În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm seria de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi este vorba de Andrea Doria, erou celebru în istoria Italiei, numele căruia îl poartă clubul din Genova.

FOTBAL ŞI LEGENDĂ: SAMPDORIA

Când spunem “legendă”, ne gândim la basmele sau poveştile rostite în serile lungi de iarnă, la gura sobei, “istorii” epice având subiecte eroice, produse ale imaginaţiei individuale sau colective. Dar istoricii, în limbajul lor specific, legendelor le spun “tradiţii istorice”, asta pentru că, de cele mai multe ori, subiectele acestora au un sâmbure de adevăr în realitatea istorică, “aşteptând” confirmarea prin mărturii materiale. Un exemplu dintre cele mai ilustrative, privind “amalgamul” de tradiţie istorică şi adevăr istoric, este Sampdoria.

Din punct de vedere fotbalistic, Sampdoria este astăzi prea bine cunoscută. Că doar este, încă, deţinătoarea titlului de campioană naţională a Italiei, aşa-numitul “scudetto” (= ecusonul). Dar denumirea? Ce înseamnă, oare, acest nume fără echivalent?

Foto: Portretul lui Andrea Doria, tablou de Sebastiano Del Piombo. (Sursa: meisterdrucke.ru).

Când, în 1895, s-a hotărât întemeierea unui club de fotbal cu numele “Andrea Doria”, inspiraţia iniţiatorilor s-a oprit la un nume celebru: “naşul” echipei a fost (adevăr istoric) un ilustru amiral (1466-1560), dintr-o nobilă familie genoveză, lideră a facţiunii gibeline a oraşului. Vă reamintim că, în evul mediu (sec. XII-XVI), pe teritoriul Italiei de astăzi, un conflict de mare anvergură a opus pe partizanii Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană (numiţi “gibelini”), contra partizanilor papilor şi ai politicii acestora de independenţă italiană (numiţi “guelfi”). Amiralul Andrea Doria a comandat flota regelui Francisc I al Franţei (1515-1547) până în 1528, când a trecut de partea regelui Carol Quintul al Spaniei (1516-1556), obţinând eliberarea Republicii Genova de sub dominaţia franceză.

În 1899, tot la Genova, ia fiinţă clubul “Sampierdarenese”, a cărui denumire provine de la suburbia genoveză (astăzi cartier al oraşului) San-Pier-da-Reno (= Sfântul Petru de la Reno), erou al creştinătăţii (tradiţie istorică).

Foto: Sampdoria Genova, formaţia care în 1991 a devenit campioană a Italiei, iar peste un an a jucat în finala Cupei Campionilor, pierdută în faţa Barcelonei. (Sursa: France Football).

Modificările organizatorice frecvente (fuziune în 1927 sub numele de “Dominante”, schimbare de nume în 1930 în “Liguria”, “divorţ” în 1945) au luat sfârşit la 1 august 1946 printr-o nouă fuziune, de data asta definitivă, sub un nume original: “Sampdoria”, adică “Samp” (de la “Sampierdarenese”) + “Doria” (de la “Andrea Doria”). O inspiraţie care a făcut epocă...

Eugen PETRESCU

Revista “Regia fotbalistică”, Nr. 4, aprilie 1992