Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (17)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a XVII-a a Olimpiadei Albe, care a avut loc în orașul norvegian Lillehammer în anul 1994. Partea precedentă a serialului, consacrată Jocurilor Olimpice de iarnă din 1992, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-16.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1994. Designeri – DesignGruppen’94 (Knut Harlem, Reidar Holtskog, Sarah Rosenbaum, Åsmund Sand) & LOOC

EDIŢIA a XVII-a. LILLEHAMMER 1994

Staţiunea norvegiană Lillehammer a găzduit cea de-a XVII-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă (12-27 februarie 1994), care a inaugurat noul ciclu olimpic. Mai exact, în 1986 CIO a decis ca fiecare an par să fie olimpic, cu Jocuri Olimpice de vară şi de iarnă alternativ, la o diferenţă de doi ani, fiecare desfăşurându-se la o dată la patru ani. Totul, pentru a institui un decalaj semnificativ între Jocurile Olimpice de iarnă şi cele de vară, un decalaj care să nu descurajeze nici televiziunile interesate de transmiterea competiţiei olimpice şi nici potenţialii sponsori. Nu întâmplător, conform experţilor media, transmisiunile de la Lillehammer au atins, la acea dată, cel mai mare indice de „rating” din istoria televiziunilor.

A fost prima şi singura dată când Jocurile Olimpice de iarnă s-au desfăşurat la un interval de doi ani, un compromis care a favorizat teribil generaţia de sportivi aflată în activitate.

Pentru a da greutate Olimpiadei Albe, CIO a decis să o decaleze, punând-o la jumătatea distanţei dintre două ediţii ale JO de vară, din cauza programului reţelelor TV şi a audienţei. Astfel, la doar doi ani distanţă de Albertville, Lillehammer a găzduit cea de-a XVII-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă

Olimpiada de iarnă de la Lillehammer a reprezentat unul dintre cele mai costisitoare, complexe şi spectaculoase evenimente din istoria Norvegiei. S-a desfăşurat într-un decor feeric şi, datorită grijii arătate de organizatori faţă de mediul înconjurător, au fost numite „Jocurile alb-verzi” de către preşedintele CIO, Juan Antonio Samaranch.

Personajele folclorice norvegiene Kristin & Håkon, mascotele oficiale ale JO de iarnă din 1994. Designer: Kari and Werner Grossman

La Lillehammer 1994 mascote oficiale au fost Hakon și Kristin, frate și soră din folclorul norvegian ale căror nume se referă la figuri istorice din secolul al XIII-lea al căror destin a fost strâns legat de Norvegia și de regiunea Lillehammer (Hakon al IV-lea Hakonsson, regele Norvegiei 1217-1263 și prințesa Kristin, mătușa lui). Motto-ul oficial al Jocurilor a fost „Fire in your heart” (Focul din inima ta).

Emblema oficială a Olimpiadei de iarnă din 1994. Designer: Engen/Harlem & Designgruppen’94

Deschiderea oficială a fost făcută de Majestatea sa Regele Harald al V-lea al Norvegiei, Prinţul Haakon a aprins flacăra olimpică, iar Juan Antonio Samaranch şi-a încheiat discursul în cheie emoţională („Mesajul nostru e mai puternic decât oricând: Opriţi lupta. Opriţi uciderea. Aruncaţi armele”), cu trimitere la Războiul din Bosnia. În 1994, capitala acestei țări, orașul Sarajevo, care cu zece ani în urmă a găzduit ediția a XIV-a a Olimpiadei Albe (https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-14.html) era devastat de război, iar Comitetul de Organizare de la Lillehammer a lansat campania „Olympic Aid” pentru a strânge fonduri și a promova pacea folosind mesajul „From the heart – Together with Love” (Din inimă – împreună cu dragoste).

Au fost introduse norme mai stricte de calificare astfel s-a redus numărul de participanți la Jocuri. Cei 1.737 de sportivi (doi ani în urmă, la Albertville au evoluat 1.801 de atleți), dintre care 522 de femei, veniţi din 67 de ţări, s-au întrecut în 61 de probe (34 masculine, 25 feminine, 2 mixte). Samoa Americană, Trinidad Tobago și Israel au fost reprezentate în premieră la Jocurile Olimpice de iarnă. Fostele republici ale URSS – Armenia, Belarus, Georgia, Kazahstan, Kîrgîzstan, Republica Moldova, Rusia, Ucraina și Uzbekistan au participat ca națiuni independente. Tot separat au evoluat Cehia și Slovacia după „divorțul de catifea”. Cu toate că se afla în plin război, zece sportivi au reprezentat Bosnia și Herțegovina. Cei mai mulți sportivi au venit din SUA (147), Rusia (113), Germania (112), Italia (107), Franța (98), Canada (95).

Sporturile incluse în programul olimpic au fost: bob, biatlon, hochei pe gheaţă, patinaj (artistic, viteză şi short-track), sanie, schi (alpin, sărituri, fond, freestyle şi combinata nordică). Patru probe au fost introduse în premieră în programul olimpic: schi acrobatic (masculin şi feminin) şi 500 m short-track (masculin şi feminin).

Reprezentantul ţării gazdă, Johann Olav Koss a câştigat trei probe la patinaj viteză (1.500 m, 5.000 m și 10.000 m), realizând recorduri mondiale la fiecare dintre ele. Americanul Dan Jansen a obținut medalia de aur la 1.000 m (1:12.43), stabilind și el recordul mondial.

Johann Olav Koss a urcat de 3 ori pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, bătând de tot atâtea ori recordurile mondiale. Sursa foto: gettyimages

După succesul de la Albertville 1992, unde a obținut patru medalii, schiorul norvegian Bjørn Daehlie și-a confirmat clasa și la Lillehammer 1994, câștigând tot atâtea distincții (câte două de aur și de argint). Tot la schi fond s-a evidențiat și Vladimir Smirnov din Kazahstan, care a cucerit 3 medalii, dintre care una de aur pe distanța 50 km.

La Lillehammer cea mai medaliată sportivă a fost Manuela di Centa. Sursa foto: sciaremag.it

Probele feminine de schi fond au fost dominate de rusoaica Liubov Egorova, care a reuşit să obţină trei medalii de aur şi una de argint, respectiv de italianca Manuela di Centa, care a câștigat de două ori aurul olimpic, două medalii de argint şi una de bronz. La rândul său, elveţianca Vreni Schneider s-a remarcat la probele de schi alpin, cucerind un set complet de medalii (aur, argint și bronz). Pentru a treia oară consecutiv, patinatoarea de viteză americană Bonnie Blair a cucerit titlul olimpic la proba de 500 m. Elveţienii Gustav Weder şi Donat Acklin şi-au apărat cu succes titlul olimpic la bob – 2 persoane, iar la biatlonul feminin s-a impus Myriam Bédard din Canada, care a câștigat două medalii de aur la 7,5 km sprint și 15 km individual.

La Jocurile din 1994 Bonnie Blair a obținut cel de-al cincilea său titlu olimpic. Sursa foto: gettyimages

La patinaj artistic, ruşii Ekaterina Gordeeva şi Serghei Grinkov câştigă din nou aurul în proba de perechi, aşa cum o făcuseră şi în 1988, la Calgary. Cariera perechii Gordeeva-Grinkov, una dintre cele mai apreciate din istoria disciplinei, se sfârşeşte însă brusc şi trist în noiembrie 1995, când Serghei se prăbuşeşte pe gheaţă, la 28 de ani, în urma unui atac de cord.

Oksana Baiul a adus prima medalie de aur pentru Ucraina la o ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă. Sursa foto: gettyimages

Tot la patinaj artistic, ucraineanca Oksana Baiul a luat aurul olimpic într-o probă feminină dominată de controverse. Cu o lună înainte de Olimpiadă a avut loc un conflict enorm în patinajul american. Nancy Kerrigan fusese victima unui atac pus la cale de fostul soţ al Tonyei Harding, contracandidata sa, iar scandalul acesta a făcut să explodeze audienţa Jocurilor în Statele Unite ale Americii.

În 1994 naționala „Tre Kronor” a devenit în premieră campioană olimpică la hochei pe gheață. Sursa foto: swehockey.se

La hochei pe gheață, noile țări participante – Rusia, Cehia și Slovacia – resimt șocul despărțirii, căzând de pe podium (ocupă locurile 4, 5 și, respectiv, 6). Campioană, în premieră, a devenit Suedia, care în meciul decisiv a învins Canada cu scurul de 3-2. Medaliile de bronz au revenit Finlandei, care în finala mică a surclasat Rusia cu 4-0.

Cel mai bun rezultat obținut de România a fost locul 6 ocupat la sanie două persoane de Ioan Apostol și viitorul nostru compatriot, Liviu Cepoi.

Liviu Cepoi (în stânga), reprezentând România la Olimpiada de la Lillehammer. Sursa foto: caleaeuropeana.ro

La final, o constatare, o dovadă că viaţa merge înainte: în plin război bosniac, echipa de bob – 4 persoane reprezentând Bosnia şi Herţegovina a fost alcătuită din doi bosniaci, un croat şi un sârb.

Se pare că desfășurarea competiției la ei acasă le-a purtat noroc sportivilor norvegieni care au reușit să câștige cele mai multe medalii, 26, dintre care 10 de aur, 11 de argint, 5 de bronz. Cele mai multe medalii de aur, în număr de 11, le-au revenit sportivilor din Federaţia Rusă, care în total au obținut 23 medalii, încă 8 de argint și 4 de bronz. Pe locurile următoare s-au clasat: Germania (24 medalii, dintre care 9 de aur, 7 de argint, 8 de bronz), Italia (20 medalii, dintre care 7 de aur, 5 de argint, 8 de bronz), SUA (13 medalii, dintre care 6 de aur, 5 de argint, 2 de bronz). În total 28 de țări au obținut puncte, 22 au câstigat medalii, iar 14 au cucerit medalii de aur.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, stiridebine.ro

MOLDOVA LA LILLEHAMMER 1994

În 1994 reprezentanţii ţării noastre în premieră au luat parte la Jocurile Olimpice. La Lillehammer culorile Moldovei au fost apărate de biatloniştii Vasile Gherghi (portdrapel) şi Elena Gorohova (biografia căreia o puteți citi aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2025/11/blog-post.html), care au concurat la patru probe (2 masculine și 2 feminine).

Recepție la Președinția Republicii Moldova înainte de plecare la Lillehammer. De la stânga la dreapta: Grigore Popovici (vicepreședintele CNO), Petru Bria (secretarul general al Federației de biatlon din Moldova), Alexandr Odinokov (antrenorul lotului Moldovei de biatlon), Vasile Gherghi, Elena Gorohova, Mircea Snegur (președintele R. Moldova), Efim Josanu (președintele CNO), Nicolae Ambrosi (secretarul general al CNO), Valentin Ciumac (președintele Federației de biatlon din Moldova). Poză din albumul „CNO al R. Moldova la 20 de ani ai”

Fiind debutanți, sportivii noştri au evoluat modest: Elena Gorohova a ocupat locul 69 la proba de 7,5 km sprint cu rezultatul 35.04,1, ținte ratate: 7 (4+3) şi locul 68 la proba de 15 km individual cu rezultatul 1:13.33,1, ținte ratate: 14 (3+3+4+4). La ambele discipline medalia de aur a obținut-o Myriam Bédard din Canada. Vasile Gherghi s-a situat pe poziţia a 68-a la proba de 10 km sprint cu rezultatul 34.48,0, ținte ratate: 3 (2+1) şi pe locul 70 la proba de 20 km individual cu rezultatul 1:16.30,4, ținte ratate 9 (1+4+1+3). Câștigători au devenit rușii Serghei Cepicov (10 km) și Serghei Tarasov (20 km).

Pe 9 aprilie 1994, Î.S. „Poșta Moldovei” a pus în circulație Seria de mărci poștale „Jocurile Olimpice de Iarnă. Liliehammer’94”. Seria a cuprins 2 mărci poștale și plic „Prima zi” a emisiunii. Sursa foto: filatelia.md 

După cum a menționat Nicolae Ambrosi, secretarul general al CNO din acea perioadă: „A fost prima participare a sportivilor din R. Moldova la Jocurile Olimpice de iarnă. Fiind șef de misiune la acea primă ediție, grație insistenței și susținerii personale a basarabencei din satul Izvoare, Florești, Lia Manoliu, campioană olimpică, pe atunci Președintă a Comitetului Olimpic Român, personal, am simțit de atunci, aportul, căldura și ajutorul fraților din dreapta Prutului. Le mulțumesc încă o dată în plus, pentru sprijinul acordat în perioada cea mai dificilă și anevoiasă de afirmare în marea familie olimpică”. (A.P.)

Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (16)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a XVI-a a Olimpiadei Albe, care a avut loc în orașul francez Albertville în anul 1992. Partea precedentă a serialului, consacrată Jocurilor Olimpice de iarnă din 1988, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-15.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1992. 

Designer – Desgrippes Gobé & Associés, Alain Doré

EDIŢIA a XVI-a. ALBERTVILLE 1992

Cea de-a XVI-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfăşurat în oraşul francez Albertville, între zilele de 8 şi 23 februarie 1992. Cu trei Olimpiade Albe organizate, după Chamonix 1924 (https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-1.html) şi Grenoble 1968 (https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-10.html), Franţa a egalat Statele Unite ale Americii.

Emblema oficială a Olimpiadei de iarnă din 1992. 

Designer: Bruno Quentin & Alain Doré/Desgrippes & Associés

Această ediție a reprezentat o schimbare importantă în lumea olimpismului modern. A fost pentru ultima oară când Jocurile Olimpice de iarnă şi cele de vară s-au desfăşurat în acelaşi an, CIO impunând ulterior o perioadă de doi ani între cele două competiţii majore, dar și prima dată când Jocurile Paralimpice „albe” s-au disputat în același loc cu Jocurile Olimpice de iarnă.

Spre deosebire de tot ce se întâmplase la precedentele cincisprezece ediţii ale Jocurilor, oraşul Albertville nu găzduieşte decât 18 probe olimpice, restul 39 se desfăşoară în locaţii din apropiere – un model pe care-l vor prelua multe dintre viitoarele gazde ale competiţiei olimpice de iarnă.

Motto-ul Olimpiadei din 1992 a devenit expresia „At the Peak of Performance” (La vârf de performanță), iar mascota a fost un elf de munte, Magique, care avea formă de stea şi de cub, colorat în culorile naţionale ale Franţei (albastru, alb şi roşu).

Steaua animată savoyardă Magique, mascota oficială a JO de iarnă din 1992. 

Designer: Philippe Mairesse

Jocurile au fost deschise oficial de preşedintele Franţei, François Mitterrand. În premieră, jurământul olimpic a fost rostit de o sportivă de culoare, patinatoarea franceză Surya Bonaly, iar flacăra e aprinsă de celebrul Michel Platini, alături de un băieţel din Savoia.

Nu mai puţin de 64 de ţări şi-au trimis reprezentanţi la ediţia din 1992. Algeria, Bermude, Brazilia, Honduras, Irlanda şi Swaziland au fost reprezentate în premieră la Jocurile Olimpice de iarnă. Cu cei mai mulți sportivi au venit SUA (147), Echipa unită (129), Germania (111), Franța (109), Canada (108), Italia (107).

Întrecerile de la Albertville au reflectat climatul politic în schimbare din Europa Centrală şi de Est. Acestea au fost primele Jocuri desfăşurate după căderea Zidului Berlinului, destrămarea Iugoslaviei şi a URSS, aşa că Germania a participat la competiţie cu o singură echipă (prima dată după 1964), iar Croaţia şi Slovenia au evoluat, în premieră, ca ţări independente. Participând sub titulatura „Echipa unită” (EUN), sportivii din șase foste republici sovietice (Armenia, Balarus, Kazahstan, Rusia, Ucraina și Uzbekistan) au concurat pentru ultima oară împreună. Țările Baltice au revenit pe arena olimpică. Estonia şi Letonia nu mai participaseră la o Olimpiadă Albă din 1936, iar Lituania a revenit pentru prima oară din 1928.

Olimpiada de la Albertville a reprezentat o ediție influențată puternic de istorie, fiind prima după încheierea Războiului Rece. Sursa foto: gettyimages

S-a concurat la şase sporturi: bob, biatlon, hochei pe gheaţă, patinaj (artistic, viteză şi short-track), sanie, schi (alpin, sărituri, fond, freestyle şi combinata nordică). Cei 1.801 sportivi, dintre care 488 de femei, au evoluat în 57 de probe (31 masculine, 24 feminine şi două mixte). Programul olimpic s-a îmbogăţit cu biatlon feminin, short-track (masculin si feminin) şi schi acrobatic (masculin si feminin). Competiţii demonstrative au avut loc la curling, schi viteză şi la probele de acrobaţie în aer şi balet pe schiuri din cadrul schi freestyle.

Liubov Egorova. olympteka.ru

Cea mai medalită sportivă a Jocurilor a fost Liubov Egorova din EUN, care a câștigat trei titluri olimpice și două medalii de argint la schi fond, în timp ce coechipiera sa, Raisa Smetanina, şi-a adăugat în palmares aurul cucerit la ştafetă. Raisa Smetanina a devenit, astfel, prima sportivă care a câştigat 10 medalii la Olimpiadele de iarnă: 4 de aur, 5 de argint şi una de bronz.

Protagonistul întrecerii a fost finlandezul Toni Nieminen, care a devenit, la 16 ani şi 259 de zile, cel mai tânăr bărbat campion la Olimpiada de iarnă, el obţinând două medalii de aur și una de argint la sărituri cu schiurile.

Toni Nieminen devine la numai 16 ani cel mai tânăr campion la Jocurile Olimpice de iarnă, recordul său e încă în picioare. Sursa foto: gettyimages

Norvegienii au câştigat toate probele la schi fond, Bjørn Daehlie şi Vegard Ulvang şi-au împărțit frăţeşte medaliile: fiecare câte trei de aur şi câte una de argint, pe deasupra. Iar în probele de patinaj viteză, sportiva americană Bonnie Blair a câştigat aurul la 500 m şi 1.000 m, în vreme de Gunda Niemann din Germania a obţinut aurul olimpic la 3.000 m şi 5.000 m.

Bjørn Daehlie şi Vegard Ulvang au câștigat fiecare trei probe la schi fond, trecându-şi în plus în palmares şi câte un „argint”. Sursa foto: gettyimages

În premieră, schiorii nordici au cucerit trei titluri la schi alpin prin norvegienii Finn Christian Jagge şi Kjetil André Aamodt şi suedeza Pernilla Wyberg.

Marina Klimova şi Serghei Ponomarenko din EUN în proba de dans au câștigat aurul la Albertville 1992, după bronzul de la Sarajevo 1984 şi argintul de la Calgary 1988.

Germanul Mark Kirchner a devenit primul biatlonist care a obținut medalii în toate cele trei probe de biatlon: două medalii de aur la 10 km sprint și la ștafeta 4 × 7,5 km și medalia de argint la 20 km individual. Două titluri olimpice a câștigat și Petra Kronberger din Austria la schi alpin.

Mark Kirchner, primul biatlonist care câștigă medalii olimpice în toate probele de biathlon. Sursa foto: gettyimages

Sportivul care a făcut senzaţie la Albertville 1992 a fost norvegianul Johann Olav Koss. În ziua ceremoniei de deschidere, el era internat în spital, având pancreasul inflamat. Însănătoşit rapid, Koss şi-a reluat antrenamentele, iar o săptămână mai târziu a câştigat aurul olimpic la 1.500 m. Peste doi ani, la Lillehammer, el va intra definitiv în legenda sportului alb.

La Albertville a debutat sănierul român Liviu Cepoi, care după ce a participat și la Jocurile din 1994 și 1998, la Olimpiada din 2002 a reprezentat Republica Moldova.

Ioan Apostol și Liviu Cepoi, concurenţi în proba de sanie două persoane, au terminat pe locul 4 competiția de la Albertville 1992, ratând „la mustaţă” bronzul olimpic. 

Sursa foto: libertatea.ro

Cel mai bun rezultat obținut de România la Olimpiada de iarnă din 1992 a reprezentat locul 4 ocupat la sanie două persoane de Ioan Apostol și Liviu Cepoi, care au fost la 351 de miimi de secundă de medalia de bronz. Cu o sanie construită în RDG și reconfigurată de ei, performanța este cu atât mai valoroasă cu cât este a doua din toate timpurile pentru România la Jocurile hibernale. La egalitate cu performanța boberilor aviatori, Alexandru Papană și Dumitru Hubert, care au terminat pe locul 4 la Jocurile Olimpice de iarnă de la Lake Placid 1932.

Germania reunificată a profitat din plin de afluxul de estici și a terminat pe primul loc pe națiuni câștigând cele mai multe medalii, 26 la numar, dintre care 10 de aur, 10 de argint și 6 de bronz. Pe locurile următoare s-au situat: Echipa unită (23 medalii, dintre care 9 de aur, 6 de argint și 8 de bronz), Norvegia (20 medalii, dintre care 9 de aur, 6 de argint și 5 de bronz), Austria (21 medalii, dintre care 6 de aur, 7 de argint și 8 de bronz), SUA (11 medalii, dintre care 5 de aur, 4 de argint și 2 de bronz), Italia (14 medalii, dintre care 4 de aur, 6 de argint și 4 de bronz). În total 26 țări au obținut puncte, 20 au câstigat medalii, iar 14 au cucerit medalii de aur.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, stiridebine.ro