În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă permit să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al nouălea episod al serialului despre istoria Campionatelor Europene, disputat în 1992. Istoria precedentului CE, cel din 1988, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/06/in-memoria-lui-eugen-petrescu-continuam_9.html

1992, SUEDIA

Din punct de vedere al sistemului de disputare, ediţia a noua a Campionatului european nu aduce nimic nou. Au participat la competiţie 34 de ţări, record, prin debutul selecţionatelor din San Marino şi Insulele Feroe (faţă de ediţia precedentă, a dispărut R.D. Germană). Organizarea fazei finale a fost atribută Suediei.

Suedia a fost a patra țară care a continuat tradiția și a conceput o mascotă denumită Rabbit (iepure). Scandinavii nu au dat însă dovadă de prea multă originalitate și au creat o mascotă aproape identică cu cea făcută de nemți în ediția anterioară, numai că iepurele era îmbrăcat acum în echipamentul Suediei.

Cele şapte câştigătoare de grupe, care ar fi urmat să se alăture gazdelor la turneul final, au fost Olanda, Germania, Franţa, Anglia, Scoţia, U.R.S.S. şi Iugoslavia. Între timp, U.R.S.S. dispare ca entitate statală, astfel că echipa fostă sovietică ia parte la turneul final sub numele ad-hoc de C.S.I.

Igor Dobrovolski, discipolul școlii moldovenești de fotbal, a evoluat la turneul final al Euro-1992 îmbrăcând tricoul echipei CSI. În total el a disputat 3 meciuri și a marcat singurul gol al formației sale, când a transformat un penalty în meciul cu Germania.

Această ediţie are şi o istorie cu totul specială. Deşi a obţinut calificarea, Iugoslavia nu a luat parte la turneul din Suedia pentru că, din cauza războiului declanşat de Belgrad, ONU a hotărât sancţionarea Iugoslaviei prin ruperea oricăror legături cu comunitatea mondială, inclusiv pe plan sportiv.

În aceste condiţii, UEFA decide descalificarea Iugoslaviei şi admiterea, în locul său, a celei de-a doua clasate în grupă, Danemarca.

Ceea ce constituie surpriza ediţiei este că Danemarca, cu o echipă „adunată de pe plajă”, câştigă titlul.

Rezultate tehnice

Grupa A: * SUEDIA – FRANŢA 1-1 * DANEMARCA – ANGLIA 0-0 * FRANŢA – ANGLIA 0-0 * SUEDIA – DANEMARCA 1-0 * SUEDIA – ANGLIA 2-1 * DANEMARCA – FRANŢA 2-1. Clasamentul: 1. Suedia (5 puncte), 2. Danemarca (3), 3. Franţa (2, golaveraj 2-3), 4. Anglia (2, 1-2).

Grupa B: * C.S.I. – GERMANIA 1-1 * OLANDA – SCOŢIA 1-0 * GERMANIA – SCOŢIA 2-0 * OLANDA – C.S.I. 0-0 * OLANDA – GERMANIA 3-1 * SCOŢIA – C.S.I. 3-0. Clasamentul: 1. Olanda (5 puncte), 2. Germania (3), 3. Scoţia (2, golaveraj 3-3), 4. C.S.I. (2, 1-4).

Semifinale:

* GERMANIA – SUEDIA 3-2

* DANEMARCA – OLANDA 2-2 pr, 5-4 dep

Finala (Göteborg, 26.06.1992):

* DANEMARCA – GERMANIA 2-0 (1-0)

Au marcat: J. Jensen (19), Vilfort (78).

DANEMARCA: Schmeichel – Sivebaek (67 Christiansen), Piechnik, L. Olsen (cpt.), K. Nielsen – Vilfort, J. Jensen, H. Larsen, Christofte – Povlsen, B. Laudrup. Antrenor Møller Nielsen.

GERMANIA: Illgner – Reuter, Kohler, Helmer, Brehme (cpt.) – Hässler, Buchwald, Sammer (46 Doll), Effenberg (81 Thom) – Klinsmann, Riedle. Antrenor Vogts.

A arbitrat Galler (Elveţia).

„Fotbal Plus”, Nr. 106 (395), 30 mai – 5 iunie 2000.

Danemarca, campioana europeană din 1992. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Peter Schmeichel, Lars Olsen, John Jensen, John Sivebæk, Torben Piechnik, Kim Christofte. Rândul de jos: Flemming Povlsen, Brian Laudrup, Kent Nielsen, Henrik Larsen, Kim Vilfort.

Germania, vicecampioana europeană din 1992. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Jürgen Kohler, Bodo Illgner, Stefan Effenberg, Guido Buchwald, Thomas Helmer, Stefan Reuter. Rândul de jos: Karlheinz Riedle, Jürgen Klinsmann, Thomas Hässler, Andreas Brehme, Matthias Sammer.

1990-1992: Un tribut plătit libertăţii

La ediţia a 9-a, România, care participase la „Italia ’90”, a fost desemnată, pentru prima oară la Euro, în postura de cap de serie. În grupa a 2-a, i-au fost repartizate patru partenere accesibile: Elveţia, Scoţia, Bulgaria şi San Marino.

După Revoluţia din decembrie 1989 şi după participarea la „Italia Novanta”, numeroşi jucători români şi-au realizat marele vis de a juca în străinătate. Lipsa de concentrare în evoluţia „stranierilor”, a dus la o severă corecţie din partea Bulgariei, handicap pe care nici schimbarea selecţionerului, nici cursa disperată după puncte n-au putut-o recupera. În ultimul joc, la Sofia, era necesară o victorie (cu orice scor afară de 1-0), dar nu am obţinut decât un egal. Iar Hagi a ratat un penalty...

Rezultate tehnice: * ROMÂNIA – SCOŢIA 1-2 (d) și 1-0 (a) * ROMÂNIA – BULGARIA 0-3 (a) și 1-1 (d) * ROMÂNIA – SAN MARINO 6-0 (a) și 3-1 (d) * ROMÂNIA – ELVEŢIA 0-0 (d) şi 1-0 (a). Clasament: 1. Scoţia (11 puncte), 2. Elveţia (10, golaveraj 19-7), 3. România (10, 13-7), 4. Bulgaria (9), 5. San Marino (0).

Lotul folosit: S. Lung, Stelea, Prunea – D. Petrescu, Iovan, Adr. Popescu, Andone, Săndoi, Gh. Popescu II, M. Klein, Dorinel Munteanu – Rednic, Sabău, Stănici, Mateuţ, I. Lupescu, Rotariu, Hagi, I. Dumitrescu, P. Badea, Timofte I, Timofte II – Lăcătuş, Cămătaru, Răducioiu, G. Balint. Antrenori: Gheorghe Constantin şi Gino Iorgulescu (două meciuri), Mircea Rădulescu şi G. Iorgulescu (şase meciuri).

„Fotbal Plus”, Nr. 107 (396), 5 – 12 iunie 2000.