În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă permit să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al patrulea episod al serialului despre istoria Campionatelor Europene, disputat în 1972. Istoria precedentului CE, cel din 1968, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/06/in-memoria-lui-eugen-petrescu-continuam_4.html.

1972, BELGIA

Ediţia consemnează un record de înscrieri, 32, adică toate ţările membre ale UEFA, cu excepţia Islandei.

Cele opt grupe preliminare sunt câştigate de Italia, Iugoslavia, U.R.S.S., R.F. Germania, Anglia, Belgia, Ungaria şi România, iar în faza finală acced U.R.S.S., Belgia, R.F. Germania şi Ungaria.

Turneul final este organizat în Belgia.

Titlul a fost cucerit de Germania federală, cu o generaţie de excepţie (avea să câştige şi titlul mondial doi ani mai târziu), în faţa sovieticilor, nelipsiţi de la faza finală.

Revelaţia ediţiei a fost Belgia, care a dobândit medaliile de bronz.

Rezultate tehnice

Semifinale:

* U.R.S.S. – UNGARIA 1-0

* R.F. GERMANIA – BELGIA 2-1

Meci de clasament:

* BELGIA – UNGARIA 2-1

Finala (Bruxelles, 18.06.1972):

* R.F. GERMANIA – U.R.S.S. 3-0 (1-0)

Au marcat: G. Müller (27, 58), Wimmer (52).

R.F. GERMANIA: Maier – Höttges, Schwarzenbeck, Beckenbauer (cpt.), Breitner – Hoeness, Netzer, Wimmer – Heynckes, G. Müller, E. Kremers. Antrenor Schön.

U.R.S.S.: Rudakov – Dzodzuaşvili, Hurţilava (cpt.), Kaplicinîi, Istomin – Kolotov, Troşkin, Konkov (46 Dolmatov) – Baidacinîi, Banişevski (66 Kozinkevici), Onișcenko. Antrenor Ponomariov.

A arbitrat Marschall (Austria).

„Fotbal Plus”, Nr. 106 (395), 30 mai – 5 iunie 2000.

Germania, campioana europeană din 1972 (de la stânga la dreapta): Franz Beckenbauer, Sepp Maier, Georg Schwarzenbeck, Jupp Heynckes, Günter Netzer, Herbert Wimmer, Gerd Müller, Horst-Dieter Höttges, Erwin Kremers, Paul Breitner, Uli Hoeness.

URSS, vicecampioana europeană din 1972 (de la stânga la dreapta): Anatoli Baidacinîi, Vladimir Onișcenko, Iuri Istomin, Anatoli Banişevski, Vladimir Troşkin, Revaz Dzodzuaşvili, Victor Kolotov, Anatoli Konkov, Vladimir Kaplicinîi, Evgheni Rudakov, Murtaz Hurţilava.

1970-1972: În sfârşit câştigăm o grupă

Ediţia a patra avea să consemneze primul succes, cât de cât notabil, al tricolorilor la europene. România venea după episodul Guadalajara, prima calificare la mondiale după 32 de ani, astfel încât era de datoria generaţiei lui Dobrin, a lui Lucescu şi a lui Dinu să încerce „străpungerea” spre marea performanţă.

Din grupa 1 mai făceau parte Cehoslovacia, Ţara Galilor şi Finlanda. Pe cehoslovaci, favoriţii grupei, îi întrecuserăm în Mexic, așa că speranţe erau. Românii s-au impus până la urmă, greu dar meritat. De aceste preliminarii se leagă episodul nostim cu gafa lui Rică Răducanu (a degajat mingea în „capul” lui Ján Čapkovič care a egalat) şi replica promptă a lui Dobrin (a marcat imediat, restabilind avantajul tricolorilor).

Pentru calificarea la turneul final, a fost nevoie de sferturi de finală, cu Ungaria. Meciul în dublă manşă fiind nedecis, s-a recurs la baraj (nu se adoptase regula golului în deplasare), la Belgrad, dar ungurii au fost cei care au obţinut calificarea.

Rezultate tehnice: * ROMÂNIA – FINLANDA 3-0 (a) și 4-0 (d) * ROMÂNIA – ȚARA GALILOR 0-0 (d) şi 2-0 (a) * ROMÂNIA – CEHOSLOVACIA 0-1 (d) şi 2-1 (a); Clasament: 1. România (9 puncte, golaveraj 11-2), 2. Cehoslovacia (9, 11-4), 3. Țara Galilor (5), 4. Finlanda (1); * ROMANIA – UNGARIA 1-1 (d), 2-2 (a), 1-2 (n).

Lotul folosit: Răducanu – Sătmăreanu I, N. Lupescu, Dan Coe, Cornel Dinu, Vigu, Hălmăgeanu, Mocanu, Deleanu – I. Dumitru, Anca, Nunweiller VI – Dembrovszky, Fl. Dumitrescu, Dumitrache, Al. Neagu, Domide, Dobrin, Tătaru II, Lucescu, Iordănescu. Antrenori: Angelo Niculescu şi Titus Ozon (în grupă), Angelo Niculescu şi Ion Voica (în sferturi de finală).

„Fotbal Plus”, Nr. 107 (396), 5 – 12 iunie 2000.