Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (12)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a XII-a a Olimpiadei Albe care a avut loc în orașul austriac Innsbruck în anul 1976. Partea precedentă a serialului, consacrată Jocurilor Olimpice de iarnă din 1972, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-11.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1976. Designer – Arthur Zelger

EDIŢIA a XII-a. INNSBRUCK 1976

Iniţial, gazdă a Jocurile Olimpice de iarnă din 1976 a fost desemnat oraşul american Denver. Dar, surpriză, printr-un referendum care a avut loc în 1972, locuitorii pe a căror spinare (prin intermediul taxelor) urma să se constituie bugetul au votat împotriva folosirii fondurilor publice pentru organizarea competiţiei olimpice. Mai mult, cetățenii au considerat că construcţia facilităţilor necesare desfăşurării evenimentelor sportive ar fi adus grave prejudicii mediului înconjurător. Astfel, oraşul austriac Innsbruck a devenit pentru a doua oară gazda Olimpiadei hibernale, după ediţia din 1964 (https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-9.html).

În 1976, staţiunea austriacă Innsbruck, care păstrase infrastructura din 1964, s-a oferit să găzduiască încă o dată Jocurile Olimpice de iarnă. Sursa foto: railbookers.ca

Fiind pentru a doua oară când Olimpiada albă s-a desfăşurat la Innsbruck, ceremonia de deschidere a inclus, din aceste raţiuni, aprinderea a două flăcări olimpice. Sursa foto: innsbruck.gv.at

Deschiderea oficială a celei de-a XII-a ediţii a Jocurilor Olimpice de iarnă, care a avut loc între zilele de 4 şi 15 februarie 1976, a fost făcută de Rudolf Kirchschläger, preşedintele Austriei. Performanța reușită de Innsbruck de fi pentru a doua oară gazdă a întrecerilor olimpice de iarnă, la un interval de numai două Olimpiade, a fost marcată de organizatori prin aprinderea a două Flăcări Olimpice, câte una pentru fiecare ediţie organizată.

Emblema oficială a Olimpiadei din 1976. Designer: Arthur Zelger

La ediţia din 1976 au fost depăşite toate recordurile de până atunci de participare şi audienţă: 1.123 de sportivi, dintre care 231 de femei, din 37 de ţări, peste 1,5 milioane de spectatori (la ediția inaugurala fuseseră doar 10.000 de plătitori) şi 600 de milioane de telespectatori, inclusiv din Oman sau Iran. Andorra şi San Marino au fost reprezentate în premieră la Jocurile Olimpice de iarnă. Cei mai mulți sportivi i-au avut: SUA (106), URSS (79), Austria (77) și RF Germania (71).

Schneemandl, mascota oficială a JO de iarnă din 1976. Designer: Walter M. Pötsch

S-a concurat la şase sporturi: bob, biatlon, hochei pe gheaţă, patinaj (artistic şi viteză), sanie, schi (alpin, sărituri, fond şi combinata nordică), fiind acordate 37 de titluri olimpice (23 masculine, 12 feminine, 2 mixte).

Jocurile din 1976 prilejuiesc introducerea în programul olimpic a probei de dans la patinaj artistic (câştigată de Ludmila Pahomova şi Alexandr Gorşkov, reprezentând URSS), după cum, pentru prima dată în istoria patinajului artistic, americanul Terry Kubicka încearcă (şi reuşeşte) să facă o săritură pe spate. Considerată prea periculoasă, aceasta va fi imediat interzisă. Şi, tot în proba individuală masculină de patinaj artistic, britanicul John Curry câştigă aurul, executând un exerciţiu spectaculos din punct de vedere tehnic şi, în egală măsură, elegant, artistic, cu influenţe de balet, nimeni nu mai făcuse asta până la el. Curry a impresionat juriul prin eleganţa prestaţiei sale în așa măsură încât a obţinut cel mai bun punctaj din istoria patinajului artistic masculin.

John Curry la Jocurile Olimpice de iarnă din 1976. Sursa foto: wikipedia.org

Cea mai frumoasă imagine a Olimpiadei a fost cea a austriacului Franz Klammer, care a zburat literalmente spre aurul olimpic în proba de coborâre a competiţiei de schi alpin. La capătul unei curse nebune, în care schiase la marginea dezastrului, Klammer îşi va adjudeca titlul suprem, la numai 0,33 secunde distanţă de ocupantul locului doi, elvețianul Bernhard Russi.

Austriacul de 22 de ani, Franz Klammer, a câştigat în mod dramatic proba de coborâre a competiţiei de schi alpin, cu doar 0,33 secunde diferenţă faţă de următorul clasat. Sursa foto: innsbruck.gv.at

Cele mai multe medalii, patru, a cucerit Tatiana Averina din URSS la patinajul viteză, două de aur și două de bronz. Câte două titluri olimpice și o medalie de argint au câștigat vestgermana Rosi Mittermaier la schi alpin (coborâre și slalom) și sovietica Raisa Smetanina la schi fond (10 km și ștafeta 4 × 5 km). Mittermaier a rata șansa de a obține Marele Șlem, fiind depășită la slalomul uriaș de către Kathy Kreiner din Canada cu doar 0,12 secunde.

