Istoria Jocurilor Olimpice moderne (13)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XV-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Finlandei în anul 1952. Partea a 12-a, consacrată ediției a XIV-a a Jocurilor Olimpice disputate la Londra în 1948, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-12.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1952. Designer – Ilmari Sysimetsä.

EDIŢIA a XV-a. HELSINKI 1952

Helsinki a fost desemnat să organizeze Jocurile Olimpice în detrimentul oraşelor Amsterdam, Atena, Lausanne, Stockholm şi al altor patru metropole americane, Chicago, Detroit, Los Angeles şi Philadelphia, la cea de-a 40-a sesiune CIO programată la 21 iunie 1947.

Ca şi în 1912, la Jocurile Olimpice de la Stockholm, această ediţie a găsit în Finlanda spiritul şi condiţiile de afirmare a multiplelor virtuţi cultivate de olimpism. Programate să se desfăşoare la Helsinki încă în anul 1940, Jocurile Olimpice fuseseră anulate din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Se vor reîntoarce în Ţara celor o mie de lacuri atunci când lumea întreagă îşi mai revenise de pe urma conflagraţiei.

Emblema oficială a Jocurilor Olimpice din 1952. Designer – Paul Söderström.

Jocurile au fost deschise oficial de preşedintele Finlandei, Juho Kusti Paasikivi. Jurământul atleţilor a fost depus de Heikki Savolainen, iar flacăra olimpică a fost aprinsă de Paavo Nurmi şi Hannes Kolehmainen.

Atleţii ruşi s-au întors la Olimpiadă, în Helsinki, pentru prima dată din 1912, dar acum reprezentau Uniunea Sovietică comunistă. Oricum, sovieticii şi alte ţări din blocul estic au refuzat să fie cazaţi la un loc cu capitaliştii în satul olimpic, aşa că au fost cazaţi în universităţi.

Olimpiada s-a transformat într-o bătălie comunism-capitalism, cu oficialii care considerau orice victorie a atleţilor lor ca o dovadă de superioritate a sistemului lor.

Alergătorul ceh Emil Zátopek a fost eroul care a dominat cursele masculine de fond. Poreclit „Expresul de Cehia”, ofiţerul de armată a câştigat aurul la 5.000 m, 10.000 m şi maraton.

Emil Zátopek a fost eroul care a dominat cursele masculine de fond la Helsinki 1952. Sursa foto: on.com.

Cariera internaţională a lui Fanny Blankers-Koen a ajuns la un sfârşit emoţionant. Ea s-a izbit de un gard şi s-a prăbuşit în finala de 80 metri garduri şi a părăsit cursa în lacrimi. Nu a mai concurat niciodată.

Dreptaciul natural Karoly Takacs a câştigat aurul la tir folosind mâna stângă.

Gimnastica a fost dominată de sovietici. Maria Gorohovskaia a câştigat două medalii de aur şi cinci de argint, stabilind un record de cele mai multe medalii câştigate la o singură Olimpiadă de o femeie în orice sport.

Gimnasta Maria Gorohovskaia a stabilind în 1952 un record de cele mai multe medalii câştigate la o singură Olimpiadă de o femeie în orice sport. Sursa foto: proza.ru.

La această ediţie a Jocurilor Olimpice a debutat celebra atletă română Lia Manoliu (născută pe 25 aprilie 1932 la Chişinău). Ea a ocupat locul VI la aruncarea discului. A fost prima din cele şase (!) participări a Liei Manoliu la Jocurile Olimpice.

Cifrele JO Helsinki 1952

Datele de desfăşurare: 19 iulie – 3 august 1952.

Număr de ţări participante: 69.

Număr de sportivi: 5.867 (518 femei), la 18 discipline, în 149 de probe (25 feminine).

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 40 aur, 19 argint, 17 bronz, total 76;

2. URSS: 22 aur, 30 argint, 19 bronz, total 71;

3. Ungaria: 16 aur, 10 argint, 16 bronz, total 42.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (7)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a VII-a a Olimpiadei care a avut loc în orașul belgian Anvers în anul 1920. Partea a șasea, consacrată ediției a V-a a Jocurilor Olimpice disputate la Stockholm în 1912, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-6.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1920. Designeri – Walter Von der Ven și Martha Van Kuyck.

EDIŢIA a VII-a. ANVERS 1920

Declanşarea Primului Război Mondial (1914-1918) a anulat desfăşurarea ediției a VI-a a Jocurilor Olimpice programate pentru anul 1916 la Berlin.

Pentru cea de-a VII-a ediţie, a fost aleasă iniţial ca gazdă Budapesta, în defavoarea oraşelor Amsterdam şi Lyon, dar, ca urmare a alierii Ungariei cu Germania, Jocurile Olimpice au fost transferate în oraşul Anvers, în aprilie 1919. Astfel, CIO a dorit să aducă un omagiu poporului belgian, greu încercat în timpul primei conflagraţii mondiale.

