Apariții editoriale
Recent a văzut lumina tiparului
cartea „Larisa Popova, Marea Campioană, sau Zeița Canotajului Academic de la
Nistru”, editată de Ministerul Educației şi Cercetarii,
Universitatea de Stat din Moldova, Centrul de Cercetări Enciclopedice al
Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan”, Comitetul Național Olimpic
și Sportiv al Republicii Moldova; redactor științific: Boris Boguș;
coordonator: Ion Valer Xenofontov; responsabil de ediție: Lidia Prisac;
referenți științifici: Constantin Manolache [et al.]; bibliograf: Raisa
Vasilache.
Lucrarea face parte din colecția
„Legendele sportului moldovenesc” și este consacrată campioanei olimpice Larisa POPOVA, canotoare, maestră
emerită a sportului (1980), medaliată cu argint la Jocurile Olimpice de la
Montréal (1976), prima campioană olimpică în istoria Republicii Moldova prin
medalia de aur cucerită împreună cu Elena Hlopţeva, Belarus, la Jocurile
Olimpice de la Moscova (1980). Larisa Popova este laureată a Premiului Național
în domeniul sportului (2017), decorată cu Ordinul Republicii (2020).
Cartea reprezintă efortul
colectiv al celor 28 de autori și contributori la reliefarea atât a vieții
private, cât și a celei sportive a Larisei Popova, precum și la prezentarea
contextului socio- și geopolitic de desfășurare a Jocurilor Olimpice din
capitala Uniunii Sovietice, inclusiv starea de spirit în Moldova sovietică în
ajunul derulării marelui eveniment sportiv din capitala URSS.
În carte sunt prezentate opinii și omagii ale personalităților din domeniile
sportului, culturii, științei, educației dedicate Larisei Popova, precum și
percepțiile protagonistei despre sport, univers, țară.
Ediția este adresată
sportivilor, studenților, masteranzilor, doctoranzilor, cercetătorilor
științifici, precum și unui cerc mai larg de cititori.
Un capitol aparte este consacrat
participării RSS Moldovenești la Jocurile Olimpice de la Moscova din 1980.
PARTICIPAREA MOLDOVEI SOVIETICE
LA OLIMPIADA-80: ȘTAFETA ȘI INDUSTRIA OLIMPICĂ
Autor: Dr. în istorie, conf. univ. USM, Ion Valer XENOFONTOV
Context
Reprezentanții Moldovei sovietice au început să participe la olimpiade
începând cu debutul anului 1960. Startul a fost dat la cea de-a XVII-a ediție a
JO de la Roma. Pe parcursul anilor, în selecționata Uniunii Sovietice au
evoluat atleții Valentina MASLOVSCAIA, Gusman KOSANOV, Victor BOLȘOV, Svetlana
DOLJENCO (CRACEVSCAIA), handbalistul Ivan USATÂI, călărețul Serghei MUHIN,
caiacistul Dmitri MATVEEV, canoistul Nicolae JURAVSCHI ș.a.
O premieră organizatorică nemijlocită pentru Moldova a constituit-o cea
de-a XXII-a ediție a JO. Febra pregătirilor pentru buna desfășurare a
Olimpiadei de la Moscova din anul 1980 a cuprins întregul teritoriu sovietic,
inclusiv spațiul pruto-nistrean.
Megaevenimentul sportiv s-a desfășurat în contextul confruntării
geopolitice din cadrul Războiului Rece, a bipolarității politice mondiale
(socialism versus capitalism). Sovieticii au utilizat Olimpiada ca un
instrument de diplomație culturală. „Cincinalul olimpic”, desfășurat între anii
1976 și 1980, a avut un impact major atât asupra dezvoltării infrastructurii
sportive, a transportului și a tehnologiei informaționale din URSS, cât și
asupra sectorului sovietic al serviciilor de deservire (înscriind un record al
„primirilor de oaspeți de peste hotare”) și al securității JO. Desfășurarea
competițiilor sportive a generat o mulțime de anecdote și zvonuri legate de
fenomenul olimpic.
Kremlinul, aflat în izolare internațională, după ingerința sovietică în
Afghanistan (decembrie 1979), dorea să dovedească comunității mondiale că ține
situația sub control și că este în stare să organizeze un eveniment de prim
rang mondial cu mare fast, considerent ce avea să depășească cadrul unui festin
sportiv, incluzând, totodată, și dimensiuni politico-ideologice. Din această
perspectivă, s-a investit masiv din punct de vedere financiar, logistic, uman,
propagandistic, în vederea asigurării infrastructurii mișcării olimpice.
Starea de spirit în RSS
Moldovenească
În ajunul Olimpiadei-80, s-au intensificat acțiunile
contrapropagandistice în cadrul instituțiilor de stat din Moldova sovietică.
Materialele inedite de arhivă ne permit să constatăm starea de spirit din
epocă. La 2 ianuarie 1979, Sovietul Miniștrilor al RSS Moldovenești
(responsabil: Gr. EREMEI) organiza pentru funcționarii publici lecții despre
situația internațională. S-au dispus unele măsuri de instituire a cenzurii, de
supraveghere a informației venite din exterior. De exemplu, prin Hotărârea nr.
262 din 6 august 1979, a fost instituit Consiliul republican de expertiză a
schimbului de cărți cu lumea capitalistă. Președintele acestei structuri era A.
PRIMAC, viceministru al culturii RSS Moldovenești. Au avut loc regrupări de
cadre loiale Partidului Comunist al Moldovei. Astfel, la 15 ianuarie 1979,
Sovietul Miniștrilor al RSSM a confirmat-o în funcție de adjunct al Direcției
pentru Turismul Extern de sub egida Sovietului de Miniștri al RSS pe Z.
KRAMARENKO. Prin Hotărârea nr. 17 din 14 ianuarie 1980 a Sovietului Miniștrilor
al RSS Moldovenești, în funcția de viceministru al Ministerului Construcțiilor
și Exploatării Drumurilor Rutiere din RSSM a fost numit Semion LAPICUS.
Este interesantă prezentarea stării de lucruri din ajunul JO la
Academia de Științe a RSS Moldovenești. Astfel, Institutul de Zoologie și
Fiziologie pentru anul 1979 avea planificată susținerea unei prelegeri, ce
ținea de educația internațională a tinerei generații (P. NESTERUC). În aprilie
1979, Secția de Genetică a Plantelor a Academiei de Științe a RSS Moldovenești a
desfășurat o serie de lecții-excursii cu caracter științific-propagandistic cu
elevii din s. Lăpușna – atât la subiectul creșterii plantelor, a rolului
microscopului electronic în genetică și selecție, cât și la cel al situației
internaționale... (B. MATIENCO, G. ROTARU, P. BRIC). La 16–18 octombrie 1979,
la Chișinău s-a desfășurat conferința științifică unională „Național și
internațional în lumea contemporană”. La acest eveniment științific au
participat reprezentanți din majoritatea republicilor unionale și din o parte
din republicile autonome. Cercetătorul științific A. MORARI, din Sectorul de
informații științifice a literaturii străine de la Institutul de Istorie al
Academiei de Științe a RSS Moldovenești, avea planificat pentru anul 1980
susținerea unei emisiuni televizate cu tema „Forme și metode de luptă împotriva
ideologiei burgheze”.
În profilul competițiilor, în anul 1979, cercetătorii științifici ai
Academiei de Științe a RSS Moldovenești au fost incluși în planul unional de
întrecere socialistă a colectivelor Academiei de Științe a URSS și ale
republicilor unionale pentru „ridicarea eficacității și calității lucrărilor
științifice de cercetare”. La 31 ianuarie 1980, Prezidiul forului științific
superior din Moldova sovietică a dispus organizarea întrecerii socialiste la
Academie. În urma rezultatelor stipulate la 17 aprilie 1980, au fost anunțați
28 de învingători ai întrecerii socialiste pentru anul 1979, inclusiv
cercetători științifici și personalul tehnic (electromecanic, șofer). La 14
februarie 1980, Prezidiul AȘ al RSSM a dispus organizarea unor acțiuni creative
pentru tineretul din cadrul forumului științific.
Ștafeta focului olimpic prin
Moldova
Acțiunea de importanță internațională a vizat și Moldova sovietică,
prima republică din cadrul Uniunii Sovietice, ce trebuia să asigure parcurgerea
itinerarului flăcării olimpice. Se miza pe prezentarea unei imagini favorabile
a RSS Moldovenești pentru participanții din străinătate: sportivi, jurnaliști,
turiști.
Pregătirile au vizat o perioadă premergătoare evenimentului sportiv nr.
1 din lume. În mai 1978, CIO a aprobat proiectul organizatorilor Jocurilor de
la Moscova referitor la traseul focului olimpic [Focul olimpic a fost aprins pentru prima dată în anul 1928, la JO de la
Amsterdam, fiind inițiat de aristocratul francez Pierre de Coubertin], ce
urma să vină din Grecia și să traverseze Bulgaria, România și URSS. În toamna
aceluiași an, Comitetul Organizatoric Olimpiada-80 a semnat acorduri cu
comitetele naționale olimpice ale celor trei state balcanice referitor la
întocmirea ștafetei pe un itinerar de cca 5 000 km: 1 136 km revenea Greciei;
865 km – României, peste 2 300 km – parcurgea trei republici sovietice – RSS
Moldovenească (374 km), RSS Ucraineană și RSFS Rusă.
La sfârșitul anului 1978, a fost instituit un Comitet Organizatoric
Republican pentru întâmpinarea focului olimpic în Moldova. În noiembrie 1978,
traseul olimpic a fost examinat în detaliu de o comisie de specialitate, din
componența căreia făceau parte reprezentanți ai ministerelor de resort
implicate în organizarea evenimentului sportiv, organizații și comitete
executive. A fost elaborat un plan de acțiuni de pregătire a ștafetei flăcării
olimpice și a asigurării executării acestor activități. Planul includea
termenul de elaborare, executorii. Au fost prevăzute o serie de măsuri ce
includeau construcția și reconstrucția drumurilor și a podurilor, instalarea
semnelor de circulație, înverzirea localităților, reparația monumentelor
istorice, a mormintelor comune ale militarilor căzuți, edificii de interes
public și blocuri de locuit, demolarea construcțiilor ruinate, edificarea
infrastructurii sportive etc. Un loc aparte în seria de acțiuni l-a avut atât
în pregătirea obiectelor destinate participanților la ștafeta olimpică, cât și
instruirea personalului.
În paralel, au fost întreprinse o serie de acțiuni de dinamizare a
activității sportive în republică, de selectare a purtătorilor flăcării
olimpice, fiind realizate o serie de măsuri propagandistice în rândurile
populației.
Cultul olimpiadelor era unul adulat de către cetățenii Uniunii
Sovietice, inclusiv din RSS Moldovenească. Nadia CRISTEA, născută în anul 1967,
în s. Vâprova, rn. Orhei, își amintește: „Când se deschideau JO, noi lăsam tot
lucrul, îl țin minte pe tata plângând, și noi alături de el, când se aprindea
flacăra olimpică […], nu doar aceea din 1980, făcea parte din informare,
cunoaștere, și stăteam în fața televizorului să urmărim de unde și cum
pornește. […]. Inima, da, probabil, zvâcnea! Era și mândria aceasta (cam
neclară astăzi), cum scria MAIAKOVSKI, Citaite, zaviduite, ia grajdanin
Sovetskogo Soiuza! Off, patria mea era Uniunea Sovietică, mai mult decât RSS
Moldovenească!”.
În decembrie 1978, Sovietul de Miniștri al RSSM a convocat o întrunire
a conducătorilor de ministere, comitete de stat, organizații și președinți ai
tuturor comitetelor executive raionale, orășenești, sătești, care se aflau pe
itinerarul olimpic. În vederea asigurării cu materiale a evenimentului sportiv,
guvernul Moldovei sovietice a distribuit comitetelor executive raionale și
orășenești 5 500 t de petrol, 1 100 t de ciment, 3 500 m3 de lemne pentru
construcție, 12 km de cablu etc. În afară de aceasta, multe materiale de
construcție au fost valorificate din contul resurselor locale.
Între 1976 și 1979, Ministerul Construcțiilor și Exploatării Drumurilor
Auto din RSSM a investit 111,1 mil. ruble pentru construcția drumurilor auto.
Au fost date în exploatare 460 km de drumuri asfaltate, inclusiv 280 km – în
localități rurale. În pofida construcțiilor executate, Ministerul de resort era
criticat pentru faptul că nu dispunea de un program complex de îmbunătățire a
rețelei de drumuri și de creștere a calității investițiilor capitale, pentru că
slab aplica realizările științei, noile tehnologii și experiența facilă în
domeniul vizat, că utilizau materiale de construcție de calitate precară, se
constatau încălcări tehnologice pe parcursul executării lucrărilor, pe drumuri
nu erau fixate semne de circulație rutieră. Prin Hotărârea nr. 10 din 9
ianuarie 1979 a Comitetului Central al PC al Moldovei și a Sovietului
Miniștrilor al RSSM, se recunoștea că republica întâmpina mari dificultăți:
„Productivitatea muncii crește încet. La construcții sunt mari pierderi ale
timpului de muncă și lucrului manual sunt utilizate nesatisfăcător mașinile de
construcții și mecanismele. Nu se acordă îndeajuns atenție implementării
metodelor inovative și de distribuire a muncii, respectarea disciplinei de
brigadă. Sunt neajunsuri în organizarea alimentației, a construcțiilor din
sistemul socio-cultural și medical, asigurarea cu haine speciale de calitate.
Rămâne a fi înalt ritmul de fluctuație a cadrelor”. Or, această stare de
lucruri era una foarte precară pentru organizarea la nivel înalt al
itinerarului olimpic în republică.
Potrivit planificării de stat din anul 1980, Ministerul Construcțiilor
din RSSM urma să efectueze lucrări de construcție în valoare de 207 314 000
ruble. Comitetul de Sport al RSSM a fost finanțat cu 985 000 ruble. Pentru
comparație, Ministerul Transportului Auto – cu 1,2 mil. ruble, Academia de
Științe a RSSM – cu 600 000 ruble, Comitetul Executiv Orășenesc Tiraspol – cu
741 000 ruble.
Pentru a asigura o bună imagine traseului ce urma să-l parcurgă flacăra
olimpică (numită și prometee, de la la legendarul Prometeu), la sfârșitul
anilor 1970 – începutul anului 1980 a avut loc o reamenajare a fântânilor și
izvoarelor de pe traseul olimpic Leușeni – Chișinău – Bălți – Cernăuți. La fel,
s-au luat măsuri de reparație și amenajare a magistralei automobilistice de la
Leușeni – începutul ștafetei – și până în s. Criva, rn. Briceni, de unde torța
olimpică urma să fie purtată de sportivii din Ucraina spre Moscova. În 1979 și
în primele șase luni ale anului 1980, organizațiile din cadrul Ministerului de
Construcții al RSS Moldovenești au valorificat pentru reparații, amenajări și
înverzirea traseului peste 20 mil. de ruble. De la Leușeni și până la Criva,
rn. Briceni, au fost instalate 60 de panouri decorative, au fost plantate peste
40 000 de pomi fructiferi și decorativi. În unele localități au fost plasate
compoziții decorative, executate de arhitecți profesioniști și de către meșteri
populari. Au fost reparate sau amenajate noi terenuri sportive în orașele și
satele din republică. S-a dispus îngrijirea specială a localităților prin care
urma să treacă focul olimpic pe teritoriul RSSM. În acest sens, au fost
reparate garduri, case și fântâni, iar simbolurile Olimpiadei – ursul, inelele
olimpice – au fost incrustate pe porțile locuințelor, școlilor și ale altor
instituții cu scopul de a prezenta performanța internațională a Olimpiadei. În
total, s-a prevăzut ca torța olimpică să parcurgă 50 de orașe și sate din
Moldova.
În 1979, în RSSM au avut loc 4 155 de accidente rutiere, în urma cărora
au decedat 884 de oameni și 3 792 au fost răniți. Cauzele accidentelor au fost:
încălcarea regulilor de circulație rutieră (75,9%), din care 21,5% au fost
produse în stare de ebrietate. Pentru a asigura o bună circulație în perioada
itinerarului olimpic, la 11 martie 1980, Comisia Republicană pentru Securitate
în Circulația Rutieră a dispus construirea mai multor posturi ale Miliției
rutiere, în legătură cu organizarea ștafetei torței olimpice și cu circulația
automobilelor străine.
