu 4 medalii de aur, în timp ce gimnasta sovietică Larisa Latînina şi-a sărbătorit ultima apariţie la Olimpiadă cu încă 2 medalii de aur, 6 medalii în total. La trei Olimpiade (între 1956 şi 1964) ea a urcat pe podium nu mai puţin de 18 ori.

Tokyo 1964 a fost ultima Olimpiadă a gimnastei Larisa Latînina. Sursa foto: days.ru.

Pentru a ilustra valoarea ridicată care a caracterizat proba de aruncare a discului, este suficient să amintim că, la acest concurs, recordul olimpic a fost îmbunătăţit de patru ori. Printre protagoniste, aşa cum ne-a obişnuit de la precedentele ediţii, s-a aflat românca Lia Manoliu care, cucerind medalia de bronz, a întrecut şi două foste campioane olimpice, Olga Fikotova şi Nina Ponomariova.

Ediţia a XVIII-a a Jocurilor Olimpice a consemnat mai multe recorduri: de participare – 95 de ţări, dintre care 12 şi-au făcut debutul olimpic la Tokyo; pe plan valoric – numeroase performanţe deosebite: 45 de recorduri mondiale, 76 olimpice şi nenumărate naţionale, ceea ce a sugerat denumirea „Tokyo – Olimpiada recordurilor”.

Cifrele JO Tokyo 1964

Datele de desfăşurare: 10 – 24 octombrie 1964.

Număr de ţări participante: 95.

Număr de sportivi: 5.586 (732 femei), la 20 discipline, în 163 de probe (33 feminine).

Număr de medalii decernate: 493 (162-162-169)

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 36 aur, 26 argint, 28 bronz, total 90;

2. URSS: 30 aur, 31 argint, 35 bronz, total 96;

3. Japonia: 16 aur, 5 argint, 8 bronz, total 29.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (15)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XVII-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Italiei în anul 1960. Partea a 14-a, consacrată ediției a XVI-a a Jocurilor Olimpice disputate la Melbourne în 1956, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-14.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1960. Designer – Armando Testa.

EDIŢIA a XVII-a. ROMA 1960

Cu toate că aspirase de mai multe ori la onoarea de a găzdui Jocurile Olimpice, „Cetatea Eternă” a primit investitura abia în 1955, pentru a XVII-a ediţie. Roma a obţinut dreptul de a organiza Olimpiada din 1960 în detrimentul oraşelor Lausanne, Detroit, Budapesta, Bruxelles, Mexico City şi Tokyo.

Emblema oficială a Jocurilor Olimpice din 1960. Designer – Armando Testa.

A fost pentru prima dată când televiziunea a transmis lumii întregi Olimpiada, iar ceremonia de deschidere s-a ţinut în faţa a 100.000 de oameni înăuntrul stadionului Olimpic. Jocurile au fost deschise oficial de preşedintele Italiei, Giovanni Gronchi. Jurământul atleţilor a fost depus de Adolfo Consolini. Flacăra olimpică a fost aprinsă de Giancarlo Peris.

Toţi atleţii cu excepţia celor din Uniunea Sovietică au primit binecuvântarea Papei în piaţa Sfântul Petru din Roma. 

Deschiderea oficială a JO pe stadionul Olimpic de la Roma. Sursa foto: wikipedia.org.

Italienii au reuşit să creeze o atmosferă deosebită şi un cadru unic manifestărilor sportive, prin punerea în valoare a neasemuitelor vestigii antice: în interiorul Termelor lui Caracalla s-au desfăşurat întrecerile de gimnastică; între zidurile Bazilicii lui Maxentiu, sub cerul liber, 4.500 de spectatori, aflaţi în tribune demontabile, au putut urmări disputele luptătorilor; iar traseul de maraton de pe Via Appia Antica, s-a încheiat noaptea, la lumina torţelor, în apropierea Colosseumului, sub Arcul lui Constantin.

Bătălia dintre SUA şi URSS s-a ţinut ca şi până atunci, sovieticii fiind primii în top cu un total de 43 de medalii de aur câştigate.

Reprezentativa feminină de gimnastică a URSS a câştigat 15 din 16 medalii posibile. Echipa masculină de gimnastică a Japoniei a câştigat prima din cele cinci medalii de aur consecutive, ultima din această serie fiind obţinută la Montreal în 1976.

Abebe Bikila din Etiopia a alergat desculţ şi a câştigat maratonul, devenind primul sportiv de culoare african campion olimpic.

Abebe Bikila a alergat desculţ şi a câştigat maratonul. Sursa foto: wikipedia.org.

Sprintera americană Wilma Rudolph a atras simpatia publicului când a câştigat trei medalii de aur – la 100 m, 200 m şi ştafeta de 4x100 m. Unul din cei 19 copii ai familiei sale, ea a suferit de poliomelită.

Dar cea mai mare vedetă a acestei ediţii a fost Cassius Clay care a câştigat aurul la box, categoria grea, cel care a devenit ulterior icoana sportivă Muhammad Ali.

Anita Lonsbrough din Marea Britanie a fost cea care a împiedicat Australia şi SUA să câştige toate cele 15 probe la nataţie.

Iolanda Balaş, supranumită „La grande bionda”, rămasă singură de la 1,73 m, a sărit pe rând 1,77, 1,81 şi 1,85 metri la înălţime din a treia încercare, devenind prima campioană olimpică a atletismului românesc.

Iolanda Balaş – supranumită de gazde „La grande bionda” – a uluit întreaga asistenţă de la Roma. Sursa foto: sporting-heroes.net.

Memorabilă a fost şi proba de disc femei, unde o altă româncă Lia Manoliu, aflată pe locul doi până la ultima încercare, a fost întrecută, atunci când nimeni nu se mai aştepta, de Tamara Press.

Numai patru ţări au reuşit să obţină medalii de aur la întrecerile de lupte greco-romane: URSS, Turcia, România şi Bulgaria.

Ciclistul danez Knut Jensen s-a prăbuşit în timpul cursei sub influenţa amfetaminelor şi a murit ulterior la spital. A fost pentru a doua oară când un atlet a decedat într-o competiţie olimpică, după decesul portughezului Francisco Lazaro în timpul maratonului la Olimpiada din 1912.

La Jocurile Olimpice de la Roma au debutat şi doi reprezentanţi ai Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM) care au evoluat pentru echipa URSS: atleţii Valentina Maslovskaia-Bolşova şi Gusman Kosanov. Ultimul a câştigat medalia de argint la ştafeta 4x100 m. Detalii vezi aici: http://andron-prodan.blogspot.com/2015/07/normal-0-false-false-false.html.

Gusman Kosanov, primul reprezentant al RSSM, medaliat olimpic.

Am putea caracteriza în câteva cuvinte Jocurile Olimpice din 1960? Din multitudinea de fapte, unele senzaţionale, putem desprinde etalarea unor ambiţii şi potenţe umane neatinse în trecut: la Roma au căzut 73 de recorduri olimpice şi 31 mondiale.

Cifrele JO Roma 1960

Oraş gazdă: Roma (Italia).

Datele de desfăşurare: 25 august – 11 septembrie 1960.

Număr de ţări participante: 83.

Număr de sportivi: 5.386 (537 femei), la 18 sporturi, în 150 de probe (29 feminine).

Număr de medalii decernate: 502 (164-167-171)

Podiumul pe medalii:

1. URSS: 43 aur, 29 argint, 31 bronz, total 103;

2. SUA: 34 aur, 21 argint, 16 bronz, total 71;

3. Italia: 13 aur, 10 argint, 13 bronz, total 36.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro