Istoria Jocurilor Olimpice moderne (9)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a IX-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Țărilor de Jos în anul 1928. Partea a opta, consacrată ediției a VIII-a a Jocurilor Olimpice disputate la Paris în 1924, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-8.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1928. Designer – Jos Rovers.

EDIŢIA a IX-a. AMSTERDAM 1928

După trei încercări nereuşite de a organiza Olimpiada la Amsterdam, Olanda reuşeşte în 1928. Singurul contracandidat al Amsterdamului a fost Los Angeles. În strădania de a crea cele mai bune condiţii materiale, organizatorii olandezi au investit sume importante în amenajarea unui mare complex olimpic. Acesta avea la mijloc un încăpător stadion, cu o parte a tribunelor acoperită, considerat cel mai modern la vremea aceea.

Stadionul Olimpic din Amsterdam. Sursa foto: wikipedia.org.

Ovalul culoarelor de atletism a fost înconjurat de o pistă de 500 m pentru cursele cicliste. Prin construirea, de o parte şi de alta a stadionului, a unui bazin de înot şi a sălilor care urmau să găzduiască boxul şi scrima, majoritatea întrecerilor olimpice au fost concentrate pe un spaţiu foarte restrâns, ceea ce a însemnat un mare pas înainte în organizarea Jocurlor Olimpice.

Jocurile au fost deschise oficial de Prinţul Hendrik iar jurământul atleţilor a fost depus de Harry Denis. Din cauză că s-a îmbolnăvit, fondatorul Olimpiadei, Baronul de Coubertin, a lipsit. Şi-a făcut prima apariţie echipa Germaniei, după 16 ani.

La Amsterdam, s-au înregistrat şi alte elemente inedite: aprinderea flăcării olimpice (Un angajat al Regiei de Electricitate locale a aprins o flacără simbolică în vârful Turnului Maratonului de pe Stadionul Olimpic, într-un cazan creat special de Jan Wils. Deşi nu venise din Grecia, aşa cum se întâmplă astăzi, a fost privită ca un simbol al purităţii şi a aspiraţiei către perfecţiune); steagul olimpic a fost pentru prima dată înălţat la Olmpada din Olanda; admiterea femeilor, alături de bărbaţi, la întrecerile de atletism şi gimnastică (atletele au participat pentru prima dată la cursele pe pistă, în ciuda obiecţiilor lui de Coubertin, dar au fost limitate doar la 5 probe: 100 m, 800 m, 4x100 m, săritura în înălţime şi aruncarea cu discul); apare Coca-Cola ca sponsor.

Turnului Maratonului de la Stadionul Olimpic din Amsterdam unde pentru prima dată a fost aprinsă flacăra olimpică. Sursa foto: wikipedia.org.

Lina Radke-Batschauer a devenit a doua atletă care câştigă o medalie de aur pentru Germania, cu victoria la 800 metri. Dar cursa nu a fost uitată de celelalte state, unele dintre competitoare suferind de epuizare completă, forţând CIO să suspende cursa de 800 metri femei până în 1960.

Ca şi la precedentele ediţii ale Jocurlor Olimpice, atleţii americani au dominat săriturile şi aruncările, iar cei finlandezi – alergările de fond. Dacă reprezentanţii Australiei la nataţie nu s-au mai situat pe primul plan al întrecerilor, au apărut în schimb două noi echipe de înotători, excelent pregătite: ale Japoniei şi Germaniei. Asalturile de scrimă au fost câştigate, în majoritatea lor, de concurenţii italieni, francezi şi unguri.

Două nume familiare au dominat din nou: Paavo Nurmi a adunat încă trei medalii, în timp ce Johnny Weissmuller şi-a spulberat toţi concurenţii în bazinul de înot.

Prințul Moștenitor al tronului Norvegiei Olav, a devenit primul membru al unei case regale care a obţinut o medalie, în faţa a 50.000 de oameni.

La Olimpiada de la Amsterdam viitorul rege Olav al V-lea al Norvegiei (1957-1991) a obținut medalia de aur la navigație. Sursa foto: wikipedia.org.

Egipteanul Ibrahim Moustafa a fost primul sportiv din afara Europei care a câştigat aurul la lupte greco-romane.

Luigina Giavotti a devenit cea mai tânără medaliată la Olimpiadă când, la 11 ani şi 302 zile a câştigat argintul la gimnastică, un record olimpic ce încă mai stă şi azi în picioare.

Cifrele JO Amsterdam 1928

Datele de desfăşurare: 28 iulie – 12 august 1928.

Număr de ţări participante: 46.

Număr de sportivi: 2.971 (290 femei), la 15 discipline, în 109 probe (14 feminine).

Număr de medalii decernate: 327 (110 de aur, 108 de argint şi 109 de bronz).

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 22 aur, 18 argint, 16 bronz, total 56

2. Germania: 10 aur, 7 argint, 14 bronz, total 31

3. Finlanda: 8 aur, 8 argint, 9 bronz, total 25

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro, rador.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (8)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a VIII-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Franței în anul 1924. Partea a șaptea, consacrată ediției a VII-a a Jocurilor Olimpice disputate la Anvers în 1920, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-7.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1920. Designer – Jean Droit.

EDIŢIA a VIII-a. PARIS 1924

Pentru această ediţie au candidat Amsterdam, Berlin, Los Angeles, Rio de Janeiro şi Roma. Amsterdam ar fi trebuit să găzduiască Olimpiada din 1924, dar datorită influienţei preşedintelui olimpic Pierre de Coubertin, Jocurile Olimpice s-au disputat din nou la Paris. Coubertin a sperat că această Olimpiadă va îmbunătăţi slaba organizare a jocurilor din capitala Franţei din 1900. Evenimentul olimpic a fost imortalizat în filmul „Care de foc”. Aceasta a fost ultima ediţie a Jocurilor Olimpice organizată sub preşedinţia CIO a lui Pierre de Coubertin. A fost introdusă deviza olimpică „Citius, Altius, Fortius” (Mai repede, mai sus, mai puternic).

Ca şi la Olimpiada de la Anvers, ţările învinse în Primul Război Mondial, Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria şi Turcia, n-au fost invitate.

La ediţia Jocurilor Olimpice de la Paris, găzduirea participanţilor s-a făcut, pentru prima dată, într-un aşezământ special – „Satul Olimpic” amenajat în apropierea stadionului Colombes; la rândul lui, acesta a fost renovat şi pregătit pentru desfăşurarea festivităţilor şi a întrecerilor de atletism, rugby şi fotbal.

Stadionul Olimpic Colombes. Sursa foto: wikipedia.org.

Satul Olimpic la JO Paris 2024. Sursa foto: wikipedia.org.

Jocurile au fost deschise oficial de preşedintele Gaston Doumergue, iar jurământul atleţilor a fost depus de Georges Andre. Ceremonia de deschidere şi câteva probe sportive au avut loc pe stadionul olimpic Yves-du-Manoir, care avea o capacitate de 45.000 de locuri.

Competiţia de tir s-a desfăşurat la 200 km de Paris, la Chalons-sur-Marne, pe o ceaţă groasă şi persistentă. Reduse ca număr, probele au fost câştigate, în majoritatea lor, de trăgătorii americani.

Obişnuiţi încă de pe atunci cu turneele internaţionale, reprezentanţii SUA au învins la toate probele de tenis. Apropo, tenisul şi-a făcut ultima apariţie înainte de a fi adus înapoi după 64 de ani, la Seul.

La această Olimpiadă, americanul William De Hart Hubbard a devenit primul atlet de culoare care câştigă aurul la individual, triumfând la săritura în lungime. Compatriotul său, Robert Le Gendre, a stabilit recordul mondial la această probă, 7,76 metri, dar asta se întâmpla la pentalon şi a trebuit să se mulţumească cu medalia de bronz.

Finlandezii au dominat din nou cursele de semi-fond, cu Paavo Nurmi luând 5 medalii de aur, două din ele câştigate la o diferenţă de o oră una de alta. Datorită performanţei sale, lui Nurmi i s-a ridicat o statuie la intrarea în stadionul Olimpic din Helsinki.

Paavo Nurmi a câştigat la JO 1924 cinci medalii de aur. Sursa foto: apnews.com.

La scrimă, francezul Fencer Roger Ducret a câştigat cinci medalii, din care trei de aur.

Marea Britanie a înscris două victorii importante când Harold Abrahams a devenit primul european care câştigă aurul la 100 metri, în timp ce Eric Liddell a luat aurul la 400 metri, cu timpul de 47,6 secunde. Timpul lui Lidell a fost de record mondial, dar nu a fost recunoscut oficial deoarece până în anul 1936 alergătorii fugeau în jurul unei benzi.

La bazinul de înot Johnny Weissmuller (mai târziu a jucat rolul principal în filmul „Tarzan”) a câştigat trei medalii de aur la probele de înot liber şi una de bronz la polo bărbaţi.

Înotătorul american Johnny Weissmuller a câştigat trei medalii de aur şi una de bronz. Peste câţiva ani va juca în filmul „Tarzan”. Sursa foto: gettyimages.com.

18 ţări au participat la un turneu de şah pe echipe, neinclus în programul oficial al Jocurilor Olimpice, denumit „Olimpiada de Şah”. Cu acest prilej s-au pus bazele Federaţiei Internaţionale de Şah.

Pentru ceremonia de închidere a fost introdus ritualul ridicării drapelelor CIO, ale ţării gazdă şi ale ţării ce urmează să organizeze ediţia viitoare.

Cifrele JO Paris 1924

Datele de desfăşurare: 4 mai – 27 iulie 1924.

Număr de ţări participante: 44.

Număr de sportivi: 3.075 (136 femei), la 18 discipline, în 126 de probe (10 feminine, 1 mixtă).

Număr de medalii decernate: 378 (126 de aur, 126 de argint şi 126 de bronz).

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 45 aur, 27 argint, 27 bronz, total 99;

2. Finlanda: 14 aur, 13 argint, 10 bronz, total 37;

3. Franţa: 13 aur, 15 argint, 10 bronz, total 38.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro