În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă permit să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al doilea episod al serialului despre istoria Campionatelor Europene, disputat în 1964. Prima parte o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/06/in-memoria-lui-eugen-petrescu-reluam.html.

1964, SPANIA

La cea de-a doua ediţie a „Cupei Europei” s-au înscris 29 de ţări şi au luat parte 28 (mai puţin Grecia, care s-a retras).

Revelaţia preliminariilor o constituie Danemarca, aflată la începutul ascensiunii sale în elita fotbalului european, care ajunge în turneul final profitând de un culoar favorabil (elimină Malta, Albania şi Luxemburgul).

Calificatele la turneul final sunt U.R.S.S., Ungaria, Spania şi Danemarca, organizarea fiind atribuită ibericilor.

Finala a fost aşteptată cu un uriaş interes, în primul rând pentru că era o înfruntare între gazde si deţinătorii titlului, dar și pentru că o astfel de întâlnire nu mai avusese loc niciodată (cu patru ani în urmă fusese împiedicată din motive politice).

Titlul a revenit Spaniei, o forţă a fotbalului internaţional.

Rezultate tehnice

Semifinale:

* SPANIA – UNGARIA 2-1 pr

* U.R.S.S. – DANEMARCA 3-0

Meci de clasament:

* UNGARIA – DANEMARCA 3-1 pr

Finala (Madrid, 21.06.1964):

* SPANIA – U.R.S.S. 2-1 (1-1)

Au marcat: Pereda (6), Marcelino (83) / Husainov (8).

SPANIA: Iribar – Rivilla, Olivella (cpt.), Calleja – Fuste, Zoco – Amancio, Pereda, Marcelino, L. Suarez, Lapetra. Antrenor Villalonga.

U.R.S.S.: Iaşin – Șustikov, Șesterniov, Anicikin, Mudrik – Voronin, Korneev – Cislenko, Val. Ivanov (cpt.), Ponedelnik, Husainov. Antrenor Beskov.

A arbitrat Holland (Anglia).

„Fotbal Plus”, Nr. 106 (395), 30 mai – 5 iunie 2000.

Spania, campioana europeană din 1964. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): José Ángel IRIBAR Cartajanera, Ignacio ZOCO Esparza, Ferran OLIVELLA i Pons, Josep Maria FUSTÉ Blanch, Isacio CALLEJA Garcia, Feliciano RIVILLA Munoz. Rândul de jos: AMANCIO Amaro Varela, Jesus Maria PEREDA Ruiz De Temino, MARCELLINO Martinez Cao, Luis SUÁREZ Miramontes, Carlos LAPETRA Coarosa.

URSS, vicecampioana europeană din 1964. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Valeri Voronin, Victor Șustikov, Victor Anicikin, Lev Iașin, Albert Șesterniov, Eduard Mudrik. Rândul de jos: Valentin Ivanov, Victor Ponedelnik, Ghenadi Gusarov, Galimzean Husainov, Igor Cislenko.

1962-1964: Lecţia spaniolă

La cea de-a doua participare în Cupa Europei, României i-a fost stabilită ca adversară una dintre forţele fotbalistice ale continentului, naţionala Spaniei. Meciurile din primul tur au însemnat un eşec în adevăratul sens al cuvântului.

La prima întâlnire, în deplasare, antrenorul principal Titi Teaşcă are o inspiraţie nepotrivită, foloseşte jucători să zicem nepotriviţi momentului (dacă nu altfel...) şi pierde umilitor.

De retur, este legat un episod nostim: pentru a compensa marele deficit de tehnicitate, organizatorii români au îmbibat terenul cu apă, astfel că suprafaţa de joc mocirloasă i-a împiedicat pe spanioli să evolueze cum ar fi putut în mod normal.

Rezultate tehnice: * ROMÂNIA – SPANIA 0-6 (d) şi 3-1 (a).

Lotul folosit: Sfetcu, Voinescu – M. Georgescu, C. Popa, Nunweiller III, Macri, Ivan I – Em. Petru, Koszka – Ivansuc, Pîrcălab, Ozon, Constantin, M. Voinea, Manolache, D. Popescu, Gergely, Tătaru I. Antrenori: Constantin Teașcă (în primul joc), Gheorghe Popescu I şi Angelo Niculescu (în meciul-retur).

„Fotbal Plus”, Nr. 107 (396), 5 – 12 iunie 2000.