Cea mai medaliată sportivă a JO de iarnă din 1976 a fost Tatiana Averina. Sursa foto: wikipedia.org

Medaliatele în proba de coborâre a competiţiei de schi alpin (de la stânga la drepata): americanca Cindy Nelson, locul 3, vestgermana Rosi Mittermaier, locul 1, austriaca Brigitte Totschnig, locul 2. Sursa foto: gettyimages

S-au mai remarcat, cu câte două medalii de aur, estgermanii Bernhard Germeshausen și Meinhard Nehmer la bob, sovieticul Nikolai Kruglov la biatlon.

La Innsbruck 1976, Uniunea Sovietică a făcut din nou legea, trecându-şi în cont cel mai mare număr de medalii câştigate, 27, dintre care 13 de aur, 6 de argint, 8 de bronz. Ca și la ediția precedentă pe locul doi s-a clasat RD Germană (19 medalii, dintre care 7 de aur, 5 de argint, 7 de bronz). Au urmat SUA (10 medalii, dintre care 3 de aur, 3 de argint, 4 de bronz) și Norvegia (7 medalii, dintre care 3 de aur, 3 de argint, una de bronz). În total 18 țări au obținut puncte, 16 au câstigat medalii, iar 12 au cucerit medalii de aur.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, stiridebine.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (11)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a XI-a a Olimpiadei Albe care a avut loc în orașul nipon Sapporo în anul 1972. Partea precedentă a serialului, consacrată Jocurilor Olimpice de iarnă din 1968, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-10.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1972. Designer – Takashi Kono

EDIŢIA a XI-a. SAPPORO 1972

Oraşul japonez Sapporo, situat în sud-vestul insulei Hokkaido, obţinuse organizarea Jocurilor Olimpice de iarnă în 1940, dar acestea au fost anulate din pricina celui de-al Doilea Război Mondial (https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-4.html). În perioada care a urmat după conflagrație, ţările înfrânte au fost cumva marginalizate de mişcarea olimpică (https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-5.html). Au trebuit să treacă 32 de ani pentru ca Japonia să obţină, din nou, statutul de gazdă a jocurilor.

Emblema oficială a Olimpiadei din 1972. Designer: Kazumasa Nagai

Cea de-a XI-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă a avut loc la Sapporo, între zilele de 3-13 februarie 1972. Astfel, „Țara soarelui răsare” a reușit să aducă, în premieră, faimoasa competiție pe continentul asiatic şi, totodată, a fost prima oară când Jocurile hibernale au avut loc în afara Europei şi a Statelor Unite ale Americii. 

Sapporo a fost prima țară din Asia care a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă

Această Olimpiadă este cea la care chestiunea amatorismului ridică foarte multe discuţii. Cu trei zile înainte de debutul Jocurilor, preşedintele CIO, Avery Brundage, ameninţă cu excluderea din competiţia olimpică a unui număr de schiori pentru că participaseră la o tabără de schi din SUA, iar participarea atrăsese după sine o serie de beneficii financiare. Ca urmare, menţionează Brundage, schiorii nu mai sunt amatori şi, deci, eligibili pentru Jocurile Olimpice. În cele din urmă, doar austriacului Karl Schranz i se refuză participarea, el ar fi permis ca numele şi fotografia sa să fie utilizate în campanii publicitare şi ar fi şi câştigat mai mult decât toţi ceilalţi. În aceeaşi serie a controverselor, Canada refuză să-şi trimită reprezentativa de hochei la Sapporo (şi, patru ani mai târziu, la Innsbruck) pentru că aceleaşi reguli olimpice interziceau includerea în echipă a jucătorilor din ligile profesioniste de hochei.

Takuchan, mascota neoficială a JO de iarnă din 1972. Designer: SEIKO design department

Ceremonia de deschidere are loc pe Stadionul Makomanai Open în prezenţa Majestăţii Sale Împăratul Hirohito (denumit postum Împăratul Showa). Japonezul Fumio Asaki (săituri cu schiurile) a fost cel care a depus pentru prima dată jurământul olimpic pentru oficialii și arbitrii prezenți la Jocuri.

Competiţia a adunat la start 1.006 sportivi, dintre care 205 femei, reprezentând 35 de ţări, care s-au întrecut în 35 de probe (22 masculine, 12 feminine, 1 mixta) din şase sporturi: bob, biatlon, hochei pe gheaţă, patinaj (artistic şi viteză), sanie, schi (alpin, sărituri, fond şi combinata nordică). Au participat în premieră Taiwan şi Filipine. Țările cu cei mai mulți reprezentanți: SUA (103), Japonia (85), Germania de Vest (78), URSS (76). Pentru prima dată, sania de două persoane a devenit probă olimpică.

Galina Kulakova, vedeta Jocurilor Olimpice de la Sapporo. Sursa foto: ria.ru

Vedetele Jocurilor Olimpice au fost schioarea sovietică Galina Kulakova şi patinatorul olandez de viteză Ard Schenk, care au câștigat câte trei medalii de aur. Popularitatea lui Schenk în „Țara lalelelor” a fost atât de mare, încât o floare a fost denumită în cinstea sa: Crocus schrysanthus Ard Schenk.

Ard Schenk obţine victoria în trei probe de patinaj viteză (1.500 m, 5.000 m și 10.000 m), iar câştigul provoacă un asemenea entuziasm în Olanda încât o floare este botezată cu numele său. Sursa foto: gettyimages

O premieră absolută a fost clasarea pe primele trei locuri în proba de trambulină 70 metri a sportivilor japonezi. Astfel, Yukio Kasaya a condus autoritar proba, devenind campion olimpic. A fost urmat de compatrioţii săi Akitsugu Konno, medalia de argint şi de Seiji Aochi, care a reuşit clasarea pe cea de-a treia treaptă a podiumului.

6 februarie 1972. Sportivii japonezi au ocupat primele trei locuri la proba de trambulină 70 m (de la stânga la dreapta): medaliatul cu argint Akitsugo Konno, medaliatul cu aur Yukio Kasaya și medaliatul cu bronz Seiji Aochi. Sursa foto: gettyimages

Notăm, între suprizele competiţiei, performanța schiorul spaniol Francisco „Paquito” Fernández Ochoa, în vârstă de 21 de ani, care a câştigat proba de slalom, aducând Spaniei prima medalie de aur la o Olimpiadă de iarnă.

În 1972 Fernández Ochoa a adus prima medalie olimpică de aur pentru Spania la Jocurile de iarnă. Sursa foto: alchetron.com

La turneul de hochei pe gheaţă, s-a produs prima excludere pentru dopaj, un jucător din echipa Germaniei Federale folosind o substanţă interzisă.

Uniunea Sovietica își reia locul de lider în clasamentul pe medalii, cu un numar total de 16 (8 de aur, 5 de argint, 3 de bronz). Pe locurile următoare se situează RD Germană (14 medalii, dintre care 4 de aur, 3 de argint, 7 de bronz), Elveția (10 medalii, dintre care 4 de aur, 3 de argint, 3 de bronz), Olanda (9 medalii, dintre care 4 de aur, 3 de argint, 2 de bronz). În total 19 țări au obținut puncte, 17 au câstigat medalii, iar 14 au cucerit medalii de aur.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, stiridebine.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (10)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a X-a a Olimpiadei Albe care a avut loc în orașul francez Grenoble în anul 1968. Partea precedentă a serialului, consacrată Jocurilor Olimpice de iarnă din 1964, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-9.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1968. Designer – Jean Brian

EDIŢIA a X-a. GRENOBLE 1968

Cea de-a X-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă a avut loc în oraşul francez Grenoble, între zilele de 6-18 februarie 1968. A fost pentru a doua oară când Franţa a găzduit Olimpiada Albă, după ediţia inaugurală din Chamonix 1924 (detalii, aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-1.html).

Grenoble a fost primul oraș din afara spațiului sovietic cu care s-a înfrățit Chișinăul, la 25 ianuarie 1977. În semn de respect, o stradă importantă din cartierul Telecentru a capitalei moldovenești poartă numele orașului francez începând cu anul 1979.

Grenoble, oraș înfrățit cu Chișinău, a fost gazda ediției a X-a a Jocurilor Olimpice de iarnă. Sursa foto: wikipedia.org

Oraşul Grenoble este situat la poalele Alpilor, în sud-estul Franţei, la o altitudine de doar 214 m. Francezii au dorit ca Olimpiada de iarnă din 1968 să fie cea mai mare competiţie din istorie şi au cheltuit milioane de dolari pentru a realiza noi arene şi pentru a reface infrastructura. Pentru transportarea focului sacru aprins în Olympia a fost prevazută o ștafetă a flăcării olimpice de 7.000 km. Deschiderea oficială a avut loc pe un Stadion Olimpic temporar de 60.000 de locuri și a fost făcută de Charles de Gaulle, preşedintele Franţei.

La această ediţie, comisia medicală a Comitetului Internaţional Olimpic a introdus în premieră testele doping şi testele de feminitate. De asemenea, pictogramele sporturilor de iarnă s-au regăsit pe medaliile olimpice.

Emblema oficială a Olimpiadei din 1968. Designer: Roger Excoffon

Această ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă a intrat în istorie şi pentru că a fost prima transmisă în culori, iar Comitetul de organizare a vândut drepturile de televizare pentru 2 milioane de dolari, mai mult decât dublu faţă de Innsbruck 1964. Apar şi controversele: locurile de desfăşurare ale probelor olimpice se află la distanţe mari unele de celelalte, necesitând existenţa a trei sate olimpice. Vocile critice afirmă că acest tip de dispunere a fost menit să favorizeze transmisiuni televizate spectaculoase, în dauna sportivilor.

La Grenoble apare pentru prima dată o mascotă, fie ea şi cu statut (încă) neoficial: „Schuss”, un mic personaj de desen animat aşezat pe schiuri, în culorile Franței, albastru, alb şi roşu.

Prima mascotă neoficială a Jocurilor Olimpice de iarnă a fost Schuss. Designer: Aline Lafargue

Numărul sportivilor participanţi a fost de 1.158, dintre care 211 femei, reprezentând 37 de state. Ţara debutantă a fost Maroc. Germania de Est şi Germania de Vest au avut, fiecare, o delegaţie. Națiunile cu cei mai mulți reprezentanți: SUA (95), Franța (88), URSS (86), Austria (76), RF Germania (75), Canada (70). Ca și patru ani în urmă India a avut un singur sportiv.

S-a concurat la şase sporturi: bob, biatlon, hochei pe gheaţă, patinaj (artistic şi viteză), sanie, schi (alpin, sărituri, fond şi combinata nordică). Sportivii s-au întrecut în 35 de probe (22 masculine, 12 feminine, 1 mixtă). Pentru prima dată, figurile impuse au fost incluse în programul patinatorilor artistici în proba de „perechi”, alături de cele libere. Dansul pe gheaţă a fost sport demonstrativ.

Din pricina temperaturilor ridicate şi a faptului că pista este expusă constant la soare, probele de sanie sunt amânate şi, în cele din urmă, cu totul anulate. Din acelaşi motiv, probele de bob sunt mutate pe altă pistă, iar clasamentul final se stabileşte după trei runde, şi nu după patru (a patra e anulată).

Vedeta Jocurilor de la Grenoble a fost Jean-Claude Killy, care a cucerit tot aurul posibil, egalându-l pe austriacul Toni Sailer, care stralucise 12 ani mai devreme. Sursa foto: imdb.com

Eroul competiţiei a fost, fără discuție, și spre satisfacţia gazdelor, schiorul francez Jean-Claude Killy, câştigător a trei medalii de aur la toate cele trei discipline ale schiului alpin: coborâre, slalom uriaş şi slalom. La nici 25 de ani, Killy a egalat astfel recordul austriacului Toni Sailer, şi el cu trei medalii în palmaresul Jocurilor Olimpice de la Cortina d’Ampezzo, cu 12 ani în urmă (detalii, aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-7.html). Totuşi, victoria sa din ultima probă – slalomul – e şi astăzi văzută drept „cea mai mare controversă din istoria Jocurilor Olimpice de iarnă”. Concret, proba s-a desfăşurat în condiţii de foarte proastă vizibilitate, iar principalul rival al lui Killy, austriacul Karl Schranz, a reclamat faptul că un oficial (după alte surse, un om misterios, îmbrăcat în negru) i-a ieşit în cale în timp ce efectua coborârea, făcându-l să rateze o poartă. Schranz a primit permisiunea de a repeta cursa, obţinând un timp mai bun decât al francezului. Ulterior, însă, austriacul a fost descalificat, juriul susţinând că problema reclamată avusese loc, de fapt, înainte de întâlnirea cu oficialul cursei.

La Grenoble 1968, Toini Gustafsson a câștigat trei medalii olimpice. Sursa foto: wikipedia.org

La schi fond, suedeza Toini Gustafsson a câştigat titlurile olimpice la ambele probe individuale şi medalia de argint la ştafetă, iar italianul Franco Nones a obţinut titlul olimpic la schi fond, fiind primul campion olimpic la această probă care nu aparţine ţărilor nordice.

Franco Nones, primul non-scandinav care a triumfat la Jocurile Olimpice într-o probă de schi fond. Sursa foto: oasport.it

Ludmila Belousova şi Oleg Protopopov în 1979 au fugit din URSS fiind declarați „trădători ai patriei”. Sursa foto: RIA Novosti/Dmitri Donskoi

La patinaj artistic, sovieticii Ludmila Belousova şi Oleg Protopopov, soţ şi soţie, şi-au apărat cu succes titlul în proba de perechi.

Italianul Eugenio Monti (40 de ani), deja o legendă a Jocurilor Olimpice de iarnă, şi-a condus coechipierii spre cucerirea aurului olimpic atât la proba de bob 2 persoane, cât şi la cea de 4 persoane.

De remarcat totodată că Norvegia reuşea să revină pe prima poziţie a clasamentului realizat pe baza numărului total de medalii, 14 la număr (câte 6 de aur și argint, 2 de bronz). URSS a obținut 13 medalii (câte 5 de aur și argint, 3 de bronz), reprezentanţii ţării gazdă au câștigat 9 medalii (4 de aur, 3 de argint și 2 de bronz), iar pe locul patru s-a clasat Italia, sportivii căreia au câștigat 4 medalii și toate de aur. În total 16 națiuni au obținut puncte, 15 au câstigat medalii, iar 13 au cucerit medalii de aur.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, stiridebine.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (9)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a IX-a a Olimpiadei Albe care a avut loc în orașul Innsbruck din Austria în anul 1964. Partea precedentă a serialului, consacrată Jocurilor Olimpice de iarnă din 1960, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-8.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1964. Designer – Wilhelm Jaruska

EDIŢIA a IX-a. INNSBRUCK 1964

Jocurile hibernale au revenit în Europa. Cea de-a IX-a ediţie a Olimpiadei de iarnă s-a desfăşurat la Innsbruck în perioada 29 ianuarie – 9 februarie 1964.

Oraşul Innsbruck, capitala provinciei Tirol, este considerat de localnici „inima Munţilor Alpi”. Situat în sud-vestul Austriei, localitatea este vizitată cu regularitate de adepţii sporturilor de iarnă, dar şi de cei îndrăgostiţi de natură, libertate, cultură, artă şi istorie. Numele oraşului este rezultat din combinarea cuvintelor „Inn” şi „Brucke”, adică „Podul Innului”, trimitere la numele râului care străbate aşezarea.

Un amănunt de culoare: fluviul Inn (care dă şi denumirea staţiunii) izvorăşte din Alpii Elveţieni, câţiva kilometri mai sus de St. Moritz, ceea ce face ca patru ediţii ale Jocurilor Olimpice să fi fost organizate pe malurile acestui râu: două ediţii la St. Moritz (1928: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-2.html şi 1948: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-5.html) şi alte două la Innsbruck (1964 şi, vom vedea, 1976).

Stadionul Bergiselschanze, unde a avut loc deschiderea Olimpiadei de iarnă din 1964

Deschiderea oficială a Jocurilor Olimpice a avut loc pe stadionul Bergiselschanze și a fost făcută de preşedintele Austriei, Adolf Schärf. A fost prima ediţie pentru care flacăra olimpică a fost aprinsa, la fel ca în cazul Jocurilor Olimpice de vară, la Olympia, Grecia. De atunci aceasta este procedura oficială.

Сonditiile meteo nu au ținut cu organizatorii. Buna desfăşurare a competiţiilor a fost periclitată de lipsa zăpezii, în 1964 fiind cea mai caldă iarnă din ultimii 58 de ani. Situaţia a fost remediată cu ajutorul armatei austriece. Nu mai puţin de 20.000 de blocuri de gheaţă au fost aduse din munţii din apropiere, pentru construcţia pistelor de sanie şi bob. Totodată, au fost aduşi 40.000 de metri cubi de zăpadă pe pantele care găzduiau cursele de schi alpin, la care s-au adăugat încă 20.000 de metri cubi de rezervă.

La Jocurile Olimpice de iarnă din 1964 pentru prima oară numarul participantilor trece de 1.000 (1.091 de sportivi, dintre care 173 de femei), grație alegerii inspirate a gazdei, una europeană, în primul rând, dar și din punct de vedere al utilităților, fiind vorba de un oraș la o altitudine de numai 574 m, dar alături de munți. A fost înregistrată și o prezență-record de spectatori, întrecerile fiind urmărite de peste un milion de oameni. Deosebit de populare au fost probele de schi şi meciurile de hochei pe gheaţă.

Emblema oficială a Olimpiadei din 1964. Designer: Arthur Zelger. Emblema reprezintă stema din Innsbruck, care arată podul de pe râul Inn, care leagă orașul vechi și cartierul Hötting

În competiţie au intrat sportivi din 36 de ţări. Din cauza politicii de apartheid, Africa de Sud a fost exclusă de la aceste Jocuri și a revenit abia în 1992. Au debutat Mongolia, Coreea de Nord şi India. Cei mai mulți reprezentanți i-au avut echipa unită a Germaniei (96), SUA (90), Austria (83) și Elveția (72). La start s-a prezentat un singur sportiv din India.

Participanţii s-au întrecut la şase sporturi: bob, biatlon, hochei pe gheaţă, patinaj (artistic şi viteză), sanie, schi (alpin, sărituri, fond şi combinata nordică). Numărul probelor a fost de 34, dintre care 21 masculine, 12 feminine şi una mixtă.

Concursul de sanie a fost introdus, în premieră, între probele olimpice, însă moartea britanicului Kazimierz Skrzypecki într-o cursă de pregătire, înaintea debutului Jocurilor, a atras după sine o cantitate serioasă de publicitate negativă. Din păcate competiția a fost marcata și de o altă tragedie, schiorul australian Ross Milne și el și-a pierdut viața în timpul unor antrenamente.

La Innsbruck 1964 a fost introdus cronometrajul la sutime de secundă pentru probele de schi alpin şi, tot ca noutate, austriecii au construit prima pista artificiala la bob, ceea ce a dus la un control mai bun, mai puţin periculos pentru sportivi.

Vedeta competiției a fost Lidia Skoblikova, care a câștigat toate cursele de patinaj viteză. Sursa foto: wikipedia.org.

A fost prima ediţie la care un sportiv a izbutit să obţină patru medalii de aur. Performanţa a fost reuşită de sovietica Lidia Skoblikova, neînvinsă la patinaj viteză (500, 1.000, 1.500 și 3.000 m).

Ceea ce a devenit fără discuție concursul central al Olimpiadei Albe, schiul alpin, a fost marcat de „afacerea” de familie a surorilor Goitschel, din Franța. În proba de slalom, Marielle (18 ani) ia argintul, în spatele surorii ei Christine (19 ani). Două zile mai târziu, Marielle îşi ia revanşa şi câştigă aurul în faţa lui Christine, în proba de slalom uriaş.

3 februarie 1964. Innsbruck. Marielle Goitschel (dreapta) o sărută pe sora ei mai mare, Christine, după ce au câștigat medaliile de aur și argint la slalom uriaș. Cu două zile mai devreme, la slalom, situația a fost inversă, Christine câștigând aurul, iar Marielle, argintul. Sursa foto: gettyimages.com

Italianul Eugenio Monti s-a remarcat nu doar prin rezultate, dar şi prin gestul său de a ajuta delegaţia britanică, punând la dispoziţia echipajului Tony Nash şi Robin Dixon o piesă pentru bob, fără de care cei doi nu ar fi putut termina proba. Echipa britanică a cucerit titlul olimpic, iar cea italiană a terminat pe locul al treilea. Pentru sportivitatea de care a dat dovadă, Eugenio Monti a devenit primul laureat al medaliei Pierre de Coubertin.

Eugenio Monti (dreapta), primul laureat al medaliei Pierre de Coubertin, acordată pentru gestul de Fair Play de la Olimpiada de iarnă din 1964. Sursa foto: gettyimages.com

La Jocurile Olimpice de iarnă din 1964, a participat pentru prima oară şi naţionala de hochei pe gheață a României, care-l avea în echipă pe viitorul tenisman Ion Ţiriac, care în 1970 a câștigat împreună cu Ilie Năstase turneul de la Roland Garros, iar în perioada 1998-2004 a deținut funcția de Președinte al Comitetului Olimpic Român.

Tenismanul Ion Ţiriac a făcut parte din lotul naţionalei de hochei a României la Jocurile de la Innsbruck 1964. Sursa foto: Facebook/Muzeul Sportului

Din nou Uniunea Sovietica s-a impus la numărul de medalii câștigate, 25 (11 de aur, 8 de argint, 6 de bronz). Urmează Austria (12 medalii, dintre care 4 de aur, 5 de argint, 3 de bronz), Norvegia (15 medalii, dintre care 3 de aur, 6 de argint, 6 de bronz) și Finlanda (10 medalii, dintre care 3 de aur, 4 de argint, 3 de bronz). În total 19 țări au obtinut puncte, 14 medalii, 11 medalii de aur.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, stiridebine.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (8)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a VIII-a a Olimpiadei Albe care a avut loc în localitatea americană Squaw Valley în 1960. Partea precedentă a serialului, consacrată Jocurilor Olimpice de iarnă din 1956, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-7.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1960. Designer – Knollin Advertising Agency, San Francisco

EDIŢIA a VIII-a. SQUAW VALLEY 1960

Cea de-a VIII-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfăşurat în Squaw Valley, California, SUA, între 18 şi 28 februarie 1960.

În 1955, atunci când şi-a depus candidatura la Comitetul Internaţional Olimpic pentru organizarea Olimpiadei hibernale din 1960, se poate spune că oraşul american Squaw Valley nici nu exista pe hartă. „Valea Indiencei” era doar o aşezare cu câţiva proprietari de case, situată la 300 km de San Francisco, la 1.900 m altitudine. Staţiunea a fost construită practic de la zero, în special pentru găzduirea Jocurilor Olimpice de iarnă.

Ediția a VIII-a a Jocurilor Olimpice de iarnă s-a desfăşurat în Squaw Valley

Competiţia de la Squaw Valley e precedată de un scandal incredibil, atunci când Comitetul de organizare a refuzat să construiască o pistă de bob. Oficialii americani au motivat că doar nouă naţiuni îşi exprimaseră intenţia de a participa şi, în aceste condiţii, cheltuielile nu se justificau. A fost prima (şi ultima dată) când probele de bob au lipsit din programul olimpic.

Ediţia din 1960 a Jocurilor Olimpice de iarnă a fost deschisă oficial de vicepreşedintele SUA, Richard Nixon. Ceremoniile de deschidere şi de închidere au fost regizate de celebrul producător şi regizor american Walt Disney.

Emblema oficială a Olimpiadei din 1960. Designer: James C. Knollin

De Squaw Valley se leagă un număr consistent de premiere. Începem cu cea mai importantă: în 1958, CIO a luat decizia de a adopta imnul pe care-l compusese Spiros Samaras pentru jocurile primei Olimpiade, desfăşurate la Atena, în 1896. Acest imn, de-acum cu statut de imn olimpic, a fost pentru prima oară intonat la Jocurile Olimpice de iarnă din 1960, la festivitatea de deschidere. O flacără simbolică fusese din nou aprinsă în Norvegia, în casa schioarei Sondre Norheim, pentru a fi adusă apoi, pe Atlantic, până la Squaw Valley. La această ediţie a Jocurilor pentru prima dată sunt folosite computere (graţie IBM), pentru a gestiona rezultatele (a apărut tabela electronică). Francezul Jean Vuarnet devine primul schior care câştigă o medalie folosind schiuri din metal, şi nu pe cele tradiţionale, din lemn. Şi încă o chestiune: nesiguri dacă un schior ratase sau nu o poartă în cursele de slalom, oficialii cursei încep să ceară celor de la CBS revederea înregistrării cursei, iar CBS-ul are ideea inventării de-acum cunoscutei şi atotprezentei reluări.

La ediţia JO de iarnă găzduită de Squaw Valley au apărut schiurile metalice, în echipa Franţei, iar Jean Vuarnet a fost primul schior care a câştigat o medalie olimpică utilizând schiurile metalice. Sursa foto: gettyimages.com

Olimpiada de iarnă din 1960 a fost un regres evident în ce priveste participarea: 665 de sportivi, dintre care 144 de femei, din 30 de ţări. Africa de Sud a fost reprezentată în premieră la Jocurile Olimpice de iarnă. Națiunile cu cei mai mulți sportivi au fost SUA (79), echipa unită a Germaniei (74) și URSS (62).

S-a concurat la patru sporturi: biatlon, hochei pe gheaţă, patinaj (artistic şi viteză), schi (alpin, sărituri, fond şi combinata nordică). Au fost 27 de probe (16 masculine, 10 feminine, una mixtă), fiind introduse ca discipline olimpice biatlonul (masculin) şi patinajul viteză feminin (500 m, 1.000 m, 1.500 m şi 3.000 m). 

Klas Lestander a devenit primul campion olimpic la biatlon. Sursa foto: sverigesradio.se

Sportivii sovietici Evgheni Grișin și Lidia Skoblikova şi-au adjudecat câte două medalii de aur în probele de patinaj viteză, iar suedezul Klas Lestander a cucerit titlul olimpic la biatlon.

Între campionii memorabili ai acestei ediţii se numără finlandezul Veikko Hakulinen, de 35 de ani. Câştigător deja a două medalii de aur la schi fond la precedentele ediţii ale Jocurilor, Hakulinen e ultimul schimb în proba de ştafetă 4x10 km, intrând în cursă la 20 de secunde distanţă de norvegianul Haakon Brusveen. Cu o sută de metri înainte de linia de finiş, Hakulinen preia conducerea, reuşind în cele din urmă să câştige la distanţă de un metru. Finlanda obţine aurul, iar Hakulinen devine unul dintre cei mai medaliaţi sportivi ai competiţiei olimpice de la Squaw Valley (aur, argint şi bronz).

Veikko Hakulinen a câștigat în total 7 medalii olimpice, dintre care 3 de aur. Sursa foto: wikimedia.org

În concursul de patinaj artistic gazdele și vecinii canadieni au luat toate titlurile. În schimb, la schi alpin s-au impus europenii, cu 8 titluri din 9, o curiozitate înregistrându-se la probele feminine, unde SUA a cucerit toate cele trei medalii de argint.

Spectaculoasă este povestea primei medalii de aur cucerită de echipa americană de hochei. Pentru a avea şanse la primul loc, echipa gazdă trebuia să învingă Cehoslovacia, însă, după două reprize, europenii conduceau cu 4-3. A fost momentul în care, în vestiarul SUA a intrat căpitanul sovieticilor, Nikolai Sologubov, care le-a recomandat să inhaleze oxigen concentrat pentru a se reface. Sfatul a fost urmat şi, în repriza a treia, americanii au marcat 6 goluri și au primit doar unul. SUA avea să câştige titlul, depăşind Canada şi Uniunea Sovietică.

Echipa de hochei pe gheață a Statelor Unite ale Americii a câștigat titlul olimpic în 1960. Sursa foto: Facebook/USA Hockey

Pentru a doua oară consecutiv URSS domină clasamentele, reușind să câștige un număr record de 21 de medalii (7 de aur, 5 de argint, 9 de bronz), pe locul secund s-a clasat Germania (8 medalii: 4 de aur, 3 de argint, una de bronz), urmată de țara gazdă, SUA (10 medalii: 3 de aur, 4 de argint, 3 de bronz). În total 16 țări au obținut puncte, 14 medalii, 10 medalii de aur.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, stiridebine.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (7)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a VII-a a Olimpiadei Albe care a avut loc în stațiunea italiană Cortina d’Ampezzo în 1956. Partea precedentă a serialului, consacrată Jocurilor Olimpice de iarnă din 1952, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-6.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1956. Designer – Franco Rondinelli

EDIŢIA a VII-a. CORTINA D’AMPEZZO 1956

Aleasă ca gazdă a Jocurilor Olimpice din 1944, care nu s-au disputat din pricina războiului, Cortina d’Ampezzo şi-a văzut în fine visul cu ochii. A VII-a ediţie a Olimpiadei Albe a fost organizată la staţiunea italiană din Munţii Dolomiţi între 26 ianuarie şi 5 februarie 1956.

O Flacără Olimpică a fost aprinsă simbolic la Roma, în vechiul Capitoliu. Pentru prima dată în istoria Jocurilor o femeie, schioarea italiană Giuliana Minuzzo-Chenal, medaliată cu bronz la coborare în anul 1952, la Oslo, a rostit jurământul olimpic.

Jocurile Olimpice de iarnă din 1956 au avut loc la Cortina d’Ampezzo, Italia

Stadio Olimpico del Ghiaccio (Stadionul Olimpic de Gheață) a fost locul unde președintele țării, Giovanni Gronchi a dat startul competiției. Totuşi, festivitatea de deschidere a început cu un incident. Ultimul purtător al torţei, Guido Caroli, a pătruns în stadion pe patine şi, în încercarea de a da roată acestuia, s-a împiedicat de un cablu şi a căzut, aproape stingând flacăra.

Emblema oficială a Olimpiadei din 1956. Designer: Franco Rondinelli

Supranumită „Regina Dolomiţilor” (Regina delle Dolomiti), Cortina d’Ampezzo, cea mai în vogă stațiune italiană de sporturi de iarnă, a doborât toate recordurile de participare de până atunci la Jocurile Olimpice hibernale. Astfel, nu mai puţin de 821 de sportivi, dintre care 134 de femei, din 32 de ţări au concurat la patru sporturi (bob, hochei pe gheaţă, patinaj: artistic şi viteză, schi: alpin, sărituri, fond şi combinata nordică) şi 24 de probe, dintre care 6 feminine și una mixtă. Au fost introduse, în premieră, două probe la schi fond: 30 km masculin şi 3x5 km ştafetă feminină. Bolivia, Iran și URSS și-au făcut debutul, iar cele două Germanii s-au prezentat cu o singură delegaţie. Cei mai mulți reprezentanți au avut SUA (67), Italia (65), Germania (63) și Austria (60). Bolivia s-a prezentat cu un singur sportiv.

Patinajul viteză s-a desfășurat pe Lacul Misurina, pe gheață naturală, la aproximativ 13 km de Cortina d’Ampezzo, şi a fost întâia competiţie în 24 de ani în care Norvegia nu a câştigat nicio cursă.

Acestea au fost primele Jocuri Olimpice de iarnă transmise în direct de televiziuni (drepturile de televizare au fost vândute începând cu Jocurile Olimpice de vară de la Roma, din 1960) şi, totodată, primele la care s-a folosit cronometrajul electronic. 

 

Vedeta întrecerii a fost Toni Sailer, care s-a impus în toate cele trei probe de schi alpin (coborâre, slalom şi slalom uriaş) pentru prima oară în istoria Jocurilor. Sursa foto: wikipedia.org

Performerul acestei ediţii a fost austriacul Anton „Toni” Sailer, care a devenit primul schior alpin câștigător a trei medalii olimpice de aur. Supranumit „Blitz from Kitz”, adică fulgerul din Kitzbühel, el a început prin a câștiga slalomul uriaș cu 6,2 secunde, cea mai mare marjă de victorie din istoria olimpică. A câștigat apoi slalomul, înregistrând cel mai bun timp în ambele manșe, și coborârea cu 3,5 secunde.

Evgheni Grişin, dublu campion olimpic la Cortina d’Ampezzo. Sursa foto: wikipedia.org

Patinatorul de viteză sovietic Evgheni Grişin a reuşit să-şi adjudece două titluri supreme. De altfel, sovieticii au cucerit trei dintre cele patru titluri posibile la patinaj viteză.

Suedezul Sixten Jernberg, supranumit „maratonistul zăpezii”, care a luat startul la toate cursele de fond a cucerit patru medalii (una de aur, două de argint și una de bronz).

Madeleine Berthod dusă în brațe de suporterii elvețieini. Sursa foto: gettyimages.com

Elvețianca Madeleine Berthod și-a sărbătorit ziua de naștere câștigând coborârea cu o diferență uimitoare de 4,7 secunde. Pavel Kolcin din URSS a devenit primul non-scandinav care a obținut o medalie la schi fond. Italienii s-au impus la bob, prin fabulosul pilot Eugenio Montale, iar la patinaj artistic, americanii s-au devedit a fi imbatabili, cucerind titlurile atât la feminin, prin Tenley Albright, cât şi la masculin, prin Hayes Alan Jenkins.

Tenley Albright şi Hayes Alan Jenkins, câștigătorii competițiilor la patinaj artistic. Sursa foto: gettyimages.com

La Cortina d’Ampezzo, selecționata Uniunii Sovietice a întrerupt dominaţia echipei de hochei a Canadei (ocupanta locului 3), învingând în finală SUA, după un turneu încheiat fără vreo înfrângere.

Primele locuri în clasamentul general pe medalii: URSS (16 medalii, din care 7 de aur, 3 de argint, 6 de bronz), Austria (11 medalii, din care 4 de aur, 3 de argint, 4 de bronz), Finlanda (7 medalii, din care 3 de aur, 3 de argint, una de bronz), Elveţia (6 medalii, din care 3 de aur, 2 de argint, una de bronz). În total 13 națiuni au câștigat medalii, dintre care 9 țări au cucerit medalii de aur.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, olympic.md, stiridebine.ro