пятница, 22 декабря 2023 г.

FOTBALUL LA CĂRPINENI ÎN ANII ’50

Autor: Sergiu FURDUI

La 08 aprilie 1952, conform Hotărârii nr. 574 aprobtă de Comitetul Central al PC (b) și Sovietul Miniștrilor din RSS Moldovenească, a fost constituită Asociația Sportivă Benevolă (ASB) „Colhoznikul.

La 31 martie 1953, la Chișinău, s-a desfășurat Plenara inaugurală a ASB „Colhoznikul”, fiind ales Sovietul republican. În Chișinău, Tiraspol, Bălți și Bender, precum și în centre raionale, pe lângă Soviete de deputați norodnici, au fost formate Soviete locale ale ASB „Colhoznikul”.

ASB „Colhoznikulîntrunea circa 300 de colective sportive, reprezentante ale unităților agricole colective, numite colhozuri.

Paralel cu ASB „Colhoznikul” activa și Asociația Sportivă Benevolă „Urojai” (Roadă), constituită în 1946, organizație obștească care întrunea colective sportive ale unităților agricole de stat: sovhozuri, baze de transport, stațiuni mecanizațate de tractoare și combine, alte unități agricole din proprietatea statului.

La 31 martie 1956 ASB „Urojai” și ASB „Colhoznikul” au fuzionat, fiind păstrată ultima denumire. ASB „Colhoznicul”, reorganizată, în principal, se ocupa de popularizarea și organizarea sportului în mediul rural, acțiuni întreprinse în comun cu autorități locale și administrații ale unităților economice din sectorul agrar.

În 1976, la această prestigioasă organizație obștească sportivă a aderat Institutul Agricol „Mihail Frunze” din Chișinău, pepiniera republicană de specialiști cu studii superioare în domeniul agrar.

Anual, ASB „Colhoznikul” organiza competiții la nivel republican și cel raional la diverse probe sportive: fotbal, volei, baschetbal, atletică ușoară, gimnastică, tenis de masă, șah, trântă, alte. Fotbalul ocupa loc de frunte, bucurându-se de interes social sporit și practicare masivă.

* * *

În 1949 s-a desfășurat prima competiție republicană la fotbal din m ediul rural dotată cu Cupa „Molodioji Moldavii” („Tineretul Moldovei”), cucerită de echipa colhozului „Krasnîi Partizan” (= „Partizanul Roşu”) din Slobozia. Competiții similare s-au desfășurat până în anii ’60.

În 1967, fotbalul a fost inclus la Jocuri republicane a sportivilor de la sate, prima campioană devenind echipa „Rapid” Cărpineni (a se vedea: „ RAPID” Cărpineni, primă campioană la fotbal din cadrul Jocurilor sportivilor de la sate din RSS Moldovenească, anul 1967”, publicat la 11 noiembrie curent: https://andron-prodan.blogspot.com/2023/11/rapid-carpineni-prima-campioana.html).

La competiția republicană la fotbal desfășurată sub egida ASB „Colhoznikul”, de regulă, participa echipa campioană a raionului. Campioana ASB „Colhoznikul” promova în campionatul republican la fotbal, liga secundă și, ulterior, în cazul ocupării primelor 2 locuri, - în liga 1.

Echipe campioane ale ASB „Colhoznikul” care, ulterior, au devenit campioane republicane la fotbal, sunt: colhozul „Lenin” din Edineți în anul 1972; „Dnestr din satul Cioburciu, r. Slobozia în anii 1978-1980;Grănicerul din Glodeni în anii 1981-1984;Avangard” din Lazovsc (Sângerei) în 1986, „Cristaldin Făleşti în 1991 (primăvara), „Speranța” din Nisporeni în 1991 (toamna).

* * *

ASB „Colhoznicul” a jucat un rol pozitiv și important în viața satului Cărpineni.

La 26 iunie 1949 în ziarul republican „Sovetskaia Moldavia” („Moldova Sovietică”) este publicat articolul „Kak nado provoditi sport” („Cum trebuie de petrecut sportul”), semnat de I. Davîdov, ideea principală fiind implementarea sportului la Cărpineni prin prisma lozincii comuniste: „Gata pentru Muncă şi Apărare”.

La sfârșitul anului 1953, la Cărpineni este format Sovietul raional al ASB „Colhoznikul”, președinte fiind ales Ia. F. Corobcov. În 1958, funcția respectivă a fost preluată de D. P. Brânza care, la rândul său, în 1960 a transmis-o cărpineanului N. A. Mîrza, fotbalist și căpitan al echipei de fotbal din Cărpineni.

Conform Planului calendaristic, aprobat anual de Sovietul ASB „Colhoznikul” din Cărpineni, în raion se organizau și se desfășurau acțiuni la diverse probe sportive: fotbal, volei, baschetbal, atletică ușoară, gimnastică și trânta. Competițiile sportive se desfășurau între elevi și între adulți, reprezentanți ai colectivelor de muncă din raion.

Evenimentele sportive erau reflectate în ziarul raional Cărpineni „Patria Sovietică”.

* * *

În anii 50, Cărpineni deținea statut juridic teritorial-administrativ de centrul raional.

La sfârșitul lunii august 1944, odată cu reinstaurarea regimului sovietic în Basarabia, este pusă în executare Hotărârea Comitetului Județean Chișinău al partidului comunist (bolșevic) și al Comitetului Executiv Județean Chișinău din 08 aprilie 1941 privind crearea raionului Lăpușna, cu sediul la Cărpineni în cadrul județului Chișinău din RSS Moldovenească proclamată la 02 august 1940.

La 03 septembrie 1947 Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM modifică denumirea raionului Lăpușna în Cărpineni (a se vedea: ziarul Sovetskaia Moldavia, 03 septembrie 1947). În componența raionului Cărpineni, județul Chișinău, inițial, erau incluse 16 soviete sătești iar, în anul 1961 numărul s-a micșorat până la 11 soviete sătești: Bujor, Cărpineni, Cioara, Crasnoarmeiscoe, Lăpușna, Marinici, Mingir, Obileni, Pașcani, Sofia și Șișcani. Sistemul județean de administrare teritorială în Basarabia a funcționat până în anul 1947.

La Cărpineni funcționa 3 școli: una medie și 2 cu 8 clase, în procesul de învățământ fiind antrenați circa o mie de elevi. La fel, copii mai mici frecventau grădinițe. Servicii medicale presta spitalul raional, inclusiv Maternitatea și Consultația medicală pentru copii înființată la 04 octombrie 1945 (a se vedea: ziarul Sovetskaia Moldavia, 04 octombrie 1945).

La Cărpineni, în 1946 erau dislocate: Fabrica de unt și brânzeturi, Baza Auto de Transport nr.28, Stațiunea Tehnică de tractoare și combine.

În august 1946, timp de 20 de zile, circa 3.000 de lucrători au construit iazul, digul fiind consolidat cu 1.200 de plăci de beton. ( a se vedea: ziarul Sovetskaia Moldavia, 30 august 1946).

La 25 octombrie 1949 la Cărpineni este construit apeductul cu o lungime de 1.000 metri (a se vedea: ziarul Sovetskaia Moldavia, 25 octombrie 1949).

Moșia Cărpineni cuprindea teren agricol în mărime de 115 kmp, prelucrat de 4 gospodării colective formate în 1949:

1) colhozul „Patria Sovietică”, președinte Chernomoretz, care cuprindea terenuri din regiunea Uluci, situată în partea sud-est;

2) colhozul „Kotovski”, președinte localnicul Zaharia Croitoru, care cuprindea terenuri din regiunea Mărgelați, situată în partea nord-vest;

3) colhozul „Miciurin”, președinte localnicul Vasile Briceag, care cuprindea terenuri din regiunile Uluci ce aparținu-se țăranilor răzeși și Slobozia ce aparținu-se până în 1920 moșierului Zoti din Sărata Holban (Galbenă);

4) colhozul „ Shvernik”, președinte Prichurin, care cuprindea terenuri din regiunile Târlichici și Seliște, situate în partea nord-est;

În 1951, la Cărpineni, urmare comasării parțiale, funcționau:

1) colhozul Lenin” condus de Chernomoretz care cuprindea terenuri deținute de precedentele gospodării colective: „Lenin”, „Patria Sovietică” și „Miciurin;

2)  colhozul „Kotovski” condus de Zaharia Croitoru care cuprindea terenuri deținute de precedentele gospodării colective: „Kotovski” și „Shvernik”.

În 1957, ambele gospodării fuzionează, colhozul reorganizat Lenin” fiind condus de Zaharia Ivanovici Croitor (n. 14.05.1912 – d. 15.08.1972).

În 1965, colhozul „Lenin” din Cărpineni a fost redenumit „Drumul Leninist” iar, în anul 1991 a fost reorganizat în Societate Agricolă pe Acțiuni „Cărpineni”, conducător fiind reconfirmat Dumitru Crețu, președintele colhozului reorganizat.

Raionul Cărpineni a funcționat până la 25 decembrie 1961, după care a fost comasat cu raionul Kotovschi, azi Hâncești.

* * *

În anii 1945-1954 în raionul Cărpineni nu s-au organizat campionate raionale la fotbal, situație generată de consecințele războiului. Practicarea fotbalului, cu atât mai mult, formarea echipei în fiecare sat, era complicată și dificilă, resimțindu-se deficit acut de fotbaliști și antrenori, lipsea infrastructura elementară: terenuri de fotbal, inventar sportiv (mingi, echipament special, tricouri și încălțăminte sportivă).

Organizarea campionatului raional la fotbal, precum și participarea echipei reprezentante la competiții republicane, depindea de atitudinea autorităților locale, precum și de situația financiar-economică a gospodăriilor agricole din teritoriu.

* * *

La începutul anilor ’50, echipă de fotbal din Cărpineni, unica din raion, juca meciuri amicale cu echipe din raioanele vecine: Nisporeni, Leova, Kotovschi iar, în cazul în care nu veneau oaspeți, fotbaliștii locali se împărțeau în două echipe, jucând pentru spectatori veniți la stadion.

Meciurile disputate pe stadionul din Cărpineni aduna suporteri care, în picioare, pe perimetrul terenului de fotbal (tribune nu erau), admirau meciul cu strigăte și fluierături. Copii și tinerii urmărind atent, prindeau firul tehnicii și regulilor de joc apoi, după meci, goneau mingea pe terenul de fotbal.

Deși terenul de fotbal era deplorabil, „...iarbă era puțină, solul uscat – cu bolovani, pietre, în deosebi, era dezgolit careul de 16 metri...” (din amintiri scrise de Gheorghe Buruiană, născut în 1939 la Cărpineni), doritori de a juca fotbal erau foarte mulți astfel încât, zilnic, stadionul era ocupat, fiind petrecute și lecții școlare la pregătirea fizică.

* * *

Echipa de fotbal din Cărpineni a fost fondată de Piotr Reabîh, participant la cel de-al Doilea Război Mondial, Erou al Uniunii Sovietice, Acesta fiind îndreptat la lucru în Cărpineni s-a manifestat ca fotbalist consacrat , fiind apărător central, căpitan și antrenor.

Grigore Ciobanu (n. 08.08. 1935 – d. 12.01.2022), unul din primii fotbaliști băștinași, povestea:După război, la Cărpineni, fotbalul a fost adus de venetici, vorbitori de limbă rusă care activau în organizații raionale, printre aceștia principalul era Piotr Reabîh, localnicii numindu-l „Gheroi”(„Erou”). Acesta a contribuit decisiv la formarea echipei de fotbal din Cărpineni, autoritatea și acțiunile sale au jucat un rol hotărâtor la popularizarea și implimentarea fotbalului în comunitate, la formarea și susținerea materială a echipei de fotbal de către colhozurile locale și baza auto de transport. La echipă, inițial au fost atrași fotbaliști din Chișinău apoi, treptat, s-a completat cu fotbaliști localnici”.

 

Andrei Buruianu, născut la 24 septembrie 1936 în Cărpineni, la fel, reprezentant al generației de fotbaliști ai anilor 50, povestește: „P. Reabîh era Erou al URSS, a luptat pe front în cel de-al 2-lea Război Mondial, dânsul, a fost inițiatorul fotbalului la Cărpineni. Era un fotbalist amator înrăit,insistent și îndrăzneț, greu de ocolit, fiind căpitanul echipei ne-a familiarizat cu fotbalul”.