Pe parcursul anului 1979 și în prima jumătate a anului 1980,
Inspectoratul Circulației Rutiere a RSS Moldovenești a reparat, practic, tot
traseul olimpic. Au fost construite sensuri giratorii în s. Ivancea, rn. Orhei,
și la intersecția din Rîșcani, au fost instalate nouă posturi ale miliției
rutiere, construite trotuare în toate localitățile aferente traseului olimpic,
fiind instalate 17 km de garduri metalice și amplasate cca 2 700 de semne
rutiere. Pentru ameliorarea infrastructurii rutiere s-au executat lucrări de
construcție și reconstrucție în sumă de 23,5 mil. ruble. Pentru a se încadra la
timp cu pregătirea cantitativă și calitativă a infrastructurii, au fost
instituite subotnice, voskresnice, „muncă de sorginte patriotică”.
Un program extins a fost aplicat în crearea peisagisticii și înverzirii
localităților aflate pe traseul olimpic. La executarea acestor activități au
participat comitetele executive locale, în cooperare cu ministerele și
organizațiile de profil din republică. Pe parcursul unui an și jumătate, s-au
construit 100 km de îngrădiri identice, cca 400 de fântâni și alte surse de
apă. În cazul în care fântânile arătau bine din punct de vedere estetic, însă
aveau apă insalubră, au fost închise. Reparații capitale au fost realizate la
clădiri administrative, școli, cluburi și case de cultură, instituții de
învățământ și sportive, întreprinderi comerciale, locații de consum public. Au
fost amenajate blocuri de locuit și case individuale, curți și terenuri
aferente.
Totodată, au fost demolate 500 de construcții delăsate, mai ales case
de locuit, iar locuitorilor acestora li s-a oferit ajutor material necesar
pentru construcția altor case. În mod special, au fost demolate construcții din
s. Leușeni, rn. Cotovschi (actualmente, Hâncești), s. Dănceni, rn. Kutuzov
(actualmente, Ialoveni) și din or. Orhei.
Multe activități au fost executate în vederea pregătirii tematice a
itinerarului. Pe traseul olimpic au fost expuse postere, standuri, simboluri
olimpice, citate de-ale secretarului general al PC al URSS L.I. BREJNEV referitoare
la mișcarea olimpică, lozinci, slogane propagandistice cu conținut pacifist și
„de prietenie între popoare”.
S-a acordat o atenție sporită infrastructurii de consum din capitala
Moldovei sovietice. S-au reparat hotelele „Chișinău”, „Inturist”. La hotelul
„Inturist” a fost reparat capital barul de la etajul 17. La etajul 14, s-a
deschis un bar în care se comercializau produse doar cu valută străină. Pentru
angajații hotelului au fost cusute uniforme noi. Au fost achiziționate noi
tacâmuri.
Erau aduse critici restaurantelor „Struguraș” și „Butoiaș”, care nu
corespundeau cerințelor igienic-sanitare.
În paralel cu pregătirea traseului olimpic, o atenție aparte a fost
acordată selecției purtătorilor de torță, colectivelor artistice și
ceremonialului de întâmpinare a flăcării olimpice la Leușeni și în alte
localități. În acest scop, au fost implicate organizații sportive, colective de
creație, mii de artiști amatori.
Scenariul traseului olimpic a fost aprobat de Comitetul Organizatoric
al RSS Moldovenești pentru pregătirea și desfășurarea traseului focului olimpic
al ediției a XXII-a a Olimpiadei din or. Moscova, iar toată activitatea
organizatorică a fost pusă pe seama Comitetului pentru Cultură Fizică Sport de
pe lângă Sovietul Miniștrilor al RSSM, a Ministerului Culturii al RSSM și a
instituțiilor publice locale. Funcția de președinte al Comitetului
Organizatoric a exercitat-o Gr. EREMEI, prim-locțiitor al președintelui
Sovietului de Miniștri al RSSM. Comitetul Organizatoric de la Chișinău a menținut
o legătură directă cu Moscova.
Focul olimpic a parcurs Moldova sovietică de la sud-vest spre nord în
decursul zilelor de 5–7 iulie 1980, timp de 52 de ore. Pentru dreptul de a
purta torța olimpică în republică au concurat 267 000 de persoane din 2 342 de
colective. Au fost organizate competiții de masă cu genericul „Kilometrul
olimpic”, „De la Moldova însorită până la Moldova olimpică”, „Ștafeta torței
olimpice”, care se desfășurau totuși cu mari dificultăți, de aceea se aduceau
critici privind organizarea acestui gen de activități . Pentru cea de-a doua
etapă a competițiilor au fost selectați 16 000 de sportivi, după disputarea
unor competiții în orașe și raioane, în final fiind selectați 368 de
alergători, reprezentanți ai 19 naționalități. Dreptul de a duce făclia
olimpică l-au obținut sportivi cu merite din republică, veterani ai sportului,
lucrători de frunte ai organizațiilor din sfera culturii fizice și a sportului,
fruntași în producție, educație, medicină (viticultori, crescători de animale,
mecanizatori, stomatologi, electricieni, învățători, elevi). La fel, de dreptul
de a purta torța olimpică s-au învrednicit și reprezentanți din alte republicii
unionale, cum ar fi, de exemplu: lituanianul N. SABOITE, maestru emerit al
sportului, uzbecul A. ATAHANOV, maestru al sportului de clasă internațională la
gimnastică ș.a. Nu au fost însă excluse nici cazurile în care au fost promovate
persoane cu merite precare în domeniul de activitate, fiind propulsați prin
filiera relațiilor de pile cu factorii de decizie, considerent ce a periclitat,
uneori, buna organizare a traseului olimpic, constatându-se chiar și întârzieri
în transmiterea torței. Pe marginea traseului, zeci de mii de oameni urmau să
aclame pe purtătorii torței olimpice.
La 19 iunie 1980, în Olimpia, patria jocurilor olimpice din Grecia
antică, artista Maria MOSCALIU de la Teatrul „Ars tespidos” din Atena a aprins
torța de la razele soarelui cu ajutorul unei oglinzi concave. Focul a parcurs
Grecia, Bulgaria, România, iar la 5 iulie 1980, ora 11:50, torța olimpică,
purtată de campionul olimpic român Nicolae MARTINESCU, a traversat hotarul
URSS. Primul purtător de făclie de pe teritoriul Uniunii Sovietice a fost Piotr
BOLOTNIKOV, participant la trei ediții olimpice, campion al Olimpiadei-60 de la
Roma, antrenor la Școala de Atletism a Asociației Sportive „Spartac” din
Moscova. P. BOLOTNIKOV a venit în or. Cotovschi (actualmente, Hâncești) cu
patru zile înainte de start, exersând prin parcurgerea „kilometrului olimpic”,
fiind însoțit de o escortă de onoare, formată din 11 fete și 11 băieți (se avea
în vedere numărul ediției Olimpice). Spectacolul olimpic a fost însoțit de sute
de buchete de flori, iar mii de porumbei aduși din satul de codru Leușeni și din
satul românesc Albița și-au luat zborul spre înălțimile cerului azuriu. Făclia
spre or. Cotovschi a fost purtată de sportivul Mihail BUIUC, care, pe parcursul
traseului, a fost înlocuit de alți făclieri, inclusiv de eleva Olga VORNIC din
s. Plopi, rn. Cantemir. În amiaza zilei de 5 iulie, cortegiul ștafetei a ajuns
la Cotovschi, fiind întâmpinat de un mare alai. Pe străzile orașului făclia a
fost purtată de cei mai buni sportivi din localitate – antrenorul de atletism
Eugenia GUȘTIUC și maestrul al sportului de clasă internațională Ion
CUVURLUIAN. Pe segmentul Cotovschi – Chișinău se aflau oaspeții de onoare ai
ștafetei, reprezentanții republicilor sovietice pe al căror teritoriu nu trecea
itinerarul focului olimpic. Printre purtătorii flacării a fost militarul armean
Artașes MICOIAN, campionul URSS la alergări (1976). Studentul georgian Eldar
CHECHELIDZE a purtat flacăra olimpică timp de patru minute pe unul dintre cele
mai complicate reliefuri ale șoselei Cotovschi – Chișinău, numit de către
șoferi „limba soacrei”.
Intrarea în Chișinău din direcția Strășeni a fost însoțită de lozinci
și pancarte dedicate JO, cu drapelele republicilor unionale, ale asociaților
sportive, pictograme și emblema Olimpiadei-80. Au fost aplicate și elemente ale
ceremonialului tradițional. Cortegiul ștafetei a fost întâmpinat de un grup de
călăreți cu buciume în mâini, cu chiote și urale. De la periferia capitalei
republicii spre centru torța arzândă a fost purtată de sportivul Gusman
KOSANOV, medaliat cu argint în 1960 (la disciplina sportivă atletism, proba
ștafeta 4 x 100 m), care și-a început cariera sportivă la Chișinău. În vederea
parcurgerii itinerarului olimpic prin Moldova sovietică KOSANOV a venit din
Almaty (Alma-Ata, în perioada sovietică) unde conducea Școala Republicană
Superioară de Perfecționare a Măiestriei Sportive.
Epicentrul ștafetei olimpice din Chișinău a fost Piața Biruinței
(actualmente, Piața Marii Adunări Naționale). Aici torța olimpică a ajuns în
seara zilei de 5 iulie. O fanfară militară a fost aliniată în fața Arcului de
Triumf. În piață se aflau coloanele purtătorilor de drapele, de gimnaști,
acrobați, artiști amatori. Cupa ceremonială, instalată în centrul Pieții
Biruinței a fost aprinsă de chișinăuianul Victor BOLȘOV, participant la două
ediții olimpice, maestru emerit al sportului. La evenimentul solemn au luat
cuvântul N. UZUN, președintele Comitetului Executiv al Sovietului de Deputați
ai Poporului, I. BOTEZAT, Erou al muncii socialiste, locțiitor al președintelui
Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, Anatolii BALAN, maestru al sportului la
atletism, student la Institutul Politehnic „Serghei Lazo”, M. MAKARÎCEV, Erou
al Uniunii Sovietice, conducătorul escortei ștafetei olimpice. Sub conducerea
lui I. COSENCO, a avut loc un spectacol teatralizat format din peste 5 000 de
studenți, elevi și artiști amatori. La finalul zilei, la Hotelul „Inturist”,
Federația Jurnaliștilor Sportivi a organizat o conferință de presă. La
eveniment a participat și poetul Liviu DAMIAN (1935–1986), care a recitat un fragment
din poemul său olimpic „Maraton”, editat într-un termen record (timp de o lună)
la Editura „Literatura Artistică” și diseminat în biblioteci și librării în
preajma trecerii ștafetei olimpice prin Moldova. Același hotel a găzduit 54 de
lucrători din coloana de însoțire a cortegiului ștafetei. Tot acolo se aflau și
24 de automobile.
Escorta olimpică a pornit din Chișinău în dimineața zilei de 6 iulie
1980. Caiacistul din Dubăsari Dmitri MATVEEV a parcurs primul kilometru pe
itinerarul Chișinău – Bălți. Din Măgdăcești și până la Porumbeni, torța
olimpică a fost dusă de Ludmila COROI (TIHONOV), care a preluat ștafeta de la
Valentin CILOCI. Este interesant faptul că sportiva provenea dintr-o familie de
deportați. Într-o discuție, purtătoarea torței olimpice ni s-a destăinuit:
„Atunci am fost verificată de securitate. Directorul de școală, un comunist
sadea, mi-a zis: Să-mi spui mulțumesc că nu le-am spus că părinții tăi au fost
deportați. De parcă ei nu știau. Dar aveau nevoie de sportivi bine pregătiți, că
apoi nu mai ajungeau la Moscova! Eu am ajuns acasă cu jumătate de balonaș de
gaz”.
Într-un interval de timp de peste zece ore, au fost parcurși cca 140
km. În total, au fost prevăzute nouă opriri ale itinerarului focului olimpic.
Scurte popasuri au fost făcute în orașele Orhei și Lazovsc (în prezent,
Sîngerei). În unele cazuri, itinerarul a fost organizat astfel, ca să coincidă
cu localitățile de origine ale purtătorilor de flacără olimpică. În
proximitatea Orheiului, purtătorul torței olimpice, studentul Alexandru PAHOLCO
de la Institutul Politehnic „Serghei Lazo” din Chișinău, băștinaș din Orhei, a
accelerat viteza și a ajuns în centrul urbei, cu un minut înainte de termenul
fixat în grafic.
De menționat faptul că, deși traseul olimpic nu a trecut prin toate
localitățile din Moldova sovietică, totuși atmosfera de sărbătoare a fost
menținută și în localitățile megieșe: „La Stepi-Soci, toate gardurile erau
vopsite într-un singur fel. Flacăra olimpică n-a trecut prin sat, a trecut pe
la Orhei și s-a dus la Bălți, dar ne-au scos la drum. Unii și-au făcut porți cu
cercurile olimpice, și acum sunt în sat vreo câteva, la casele de la drum n-am
văzut, dar prin hudițe am văzut. Mai erau nume, în grupă am avut o fată
Olimpiada, legat de Olimpiadă, dar nu legată de cea din 1980”.
În seara zilei de 6 iulie, cortegiul olimpic a fost întâmpinat la Bălți
de un uriaș careu cu lungimea de cca 6 km, format din 1 000 de purtători de
drapele ce se întindea de la intrarea în oraș până în centrul orașului, pe
Piața Octombrie. După manifestarea solemnă, pe piață a fost reprezentată o
compoziție originală artistico-sportivă, realizată sub conducerea lui Boris
DOVJENCO, regizor-șef al Teatrului Studiou „Danco”. Atmosfera a fost încinsă și
de o partitură vocal-coregrafică având genericul „Bun venit, Olimpiadă!”. În
final, publicul a putut vedea în caroseria unui camion, mascota olimpică –
ursul Mișa, cu o înălțime de 3 m. Simbolul olimpic a fost confecționat de
muncitorii de la Combinatul de Blănuri din Bălți. Tot în caroserie se mai aflau
50 de copii cu stegulețe în culorile spectrului olimpic.
După ce a parcurs un traseu de 120 km pe ruta Bălți – Cernăuți, focul
olimpic a ajuns la sfârșitul zilei de 7 iulie, în satul Criva. Ultimul purtător
al torței olimpice de pe teritoriul Moldovei sovietice a fost Nicolae PISARI,
Erou al muncii socialiste, brigadier în colhozul „Jdanov” din rn. Rîșcani,
fotbalist de prima categorie sportivă. Finalul ceremoniei oficiale la hotarul
dintre Moldova și Ucraina a fost urmat de un concert festiv, oferit de
colective de artiști amatori. Focul olimpic a urmat traseul pe pământul
Ucrainei spre capitala Olimpiadei-80.
În organizarea traseului olimpic prin Moldova sovietică au fost
implicate 2 000 de persoane (74 de persoane din ele asigurat organizarea
Olimpiadei în capitala URSS), 500 de persoane au fost instruite pentru a vorbi
în limbi străine. Pe traseul olimpic au funcționat 92 de magazine și 54 de
întreprinderi de alimentație publică, în care activau 400 de comercianți și 1
000 de angajați din sistemul de alimentație. Au fost instruiți 200 de chelneri
. Au fost date directive responsabililor de la resurse umane ca „să fie
verificat fiecare în parte, din mai multe perspective, ca să fie siguri că
acești oameni (selectați – n.a.) nu ne vor pune în situație dificilă pe noi ci
și toată această acțiune politică”.
Medicii implicați în eveniment erau din două orașe și opt raioane. Din
componența corpului medical făceau parte traumatologi, cardiologi și
infecționiști. La intervale de 8 km se aflau mașini de salvare. Serviciile
sanitare au închis opt organizații, iar 32 de persoane fizice au fost amendate.
S-a atenționat asupra pregătirii personalului implicat în organizarea
ștafetei olimpice la capitolele comportament, cultura vorbirii, oferirea
serviciilor etc.
Ulterior, cu ocazia festinului olimpic, anual, între 5 și 7 iulie, pe
traseul olimpic din Moldova sovietică se organizau competiții sportive
(ciclocros).
Industria olimpică
Mai multe întreprinderi sovietice au fost implicate în producerea a cca
200 de articole cu simboluri olimpice – obiecte din sticlă, textile, ceramică,
lemn, metal și piele. Ursulețul, talismanul Olimpiadei-80, a fost confecționat
pentru prima dată la o fabrică din Cehoslovacia.
Potrivit Dispoziției nr. 194-p din 8 iulie 1980 a Sovietului
Miniștrilor al RSS Moldovenești, Ministerul Culturii din RSSM urma să asigure
pregătirea a 250 de persoane pentru a participa la ritualul coregrafic de la
Olimpiada de la Moscova. Ministerele de resort, organizațiile și instituțiile de
învățământ urmau să elibereze personalul respectiv de la locul de muncă, de
studii pentru o perioadă de 45 de zile, cu păstrarea salariului mediu (a
bursei) de la locul de muncă/studii. La fel, participanților la Olimpiada-80
urma să li se asigure hrană, diurnă (4 ruble pe zi), uniforme de gală și pentru
antrenamentele sportive (antrenorilor, profesorilor, conducătorilor de
colective sportive). Dacă studenților și școlarilor această vestimentație le
era furnizată în mod gratuit, atunci celorlalte categorii – cu 50 la sută
reducere din preț.
În Moldova sovietică a fost instituit Consiliul artistic republican,
implicat în organizarea ceremoniei de întâmpinare a focului olimpic. Din
componența acestuia făceau parte: A. PRIMAC, ministru adjunct al culturii RSSM
(președinte al Consiliului); E. CUCER, vicepreședinte al Comitetului pentru
Cultură Fizică și Sport de pe lângă Sovietul Miniștrilor al RSSM
(vicepreședinte), membri: L. DAMIAN, secretarul Biroului de Conducere a Uniunii
Scriitorilor din RSSM; N. COȚOFAN, vicepreședinte al Uniunii Artiștilor
Plastici din RSSM; S. LUNGUL, vicepreședinte al Biroului de Conducere al
Uniunii Compozitorilor din RSSM; A. NANIEV, vicepreședintele Comitetului de
Stat în domeniul Cinematografiei; I. Busuioc, vicepreședintele Comitetului de
Stat al Teleradio al RSSM; G. VÎSOȚCHI, șeful Secției Constucțiilor de Stat al
RSSM; I. IVANOV, șef de secție la Ministerul Culturii; conf. univ. interimar I.
COSENCO de la Catedra de cultură fizică de la Institutul Politehnic „Serghei
Lazo”.
Pentru a fi în unison cu elementele artistice ce țineau de olimpiadă,
Uzina de Bijuterii „Giuvaier” din Chişinău a schiţat articole de giuvaiergerie
cu simbolistica respectivă, însă, din păcate, piesele propuse de experții
uzinei nu au fost aprobate de către factorii de decizie. În baza studierii
materialelor de arhivă, cercetătoarele Tatiana BUJOREAN și Liliana CONDRATICOVA
au depsitat că la Uzina de Bijuterii „Giuvaier” din Chişinău era preconizată
elaborarea a şase piese de argint. Este vorba de trei pandantive preconizate
pentru copii, și trei inele. Pandantivul avea gravat pe medalionul oval mascota
olimpică – ursul, inelul de fixare al medalionului fiind legat cu lănţişorul
printr-un motiv decorativ vegetal-floristic. Un alt pandantiv reprezintă imaginea
mascotei olimpice. Al treilea pandantiv constituia un medalion alungit,
încadrat cu simbolul olimpic – cinci inele intercalate, focul olimpic şi
inscripţia – „M 80” (făcând referință la Moscova, anul 1980). Inelele au fost
preconizate pentru unele segmente distincte ale populației: un inel-sigiliu
pentru bărbaţi, un inel masiv de damă şi un inel destinat tineretului.
Un alt element simbolic ce ținea de Moldova sovietică a fost
vestimentația, portul tradițional stilizat. Sportivii, ansamblurile artistice
şi întreaga delegaţie moldovenească a purtat ţinute vestimentare gândite şi
oferite de pictoriţa Elena EVDOCHIMOVA, care, în acea perioadă era angajată la
Casa de Creaţie Populară din Chişinău. A fost utilizată ia stilizată, brodată
potrivit ornamentelor şi cromaticii tradiţionale, depistate pe vechile cămăşi
moldoveneşti. Artistul plastic a propus colectivului folcloric de amatori care
au reprezentat RSSM la Olimpiada de la Moscova fota (fusta moldovenească)
produsă din pânză de fabrică – lână şi satin (atlaz), fiind decorată cu
broderie executată la maşina de cusut. S-a aplicat broderia tradiţională
moldovenească, caracteristică zonei de nord a republicii. Ornamentul este
geometric şi zoomorf (triplă repetare a coarnelor de berbec). Au fost utilizate
culorile roşu, verde, portocaliu, fir de argint (liureks). Pentru colectivul
folcloric de amatori a mai fost propus un model de fustă și de cămașă
bărbătească, ambele fiind însă respinse de Colegiul Ministerului Culturii al
RSSM. Motivul evocat era cel al nerespectării rigorilor înaintate faţă de
ornamentul tradiţional. La fel, nu a fost aprobată nici cămaşă pentru femei ce
reprezintă o bluză moldovenească. S-a constatat că motivul ornamental era unul
exagerat, fiind semnalate abateri de la proporţii.
În intervalul 19 iulie – 3 august 1980, la Moscova s-a desfășurat
festivalul artelor popoarelor Uniunii Sovietice. În cadrul acestui eveniment
cultural au participat peste 120 de colective artistice și teatrale . Din
Moldova sovietică au luat parte peste 200 de dansatori, inclusiv Ansamblul
Academic „Joc”, Ansamblul de Muzică Populară „Fluieraș”, colectivele
coregrafice – al „Mioriței”, al Casei Tineretului din Chișinău –, Ansamblul de
dansuri populare „Prietenia” de la Combinatul de Mătase din Bender, care au
dansat „Moldoveneasca” sub conducerea lui Vladimir CURBET, artist al poporului
din URSS. La sărbătoarea teatralizată de pe arena olimpică de la Moscova au
participat cei mai valoroși sportivi din asociațiile „Burevestnic”, „Spartac”,
„Dinamo” ș.a. Printre aceștia au fost și peste 100 de tineri din Moldova,
studenți de la Facultatea de Educație Fizică a Institutului Pedagogic „Ion
Creangă” din Chișinău și elevi de la Tehnicumul Republican de Cultură Fizică.
Din Tiraspol – orașul de baștină al campioanei Larisa POPOVA – mai multe
organizații au fost implicate în executarea comenzilor de produse destinate
Olimpiadei.
Întregul itinerar al ștafetei olimpice – început în Olimpia, Grecia, la
19 iunie, și finalizat, la 19 iulie 1980, la Moscova – a fost însoțit mereu de
o melodie scrisă de compozitorul Eugen DOGA. Muzica maestrului a răsunat atât
la olimpiadele de la Moscova din anul 1980, cât și la cea de la Soci, din 2014.
Melodia lui E. DOGA a fost selectată de juriul unui concurs muzical din anul
1979, organizat de Comitetul Organizatoric „Olimpiada-80”, fiind apreciată
drept una din cele mai bune melodii ale Olimpiadei. Alături de muzica lui Eugen
DOGA, la Olimpiadă au mai fost interpretate arii muzicale ale altor compozitori
sovietici vestiți: Rodion ȘCEDRIN, Arno BABAJANEAN și Alexandra PAHMUTOVA. Pe
scenele de la Moscova au concertat Maria BIEȘU, Nadejda CEPRAGA, au evoluat
ansamblurile „Joc”, „Fluieraș”, colectivele de artiști „Mărțișor”, „Veselia”
ș.a.
Distincții pentru personalul
implicat în securitatea și organizarea Olimpiadei-80
Anul Olimpiadei-80 a fost unul stresant în Moldova sovietică. În
vederea asigurării ordinii publice, au fost pregătite și mobilizate structurile
de resort. În timpul desfășurării ștafetei olimpice, a fost asigurat un proces
de securitate maximă, ținut sub control strict de Ministerul de Interne și de
organele securității de stat.
De la Moscova au fost trimise 434 de persoane ale acestor structuri. Au
fost oferite 15 mașini în care se aflau cca 150 de persoane. În afară de
angajații structurilor de forță au mai fost implicate 18 335 de patrule
voluntare. Președinte al Comisiei Comitetului Organizatoric în domeniul
securității a fost N. BRADULOV, ministru al afacerilor interne al RSSM. În
categoria persoanelor considerate cu potențial provocator au fost incluși cei
cu dezechilibre psihice, alcoolicii. Punctul de securitate cel mai dificil a
fost considerat cel de la frontiera Leușeni. Pentru a recompensa implicarea
celor care au asigurat ordinea publică, la 27 octombrie 1980, Biroul
Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei a dispus distingerea a
59 de lucrători ai Ministerului Afacerilor Interne al RSS Moldovenești cu
Medalia „Pentru serviciu excelent în asigurarea ordinii publice”. Decizia a
fost una „strict secretă” și „fără a fi publicată în presă”. Această decizie a
constituit temeiul unei hotărâri a Prezidiului Sovietului Suprem al RSS
Moldovenești, care și-a catalogat acțiunea ca fiind una acordată „Pentru merite
în lupta cu criminalitatea și participarea activă la asigurarea ordinii
publice”.
La 29 august 1980, Biroul Comitetului Central al Partidului Comunist al
Moldovei propunea să fie distinși pentru muncă activă în organizarea Olimpiadei
și în promovarea valorilor olimpice Mihail S. PLATON, șeful Secției de știință
și învățământ a Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei, cu
Ordinul „Prietenia Popoarelor” și Vasilii I. ȘEVCENCO, președintele Comitetului
Executiv Orășenesc din Orhei, cu Medalia „Pentru muncă curajoasă”.
Concluziile organizatorilor
După finalizarea activităților preconizate pe itinerarul întreprins de
torța olimpică, Gr. EREMEI, președintele Comitetului Organizatoric, făcea
următoarea concluzie: „Asigurarea activității de pregătire a ștafetei focului olimpic
a îmbunătățit aspectul extern al localităților, al traseelor auto, a demonstrat
în mod elocvent că, în urma unei bune organizări, chiar și cu resurse limitate,
se pot face multe. Comitetul Organizatoric consideră că a fost acumulată o bună
experiență pentru a fi aplicată și în cazul altor orașe și raioane din
republică, care ar permite o activizare plenară a lucrului de îmbunătățire și
de ridicare a culturii cotidiene a populației”.
Considerații finale
Includerea Moldovei sovietice în itinerarul olimpic a generat o
mobilizare de resurse financiare, logistice, umane pentru buna organizare a JO.
Din bugetul republicii au fost alocate sume bănești importante, care au
revigorat infrastructura multor localități. Acțiunea a fost însă contrastantă
cu realitățile vieții cotidiene, ceea ce a creat impresia unui scenariu
artificial, jucat pe moment și abandonat de îndată ce evenimentul a fost
consumat. S-a mizat mai mult pe memoria spiritului olimpic, decât pe investiții
de anvergură în menținerea traseului sportiv.
