În memoria lui Eugen PETRESCU 

Continuăm prezentarea articolelor lui Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă permit să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi citiți al cincilea episod al fascinantului serial ”Ciuma roşie şi fotbalul românesc”. Prima parte o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2021/02/in-memorialui-eugen-petrescu-dupa.html, a 2-a aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2021/02/in-memoria-lui-eugen-petrescu-continuam.html, a 3-a aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2021/02/in-memorialui-eugen-petrescu.html, a 4-a aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2021/02/in-memoria-lui-eugen-petrescu-continuam_5.html, a 5-a aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2021/02/in-memorialui-eugen-petrescu_6.html, iar a 6-a aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2021/02/in-memorialui-eugen-petrescu_7.html.

CIUMA ROŞIE ŞI FOTBALUL ROMÂNESC (7)

1953: Cazul Câmpulung Moldovenesc

Aşa cum rezultă din cele arătate în urmă cu două săptămâni, structura sportului militar s-a bazat, la vremea respectivă, pe asociaţia sportivă numită Casa Centrală a Armatei (C.C.A.), gândită ca "secţiune" sportivă a structurilor social-culturale ale organelor militare. În afara colectivului de la Bucureşti, au mai fost alcătuite colective la Cluj, la Craiava şi în alte oraşe cu garnizoane puternice, între care şi la Iaşi. Gruparea de la Iaşi avea să aibă un destin aparte.

Echipa de fotbal a Casei Armatei din Iaşi reuşeşte, la doi ani de la înfiinţare, la sfârşitul anului 1950, să promoveze în "categoria B". În acel timp, la nivel central fiinţau doar două eşaloane, A şi B, restul fiind competiţii locale. Odată cu promovarea, echipa este transferată la Câmpulung Moldovenesc. Participarea la întrecerile de B în 1951 se soldează cu succes: 35 de puncte din 44 posibile, locul 1 cu 9 puncte avans (!) şi... promovarea pe prima scenă. Mai mult, în 1952, în întrecerea de elită, câmpulungenii reuşesc clasarea pe locul 3, după C.C.A. şi Dinamo. Şi asta încă n-a fost nimic, căci sfârşitul turului din 1953 îi găseşte pe militarii moldoveni pe locul 1, cu un avans de trei puncte în faţa marilor favoriţi de la Centru.

Formația CCA București, în dauna căreia a fost ”sacrificată” CA Câmpulung Moldovenesc. Sursa foto: https://as47.ro.

O astfel de sfidare nu putea fi tolerata: consiliul central al asociaţiei sportive militare decide desfiinţarea colectivului de la Câmpulung Moldovenesc. O echipă de perspectivă, cu un joc legat, plăcut, spectaculos, este sacrificată de centralismul "democratic". Se cuvine să menţionăm câteva nume: antrenorul Francisc Ronnay, portarii Costică Toma şi Florea Birtaşu, fundaşii Ştefan Rodeanu, Nicolae Topşa, Radin Duşan şi Nicolae Dodeanu, mijlocaşii Ştefan Onisie, Petre Cojereanu, Stere Zeană şi Ilie Gârleanu I, atacanţii Ion Alecsandrescu, Petre Bădeanţu şi Ladislau Vlad. Cu toţii aveau să-şi împlinească frumoase cariere pe alte meleaguri.

1954: Scandalul Hunedoara

Toamna anului 1954 avea să consemneze prima mare “trântire” pe bani din istoria fotbalului românesc. De fapt, ce s-a întâmplat?

Campionatul "republican" de "categoria A" îşi desfăşura ultima etapă. O acerbă luptă indirectă se dădea între Locomotiva Bucureşti (aşa se numea, pe atunci, Rapidul) şi Metalul Hunedoara (Corvinul de astăzi), pentru evitarea celui de-al treilea loc al retrogradării (ultimele două clasate nu mai putea spera la nimic). Iată cum arăta coada clasamentului înainte de ultima etapă, a 26-a, programată miercuri 24 noiembrie: 10. Minerul Petroşani 23 puncte, 11. Locomotiva Bucureşti 22 p, 12. Metalul Hunedoara 21 p, 13. Metalul Câmpia-Turzii 20 p, 14. Progresul Oradea 16 p.

Rezultatele consemnate în ultima etapă vor uimi opinia publică: Progresul Oradea, virtual retrogradată, învinge pe Locomotiva Bucureşti cu 3-2 (!), iar Metalul Hunedoara întrece pe Flacăra Ploieşti cu 3-1. Urmează să ia drumul B-ului Progresul Oradea, Metalul Câmpia-Turzii şi... Locomotiva Bucureşti, în timp ce hunedorenii rămân pe prima scenă. Giuleştenii din nou în B, pentru a doua oară în ultimii trei ani? Aşa părea, deşi circulă tot mai insistent zvonuri despre aranjamente, despre vehicularea (evident, subterană) a zeci de mii de lei (pe vremea aceea, salariul era de câteva sute de lei). Autorităţile sportive intervin. Opinia publică fotbalistică, plictisită până la lehamite de atâtea măsuri lipsite de fair play ale forurilor de conducere comunistă a sportului, aşteaptă cu sufletul la gură.

Metalul Hunedoara, în ediția 1954. Sursa foto: Hunedoara libera.

Bănuielile se confirmă, pedepse drastice se pronunţă. Comunicatul publicat în "Sportul popular" din 23 decembrie 1954 consemnează, între altele, că, "pentru lichidarea din practica sportivă a rămăşiţelor mentalităţii putrede burgheze", comisia hotărăşte "retrogradarea echipei colectivului Metalul Hunedoara în categoria B". Au fost sancţionaţi cu excluderea din viata sportiva şapte membri ai conducerii echipei din Hunedoara, un conducător al echipei orădene şi trei fotbalişti (Gheorghe Bodo de la Oradea, Costică Marinescu şi Constantin Zapis de la Hunedoara), alţi zece jucători fiind suspendaţi pe diferite termene, între 6 luni şi 3 ani (între ei, I. Neacşu de la Ploieşti, M. Tudose, L. Vlad şi E. Sulyok de la Oradea, N. Voinescu II, C. Niculescu, D. Mioc şi L. Mihuţ de la Hunedoara), iar antrenorul hunedorenilor, Ştefan Wetzer, a fost retrogradat.

Ceea ce a fost surprinzător atunci şi este şi astăzi, peste ani, e că nicio măsură reparatorie nu s-a dispus în legătură cu situaţia echipei giuleştene. E drept, feroviarii bucureşteni nu făceau parte dintre cei cu "neamuri la Ierusalim", iar în raporturile lor cu autorităţile au fost consideraţi mai degrabă incomozi. Deci hunedorenii nu merg în B în locul giuleştenilor, ci alături de ei! Hoţul de păgubaş!

(Va urma)

Eugen PETRESCU

“Fotbal Plus” Nr. 43 (332), 9 – 15 martie 1999