* * *

În anii 1950-1951, echipa de fotbal din Cărpineni era formată din fotbaliști venetici, majoritatea deplasându-se din Chișinău.

În 1952, la echipa de fotbal din Cărpineni jucau: 3 colaboratori ai Comisariatului militar raional, 4 militari ai Pichetului de Grăniceri Bizinica (Voinescu), 4 angajați ai Bazei Auto 28 din Cărpineni, Iacob Bondar, redactor la revista raională și Petru Reabâh, ultimul fiind căpitan și antrenor. Majoritatea lucrau și, respectiv, locuiau în Cărpineni, cu excepția militarilor care veneau la meciuri şi antrenamente de la Bizinica, regiune a satului Voinescu, raionul Hâncești, unde staționa Pichetul de Grăniceri. La fel, în echipă este atras și primul băștinaș, Timofei Furdui, elev la școala medie nr. 1

În 1953, la echipă debutează alți 3 tineri cărpineni: Grigore Ciobanu, Andrei Buruiană şi Ion Voroşanu – elevi în clasa 10 la școala medie nr. 1 din Cărpineni, precum și Constantin Ursu din Călmățui, Ion Frunze din Tălăești.

În următorii ani, echipa de fotbal se completează cu: P. Popov, învățător la școala nr. 3 din Cărpineni, Iacov Bondari, Vitalie Parascheev, P. Cilinghirov, L. Krapivschii, L. Lucașov – veniți cu traiul la Cărpineni, precum și cu băștinași:D. Morari, Grigore Cărpineanu, Fiodor Corja, Mihail Secu, Grigore Florea, frații Mihail şi Andrei Şterbeț, Zahaia Șterbeț, Nicolae Mîrza, Ilie Nunu. Echipa nu avea denumire, reprezentând Baza de Transport Auto nr. 32, precum și colhozul „Lenin, ambele situate în Cărpineni.

Echipa de fotbal din Cărpineni la mijlocul anilor ’50 (de la stânga la dreapta): Grigore Cărpineanu, Andrei Buruianu, ?, ?, ?, Fiodor Corja, ?, Iacob Bondari, Grigore Ciobanu, Timofei Furdui.

* * *

În 1955 s-a desfășurat primul campionat raional la fotbal, participante fiind doar 2 echipe: reprezentanta sovhozului „Serghei Lazo” (pare-se din Onești sau din Bujor) și cea a colhozului „Lenin” din Cărpineni. Echipa din Cărpineni, reprezentând colhozul local „Lenin”, devine prima campioană a raionului la fotbal, reușind întâietatea in fața unicului concurent participant – echipa sovhozului Serghei Lazo”.

În vara acelui an, ploile abundente au înnămolit stadionul sătesc, terenul devenind inaccesibil pentru joc. În atare împrejurări, meciurile de fotbal se desfășurau pe un alt teren de fotbal, temporar amenajat pe podiș, la marginea satului, după Biserica „Înălțarea Domnului” și cimitirul sătesc. Pe acest loc, mai târziu, a fost dislocat poligonul Scolii Profesionale Tehnice Sătești nr. 16 din Cărpineni.

* * *

În 1956, la cererea suporterilor, a fost amenajat un alt teren de fotbal, plasat pe șes în direcția regiunii Topor din Cărpineni care desparte două mahale: Vărzăreasca și Bucos.

În același an, echipa din Cărpineni, reprezentând Baza Auto de Transport nr.32, debutează în competiția republicană la fotbal organizată de ASB „Colhoznicul”.

Desemnată în Seria a II-a, echipa din Cărpineni a disputat câte 2 meciuri: acasă și în deplasare, cu echipe din raioanele vecine: Leova, Kotovschi, Căinari, Cimișlia și Nisporeni. Echipa din Cărpineni, cu 5 puncte obținute, la egalitate cu cea din Kotovschi, a ocupat locul 3, Seria fiind câștigată de fotbaliștii din Leova.

Clasamentul final al Seriei a II-a, ASB „Colhoznicul”, 1956:

Loc.

 Echipa

1

2

3

4

5

6

J

V

E

Î

Gol

Pct

1.

r-nul Leova

 

+:-

2-0

8-1

5-0

5-2

5

5

0

0

20-3

10

2.

r-nul Cotovsc

-:+

 

6-3

1-1

 1-2

8-0

5

2

1

2

16-6

5

3.

r-nul Cărpineni

0-2

3-6

 

+:-

+:-

1-1

5

2

1

2

4-9

5

4.

r-nul Căinari

1-8

1-1

-:+

 

1-1

+:-

5

1

2

2

3-10

4

5.

r-nul Cimișlia

0-5

1-2

-:+

1-1

 

-:-

5

1

1

3

3-7

3

6.

r-nul Nisporeni

2-5

0-8

1-1

-:+

-:-

 

5

0

1

4

3-14

1

* * *

În 1957, evoluând în Seria a VI-a, echipa din Cărpineni obține aceleași 5 puncte astfel, repetat, ocupă locul 3, ratând calificarea la turneul final.

Rezultatele meciurilor disputate de fotbaliștii cărpineni sunt următoarele:

1) colhozul „Moldova Socialistă” din Ialoveni, r. Kotovsk – ATB-32 Cărpineni 5-2, în primul meci, 1-1;

2) ATB-32 Cărpineni– colhozul „ Maiak” Chirsova, r. Comrat 2-2 (1-5);

3) ATB-32 Cărpineni – sovhozul „Roza Moldavii”, Leova 1-0 ( 0-0).

Clasamentul Seriei a II-a, ASB „Colhoznicul”, 1957:

1. colhozul „Maiac” Chirsova - 11 puncte, golaveraj 23 mingi înscrise și 5 - primite;

2, colhozul „ Moldova Socialistă” Ialoveni 5 puncte, golaveraj 10-17;

3. ATB-32 Cărpineni – 5 puncte, golaveraj 7-13;

4. sovhozul „Roza Moldavii”, Leova – 3 puncte, golaveraj 9-14.

* * *

În același an, 1957, presa locală reflectă meciuri de fotbal jucate de echipa din Cărpineni, primul articol pare să fie cel din ziarul raional „Patria Sovietică”, nr. 49 din 24 aprilie 1957, cu genericulPrimele întâlniri”:

Duminica trecută [21 aprilie] în centrul nostru raional a avut loc o adevărată sărbătoare sportivă. Pe terenurile de voleibal, baschetbal și fotbal s-au întâlnit sportivii din raioanele Cărpineni și Leova. (...) Mai târziu au avut loc întâlniri între echipele de fotbaliști din școala medie din Cărpineni și cei din Leova. Întâlnirea s-a terminat cu rezultatul de 2:1 în favoarea cărpinenienilor. (...) Pe la orele 19 au ieșit pe terenul de fotbal echipele din Cărpineni și Leova. Întâlnirea s-a terminat cu scorul de 5:2 în favoarea fotbaliștilor din Leova....atât secția raională de învățământ, cât și conducătorii organizațiilor sportive s-au atârnat nepăsător față de organizarea întrecerilor”.

În alte ediții ale ziarului raional Cărpineni, aflăm:

- „Pe stadionul din Cărpineni au avut loc la 26 mai întâlniri tovărășești dintre sportivii din Ialoveni, raionul Kotovsk, și cei locali. (...) La ciasurile 17 s-a început jocul dintre fotbaliști. Prima repriză s-a terminat cu rezultatul 2:0 în favoarea oaspeților. După întrerupere gazdele au intensificat jocul și au câștigat întâlnirea cu 3:2”. („Patria Sovietică”, nr. 64, 29 mai 1957).

- „ Amatorii de sport din centrul nostru raional au fost martori a întâlnirilor tovărășeșeti dintre sportivii locali și cei din raionul vecin Nisporeni. Pe stadionul din Cărpineni au jucat duminica [26 iunie] trecută și echipele de voleibaliști și fotbaliști. (...) La orele 19 și 10 minute pe câmpul verde de fotbal au ieșit fotbaliștii. Jocul s-a sfârșit cu biruința cărpinenienilor, scorul fiind de 4:0”. („Patria Sovietică”, nr. 76, 26 iunie 1957).

- „ Sportivii din Cărpineni au făcut duminica trecută [30 iunie] sportivilor din Nisporeni o vizită reciprocă. (...) După aceasta [meciul voleibaliștilor] au jucat echipele de fotbal. Primul gol l-au bătut în poarta gazdelor cărpinenienii. Peste 5 minute scorul se egalează. În a doua repriză fotbaliștii din Nisporeni mai trimit o minge în poarta oaspeților. Jocul interesant s-a sfârșit cu rezultatul de 2:1 în favoarea echipei din Nisporeni”. („Patria Sovietică”, nr. 79, 3 iulie 1957).

- „Duminica trecută [15 septembrie] echipa de fotbaliști din centrul raional Cărpineni i-a vizitat pentru a doua oară în sezonul acesta pe vecinii săi din Nisporeni. Din primele secunde oaspeții propun un temp rapid gazdelor. Atacând mereu poarta lor, primind un pas bun, în prima minută de joc mijlocașul înaintaș al oaspeților Ia. Bondari reușește să marcheze primul gol în poarta stăpânilor. În minuta a doua tot același mijlocaș marchează al doilea gol. Înaintașul cărpinenienilor D. Morari mai bate un gol frumos de la o depărtare de 20 de metri. Iar o lovitură de pedeapsă, bătută de extrema stângă V. Paraskeev, face, ca scorul să fie de 4:0. Gazdele, intensificând jocul, reușesc să marcheze și ele două goluri în poarta oaspeților. Întâlnirea a fost câstigată de cărpinenieni cu scorul de 4:2”. (autor: A. Tirikin. „Patria Sovietică”, nr. 114, 22 septembrie 1957).

Prestația slabă a echipei din Cărpineni era semnalizată de presa raională astfel, în articolul „Rezultatele neorganizării” („Patria Sovietică” nr. 71 din 14 iunie 1957), se menționa:

Nu-i secret pentru amatorii de fotbal din centrul nostru raional, că fotbaliștii locali câțiva ani la rând nu pot să ocupe în întrecerile calendarice din cadrul întâietății în zona lor un loc câtuși de mulțumitor. Dacă nu ultimul loc, apoi nu mai mult, decât penultimul îl deține echipa de fotbal din Cărpineni. Așa s-a întâmplat și de această dată. La Strășeni au avut loc întrecerile la fotbal pentru întâietatea republicii dintre echipele asociației DSO „Kolhoznicul”. Chiar din prima întâlnire cu fotbaliștii din Strășeni cărpinenienii au suferit înfrângere cu scorul de 5:0. Pricina nereușitei permanente a echipei din Cărpineni îi neorganizarea. La drept vorbind, în centrul raional nici nu-i echipă stabilă de fotbal. Numai în ajunul întrecerilor conducătorii sportivi din Cărpineni aleargă prin centru și caută fotbaliști, uniformă, mingi și a.m.d. Credem, că îi vremea de făcut o rânduială cuvenită în dezvoltarea fotbalului la Cărpineni. Și cu aceasta îi dator să se ocupe comitetul raional de cultură fizică și sport împreună cu sovietul raional al DSO «Kolhoznicul»”.

* * *

Începutul sezonului fotbalistic 1958 s-a remarcat prin retragerea din teren a vetranului Piotr Reabîh care a transmis banderola de căpitan tânărului coiechiper Timofei Furdui, considerat primul fotbalist băștinaș din perioada postbelică.

Timofei Nicolai Furdui (n. 21.04. 1933 – d. 01.03. 1994) a fost verișor cu bunelul Andrei. Fiind elev exemplar la învățătură, jucând bine fotbal, a fost observat de Petru Reabâh, fondarul echipei din Cărpineni care l-a atras să joace pentru satul natal.

În 1952, absolvind cu mențiune școala medie nr.1 din Cărpineni, a fost angajat învățător la școala din satul Mingir apoi, în 1953 - la școala cu 8 clase din satul natal. În acea perioadă, școlile nu erau completate cu cadre pedagigice calificate deaceia, direcția recurgea la angajare temporară a celor mai buni absolvenți, viitori pedagogi.

În perioada 01 noiembrie 1954 - 03 ianuarie 1957 a efectuat serviciul militar în termen și, revenind la Baștină, a continuatjoace fotbal pentru satul natal iar, din 1958 a condus în teren coiechiperii, banderola de căpitan fiindu-i înmânată de veteranul P. Reabâh, fondatorul echipei.

În anii 1957-1962 a studiat la Institutul Pedagogic de Stat T.G.Șevcenco” din Tiraspol, obținând diplomă de studii superioare la specialitatea biologie și chimie.

În 1963 este repartizat la Școala internat din Cărpineni unde a desfășurat o activitate pedagogică prodigioasă, din 08 ianuarie 1965, exercitînd și funcția de locțiitor al directorului. Pentru merite deosebite în sectorul Educație școlară, prin ordinul Ministerului Învățământului Public al RSSM din 02 ianuarie 1963, învățătorul Timofei Nicolaevici Furdui a fost decorat cu insigna „Otlicnicul învățământului narodnic al RSSM iar, la 07 aprilie 1970 s-a învrednicit cu medalia dedicată aniversării a 100 ani de la nașterea lui V.I. Lenin.

Destinul luminos al Omului Timofei Furdui este continuat pe pământ de către soția Fedosia Nicolaevna, fostă soră medicală superioară la Școala internat din Cărpineni, precum și de familiile copiilor, Larisa și Serghei.

* * *

În 1958 echipa de fotbal din Cărpineni a evoluat în Grupa 2, ASB „Kolhoznicul”, zona Leova, unde s-a duelat cu echipe din Cahul, Taraclia, Comrat, Cimișlia, Olănești, Nisporeni, Romanovca și Leova.

În Planul calendaristic al ASB „Colhoznikul” aprobat pentru anul 1958, echipa din Cărpineni fost desemnată joace un meci amical în orașul Huși din România (alte date despre acest meci nu am găsit).

La începutul lunii iunie 1958, corespondentul B. Grigorenco în paginile ziarului „Patria Sovietică” (nr. 70 din 11 iunie 1958), publică articolul „Câteva însemnări despre meciurile de fotbal”:

Se știe, că sezonul sportiv în raionul nostru s-a început în anul de față cam cu întârziere. Bineînțeles, că aceasta într-o oarecare măsură a înrâurit negativ asupra pregătirii fizice a sportivilor noștri și în primul rând a fotbaliștilor. Să vedem dar, ce reușite și neajunsuri a avut până acum echipa de fotbal din Cărpineni.

Primul meci amical, disputat cu fotbaliștii din raionul Călărași, echipa noastră l-a redus la egalitate – 2:2. Mai târziu ea s-a întâlnit pe câmpul său cu selecționata din raionul Kotovsk, rezultatul meciului fiind de 4:0 în folosul oaspeților. La 25 mai cărpinenienii au jucat la Nisporeni cu echipa locală. Scorul e de 1:1.

O luptă adevărat sportivă amatorii fotbalului au văzut în timpul întâlnirii echipelor DSO „Kolhoznicul” pentru cupa gazetei „Molodioji Moldavii” din kolhozurile „Leninskii puti” (Kotovsk) și „Lenin” (Cărpineni), unde majoritatea fotbaliștilor întră și în selecționata raionului. În prima zi scorul întâlnirii a fost 1:1. A doua zi – același rezultat, și numai după vremea suplimentară oaspeții au reușit să câștige meciul – 2:1.

Duminica trecută [8 iunie] nisporenienii au făcut o vizită de răspuns. Prima jumătate a jocului s-a terminat cu scorul de 2:0 în favoarea gazdelor. După întrerupere fotbaliștii din Nisporeni reușesc să bată un gol în poarta gazdelor, care apoi răspund cu încă un gol. Astfel rezultatul acestei întâlniri – 3:1 în folosul sportivilor locali.

În acest meci bine au jucat mai cu samă tinerii fotbaliști V. Parascheev, P. Cilinghirov, M. Secu, L. Crapivschi.

Cum se vede, echipa noastră poate opune o împotrivire dârză altor fotbaliști. Trebuie numai mai mult antrenament, și un antrenament chibzuit, după un oarecare sistem. La aceasta trebuie să se gândească conducătorii raionali ai sportului. Cu atât mai mult, că în curând se începe întâietatea republicii la fotbal între echipele DSO „Kolhoznicul”.

Primul meci în cadrul acestor întreceri se va disputa la Cărpineni la 15 iunie. Adversarul va fi echipa din raionul Comrat.

Rezultatul în viitoarele întreceri va depinde în temei de la pregătirea fizică și tehnică a fotbaliștilor noștri. Tot odată și conducătorii raionali ai sportului trebuie să dee mai multă atenție asigurării echipei cu uniformă stabilă și inventar necesar”.

În alt articol semnat de același autor, lafel, înserat pe pagina ziarului raional „Patria Sovietică”, nr. 97 din 13 august 1958), aflăm:

Echipa de fotbal din raionul Leova a găzduit duminica trecută [10 august] la Cărpineni. Întâlnirea selecționatelor pe stadionul din centrul nostru raional a decurs foarte vioi. Prima repriză s-a sfârșit fără rezultat. După întrerupere gazdele depun toate sforțările și reușesc să bată în poarta leovenilor 3 goluri, nescăpând într-a lor nici unul. Astfel, fotbaliștii noștri au obținut biruința cu scorul de 3:0. Aceasta-i revanșa pentru înfrângerea pe stadionul din Leova. Atunci meciul l-au câștigat leovenii cu scorul de 7:0. Un joc frumos au demonstrat fotbaliștii din Cărpineni: apărătorul L. Crapivschi, portarul L. Lucașov, înaintașul Z. Șterbeț

În ultimă duminică a lunii septembrie și în primă duminică a lunii octombrie echipa din Cărpineni a jucat două meciuri amicale cu echipa din Nisporeni și în ambele a biruit. Pe teren propriu cărpinenieni au învins cu scorul de 5:1. La pauză scorul era 2:0, după „un joc pasiv” de ambele părți. În a doua jumătate a întâlnirii jocul s-a întețit și oaspeții au bătut un gol, dar și au scapat în poarta lor trei mingi”.

Pe 5 octombrie, la Nisporeni, gazdele au depus multă stăruință să-și ee revanșa dar jocul bun al portarului oaspeților L. Lucașov și al liniei de apărare nu le permit să deschidă scorul în prima repriză, care se termină fără rezultat. În final cărpinenii câștigă cu 3-0”.

* * *

În 1959, echipa din Cărpineni a continuat să participe în campionatul republicană la fotbal organizat de ASB „Colhoznicul”.

Sezonul fotbalistic 1959 a început la 26 aprilie cu amicalul de la Nisporeni, încheiat cu 1-2 în favoarea oaspeților din Cărpineni. „ Prima repriză s-a încheiat nedecis, 0-0. După pauză gazdele marchează în minutul 60. Cărpinenienii atacă deseori poarta adversarilor și reușesc să egaleze, iar cu un minut până la sfârșitul întâlnirii mai bat un gol”. („Patria Sovietică”, nr. 51, 29 aprilie 1959).

La 17 mai, la Cărpineni s-a disputat un alt meci amical cu echipa din Kotovschi, gazdele pierzând la limită cu scorul de 1:2.

La 24 mai aceste 2 echipe rivale s-au întâlnit, deja, într-un meci oficial:

Duminică pe stadionul din Cărpineni echipa locală de fotbal DSO „Kolhoznicul” a jucat cu sportivii din aceiași asociație a raionului Kotovski în cadrul întrecerii pentru cupa gazetei „Molodioji Moldavii”. Meciul s-a terminat cu scorul de 3:2 în favoarea oaspeților. Astfel echipa din Cărpineni a pierdut dreptul să continuie lupta pentru cupă”. (B. Grigorenco. „Patria Sovietică”, nr. 63, 27 mai 1959).

Prestația slabă a fotbaliștilor din Cărpineni a continuat pe parcursul campionatului. În articolul „Lipsa de organizare – rezultatul înfrângerii” publicat în ziarul raional, se menționa:

Pe stadionul din Cărpineni a avut loc duminica trecută [5 iulie] meciul între echipa locală și cea din raionul Comrat din cadrul întâietății Moldovei la fotbal în grupa II. Fotabliștii locali, neavând pe deplin uniformă, au fost nevoiți să iasă pe teren numai 10. Au jucat ei slab. Prima repriză s-a terminat cu scorul de 1:1. După întrerupere oaspeții în ultimele 7 minute mai bat 3 goluri. Aceasta trebuie să fie un învățământ atât pentru conducătorii raionali ai sportului, cât și pentru fotbaliștii din Cărpineni”. („Patria Sovietică”,nr. 81, 8 iulie 1959).

În alt articol intitulat „Din nou – înfrângere”, citim:

Meciul de rând din cadrul întâietății Moldovei echipa din Cărpineni l-a susținut duminica trecută [12 iulie] pe stadionul din Leova cu fotbaliștii din localitate. În prima repriză gazdele reușesc să bată în poarta oaspeților trei goluri. După întrerupere ei mai înscriu un gol. Jocul s-a terminat din nou cu înfrângerea echipei noastre cu scorul de 4:0. Pricina înfrângerii e jocul slab al liniei de apărare. La aceasta trebuie să se gândească conducătorii noștri sportivi”. („ Patria Sovietică”, nr. 84, 15 iulie 1959).

* * *

În contextul subiectelor abordate în prezentul articol, publicăm și aminti scrise de Grigore Ciobanu și Andrei Buruiană, temerarii echipei de fotbal din Cărpineni în anii 50.

Grigore CIOBANU (n. 1935. 08.08. – d. 12.01. 2023) învățătorul meu la Educație Fizică, originar și domiciliat în Cărpineni, titular pe post de mijlocaș stânga în echipa anilor ’50, povestea:

De mic copil iubeam fotbalul nespus de mult, nu întâmplător am ales profesie sportivă. După absolvirea Institutului Pedagogic „Ion Creangă” și, după pensie, ceva timp, am predat Educație fizică elevilor la Școala medie nr. 2 din satul natal.

După război, copil fiind, urmăream cu nesaț jocul de fotbal pe stadion, unde se evidenția un rus înalt și chipeș, numit de noi „Gheroi „Eroul”). Acesta era Piotr Reabîh, Erou al Uniunii Sovietice, participant la cel de-al 2-lea Război Mondial.

Aproximativ în anul 1950, ca și mulți alți specialiști, vorbitori de limbă rusă, a venit la Cărpineni, pe atunci centru raional, activa la „raispolcom”, responsabil pe sport. Fiind un mare iubitor al fotbalului, dacă nu mă înșală memoria a și jucat pentru „Dinamo” Chișinău, el se bucura de autoritate imensă în rândurile populației din Cărpineni.

Petru Reabâh a contribuit decisiv la formarea echipei de fotbal din Cărpineni. Autoritatea și acțiunile sale îndrăznețe au jucat un rol hotărâtor la susținerea materială a echipei de către colhozurile locale. Echipa în frunte cu el juca la raion, la început, fiind aduși fotbaliști din Chișinău.

Anume, el m-a observat cum jucam fotbal între semeni și, la vârsta de 16 ani, m-a luat cu echipa la Bujor, deplasându-ne cu o mașină militară, în „kuzov” neacoperit cu „berezent”. Se vede că i-am plăcut cum am jucat deoarece, din acea duminică de vara a anului 1953 și până în anul 1965, permanent am apărat cinstea satului la competiții de fotbal.

Meciurile se desfășurau pe stadionul sătesc și erau urmărite de locuitori din Cărpineni, precum și din satele vecine. În număr mare veniți la stadion să susțină echipa, suporterii așezați pe iarbă sau stând în picioare pe perimetrul terenului (tribune nu erau construite), în timpul meciului scandau, șuierau, insistent cerând goluri în poarta adversarilor. La „Golul!” marcat de echipa din Cărpineni, strigătele se auzeau tocmai la Topor, Târlichci și alte regiuni îndepărtate ale satului.

La început, condițiile pentru fotbaliștii din Cărpineni, erau nespus de complicate, unii o duceau greu cu traiul, cu alimentația, duceam lipsă de echipament și încălțăminte sportivă („butse”). Cine avea ghete pentru fotbal era „boier” pe teren. Se întâmpla să jucam desculți la antrenamente, protejând încălțămintea pentru meciuri. Jucătorii din satele vecine Costea Ursu din Călmățui și Ion Frunze din Tălăești veneau pe jos la antrenamente şi la meciuri.

În schimb, eram fericiți când biruiam…, după înfrângere sufeream foarte tare, ne așezam triști pe iarbă, unii și plângeau ca niște copii...

* * *

Andrei BURUIANU, născut la 24 septembrie 1936 în Cărpineni, la fel, ca Grigore Ciobanu, reprezintă generația de fotbaliști ai anilor 50 care au jucat pentru satul natal.

Având onoare și plăcere să discutăm, am aflat că este fiul mijlociu al Preotului Andronic Buruianu care a păstorit la Cărpineni din 28 aprilie 1928 până în martie 1961. A activat regizor documentarist la Televiziunea moldovenească în anii 1960 – 2000, este membru al Uniunii Cineaștilor din Moldova. Răscolind amintiri din copilărie petrecută la Cărpineni, Domnia Sa a lăsat următoarele înscrisuri:

Începând cu anul 1953, când am absolvit școala medie n.4 din Chişinău, am devenit student la Institutul de Cinematografie din Kiev, apoi a celui Politehnic și de fiecare dată, când veneam în vacanță la Baștină, la Cărpineni, jucam pentru echipa raională. Se întâmpla să joc cu coechipierii fără ai cunoaște. Printre acei de care îmi mai amintesc sunt Piotr Reabîh, Iașca Bondari (înaintaș-centru), Grigore Cărpineanu (portar), Timofei Furdui (înaintaş-stânga), Fiodor Corja, Grigore Ciobanu și Mișa – „gazvoda”, era vânzător de apă gazoasă. Eu jucam fundaș sau mijlocaș-dreapta. P. Reabîh era Erou al URSS, a luptat pe front participant la cel de-al 2-lea Război Mondial. Era un înrăit fotbalist amator, fundaș-centru, căpitanul echipei.

La Cărpineni aveau loc meciuri amicale. Echipa locală de fotbal nu participa la campionatul republicii. De altfel, era și unica echipă în raion. P. Reabâh ne-a familiarizat cu fotbalul, iar eu am fost acel care a adus din în Cărpineni prima minge particulară de fotbal. Au văzut sau au atins pentru prima dată o asemenea minge mulți copii, printre care şi Nicolae Mârza, colegul de clasă a fratelui meu mai mic.

Spinii, ciulinii foarte des spărgeau camera, aşa că ea avea multe lipituri, iar şiretul de piele cu care se lega mingea nu o dată îl simțeam, rănindu-mi atât mie, cât şi altor, fruntea. Să nu credeți că mingea cu care juca echipa de fotbal era mult mai performantă.

În fotografia de mai sus în care este prezentată echipa de fotbal din Cărpineni de la începutul anilor ’50 ai secolului trecut lipseşte Piotr Reabîh, căpitanul echipei. Fotograful amator, din lipsa practicii, nu a reuşit să facă poza când toți jucătorii erau prezenți în cadru. Petro se duse să salute arbitrii şi căpitanul echipei adverse.

Apropo, nu prea dispun de imagini din acele timpuri atât eu, cât şi alții, deoarece pe atunci nu era ușor să faci o fotografie. Aveai nevoie de multe: aparat de fotografiat, peliculă, materiale şi aparat pentru developare, tipăritor, cunoaşterea tehnologiei etc.

Pe atunci nu se făceau antrenamente, exerciții cu mingea, tactice sau cel puțin consultative. Tinerii se adunau ca să joace. De ce mai există atunci jocul? Antrenamentul, dacă îl mai putem astfel numi, consta în îndreptarea mingii spre poartă şi, dacă aveai norocul ca ea să vină la tine, o trimiteai în poartă sau o respingeai. Iată de ce, probabil, şi rezultatele echipei noastre nu prea erau îmbucurătoare.

Nu era televiziune, nu aveai cum să urmărești un meci de fotbal.

La Chișinău apăruse echipa ”Burevestnik”, care participa în campionatul Uniunii Sovietice, grupa ”B”. Meciurile aveau loc pe stadionul ”Dinamo”. Mai târziu echipa a evoluat mulți ani în grupa ”A”. Au venit mulți jucători din echipa ”Dinamo” Minsk, care a retrogradat.

Devenisem un amator fidel, nu lipseam nici de la un meci. Mi-am dat seama că mingea trebuie nu doar respinsă, dar e nevoie să ştii cum să şutezi, ca să fii în avantaj, să poți obține un anumit succes fie pentru tine sau pentru coechipierul tău. Ea poate fi lovită nu doar numai cu căputa piciorului, dar atât cu interiorul, cât şi cu exteriorul lui, sau cu vârful botului (cum şi fac în cele mai dese cazuri necunoscătorii), sau cu capul, pieptul, umărul, dar, Doamne fereşte, nu cu mâna – vei fi penalizat.

În Cărpineni, pe atunci, jucau fotbal doritorii, cei căror le era pe plac sportul-rege, de regulă, elevii claselor superioare, șoferii, vânzătorii, etc., fără careva şcoală sportivă sau antrenament special. P. Reabîh numea participanții la fiecare meci, indicându-le şi locul pe teren. Nu prea avea de unde să aleagă, aşa că, de regulă, erau unii şi aceiaşi jucători. Îi înlocuia doar în caz, dacă lipseau din careva motiv – boală sau serviciu.

Să încerc, pe măsura memoriei, să caracterizez coechipierii pomeniți anterior. Voi începe cu Reabîh. Cunoştea fotbalul. În Cărpineni, dânsul, a fost inițiatorul lui – fundaş insistent, îndrăzneț, tenace, greu de ocolit. Bondari, Iaşca, cum îi ziceam toți, avea idee de fotbal, era mic de statură, descurcăreț, ştia să dribleze, dar lovitura lui era cam slăbuță. Grigore Cărpineanu era bine făcut, avea spate lat, nu prea înalt, mai mult spre mijlociu, dar săriturile lui îndrăznețe şi la timp, mai ales în părțile de sus ale porții erau binevenite la respingerea mingilor trimise spre poartă. Asta, şi l-a făcut pe Reabîh (”Petro” – ”gheroi”, cum îi ziceau unii) să-l numească portar. Timofei Furdui avea darul de a dribla, deseori făcea din asta zel şi greu se despărțea de minge. Fiodor Corja se străduia mult, dar puțin făcea, străduința încă nu înseamnă şi ”să poți” – era prea încordat. Grigore Ciobanu, pe atunci, era un tânăr promițător.

Despre mine, Andrei Buruiană, las să vorbească faptele. Cred, vă dați seama, că în acele vremuri nu erau tribune în jurul terenului sau, cel puțin, scaune pentru public. Locuitorii satului, bărbați şi femei, veniți la meci ce se desfăşura într-o duminică, în miezul unei zile toride, să ne susțină pe noi (hai să-i zicem ”amatori”), s-au aranjat în nemijlocită apropiere de teren. Meciul era împotriva echipei din Nisporeni. Nu se obişnuia ca la meci să fie un reprezentat al medicinii. Slava Domnului că niciodată nu am avut nevoie de un ajutor medical, nu a avut loc nici un accident, cât de cât serios.

Dar, să revenim la meci... Pentru mine a fost unul ieşit din comun, deoarece eu, fundaş, am marcat două goluri. Mingea lovită de adversari se ducea în poarta noastră. Am făcut tot posibilul s-o ajung pentru a o respinge, dar în zădar. Abia-abia am agățat mingea cu vârful bocancului, aşa că am împins-o mai adânc în propria poartă. Ce nenoroc!

Nenorocul nu odată este urmat de noroc, zice o zicală. Aşa a şi fost. În a doua repriză, aflându-mă lângă poarta noastră, am observat că portarul advers şi-a părăsit locul, a înaintat până la linia terenului de pedeapsă. Am decis să-l pedepsesc şi am lovit mingea atât de tare, încât aceasta avântată în zbor, s-a coborât deasupra porții, a atins bara transversală şi a poposit în poarta adversă. Portarul n-a mai putut s-o respingă. Meciul s-a terminat la egalitate. Toți ziceau, că a fost meciul meu, am jucat 1:1.

Nu peste mult timp am plecat la Nisporeni pentru a juca meciul de răspuns. Nu cred că astăzi s-ar aventura cineva într-o asemenea expediție cu un camion atât de primitiv, cum era cel cu care am pornit noi la drum, în caroseria căruia erau montate scaune din scânduri de lemn. Soarele nemilos ne obliga să facem câteva staționări pe parcursul orelor de drum pentru a ne răcori la o fântână sau un iaz, în care făceam o scăldătoare.

Ajunși la destinație, unde eram deja așteptați, nu tărăgănam. Îmbrăcam repede uniforma sportivă pentru a începe cât mai repede meciul, deoarece ne aștepta drumul de întoarcere, pe care doream să-l facem până să înnopteze. Luni, a doua zi, pentru unii din noi era zi de lucru, așa că lipsa sau întârzierile la serviciu nimeni nu şi-o dorea, la fel cum şi nu era acceptată de șefi.

Meciul acela nu a decurs în favoarea noastră. Adversarii, ajutați ți de arbitru de la fața locului, ne-au învins cu un scor mare. Oboseala, condițiile îşi lăsau amprenta. Cineva mă întreba, dacă după terminarea meciului eram invitați la masă. Nu mai țin minte. Oricum, după o înfrângere categorică nu ne mai gândeam la altceva, decât la drumul spre casă.

La facultate, în Kiev, unde făceam studiile, în fiecare dimineață de sâmbătă şi duminică mă duceam cu prietenii apropiați la Stadionul Republican lângă care locuiam şi mă antrenam, mai degrabă făceam nişte exerciții cu mingea. Din când în când participam la meciuri, fie în cadrul Politehnicii, fie când veneam la Cărpineni vara, în vizită la tata.

În anii studențeşti am jucat câteva meciuri cu Valeri Lobanovski, pe atunci student la una din facultățile Politehnicii, apoi fotbalist profesionist la ”Dinamo” Kiev şi membrul selecționatei Uniunii Sovietice.

Undeva, prin mijlocul anilor 50 ai secolului trecut, într-o vară, soarta m-a adus iar la Cărpineni. S-a întâmplat să fie o zi de meci. Nu mai țin minte cine era adversarul. Mi-au propus să joc. Nu mai cunoşteam pe nimeni din jucători, erau mai tineri. Aşa se face că tinerii îi cunosc pe cei mai în vârstă, pe când ceilalți îi uită pe cei mai mici.

Țin minte: am bifat un gol. Și încă ce gol! Nu unul careva, dar un gol ce mi-a rămas pe mult timp în memorie. Toți atacau poarta adversarilor din partea stângă. La un moment mingea vine în dreptul porții. Mă avânt şi o lovesc puternic cu căputa piciorului. Am lovit-o nu în centru, dar un pic mai în stânga. Mingea, învârtindu-se, cu un fluierat puternic ajunge în poarta adversarului. A fost unicul gol în acea zi.

Ar fi cazul să-mi amintesc şi încă de un şut. Plecasem într-o deplasare, nu departe de Kiev cu selecționata Politehnicii, în care era și Valerii Lobanovsky. În timpul jocului mi-a venit bine mingea la picior, am tras un şut spre poartă, încât mai n-am rupt bara transversală. „Asta tu ai lovit?”- a întrebat Valeri și tot el, a exclamat: „Ну ты даёшь!”.

Andrei Buruianu și Sergiu Furdui.

Am jucat şi după facultate în componența echipei Studioului ”Moldova-Film”, alături de cunoscuții operatori şi regizori de film Vadim Derbeniov, Vitali Kalaşnikov. În imagine înaintea meciului cu selecționata echipei oraşului Soroca. Am susținut câteva meciuri. Era vorba că adversarii noştri erau diferite echipe, în realitate jucam cu selecționata. ”Nu vom permite cineaştilor să ne învingă”.

Sunt două lucruri, s-ar părea asemănătoare, dar totodată diferite: bun și plăcut. Ambele îl încătușează pe om, ambele pun stăpânire pe el, numai că înțeleptul face deosebire între ele. Unul din ele aduce omului fericirea, scopul vieții, altul, cel care preferă doar ce-i este plăcut nu totdeauna, ba chiar rar atinge ținta. Recunosc, mi-a plăcut să joc și să privesc fotbal, fără ca el să devină scopul vieții mele. Era o plăcere şi o acumulare unei doze de sănătate”.

(Va urma)

Комментариев нет:

Отправить комментарий