În memoria lui Eugen PETRESCU

Reluăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă permit să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi începem un fascinant serial despre istoria Campionatelor Europene, care a văzut lumina tiparului în anul 2000.

Istoria întrecerii continentale a echipelor naţionale din Europa are o istorie de patru decenii. De fapt, această istorie începe mult mai de timpuriu. Ideea unei întreceri continentale nu aparţine europenilor.

Primii care s-au gândit că o competiţie de nivel continental este necesară și utilă au fost sud-americanii. Încă din anul 1916 (după o încercare neoficială în 1914), pe vremea când europenii se îndeletniceau cu... Primul Război Mondial, ei au pus bazele unei competiţii numite „Copa América”, la care au luat parte la început doar patru echipe, competiţie gândită atunci să devină un adevărat campionat sud-american de fotbal. Că astăzi la întreceri iau parte și echipe din alte continente, asta e o altă poveste. Oricum, organizarea întrecerii pentru „Copa América” a fost posibilă si datorită faptului că luase fiinţă Confederaţia Sud-Americană de Fotbal.

Europenilor le-a încolţit ideea de inspiraţie sud-americană imediat după război. Promotorul a fost președintele federaţiei austriece, dr. Josef Gerö. Ecoul iniţiativei sale n-a fost prea mare. A stârnit interes doar printre vecini. Dar vecinii nu erau niște oarecare. Şi astfel a luat fiinţă, în 1927, Cupa Europei Centrale, la a cărei primă ediţie (1927-30) au luat parte Italia, Austria, Ungaria, Cehoslovacia și Elveţia. 

Pentru un campionat cu adevărat european era nevoie de mai mult. În primul rând, de o confederaţie europeană de fotbal. Condiţiile s-au copt abia în anii ’50, când ia naștere, în 1954, Uniunea Europeană de Fotbal UEFA. 

Henri Delaunay.

Reluând o idee mai veche a „federalului” francez Henri Delaunay, fiul său Pierre Delaunay convinge noul for european, evident prin intermediul federaţiei franceze, astfel că ideea începe să se transpună în practică.

În iunie 1958, UEFA decide organizarea de îndată a unei întreceri numite „Cupa Europei” (de fapt „Coupe d’Europe des Nations”, ceea ce ar însemna Cupa Europei a Naţiunilor, sau Cupa Europei pe naţiuni, sau Cupa Naţiunilor Europei).

S-a optat pentru disputare în sistem eliminatoriu, în manșe duble (cum se joacă astăzi Cupa UEFA pentru echipe de club). În onoarea iniţiatorului, trofeul a primit numele „Cupa Henri Delaunay”.

1960, FRANŢA

La întrecerile primei ediţii s-au înscris 17 ţări. Nu s-au aliniat la start nici Italia, nici Germania federală, nici Anglia (de fapt nici una dintre echipele britanice). La 28 septembrie 1958, la Moscova, în faţa a 100.572 de spectatori, selecţionata U.R.S.S. întrece Ungaria cu 3-1. Este primul joc oficial (în faza preliminară) al noii competiţii.

Pentru turneul final s-au calificat Franţa, Cehoslovacia, Iugoslavia şi U.R.S.S., ultima – prin neprezentarea Spaniei, mai exact prin refuzul Spaniei (franchiste) de a întâlni echipa „sovietelor”. Cele patru calificate reprezentau în epocă tot atâtea forțe ale fotbalului european.

Organizarea turneului final, revenind după regulament uneia dintre calificate, a fost atribuită Franţei. Turneul final, cu semifinale şi finale în manşă simplă, a durat într-o săptămână de miercuri până duminică.

Titlul a revenit selecţionatei U.R.S.S., care obţine primul succes semnificativ în întreceri patronate de FIFA. 

„Sbornaia” debutase în arena internaţională abia în 1952 la Turneul olimpic de la Helsinki, câştigase Turneul olimpic de la Melbourne în 1956 şi luase parte pentru prima oară la „mondiale” în anii 1957-58, când s-a calificat pentru Suedia.

10 iulie 1960. Paris. Stadionul Parc des Princes. Echipele-finaliste și arbitrii înaintea meciului decisiv.

Rezultate tehnice

Semifinale:

* U.R.S.S. – CEHOSLOVACIA 3-0

* IUGOSLAVIA – FRANŢA 5-4

Meci de clasament:

* CEHOSLOVACIA – FRANŢA 2-0

Finala (Paris, 10.07.1960):

* U.R.S.S. – IUGOSLAVIA 2-1 (0-1, 1-1)

Au marcat: Metreveli (49), Ponedelnik (113) / Galic (41).

U.R.S.S.: Iaşin – Cioheli, Maslionkin, Krutikov – Voinov, Netto (cpt.) – Metreveli, Val. Ivanov, Ponedelnik, Bubukin, Meshi. Antrenor Kacialin.

IUGOSLAVIA: Vidinić – Durković, Miladinović, Jusufi – Zanetić, Perušić – Šekularac, Jerković, Galić, Matuš, Kostić (cpt.). Antrenori Tirnanić, Lovrić și Nikolić.

A arbitrat Ellis (Anglia).

„Fotbal Plus”, Nr. 106 (395), 30 mai – 5 iunie 2000.

URSS, prima campioană europeană. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Anatoli Krutikov, Lev Iaşin, Igor Netto, Victor Ponedelnik, Iuri Voinov, Ghivi Cioheli, Valentin Ivanov. Rândul de jos: Valentin Bubukin, Anatoli Maslionkin, Slava Metreveli, Mihail Meshi.

Iugoslavia, înaintea semifinalei cu Franța. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Branko Zebec, Milutin Šoškić, Dražan Jerković, Fahrudin Jusufi, Milan Galić, Bora Kostić. Rândul de jos: Vladimir Durković, Tomislav Knez, Ante Žanetić, Željko Perušić, Dragoslav Šekularac.

„DRUMURI EUROPENE”, CU TRICOLORI

România este una dintre puţinele ţari de pe „Bătrânul Continent”, care a luat parte la toate edițiile Campionatului european de fotbal. Este drept, participarea la cele zece ediţii anterioare s-a limitat, adesea, la disputarea fazei preliminare, fără atingerea nivelului cel mai înalt, acela al fazei finale sau a turneului final. De fapt, tricolorii au reuşit doar de patru ori să depăşească faza preliminariilor şi doar de trei ori (acum pentru a treia oară) să ajungă la turneul final. Dar să o luăm pe rând...

1958-1960: Ieşirea în lume

Participarea naţionalei române la prima ediţie a europenelor survine într-o perioadă în care, după mai bine de un deceniu de izolare în „lagărul” răsăritean, tricolorii abia restabiliseră relaţii fotbalistice normale cu celelalte ţări ale lumii.

Formula eliminatorie de disputare a competiţiei, care atunci era Cupa Europei, ne-a pus faţă în faţă în optimi de finală cu Turcia, pe atunci o echipă modestă, de care am trecut greu. În sferturi de finală, sorţii ne-au hărăzit Cehoslovacia, care ne-a eliminat fără drept de apel.

Rezultate tehnice: * ROMÂNIA – TURCIA 3-0 (a) și 0-2 (d) * ROMÂNIA – CEHOSLOVACIA 0-2 (a) și 0-3 (d).

NOTĂ: Aici şi în continuare, (a) înseamnă „acasă”, adică în România, (d) înseamnă în deplasare, adică pe terenul adversarei, iar (n) – pe teren neutru.

Lotul folosit: Toma, Mândru – C. Popa, Caricaş, Apolzan, Macri, V. Soare, Fronea – V. Alexandru, Nunweiller III, Ienei – Oaidă, V. Anghel, Cacoveanu, Constantin, Zavoda I, Dinulescu, Alecsandrescu, Mateianu, Eftimie, Haşoti, Raksi, Tătaru I. Antrenori: Augustin Botescu și Ilie Oană.

„Fotbal Plus”, Nr. 107 (396), 5 – 12 iunie 2000.