Aniversare

PRIMA MEDALIE OLIMPICĂ DE ARGINT!

Astăzi, 4 august, se împlinesc 30 de ani de când canoiștii Nicolae JURAVSCHI și Victor RENEISKI (antrenor: Alexandr KIRPICENKO) au câștigat medalia de argint la Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta. A fost cea de-a doua distincție (pe 23 iulie luptătorul Serghei Mureico a intrat în posesia „bronz”-ului, detalii aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/07/30-1996.html) și prima de argint obținută de sportivii din R. Moldova la Olimpiada din SUA. Despre cele întâmplate acum 30 de ani putem afla de la Christian Thau & Ion Popescu-Neguriță (lucrarea „Canoe! Canoe! Canoe!: Odiseea Olimpică a lui Nicolae Juravschi și a partenerilor săi”) și Efim Josanu („Cartea Jocurilor Olimpice”).

Triumviratul succesului la Atlanta 1996: Nicolae Juravschi, Alexandr Kirpicenko şi Victor Reneiski. Foto: olympic.md

O medalie prețioasă

Finala la 500 de metri, de pe data de 4 august, a fost o cursă extraordinară, în care dublul maghiar a bătut toate recordurile de viteză pe prima jumătate a parcursului. Era clar că antrenorii lor identificaseră viteza de start a echipajului Moldovei, drept unul din punctele lor forte şi hotărâseră s-o contracareze. La 250 de metri Kolonics şi Horvath au fost cronometraţi în 48:88 secunde, urmaţi de Moldova la 0.23 secunde în 49:11, apoi de românii Andriev şi Obreja în 49:92, şi Campionii Olimpici „en titre” bieloruşii Maseikov şi Dovgalynok, ai patrulea, în 50:18 secunde. Viteza excesivă de pe prima jumătate a cursei i-a epuizat pe canoişti, astfel că pe următorii 250 de metri Ungaria a fost a 4-a în 51.54 secunde, urmată de România a 3-a în 51.416 secunde, Moldova a 2-a în 51.346 secunde şi Germania, cea mai rapidă, în 50.11 secunde. După cum îşi aduce aminte Juravschi, nervozitatea din ziua precedentă, tensiunea precum si sentimentul că aceasta era o misiune „pe viaţă şi pe moarte” i-a făcut pe cei doi [Nicolae Juravschi și Victor Reneiski] să se arunce în focul luptei, fără să se mai gândească la tactica de concurs şi poziţiile adversarilor principali.

Nicolae Juravschi: „Finala la 500 de metri a fost într-adevăr o cursă nebunească. Pur şi simplu ne-am repezit din start, fără să ne mai gândim la ce se întâmplă în jurul nostru, uitând de munca fanatică depusă, de comedia repartizării bărcii şi mai ales de tactica cursei etc. Când revăd cursa, sunt sigur că am fi câştigat, dacă am fi fost mai atenţi la ce se întâmpla în jurul nostru, urmărindu-i pe adversarii noştri principali, Ungaria și Germania. Noi însă, ca nişte cai de curse, am uitat de orice tactică şi ne-am năpustit înainte, pierzându-i din vedere pe unguri, pe care deşi îi depăşisem pe a doua jumatate a cursei, şi-au revenit şi s-au strecurat în faţa noastră cu câţiva metri înainte de sosire. După cursă, părerile erau împărţite – unii ne felicitau pe noi, alţii pe unguri. După o perioadă îndelungată de deliberări, negocieri şi reluări video, Kolonics şi Horvath au fost declaraţi învingători în 1:40.42, cu noi la 0.03 secunde în 1:40.45”.

Echipajul maghiar Kolonics şi Horvath pleacă din start cu o viteză nebună. După jumătate de parcurs ei îi conduc pe Juravschi și Reneiski cu 0.23 secunde. Contraatacul începe cam după 300 de metri, cu Moldova și Germania la conducere. Încrezători că au câștigat, dublul moldovean se relaxează prematur, permițând echipajului ungar să învingă cu 0.03 secunde. Foto: olympic.md

Alexandr Kirpicenko: „Fără îndoială că revenirea lui Reneiski, deşi târzie, a ajutat dublul cu Juravschi să-şi recapete calităţile de învingător, deşi factorul timp a lucrat împotriva lor. Probabil că dacă ei reîncepeau să tragă împreună cu doi ani înainte de Atlanta, sunt sigur că ar fi adus acasă o medalie de aur. Dar, în ciuda greutăţilor, ei nu s-au lăsat şi, din acest punct de vedere, medalia lor de argint e mai valoroasă decât tot aurul din lume. Revenirea lor în elită, după patru ani, a dovedit că sunt făcuţi dintr-un metal preţios, din care se toarnă marii campioni şi că meritau o medalie olimpică specială pentru curajul şi spiritid lor de sacrificiu”.

Nicolae Juravschi: „Pentru noi personal, medalia de la Atlanta a fost probabil cea mai valoroasă din cariera noastră, confirmând că eliminarea din echipa olimpică a CSI [la Olimpiada din 1992 de la Barcelona] fusese o nedreptate şi că sentimentul nostru de frustrare era legitim. Din acest punct de vedere, ea a fost pentru noi mai mult decât o medalie olimpică, ajutând la refacerea prestigiului nostru subminat de circumstanţe în afara controlului nostru. A constituit de asemenea un răspuns clar dat celor care ne-au contestat şi denigrat şi o recompensă pentru cei care ne-au sprijinit şi ajutat. Această medalie ne-a permis să încheiem, în condiţii satisfăcătoare, un capitol complicat şi plin de evenimente a vieţilor noastre. Faptul că această medalie olimpică [de argint] a fost, din punct de vedere istoric, prima câştigată de Republica Moldova, o face şi mai preţioasă. Ea i-a recompensat pe toţi cei care s-au alăturat aventurii noastre la toate nivelurile, de la guvern pană la ultimul sponsor şi suporter. Aceasta medalie, şi mai ales cele care au urmat, au pus sportul moldovenesc pe harta olimpică a lumii, oferind o mostră a calităţilor şi ambiţiilor noastre sportive”.

Autori: Christian THAU și Ion POPESCU-NEGURIȚĂ

500 metri. Canoe Dublu sprint – medaliaţii (stânga/dreapta): Juravschi şi Reneiski (Moldova) argint, Kolonics şi Horvath (Ungaria) aur, Andriev şi Obreja (România) bronz. Foto: olympic.md

O bătaie de vâslă...

Într-o dimineaţă devreme plecăm spre Gainesville, localitatea unde se află Lake Lanier. Finala de canoe la 500 de metri îi va avea protagonişti pe Reneiski-Juravschi. În cursa la 1.000 de metri duetul nostru a venit pe locul patru. Au fost foarte buni pe prima jumătate a distanţei şi nu le-a ajuns decât puţin să nimerească în trioul laureaţilor. Nu le-au ajuns forţe, au spurtat prea devreme, au avut scăpări tactice? Nu, toate mergeau bine. Pur şi simplu alături vâsleau concurenţi puternici, foarte puternici şi în asemenea situaţii se spune că nu le-a ajuns puţină şansă. Norocul în sport e o noţiune care uneori cântăreşte totul... Vor reuşi oare revanşa la sprint?

A fost cu adevărat o finală de infarct. Cuplul nostru iese în frunte şi aproape până la ultimii metri conduce şi chiar avem impresia că termină înaintea tuturora... Corecţia o face imparţial fotofinişul! Pe primul loc maghiarii Kolonics-Horvath, locul doi Reneiski-Juravschi (Moldova), pe locul trei Obreja-Andriev (România). Argint! Dar face cât aurul! Bravo, băieți, bravo Chirpicenco!

Autor: Efim JOSANU

Prima medalie olimpică de argint a Moldovei – Juravschi, Reneiski şi Kirpichenko împreună cu membrii delegaţiei. Foto: olympic.md

ATLANTA 1996

REZULTATE TEHNICE. Proba Canoe dublu (C-2), 500 m

Număr de participanți: 38.

Număr de țări: 19.

În runda de calificare Nicolae Juravschi și Victor Reneischi au câștigat cursa cu rezultatul 1:44.477. În semifinale s-au mai calificat ocupantele locurilor 2 și 3, Germania (1:45.145), respectiv Bulgaria (1:45.545).

În semifinale băieții noștri au ocupat locul secund cu rezultatul 1:42.029, fiind întrecuți de România (1:41.653). În afară de aceste două echipaje în finală s-au mai calificat: Spania (1:42.397), Rusia (1:43.141) și Slovacia (1:43.757).

Finala

1. Ungaria (Gyorgy Kolonics – Csaba Horvath) – 1:40.420;

2. MOLDOVA (Nicolae JURAVSCHI – Victor RENEISCHI) – 1:40.456;

3. România (Gheorghe Andriev – Grigore Obreja) – 1:41.336;

4. Germania (Andreas Dittmer – Gunar Kirchbach) – 1:41.760;

5. Bulgaria (Martin Marinov Georgiev – Blagovest Stoyanov Nikolov) – 1:42.208;

6. Rusia (Andrey Kabanov – Pavel Konovalov) – 1:42.496;

7. Spania (Jose Alfredo Bea Garcia – Oleg Shelestenko Sanchez) – 1:43.572;

8. Slovacia (Peter Pales – Csaba Orosz) – 1:44.116;

9. Belarus (Aleksandr Maseykov – Dmitriy Dovgalionok) – 1:46.840. 

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (24)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XXVI-a a Olimpiadei care a avut loc în Atlanta în anul 1996. Partea a 23-a, consacrată ediției a XXV-a a Jocurilor Olimpice disputate la Barcelona în 1992, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-23.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1996. Designer – Primo Angeli.

EDIŢIA a XXVI-a. ATLANTA 1996

Anul 1996 – centenarul Jocurilor Olimpice moderne – a constituit o adevărată provocare pentru oraşul Atlanta (ales în faţa Atenei să găzduiască celebrarea centenarului). Este recunoscut faptul că întrecerile olimpice, organizate de acest oraş american, s-au desfăşurat pe cele mai moderne baze sportive din lume, cu dotări de excepţie.

Emblema oficială a Jocurilor Olimpice din 1996. Designer – Michael Collins/Landor & Associates.

Rezultatele obţinute la această ediţie a Jocurilor Olimpice au evidenţiat evoluţia fără precedent a performanţelor sportive, ca rezultat al noilor tehnologii şi metodologii aplicate în procesul de pregătire. Statele mici şi necunoscute până la Jocurile Olimpice de la Atlanta au înţeles că, prin sport, se pot evidenţia, fiind avantajate de impactul pe care îl are televiziunea asupra publicului. Un prim record: capacitatea „Satului Olimpic” a fost de 15.000 de locuri, cea mai mare din istoria Jocurilor Olimpice.

Jocurile au fost deschise oficial de preşedintele SUA, Bill Clinton. Jurământul atleţilor a fost depus de Teresa Edwards, iar flacăra olimpică a fost aprinsă de legendarul Muhammad Ali. Mascota Jocurilor Olimpice din Atlanta a fost Izzy, un personaj abstract.

Izzy, mascota Olimpiadei din 1996. Designer: John Ryan.

Eroul gazdelor, Michael Johnson a câştigat aurul la 200 m şi 400 m, stabilind şi un nou record mondial la 200 metri, 19,32 secunde. Johnson a fost de neînvins în 54 de curse la 400 metri dinaintea Olimpiadei.

Michael Johnson a câştigat două medalii de aur, stabilind şi un nou record mondial. Sursa foto: gettyimages.com.

Carl Lewis a cucerit a noua medalie olimpică din cariera sa care a însemnat patru Olimpiade, câştigând la săritura în lungime.

Steve Redgrave a câştigat a patra sa medalie de aur, fiind numit de unii cel mai mare sportiv olimpic din Marea Britanie.

În 1996, Steve Redgrave a câştigat a patra sa medalie olimpică de aur. Sursa foto: invaluable.com.

La 100 m, campionul Linford Christie a fost descalificat după ce a luat două starturi false, lăsându-l astfel pe canadianul Donovan Bailey să îşi ia coroana printr-un nou record mondial de 9,84 secunde.

Lotul olimpic al Republicii Moldova a participat în premieră cu o echipă de sinestătătoare, formată din 41 de sportivi, la o Olimpiadă de vară. Nicolae Juravschi şi Victor Reneiski au câştigat medalia de argint la canoe-dublu, iar Sergiu Mureico a intrat în posesia medaliei de bronz la lupte greco-romane. O evoluţie bună au mai avut halterofilul Vadim Vacarciuc care s-a clasat pe locul 5; pe locul 6 au încheiat competiţia Igor Graboveţchi (lupte greco-romane), Vitalie Răilean (lupte libere), Ghenadie Lîsoconi (tir); pe locul 7 s-a situat Victor Peicov (lupte libere); pe locul 8 – Sergiu Mariniuc (nataţie); pe locul 9 – Lukman Jabrailov (lupte libere), Oleg Moldoven (tir) şi Igor Samoilenco (box). Lotul olimpic al Republicii Moldova s-a clasat pe locul 59 din 197 de ţări participante. Mai multe detalii află aici: http://andron-prodan.blogspot.com/2015/07/normal-0-false-false-false_6.html.

Nicolae Juravschi (dreapta) şi Victor Reneiski (stânga), savurând medalia de argint împreună cu antrenorul Alexandru Chirpicenco (centru). Sursa foto: CNOS R. Moldova.

Pe 27 iulie, la Stadionul Olimpic Centennial Park a avut loc un atac cu bombă în urma căruia a murit un spectator, Alice Hawthorne, şi au fost răniţi alţi 111. De asemenea, cameramanul turc Melih Uzunyol a decedat în urma unui atac de cord survenit în momentul în care alerga încercând să surprindă imagini.

În ciuda tragediei, Atlanta s-a dovedit a fi o Olimpiadă puternică, cu toate că problemele logistice şi de transport i-au urmărit pe oficiali tot timpul Olimpiadei. La ceremonia de închidere, preşedintele CIO, Juan Antonia Samaranch, în ciuda acestui incident, a catalogat această ediţie ca fiind una excepţională.

Cifrele JO Atlanta 1996

Datele de desfăşurare: 19 iulie – 4 august 1996.

Număr de ţări participante: 197.

Număr de sportivi: 10.332 (3.589 femei), la 26 de discipline, în 271 de probe (97 feminine, 11 mixte).

Număr de medalii decernate: 842 (271-273-298).

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 44 aur, 32 argint, 25 bronz, total 101;

2. Rusia: 26 aur, 21 argint, 16 bronz, total 63;

3. Germania: 20 aur, 18 argint, 27 bronz, total 65.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro 

Legendele sportului moldovenesc

ZECE CURIOZITĂŢI DIN BIOGRAFIA DUBLULUI CAMPION OLIMPIC NICOLAE JURAVSCHI (LEUL CANOEI)

Motto: „Niciodată n-am etalat rezultatele mele în mod public și n-am cerșit laude”.
Nicolae JURAVSCHI

Nicolae Juravschi, legendă a sportului autohton, este dublu campion la Jocurile Olimpice de la Seul, Coreea de Sud (1988), medaliat cu argint la Jocurile Olimpice de la Atlanta, SUA (1996), de opt ori campion mondial și de zece ori al URSS. Aceste performanțe le-a realizat împreună cu partenerii săi de ambarcaţiune belarusul Victor Reneiski, ucrainenii Valeri Veșko și Iuri Gurin. În 2001, Nicolae Juravschi a fost desemnat de către ziariştii sportivi din Republica Moldova drept cel mai valoros sportiv moldovean al secolului XX. Din 2001 este preşedinte al Comitetului Național Olimpic (din 2014, Comitetul Național Olimpic și Sportiv) al Republicii Moldova, reales la 2 noiembrie 2016 în această funcție pentru al cincilea mandat consecutiv. A fost distins cu Ordinul de Onoare al URSS (1989), Ordinul Republicii (1996), Ordinul Asociaţiei Comitetelor Olimpice (2002), Trofeul Președintelui Comitetului Internațional Olimpic (2015). Este laureat al Premiului Naţional în domeniul sportului (2012). Acest palmares însă ascunde numeroase obstacole pe care le-a traversat în viață marele sportiv. Talentul și munca însă i-au fost răsplătite. Nicolae Juravschi este primul sportiv în istoria olimpismului mondial care a reprezintat trei țări (URSS, România, Republica Moldova) la Jocurile Olimpice, fapt decurs într-un context sociopolitic dificil.

1. Nicolae Juravschi s-a născut la 8 august 1964 în satul Chircăiești, raionul Căușeni, RSS Moldovenească, în familia Mariei (1936–2010, născută Iordan) și a lui Atanasie (1938–1999). Pe linie paternă Nicolae Juravschi este descendent din neam de nobili polonezi de la Cetatea Albă, așezați cu traiul la Chircăiești în anul 1858. Mama sa a lucrat ca mulgătoare la ferma de vaci din sat, iar tatăl a fost lemnar. Părinții au divorțat cînd Nicolae avea doar trei ani. Mama, surorile mai mari, Elena Secu (Juravschi), născută în 1959 (numită lelea), și Galina Grițcan (Juravschi), născută în 1961, au contribuit substanțial la creșterea și educarea viitorului campion olimpic. Potrivit surorii Galina, „Coliță (Nicolae – n. a.) era foarte econom și păstrător, putea să poarte o haină ani de zile, nu mințea, nu critica pe nimeni.., n-a bătut pe nimeni niciodată, era foarte cuminte și în toate celea asculta...”. Copiii o ajutau pe mama, care îngrijea de 30 de vaci – „ne duceam și noi cu Coliță la fermă, scoteam din iesle, dădeam mîncare, trăgeam balega, mulgeam vacile, făceam tot lucrul.., Coliță muncea cu toți în rînd, îl lua mama chiar de mititel” (Elena), „…de cîte ori adormea el în iesle, unde-l găsea mama!” (Galina). În copilărie Nicolae Juravschi îngrijea circa 100 iepuri. Le făcea cuști, îi împerechea și îi sacrifica.

Nicolae Juravschi la 5 ani. Sursă: Arhiva familiei Juravschi

Maria Juravschi cu cei trei copii (de la stînga): Elena, Nicolae și Galina. Sursă: Arhiva familiei Juravschi

2. Copilăria lui Nicolae Juravschi a fost marcată de cîteva primejdii. Într-o iarnă se plimba cu sania împreună cu o fetiță de aceeași vîrstă. Au căzut pe șinele căii ferate în clipa în care tocmai venea și trenul. O singură clipă ar fi fost fatală, abia au reușit să sară din sanie. Un alt caz. Un tractorist l-a rugat pe Nicolae să fixeze un cui la remorca mașinii. Tractoristul nu s-a asigurat că Nicolae este prin apropiere și a pornit tractorul, care a lovit copilul, încît acesta a rămas aproape mort. „Mama, plîngînd, striga în gura mare, s-a îndreptat cu el în brațe la centrul raional… Mama credea c-o să-l piardă.., dar medicii de la Căușeni l-au salvat…” (Galina).

Marina Grosu, Binecuvîntarea Mamei, ulei, pînză, 140 x 100 cm, 2014. Sursă: Muzeul privat al familiei Juravschi

Surorile lui Nicolae Juravschi, Elena și Galina. Foto: Ion V. Xenofontov, 9 septembrie 2016

3. Visul din copilărie al lui Nicolae Juravschi a fost să devină fotbalist. La insistența acestuia, mama l-a adus odată la Chişinău ca să vadă gazonul de la Stadionul Republican. Primul meci profesionist pe care l-a urmărit pe viu a fost cel dintre Karpatî Lvov și Nistru. Deoarece nu avea bani de bilet a sărit gardul Stadionului Republican pentru a putea admira idolii sportivi.

Anatolie Grajdi, profesorul de educație fizică al lui N. Juravschi în sala sportivă. Aici s-a pus temelia primelor calități motrice și lecții de coordonare a mișcărilor în calea lungă a marilor performanțe. Azi Gimnaziul „Mihai Viteazul”, s. Chircăieşti, 2016. Foto: Ion V. Xenofontov, 9 septembrie 2016

4. În anii 1978–1981 a studiat la Școala-Internat Republicană cu Profil Sportiv (din 1991, Liceul-Internat Republican cu Profil Sportiv), fiind adus în această școală de sora Galina, elevă pe atunci la această instituție. Aici Nicolae nu prezenta semne distincte că ar fi fost un copil deosebit. Mai mult ca atît, era foarte firav (35 kg) și lipsit de spectaculozitate pentru perspectivele sportului de performanță, însă „zicea că... o să se străduie...” (Galina). Era echipat cu niște ghete mari, le luase de la vecini, căci nu le avea pe ale lui, ghete cu o mărime-două mai mari, de cauciuc... Și-a început activitatea sportivă la secția caiac-canoe, avîndu-l drept antrenor pe talentatul pedagog Pavel Cadnicov, ulterior antrenor emerit al URSS. P. Cadnicov l-a întrebat dacă poate înota, iar surorii Galina i-a zis: Slăbuț, micuț! Ei bine, Galina, îl iau ca pe unul fără perspective, doar pentru că tu mă rogi!

5. În timpul studiilor Nicolae Juravschi încerca să se descurce singur și să evite, pe cît era posibil, ajutorul mamei și surorilor. De aceea făcea bani… descărcînd seara vagoane…

Nicolae Juravschi (rîndul doi de jos, al șaptelea din stînga) în vinieta promoției a X-a (anul de studii 1980–1981) a Școlii-Internat Republicane cu Profil Sportiv. Sursă: Arhiva curentă a Liceului-Internat Republican cu Profil Sportiv.

La 8 ianuarie 1979 profesorul-antrenor P. Cadnicov planifica participarea lui Nicolae Juravschi la Spartachiada Unională a Elevilor din anul 1981. Sursă: Arhivă privată

6. La prima competiţie de canoe de la Dubăsari, din primăvara anului 1980, la cursa de 500 m, fiind pe locul doi, cu 20 m înainte de sosire, Nicolae Juravschi s-a răsturnat din barcă.

7. În timpul Jocurilor Olimpice de la Seul (1988) mama și surorile lui Nicolae Juravschi au stat în genunchi și s-au rugat pentru victorie. Sora Galina își amintește: „... am avut chiar un vis înainte de Seul, parcă a venit cineva și mi-a dat două bluze pufoase, frumoase și aurite.., parcă i-am zis mamei – așa m-am îmbrăcat în niște haine frumoase aurite, de nu pot să-ți spun.... Și cînd colo... uite, Dumnezeu ne-a vestit marele eveniment...”. Recompensa statului sovietic pentru dubla victorie de la Seul a fost un televizor color și dreptul de a cumpăra cu prioritate un automobil „Lada”, fără a aștepta la coadă trei sau patru ani.

Programul de antrenamente (11 noiembrie 1987 – 26 septembrie 1988) al lui Nicolae Juravschi înainte de ora astrală – Seul, Coreea de Sud. Sursă: Arhiva familiei Juravschi

Nicolae Juravschi şi Victor Reneiski la Jocurile Olimpice din 1988

8. În anii 1989–1991 cei patru canoiști – Nicoale Juravschi, Victor Reneiski, Iuri Gurin și Valeri Veșko, supranumiți „cei patru muschetari” – au fost campioni invincibili în lume. Au învins în toate cursele de canoe patru la care au participat, inclusiv la cele 28 de curse finale de la campionatele mondiale, unde au cucerit șase medalii de aur. „Nu-mi amintesc ca în cariera noastră de canoe patru să fi fost în situația de a fi depășiți de o altă barcă sau de a urmări o ambarcațiune aflată în fața noastră” (N. Juravschi). Tot Nicolae Juravschi, singurul care absolvise facultatea la zi, reprezenta echipa în discuțiile cu antrenorii, superiorii de la Federația de caiac-canoe a URSS și alte instituții unionale. Cu rezultatul de 1.30,210 minute obținut la Moscova în 1989, imbatabilii sînt pînă în prezent în topul ierarhiei mondiale a rezultatelor tuturor timpurilor la proba canoe patru 500 m, bărbați (ocupă poziția nr. 2), și rezultatul 3.15,760 minute la canoe patru 1.000 m, bărbați (ocupă poziția nr. 5), în pofida faptului că bărcile la canoe între timp au fost modernizate.

„Misiunea pe viață și pe moarte” (N. Juravschi) – finala olimpică la 500 m de la Atlanta, SUA, 4 august 1996. Sursă: Arhiva familiei Juravschi

De la stînga: Gheorghe Andriev și Victor Reneiski, partenerii de canoe ai lui Nicolae Juravschi. Foto: Ion V. Xenofontov, 23 septembrie 2016

9. În august 1991, în contextul loviturii de stat organizate împotriva liderului sovietic Mihail Gorbaciov și a grupului său reformist, la Campionatul Mondial din Franța, echipa celor patru viteji a descoperit că, în timp ce bărcile fuseseră încărcate în avion, vîslele au rămas la Moscova. Încercarea de a lua legătura cu Aeroportul Șeremetievo a fost dificilă, deoarece obiectivul era considerat unul strategic de către puciști, fiind înconjurat de armată și avînd toate liniile telefonice tăiate. Prin mari intervenții, la nivel de ambasade, ministere, peste două zile pagaiele au ajuns în mod miraculos la Paris.

Barca lui Nicolae Juravschi și Victor Reneiski se află în Muzeul Olimpic al Republicii Moldova. „Înainte de competiție mă străduiam să calc cu piciorul drept în barcă și îmi făceam cruce. Victor avea alte deprinderi. El spunea: Ни пуха! (Baftă! – t. n.) și trebuia să zic: К чёрту! (La naiba! – t. n.). Și viceversa” (Nicolae Juravschi). Sursă: Arhiva familiei Juravschi

Muzeul familiei Juravschi include circa 200 de medalii, inclusiv medaliile olmpice. Foto: Ion V. Xenofontov, 15 septembrie 2016

Familia Juravschi (de la stînga): Nicolae, soția Lucia, fiul Marc, fiul Victor și fiica Nicoleta. Sursă: Arhiva familiei Juravschi

10. În 1996, la Olimpiada de la Atlanta, SUA, au participat 451 de canoiști din 54 de țări. Nicolae Juravschi avea 31 de ani și 358 de zile și era cel mai vîrstnic membru al echipei olimpice a Republicii Moldova. La această competiție N. Juravschi și V. Reneiski, în vîrstă de 29 de ani, au cîștigat prima medalie de argint din istoria recentă a Republicii Moldova.

Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie