În memoria
lui Eugen PETRESCU
Continuăm prezentarea
articolelor semnate de Eugen PETRESCU,
reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html).
Aceste articole vă permit să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi
cultura generală. Astăzi puteți citi al doilea episod al serialului despre istoria
Campionatelor Europene, disputat în 1964. Prima parte o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/06/in-memoria-lui-eugen-petrescu-reluam.html.
1964,
SPANIA
La cea de-a doua ediţie a „Cupei Europei” s-au
înscris 29 de ţări şi au luat parte 28 (mai puţin Grecia, care s-a retras).
Revelaţia preliminariilor o constituie Danemarca,
aflată la începutul ascensiunii sale în elita fotbalului european, care ajunge
în turneul final profitând de un culoar favorabil (elimină Malta, Albania şi Luxemburgul).
Calificatele la turneul final sunt U.R.S.S.,
Ungaria, Spania şi Danemarca, organizarea fiind atribuită ibericilor.
Finala a fost aşteptată cu un uriaş interes, în
primul rând pentru că era o înfruntare între gazde si deţinătorii titlului, dar
și pentru că o astfel de întâlnire nu mai avusese loc niciodată (cu patru ani
în urmă fusese împiedicată din motive politice).
Titlul a revenit Spaniei, o forţă a fotbalului
internaţional.
Rezultate
tehnice
Semifinale:
* SPANIA – UNGARIA 2-1 pr
* U.R.S.S. – DANEMARCA 3-0
Meci de clasament:
* UNGARIA – DANEMARCA 3-1 pr
Finala (Madrid, 21.06.1964):
* SPANIA – U.R.S.S. 2-1
(1-1)
Au marcat: Pereda (6), Marcelino
(83) / Husainov (8).
SPANIA: Iribar – Rivilla,
Olivella (cpt.), Calleja – Fuste, Zoco – Amancio, Pereda, Marcelino, L. Suarez,
Lapetra. Antrenor Villalonga.
U.R.S.S.: Iaşin – Șustikov,
Șesterniov, Anicikin, Mudrik – Voronin, Korneev – Cislenko, Val. Ivanov (cpt.),
Ponedelnik, Husainov. Antrenor Beskov.
A arbitrat Holland (Anglia).
„Fotbal
Plus”, Nr. 106 (395), 30 mai – 5 iunie 2000.
Spania, campioana europeană din 1964. Rândul de sus
(de la stânga la dreapta): José Ángel IRIBAR Cartajanera, Ignacio ZOCO Esparza, Ferran OLIVELLA i Pons, Josep Maria FUSTÉ Blanch, Isacio CALLEJA Garcia, Feliciano RIVILLA Munoz. Rândul de jos: AMANCIO Amaro
Varela, Jesus Maria PEREDA Ruiz De
Temino, MARCELLINO Martinez Cao, Luis
SUÁREZ Miramontes, Carlos LAPETRA Coarosa.
URSS, vicecampioana europeană din 1964. Rândul de
sus (de la stânga la dreapta): Valeri Voronin, Victor Șustikov, Victor
Anicikin, Lev Iașin, Albert Șesterniov, Eduard Mudrik. Rândul de jos: Valentin
Ivanov, Victor Ponedelnik, Ghenadi Gusarov, Galimzean Husainov, Igor Cislenko.
1962-1964:
Lecţia spaniolă
La cea de-a doua participare în Cupa Europei,
României i-a fost stabilită ca adversară una dintre forţele fotbalistice ale
continentului, naţionala Spaniei. Meciurile din primul tur au însemnat un eşec
în adevăratul sens al cuvântului.
La prima întâlnire, în deplasare, antrenorul
principal Titi Teaşcă are o inspiraţie nepotrivită, foloseşte jucători să zicem
nepotriviţi momentului (dacă nu altfel...) şi pierde umilitor.
De retur, este legat un episod nostim: pentru a
compensa marele deficit de tehnicitate, organizatorii români au îmbibat terenul
cu apă, astfel că suprafaţa de joc mocirloasă i-a împiedicat pe spanioli să
evolueze cum ar fi putut în mod normal.
Rezultate
tehnice: * ROMÂNIA – SPANIA 0-6 (d) şi 3-1 (a).
Lotul folosit: Sfetcu, Voinescu – M.
Georgescu, C. Popa, Nunweiller III, Macri, Ivan I – Em. Petru, Koszka –
Ivansuc, Pîrcălab, Ozon, Constantin, M. Voinea, Manolache, D. Popescu, Gergely,
Tătaru I. Antrenori: Constantin Teașcă (în primul joc), Gheorghe Popescu I şi
Angelo Niculescu (în meciul-retur).
„Fotbal Plus”, Nr. 107 (396), 5 – 12 iunie 2000.
Комментариев нет:
Отправить комментарий