PETRU RENIȚĂ, FOTBALIST ȘI MUZICANT

Autor: Andrei PRODAN

Astăzi, 2 ianuarie, este ziua de naștere a lui Petru Reniță, unul dintre cei mai talentați jucători de fotbal pe care i-a avut satul Cărpineni, raionul Hâncești. În anul 1973 el a fost inclus în TOP-22 cei mai buni tineri fotbaliști U-18 ai Moldovei. În afară de fotbal a avut și o altă mare pasiune – muzica. Mulți ani a fost toboșar în orchestra satului.

Petru Reniță s-a născut pe data de 2 ianuarie 1955, la Cărpineni (pe atunci centru raional), într-o familie de țărani.

Primul contact cu fotablul l-a avut la Școala Nr. 1 din localitatea de baștină, avându-l profesor de educație fizică pe Alexandru Smoleaninov. A practicat mai multe genuri de sport, dar cel mai mult a îndrăgit jocul cu balonul rotund. Primul antrenor de fotbal i-a fost Alexandru Toma, unul din liderii echipei Rapid Cărpineni din a doua jumătate a anilor ’60 – anii ’70.

„Alexandr Andreevici a fost un idol pentru noi, tinerii jucători, își amintește Petru Reniță. După absolvirea Tehnicumului republican de cultură fizică și sport a fost repartizat la noi în sat și chiar dacă era originar din Chișinău a hotărât să se stabilească la Cărpineni. A fost un atacant de mare valoare”.

În anii ’60 echipa din Cărpineni, patronată de colhozul „Drumul leninist”, era una dintre cele mai bune formații din mediul rural al RSS Moldovenești (RSSM): câștigătoare a primei ediții a Jocurilor sportive de la sate (1967), vicecampioană a Asociației sportive benevole (ASB) „Colhoznicul” (1966), ocupanta locului 3 în campionatul ASB „Colhoznicul” (1968), finalistă a Cupei ziarului „Tinerimea Moldovei” (1968). Din lotul echipei făceau parte jucători valoroși precum portarul Alexandru Burdin, jucătorii de câmp Alexandru Toma, frații Simion și Ion Arnăut, Nicolae Mîrza, Ivan Croitor, Zaharia Șterbeț, Dumitru Pungă, Victor Pașcan, Pintilie Ciugureanu, Alexandru Chiriac, Ion Drumea, Victor Vtorov, etc.

Anul 1969. Echipa de tineret a Rapidului din Cărpineni.

Petru Reniță reprezenta „noul val” alături de alți tineri fotbaliști (născuți la sfârșitul anilor ’40 – începutul anilor ’50) cum ar fi Vladimir Covalciuc, Veaceslav Nichitin, Iurie Pavlov, Vasile Alexeenco, Valentin Culiev, Veaceslav și Victor Ciobanu, Vladimir Popov, Fiodor Covaș, Serghei Luță...

Petru Reniță și-a demonstrat aptitudinile fotbalistice chiar din startul carierei. A debutat la echipa mare a Rapidului pe când nu împlinise nici 15 ani. În ziarul raional „Zorile komunizmului” (nr. 133 din 28 octombrie 1969) corespondentul „voluntar” D. Antocică scria: „Subliniem, că echipa „Rapid” s-a complectat (așa-i în original. – nota A.P.) cu mulți fotbaliști tineri. Doi dintre dînșii – Iurii Pavlov și Piotr Reniță mai trimit două goluri (în meciul Rapid Cărpineni – Victoria Kotovsk, disputat pe 19 octombrie 1969 și încheiat cu scorul 5-1 în favoarea gazdelor. – nota A.P.)”.

În anul 1970, după absolvirea a opt clase, Petru Reniță devine student la Tehnicumul republican de cultură fizică și sport din Chișinău. Aici îi va întâlni pe doi profesori cu inimă mare care au educat câteva generații de fotbaliști, Alexandru Cormilțev, conducătorul acestei instituții de învățământ, și Efim Popandopulo.

„Efim Pavlovici a fost pentru toți discipolii lui un al doilea tată, rememorează Petru Reniță. Era un antrenor și un pedagog extraordinar. Evoluând pentru echipa de juniori a Tehnicumului doi ani la rând ne-am calificat la turneul semifinal al campionatului URSS. Mulți antrenori îi sugerau lui Efim Pavlovici ideea să includă în componență cei mai buni tineri fotbaliști din alte echipe republicane, cum se practica pe atunci, pentru a obține un rezultat mai bun (acest fenomen nociv și des întâlnit chiar și astăzi în limba rusă se numește «подставка». – nota A.P.). Antrenorul nostru de fiecare dată rămânea intransigent, zicând: «Ai mei au câștigat – ai mei vor merge la competiție»”.

În turneele preliminare echipa Tehnicumului concura cu cele mai bune formații din Chișinău (Nistru), Tiraspol, Bender, Bălți, Orhei, Căușeni, etc. Cu toate acestea în 1971 și 1972 ea a câștigat competiția și s-a calificat la turneul semifinal al campionatului Uniunii Sovietice.

„Ambele turnee au avut loc în Ucraina: în 1971 am jucat la Kotovsk (azi, Podolsk) din regiunea Odesa, iar în 1972 la Roveniki (regiunea Lugansk), povestește Petru Reniță. N-am reușit să ne calificăm în faza finală. Concurența era prea mare. Spre exemplu, țin minte că la Dinamo Moscova juca Iuri Pudîșev, viitorul campion al URSS în componența echipei Dinamo Minsk”.

Anul 1971. Kotovsk, regiunea Odesa, Ucraina. Echipa de juniori a Tehnicumului republican de cultură fizică și sport din Chișinău la turneul semifinal al campionatului URSS. Al doilea din stânga, rândul de jos – Petru Reniță. La mijloc, în picioare – Efim Popandopulo.

În 1972, antrenorii Valentin Folomeev și Veaceslav Chiricenco au început să-l convoace pe P. Reniță la echipa de tineter-rezerve a lui Nistru Chișinău, din lotul căreia, printre alții, făceau parte Pavel Cebanu și Gheorghe Tegleațov.

Peste un an prezidiul Federației de fotbal a RSSM l-a inclus pe înaintașul central Petru Reniță în lista celor mai buni tineri fotbaliști (anul nașterii 1955-1956) ai republicii. Din TOP-22 mai făceau parte viitorii fotbaliști de performanță Vladimir Parubin, Victor Muntean (ambii au jucat pentru selecționata de juniori a URSS), Iuri Blonari, Victor Doric sau Veaceslav Semionov.

 

Din păcate, cariera în „fotbalul mare” a lui Petru Reniță a fost modestă. A jucat doar la nivel republican, la formații din Bender, Edineț, iar în 1977 a revenit la echipa de la care s-a lansat, Rapid Cărpineni, fiind invitat de primul său antrenor, Alexandru Toma.

În 1977 a devenit câștigător al turneului republican Moldvinprom și i-a ajutat pe rapidiști să ocupe locul 3 în campionatul ASB „Colhoznicul”, obținând astfel dreptul să evolueze în divizia secundă a campionatului RSSM (1978-1981).

Rapid Cărpineni, câștigătoarea turneului Moldvinprom-1977. Primul din stânga, rândul de jos – Petru Reniță.

Petru Reniță, fiind plecat în Rusia, în 1985 a ratat șansa să devină deținător al Cupei ziarului „Tinerimea Moldovei”, dar în 1986 a devenit campion al ASB „Colhoznicul”, atunci când după o pauză de 19 ani fotbaliștii de la Rapid Cărpineni, fiind conduși de antrenorul Ion Arnăut, au repetat performanța predecesorilor săi din 1967.

9 ianuarie 2005. După meciul de fotbal consacrat semicentenarului lui Petru Reniță (primul din dreapta) împlinit cu o săptămână în urmă.

Petru Reniță a jucat fotbal până la vârsta de 50 de ani, inclusiv în campionatul Moldovei independente, când a decis să-și pună „ghetele în cui”.

„Sunt mândru că am avut onoarea să joc alături de așa fotbaliști cunoscuți cum sunt Veaceslav Catcov, Anatoli Zima, Valeri Volostnîh, Pavel Cebanu, Gheorghe Tegleațov sau Veaceslav Semionov”, spune astăzi omagiatul.

După cum am scris anterior, în afară de fotbal Petru Reniță a avut și o altă mare pasiune – muzica. 

Se știe că spaniolul Julio Iglesias înainte să ajungă unul dintre cei mai faimoși cântăreți a fost portar la Real Madrid, italianul Luciano Pavarotti a fost jucător la echipa de juniori a lui Modena. Mai mulți fotbaliști celebri au vrut să devină muzicieni, printre aceștia Johan Cruyff, Kevin Keegan, Ruud Gullit, Paul Gascoigne, Carlos Tevez sau Alexi Lalas.

Petru Reniță de sine stătător s-a învățat să cânte la tobe. Mulți ani a fost toboșar în orchestra satului. Cântă și la chitară și are o voce frumoasă. „Nici până astăzi nu m-am decis ce-mi place mai mult – fotbalul sau muzica”, susține Petru Reniță.

 

13 octombrie 2023. Cărpineni. Împreună cu prietenul Sergiu Furdui în vizită la Petru Reniță.