În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă permit să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al șaptelea episod al serialului despre istoria Campionatelor Europene, disputat în 1984. Istoria precedentului CE, cel din 1980, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/06/in-memoria-lui-eugen-petrescu-continuam_7.html

1984, FRANŢA

Cea de-a şaptea ediţie consemnează primul caz în care toate ţările membre ale UEFA se înscriu să ia parte la întreceri. Din punct de vedere al sistemului de disputare, se hotărăşte ca, la turneul final, echipele clasate pe primele două locuri în grupe să joace, încrucişat, semifinalele, iar meciul de clasament să nu se mai dispute. Organizarea turneului final este atribuită Franţei.

Mascota de la Euro 1984 s-a numit Péno și înfățișa un cocoș alb, aluzie la cocoșul galic. Péno era îmbrăcat în echipamentul naționalei Franței și era încălțat cu ghete de fotbal. Alegerea numelui mascotei vine de la jargonul francez al termenului penalty. Péno le-a adus noroc francezilor, care au și câștigat turneul. De atfel, a fost singurul turneu câștigat de țara gază de la momentul apariției mascotelor.

Cele şapte calificate de grupe, care se alătură Franţei la turneul final, sunt R.F. Germania, Spania, Portugalia, Belgia, Danemarca, Iugoslavia şi România. Tricolorii sunt marea revelaţie a preliminariilor, calificându-se dintr-o grupă în care au mai evoluat Italia (campioana mondială en-titre), Cehoslovacia şi Suedia.

Titlul a revenit naţionalei Franţei, care a realizat astfel prima sa performanţă din istorie.

Surprinzătoare este ratarea semifinalelor de către echipa vest-germană.

Rezultate tehnice

Grupa A: * FRANȚA – DANEMARCA 1-0 * BELGIA – IUGOSLAVIA 2-0 * FRANŢA – BELGIA 5-0 * DANEMARCA – IUGOSLAVIA 5-0 * FRANŢA – IUGOSLAVIA 3-2 * DANEMARCA – BELGIA 3-2. Clasamentul: 1. Franţa (6 puncte), 2. Danemarca (4), 3. Belgia (2), 4. Iugoslavia (0).

Grupa B: * GERMANIA – PORTUGALIA 0-0 * ROMÂNIA – SPANIA 1-1 * R.F. GERMANIA – ROMÂNIA 2-1 * PORTUGALIA – SPANIA 1-1 * SPANIA - R.F. GERMANIA 1-0 * PORTUGALIA – ROMÂNIA 1-0. Clasamentul: 1. Spania (4 puncte, golaveraj 3-2), 2. Portugalia (4, 2-1), 3. R.F. Germania (3), 4. România (1).

Semifinale:

* FRANŢA – PORTUGALIA 3-2 pr

* SPANIA – DANEMARCA 1-1 pr, 5-4 dep

Finala (Paris, 27.06.1984):

* FRANŢA – SPANIA 2-0 (0-0)

Au marcat: Platini (57), Bellone (90).

FRANŢA: Bats – Battiston (73 Amoros), Le Roux (84 eliminat), Bossis, Domergue – Giresse, Tigana, Platini (cpt.), L. Fernández – Lacombe (80 Genghini), Bellone. Antrenor Hidalgo.

SPANIA: Arconada (cpt.) – Urquiaga, Salva (85 Roberto), Gallego, Camacho – Señor, Francisco, Victor Muñoz, Julio Alberto (75 Sarabia) – Carrasco, Santillana. Antrenor Miguel Muñoz.

A arbitrat Christov (Cehosovacia).

„Fotbal Plus”, Nr. 106 (395), 30 mai – 5 iunie 2000.

Franța, campioana europeană din 1984 (de la stânga la dreapta): Bruno Bellone, Bernard Lacombe, Alain Giresse, Luis Fernández, Jean Tigana, Patrick Battiston, Maxime Bossis, Yvon Le Roux, Jean-François Domergue, Joël Bats, Michel Platini.

Spania, vicecampioana europeană din 1984, înaintea meciului din semifinale cu Danemarca. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Luis Miguel ARKONADA Etxarri, Antonio MACEDA Francés, Salvador García Puig „SALVA”, Rafael GORDILLO Vázquez, Ricardo GALLEGO Redondo, José Antonio CAMACHO. Rândul de jos: Francisco José CARRASCO Hidalgo, VÍCTOR MUÑOZ Manrique, Carlos Alonso González „SANTILLANA”, JULIO ALBERTO Moreno Casas, Juan Antonio SEÑOR Gómez.

1982-1984: Prima calificare la turneul final

Anul 1983 încununează eforturile pe care noul cuplu de antrenori le-a făcut pentru conturarea unei noi concepţii de joc a echipei naţionale.

Deşi a considerat Euro ’84 ca o etapă de pregătire în vederea mondialelor din Mexic ’86, Lucescu a reuşit o spectaculoasă calificare din grupa a 5-a, în care am avut ca adversari Italia (campioana mondială), Cehoslovacia (o fostă campioană europeană), Suedia (pe care nu o învinsesem niciodată până atunci) şi Cipru.

Din păcate, la turneul final din Franţa, tricolorii se mulţumesc, din prudenţă, cu puţin şi nu reuşesc mare lucru.

Această calificare, la care a contribuit şi generaţia „de aur” a Craiovei, a constituit un fel de „start” în cursa către performanţe, cursă care continuă şi astăzi şi pe care o dorim cât mai lungă.

Rândul de sus: Balaci, Țicleanu, Ștefănescu, Klein, Turcu (fost jucător la Zimbru Chișinău), Bölöni. Rândul de mijloc: Rădulescu (antrenor secund), Coraș, Moraru, Iorgulescu, Cămătaru, Lung, Andone, Augustin, Răducanu (antrenor de portari), [?]. Rândul de jos: Balint, Rednic, Geolgău, Lucescu (antrenor principal), Ungureanu, Gabor, Munteanu II.

Rezultate tehnice: * ROMÂNIA – CIPRU 3-1 (a) și 1-0 (d) * ROMÂNIA – SUEDIA 2-0 (a) și 1-0 (d) * ROMÂNIA – ITALIA 0-0 (d) și 1-0 (a) * ROMÂNIA – CEHOSLOVACIA 0-1 (a) şi 1-1 (d); Clasament: 1. România (12 puncte), 2. Suedia (11), 3. Cehoslovacia (10), 4. Italia (5), 5. Cipru (2); * ROMÂNIA – SPANIA 1-1 (n) * ROMÂNIA – R.F. GERMANIA 1-2 (n) * ROMÂNIA – PORTUGALIA 0-1 (n); Clasament: 1. Spania (4 puncte, golaveraj 3-2), 2. Portugalia (4, 2-1), 3. R.F.Germania (3), 4. România (1).

Lotul folosit în preliminarii: Moraru, S. Lung – Rednic, Negrilă, G. Iorgulescu, Andone, Ştefănescu, Al. Nicolae, I. Bogdan II, Ungureanu – Ţicleanu, Augustin, Bölöni, Mulţescu, Custov, Balaci, I. Petcu, M. Klein, Hagi – Gabor, Cămătaru, Văetuş, D. Georgescu, Cîrţu, Geolgău, Coraş. Lotul folosit la turneul final: Moraru, S. Lung – Rednic, Negrilă, G. Iorgulescu, Andone, Ştefănescu, Zare, Ungureanu – Dragnea, Ţicleanu, Irimescu, Bölöni, M. Klein, Hagi – Gabor, Cămătaru, Coraş. Antrenori: Mircea Lucescu şi Mircea Rădulescu.

„Fotbal Plus”, Nr. 107 (396), 5 – 12 iunie 2000.