În memoria lui Eugen PETRESCU 

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al zecelea episod al serialului despre istoria Campionatelor Mondiale de fotbal. Istoria CM-1930 o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu.html, CM-1934 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam.html, CM-1938 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_17.html, CM-1950 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_19.html, CM-1954 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_22.html, CM-1958 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_24.html, CM-1962 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memoria-lui-eugen-petrescu-continuam.html, CM-1966 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_29.html, iar CM-1970 aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2022/08/in-memorialui-eugen-petrescu-continuam_31.html.

R.F. GERMANIA-1974. CÎND TREABA E FĂCUTĂ NEMŢEŞTE

Ediţia jubiliară, a 10-a, a campionatului mondial avea să fie prima dintr-o nouă eră. Cu patru ani înainte, la ediţia mexicană, trofeul Zeiţa de aur (numit, din 1950, Cupa “Jules Rimet”) a fost cucerit pentru a treia oară de brazilieni şi, conform regulii stabilite, a intrat definitiv în posesia acestora. A fost, deci, nevoie să se pună în joc un nou trofeu. Cum o mai veche iniţiativă, aceea de a se institui o cupă care să poarte numele lui Winston Churchill, nu s-a materializat, F.I.F.A. însăşi a pus cupa în joc, sub numele neutru de “FIFA World Cup”. Noul trofeu, transmisibil perpetuu de această dată, este opera sculptorului italian Silvio Gazzaniga, din Milano, are înălţimea de 36 de centimetri şi diametrul bazei de 13 centimetri, cîntărind 4,170 kilograme de aur fin, de 18 karate.

Înscrierile au urcat către suta de ţări, atingînd 99 de echipe. Faza preliminară, menită să desemneze pe cele doar 16 participante la turneul final, a produs numeroase surprize. Polonia reuşeşte un memorabil 1-1 pe Wembley şi elimină Anglia. Suedia se califică greu, avînd nevoie de baraj (la Gelsenkirchen, în R.F. Germania) pentru a trece de Austria. Belgia pierde calificarea, la golaveraj, în faţa Olandei. Portugalia nu reuşeşte să treacă de Bulgaria, iar Spania pierde în baraj (la Frankfurt-am-Main, în R.F. Germania) în faţa Iugoslaviei. Mexicul este eliminat de modestul Haiti, iar barajul intercontinental dintre Chile şi U.R.S.S., nu îşi mai dispută returul, din motive politice (sovieticii consideră schimbarea de regim politic din Chile ca o lovitură de stat de tip fascist).

Căpitanii finalistelor CM-1974, Franz Beckenbauer (R.F. Germania) și Johan Cruyff (Olanda). Foto: Masahide Tomikoshi.

Turneul final aduce o noutate organizatorică: după faza grupelor, se renunţă la eliminări directe pe seama unui sistem de grupe semifinale. A fost un sistem nereuşit, la care s-a renunţat curînd. Dintre rezultatele fazei finale reţinem eliminarea, la golaveraj, a Scoţiei neînvinse, succesul Poloniei, una dintre revelaţiile ediţiei, în faţa Italiei şi scorul ciudat în meciul intergerman, R.F. Germania – R.D. Germană 0-1, pus pe seama unui oarecare interes al gazdelor pentru un “culoar favorabil” în continuare.

Finala a opus cele mai valoroase competitoare, echipele R.F. Germania şi Olandei. Olandezii deschid scorul în chiar primul minut: după lovitura de începere şi o suită de 12 pase consecutive, la prima atingere a balonului de către germani arbitrul dictează penalty (pentru fault Honess la Cruijff). Dar maşina de joc a germanilor nu cedează şi, conform “tradiţiei”, cine deschide scorul în finală pierde pînă la urmă.

După finală, marele Pele a declarat: “O finală excelentă, cu fotbal modern, în care victoria a fost decisă de efortul mai lucid şi pus, întradevăr, în slujba succesului”.

După 20 de ani R.F. Germania iarăși a devenit campioană mondială. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Horst Hottges, Sepp Maier, Heinz Flohe, Gerd Muller, Jurgen Grabowski, Paul Breitner, Georg Schwarzenbeck, Bernd Cullman. Rîndul de jos: Norbert Nigbur, Uli Hoeness, Jupp Heynckes, Rainer Bonhof, Helmut Schon (antrenorul principal), Franz Beckenbauer, Bernd Holzenbein, Berti Vogts, Wolfgang Overath (Foto: Getty Images).

Naționala Olandei, vicecampioana mondială din 1974. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Jan Jongbloed, Wim Rijsbergen, Arie Haan, Johan Neeskens, Ruud Krol, Wim Suurbier. Rîndul de jos: Johnny Rep, Johan Cruyff, Rob Rensenbrink, Wim Jansen, Wim van Hanegem.

REZULTATELE

Grupa 1: R.F. GERMANIA – CHILE 1-0, R.D. GERMANĂ – AUSTRALIA 2-0, CHILE – R.D. GERMANĂ 1-1, R.F. GERMANIA – AUSTRALIA 3-0, R.F. GERMANIA – R.D. GERMANĂ 0-1, AUSTRALIA – CHILE 0-0. Calificate: R.D. Germană şi RF. Germania.

Grupa a 2-a: BRAZILIA – IUGOSLAVIA 0-0, SCOŢIA – ZAIR 2-0, BRAZILIA – SCOŢIA 0-0, IUGOSLAVIA – ZAIR 9-0, SCOŢIA – IUGOSLAVIA 1-1, BRAZILIA – ZAIR 3-0. Calificate: Iugoslavia şi Brazilia.

Grupa a 3-a: OLANDA – URUGUAY 2-0, SUEDIA – BULGARIA 0-0, OLANDA – SUEDIA 0-0, BULGARIA – URUGUAY 1-1, OLANDA – BULGARIA 4-1, SUEDIA – URUGUAY 3-0. Calificate: Olanda şi Suedia.

Grupa a 4-a: ITALIA – HAITI 3-1, POLONIA – ARGENTINA 3-2, POLONIA – HAITI 7-0, ARGENTINA – ITALIA 1-1, POLONIA – ITALIA 2-1, ARGENTINA – HAITI 4-1. Calificate: Polonia şi Argentina.

Grupa semifinală A: BRAZILIA – R.D. GERMANĂ 1-0, OLANDA – ARGENTINA 4-0, OLANDA – R.D. GERMANĂ 2-0, BRAZILIA – ARGENTINA 2-1, OLANDA – BRAZILIA 2-0, R.D. GERMANĂ – ARGENTINA 1-1.

Grupa semifinală B: R.F. GERMANIA – IUGOSLAVIA 2-0, POLONIA – SUEDIA 1-0, POLONIA – IUGOSLAVIA 2-1, R.F. GERMANIA – SUEDIA 4-2, R.F. GERMANIA – POLONIA 1-0, SUEDIA – IUGOSLAVIA 2-1.

Finala mică: POLONIA – BRAZILIA 1-0.

Finala (Munchen, 07.07): R.F.GERMANIA – OLANDA 2-1.

Au marcat: Breitner (26 pen.), Gerd Muller (44) / Neeskens (1 pen.).

A arbitrat John Keith Taylor (Anglia).

R.F. Germania: Maier – Vogts, Schwarzenbeck, Beckenbauer, Breitner – Honess, Bonhof, Overath – Grabowski, Gerd Muller, Holzenbein.

Olanda: Jongbloed – Suurbier, Haan, Rijsbergen (68 de Jong), Krol – W.Jansen, Neeskens, van Hanegem – Rep, Cruijff, Rensenbrink (46 R.van de Kerkhof).

Eugen PETRESCU

“Fotbal Plus”, Nr. 124, 8-14 februarie 1994

 

ROMÂNIA LA C.M. SOMNUL LUI RICĂ PE MINGE

După una caldă, una rece. E regula de fier a oricărui român cu oarecari pretenţii la vedetism. Şi cum fotbalistul e născut vedetă...

Aşadar o nouă ediţie este atribuită RFG-ului. Era ţara cu saltul cel mal mare. Şi economic, şi sportiv. Tragerea la sorţi ne aduce un adversar facil: RDG. Însă numai la prima vedere. Şi iată de ce.

Despărţită în două de vrerea celor mari, Germania era, totuşi, Germania. Aşa încît organizatorii, cei care şoptesc primii la urechea FIFA, au avut un argument plauzibil din ambele puncte de vedere. Cel sentimental: comunişti sau nu, „redegiştii” sînt totuşi nemţi şi ei. Cel financiar: oricît ar fi „redegiştii” de comunişti, tot vor veni să-i vadă mai mulţi spectatori decît pe români, la urma-urmei şi ei la fel de comunişti.

Ajutată de Rică Răducanu, probabil că FIFA a cedat. Care ar fi legătura dintre faimosul nostru portar şi faimoasa FIFA nu e prea greu de dibuit dacă veţi citi argumentele noastre.

Germania de Est a întrecut România în preliminarii, iar la turneul final a fost singura echipă care a obținut victoria în meciul cu viitoarea campioană. Rîndul de sus (de la stînga la dreapta): Jürgen Sparwasser, Wolfgang Seguin, Harald Irmscher, Hans-Jürgen Kreische, Joachim Streich, Wolfram Löwe, Eberhard Vogel, Martin Hoffmann. Rîndul de mijloc: Georg Buschner (antrenor principal), Peter Ducke, Siegmar Wätzlich, Joachim Fritsche, Rüdiger Schnuphase, Lothar Kurbjuweit, Jürgen Pommerenke, Reinhard Lauck, Kurt Holke (antrenor secund). Rîndul de jos: Gerd Kische, Erich Hamann, Wolfgang Blochwitz, Jürgen Croy, Werner Friese, Bernd Bransch, Konrad Weise.

În primul meci, la Helsinki, cu o Finlandă fără valoare, reuşim să conducem cu 1-0. Ne trebuia victoria. „Schiorii” nu se prea omorau ei pe atunci cu fotbalul. Dar vine minutul 87 şi Rică prinde o minge plonjînd pe jos în careu. Vrînd, probabil, să tragă de timp, omul nostru rămîne la pămînt cu mingea în braţe secunde întregi. Arbitrul polonez Eksztajn pare la început nedumerit, dar cînd se lămureşte cu cine are de a face îşi dă seama că poate acorda o indirectă de la 5 metri de poartă. O acordă, finlandezii egalează, noi pierdem un punct pe care nemţii nu-l vor rata.

Degeaba vom bate măr pe toată lumea căci totul urma să se decidă la Leipzig unde nu aveam voie să pierdem. Aici a venit ca arbitru dl. Scheurer, un elveţian. Adică un vecin de stradă cu FIFA. Omul a arbitrat bine. N-a greşit prea mult. Ba chiar pot să spun că a făcut o singură greşeală: a acordat gazdelor o lovitură liberă indirectă... din careu. Şi apoi o alta din afara careului. Şi astfel a fost 2-0 ca să stăm liniştiţi acasă la televizor.

Preliminarii:

20.09.72 Helsinki: Finlanda – România 1-1 (0-0);

29.10.72 Bucureşti: România – Albania 2-0 (2-0);

06.05.73 Tirană: Albania – România 1-4 (0-2);

27.05.73 Bucureşti: România – RDG 1-0 (0-0);

26.09.73 Leipzig: RDG – România 2-0 (1-0);

14.10.73 Bucureşti: România – Finlanda 9-0 (5-0).

Au jucat pentru noi: Dobrău, Dinu, Nunweiler VI, Lucescu, Fl.Dumitrescu, Deleanu, Dumitrache, Dudu Georgescu (Dinamo); L.Sătmăreanu, Dumitru, Iordănescu, Sameş, Pantea (Steaua); Răducanu, Neagu (Rapid); M.Sandu (Sportul Studenţesc); Dobrin, Troi (FC Argeş); Marcu, Ţarălungă (Univ. Craiova); N.Ionescu (Petrolul); Domide (UTA); Adamache (Steagul Roşu Braşov); Antonescu (Farul); Anca („U” Cluj); Dembrovszky (SC Bacău).

Gheorghe LAZĂR

“Fotbal Plus”, Nr. 133, 12-18 aprilie 1994