Deşi traumatizată după Marele Război, lumea s-a arătat ataşată ideilor şi acţiunilor olimpice, chiar în împrejurările nefavorabile ale anului 1920. Ca atare, numărul ţărilor şi al sportivilor participanţi a atins cifre record.

Cu toate că Belgia a suferit de pe urma atrocităţilor războiului, autorităţile au reuşit să ducă la bun sfârşit pregătirile necesare Olimpiadei. Germania, Austria, Bulgaria, Ungaria şi Turcia nu au fost invitate din cauza implicării lor în război. Cu toate acestea, la Olimpiadă au luat parte un număr record de atleţi şi naţiuni.

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din 1920. Sursa foto: wikipedia.org.

Deschiderea oficială a Jocurilor Olimpice, la 14 august 1920, a avut loc într-o ambianţă solemnă. Pentru prima dată a fost înălţat steagul olimpic, proiectat în 1913 de Pierre de Coubertin, cu cele cinci cercuri care se întrepătrund, reprezentând unitatea şi prietenia rasei umane, şi s-a rostit jurământul olimpic. S-a dat drumul la porumbei pe stadion, simbolizând pacea dintre popoare. Jocurile au fost deschise oficial de Regele Albert I. Jurământul atleţilor a fost depus de Victor Boin.

Victor Boin depune jurământul atleţilor la JO Anvers 1920. Sursa foto: wikipedia.org.

Desfăşurate în condiţii materiale nu dintre cele mai bune, concursurile au fost punctate de câteva rezultate remarcabile: s-au stabilit 6 recorduri mondiale şi 13 olimpice.

Protagoniştii întrecerilor de atletism au fost americanii şi, spre surpriza multora, finlandezii. Dacă primii au cucerit lauri în probele de sprint şi sărituri, scandinavii s-au impus la aruncări şi, în mod deosebit, la alergările pe distanţe lungi, prin celebrii fondişti Hannes Kolehmainen şi a legendarului Paavo Nurmi care a câştigat trei medalii, două de aur şi una de argint, la începutul carierei sale olimpice.

Paavo Nurmi la competițiile de la JO Anvers 1920. Sursa foto: wikipedia.org.

Probele de nataţie au fost câştigate de americani (mai ales prin aportul înotătorilor Kahanamoku şi Kealoha din Hawai) şi de suedezi.

Dacă, la călărie şi pentatlon modern, suedezii au reconfirmat valoarea ridicată din perioada antebelică, la canotaj, englezii au cedat supremaţia americanilor, iar la scrimă francezii au fost nevoiţi să facă acelaşi lucru în favoarea italienilor. Doi fraţi, Nedo şi Aldo Nadi (Italia), s-au întors de la Anvers cu aproape toate medaliile de aur decernate la scrimă.

Nedo Nadi a câştigat o medalie de război şi 5 medalii de aur olimpic la scrimă din 6 posibile. Sursa foto: wikipedia.org.

Urmaşii vikingilor s-au arătat a fi maeştri neîntrecuţi în manevrarea velelor, în timp ce reprezentanţii ţării gazdă au monopolizat aproape toate locurile fruntaşe la tir cu arcul.

În disciplinele atleticii grele, s-a remarcat buna pregătire a boxerilor americani, englezi şi canadieni, a luptătorilor finlandezi şi suedezi, precum şi a halterofililor francezi şi belgieni.

America de Sud a câştigat prima medalie de aur prin brazilianul Guilherme Paraense. Şoferul american Aileen Riggin a devenit cel mai tânăr câştigător al aurului olimpic, la doar 14 ani şi 119 zile. Suedezul Oscar Swahn, în vârstă de 72 de ani, participant la tir, a câştigat medalia de argint, el fiind cel mai bătrân medaliat din istoria Jocurilor Olimpice de vară.

Oscar Swahn, cel mai bătrân medaliat din istoria Jocurilor Olimpice. Sursa foto: wikipedia.org.

Philip Noel-Baker din Marea Britanie a câştigat argintul la 1.500 metri. În 1959, el a câştigat premiul Nobel, devenind singurul participant la Jocurile Olimpice care a primit această distincţie.

Jocurile Olimpice din 1920, aflate la un moment dat sub semnul incertitudinii, s-au putut desfăşura şi încheia cu bine în urma perseverenţei CIO, condus pe atunci de neobositul Pierre de Coubertin.

Cifrele JO Anvers 1920

Datele de desfăşurare: 20 aprilie – 12 septembrie.

Număr de ţări participante: 29.

Număr de sportivi: 2.591 (63 femei), la 23 de discipline şi 158 de probe (8 feminine şi 2 mixte).

Număr de medalii decernate: 443 (157 de aur, 148 de argint şi 138 de bronz).

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 41 aur, 27 argint, 27 bronz, total 95

2. Suedia: 19 aur, 20 argint, 25 bronz, total 64

3. Marea Britanie: 15 aur, 15 argint, 13 bronz, total 43

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (6)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a V-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Suediei în anul 1912. Partea a cincea, consacrată ediției a IV-a a Jocurilor Olimpice disputate la Londra în 1908, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-5.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1912. Designer – Olle Hjortzberg.

EDIŢIA a V-a. STOCKHOLM 1912

La succesul acestei ediţii a contribuit decisiv concentrarea întrecerilor (numai 15 ramuri sportive) şi limitarea, pentru fiecare ţară, a numărului de concurenţi (maximum 10 pentru fiecare probă). Aceasta a fost ultima ediţie la care au fost oferite medaliile din aur masiv. Cele moderne sunt, de obicei, din argint acoperit cu aur.

Întrecerile atletice, de nivel foarte ridicat şi aprig disputate, au avut pe alocuri accente de dramatism. Atleţii americani au învins în toate alergările de viteză, la sărituri, în probele combinate şi la majoritatea aruncărilor, încheind concursurile cu acumularea a aproape jumătate din totalul medaliilor acordate.

Cu toate acestea, atletul „erou” al Jocurilor a fost considerat finlandezul Hannes Kolehmainen, care, luând startul de şase ori în cursele de fond, a cucerit trei medalii de aur la 5.000, 10.000 si 12.000 metri. Anume atunci a început dominarea finlandeză la cursele pe distanţe mari, care va dura peste 30 de ani. 

Finlandezul Hannes Kolehmainen, „eroul” Jocurilor Olimpice din 1912.

Un tânăr cu înfăţişare statuară, Jim Thorpe, un american cu strămoşi indieni (descendent al triburilor Sioux) şi irlandezi, a câştigat detaşat pentatlonul şi decatlonul, în timp ce la săritura în lungime a ieşit pe locul patru. Regele Suediei, Gustav al-V-lea, la descris pe Thorpe ca fiind cel mai mare atlet din lume. Ulterior, titlurile i-au fost însă retrase de CIO, sub acuzaţia – discutabilă – că el ar fi participat şi la concursurile profesioniştilor (s-a descoperit că a primit bani pentru a juca baseball în tinereţe). A trebuit să treacă şase decenii până ce, reluând acest caz în 1972, CIO va hotărî reacordarea, post-mortem, a celor două medalii de aur cuvenite nedreptăţitului Jim Thorpe. Ca un tribut el a fost votat cel mai bun atlet al primei jumătăţi a secolului XX.

Jim Thorpe, primul atlet din lume care a fost descalificat de la Olimpiadă pentru faptul că a fost profesionist.

Germanii, suedezii şi australienii au cucerit cele mai multe locuri fruntaşe la nataţie. Pe lângă aceştia, o impresie deosebită a lăsat Duke Paoa Kahanamoku, originar din Hawai, câştigătorul probei de 100 m liber cu un timp senzaţional pentru vremea aceea. El şi-a creat un bun renume în urma refuzului de a apărea într-un spectacol de music-hall, rol consistent remunerat, însă considerat ca ofensator, acceptând în schimb să se ocupe în Hawai de pregătirea tinerilor înotători. Modestia şi regimul sănătos de viaţă l-au ajutat ca, după opt ani, cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Anvers, să devină din nou campion, fapt nemaiîntâlnit până atunci în istoricul probei de 100 m.

Alergătorul portughez Francisco Lazaro a murit în timpul maratonului.

Cel mai în vârstă campion a fost Oscar Swahn, care, la 64 de ani şi 258 de zile, a făcut parte din echipa de tir a Suediei, medaliată cu aur la cerb alergător.

După o pauză de 12 ani, călăria a marcat un adevărat triumf pentru reprezentanţii ţării gazdă. Luptele greco-romane, în cadrul cărora unele meciuri au durat peste nouă ore, au dat câştig de cauză sportivilor din Finlanda şi Suedia. Tot sportivii nordici s-au remarcat la iahting, în timp ce englezii, respectând tradiţia, s-au impus la canotaj.

Atletele şi-au făcut debutul la probele de înot, ştafeta britanică de 4x100 câştigând aurul.

Cifrele JO Stockholm 1912

Datele de desfăşurare: 5 mai – 22 iulie 1912.

Număr de ţări participante: 28.

Număr de sportivi: 2.504 (57 femei), în 15 discipline şi 102 probe (95 masculine, 5 feminine, 2 mixte).

Număr de medalii decernate: 304 (103 de aur, 103 de argint şi 98 de bronz).

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 24 aur, 24 argint, 17 bronz, total 65;

2. Suedia: 23 aur, 12 argint, 12 bronz, total 47;

3. Marea Britanie: 10 aur, 15 argint, 16 bronz, total 41.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro