Istoria Jocurilor Olimpice moderne (23)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XXV-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Cataloniei în anul 1992. Partea a 22-a, consacrată ediției a XXIV-a a Jocurilor Olimpice disputate la Seul în 1988, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-22.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1992. Designer – Josep Maria Trias.

EDIŢIA a XXV-a. BARCELONA 1992

Capitala Cataloniei a câştigat organizarea competiţiei în dispută cu oraşele Amsterdam, Belgrad, Birmingham, Brisbane şi Paris. Barcelona, oraşul de reşedinţă a preşedintelui de atunci al Comitetului Internaţional Olimpic – Juan Antonio Samaranch – a devenit, pentru 16 zile, centrul sportiv al lumii, prin organizarea ediţiei din 1992 a Jocurilor Olimpice.

Emblema oficială a Jocurilor Olimpice din 1992. Designer – Josep Maria Trias.

Barcelona 1992 a fost una din cele mai memorabile Olimpiade, şi nicio naţiune nu a boicotat Jocurile Olimpice. La această ediţie a participat şi Africa de Sud, după o pauză de 28 de ani din cauza politicii de apartheid. În urmă dărâmării Zidului Berlinului din 1990, Germania a participat cu o singură echipă, pentru prima dată din anul 1960. Chiar dacă nu a avut niciun sportiv, Afganistanul a participat la ceremonia de deschidere a Olimpiadei.

Jocurile au fost deschise oficial de Regele Juan Carlos I al Spaniei. Jurământul atleţilor a fost depus de Luis Doreste Blanco, iar flacăra olimpică a fost aprinsă de Antonio Rebollo. Ceremonia de deschidere a fost spectaculoasă şi s-a estimat că audienţa TV a ajuns la 2 miliarde. Mascota Jocurilor Olimpice din Spania a fost câinele Cobi.

Cobi, mascota Olimpiadei din 1992. Designer: Javier Mariscal.

China şi Cuba au fost aspru criticate că nu au participat la testele internaţionale antidopaj de dinaintea Jocurilor Olimpice.

Un număr record de 64 de ţări a câştigat medalii la Barcelona. Baseball-ul a primit statutul olimpic pentru prima oară. La baschet, „echipa de vis” a Americii, cu vedetele „Magic” Johnson şi Michael Jordan, a spulberat adversarii. Gimnastul din Belarus, Vitali Şcerbo, care reprezenta Cominitatea Statelor Independente, a reuşit să câştige şase medalii de aur, patru dintre ele într-o singură zi.

Cel mai prosper sportiv de la Barcelona a fost Vitali Şcerbo, care a adunat 6 medalii de aur.

Finala probei de 10.000 de metri a reprezentat o luptă între atleta din Africa de Sud, Elana Meyer, şi etiopianca Derartu Tulu, câştigând ultima. Cele două sportive au făcut împreună turul de onoare la finalul cursei. Marea Britanie a avut motiv de bucurie când Linford Christie şi Sally Gunnell au câştigat aurul la 100 m, respectiv la 400 m garduri. La 10 metri platformă, chinezoaica Fu Mingxia a câştigat medalia de aur la doar 13 ani.

Fu Mingxia a participat la trei ediții ale JO, câștigând în total patru medalii de aur și una de argint.

Republica Moldova, care a făcut parte din echipa unită a Comunităţii Statelor Independente (CSI), a fost reprezentată la această ediţie a Jocurilor Olimpice de 10 sportivi care au cucerit 5 medalii: Tudor Casapu (campion olimpic la haltere – a fost prima şi deocamdată ultima medalie olimpică de aur pentru Republica Moldova (RSSM) la o probă individuală), Iurie Başcatov (medaliat cu argint la nataţie), Natalia Valeeva (a câştigat două medalii de bronz la tir cu arcul), Olga Bolşova şi Vadim Zadoinov (ambii – atletism), Oleg Carpov şi Vasile Tanas (ambii – hipism), Alexandru Britov (canotaj), Sergiu Mariniuc (nataţie) şi Sveatoslav Reabuşenko (ciclism). La Olimpiada de la Barcelona au luat parte discipoli ai şcolii sportive moldoveneşti care au apărat culorile altor ţări. Astfel, Nicolae Juravschi (locul 4 la canoe-dublu) a concurat pentru România; Veaceslav Gorpişin (campion olimpic la handbal), Serghei Marcoci şi Alexei Vdovin (medaliaţi cu bronz la polo pe apă) au reprezentat Federaţia Rusă. Mai multe detalii află aici: http://andron-prodan.blogspot.com/2015/07/normal-0-false-false-false_3.html.

Tudor Casapu, deocamdată singurul moldovean campion olimpic la o probă individuală.

Organizată la 25 de sporturi şi 257 de probe, această a XXV-a ediţie a constituit, din acest punct de vedere, un record. Alte recorduri la Jocurile Olimpice de la Barcelona: numărul de sportivi participanţi – 9.368 – şi cele 815 de medalii decernate.

Cifrele JO Barcelona 1992

Datele de desfăşurare: 25 iulie – 9 august 1992.

Număr de ţări participante: 169.

Număr de sportivi: 9.368 (3.008 femei), la 25 de discipline, în 257 de probe (86 feminine).

Număr de medalii decernate: 815 (259-258-298).

Podiumul pe medalii:

1. CSI: 45 aur, 38 argint, 29 bronz, total 112;

2. SUA: 37 aur, 34 argint, 37 bronz, total 108;

3. Germania: 33 aur, 21 argint, 28 bronz, total 82.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro 

CHIŞINĂUIANCA CARE A STRĂLUCIT LA ROLAND GARROS-2019

În perioada 20 mai – 9 iunie curent, la Paris (Franţa), a avut loc cea de-a 118-a ediţie a Turneului de la Roland Garros (numit astfel în onoarea eroului aviator francez), una dintre cele mai importante competiţii internaţionale de tenis. Este cel de-al doilea turneu de Mare Şlem din calendarul competiţional mondial şi cel mai puternic turneu pe zgură. La ediţia din acest an o evoluţie deosebită a avut-o Aliona Bolşova-Zadoinov, originară din Republica Moldova care în prezent apără culorile Spaniei.

Aliona Bolşova-Zadoinov s-a născut la Chişinău, la 6 noiembrie 1997, într-o familie de sportivi. Ambii părinţi au practicat atletismul, apărând culorile R. Moldova la diferite turnee internaţionale.

Mama, Olga Bolşova, a participat la 4 ediţii ale Jocurilor Olimpice (1992, 1996, 2000, 2004), iar tata, Vadim Zadoinov, a evoluat la trei asemenea competiţii (1992, 1996, 2000).

Născută la Chişinău, Aliona Bolşova-Zadoinov din fragedă copilărie a fost familiarizată cu sportul.

Aliona a început să practice tenisul de la vârsta de 7 ani şi a evoluat pentru R. Moldova până în 2013. Pe când avea şaisprezece ani a obţinut cetăţenia spaniolă (părinţii ei s-au mutat în Spania când Aliona era mică), în prezent având reşedinţa în localitatea Palafrugell (provincia Girona, Catalonia).

După cum susţin părinţii, în copilărie Aliona mai des privea emisiunile sportive decât desenele animate. Astfel, pe când avea numai trei ani tata a adus-o pe un cort de tenis şi i-a oferit şansa de a-şi dezvolta pasiunea. Nu i-a plăcut însă.

Dar în 2004 a hotărât să încerce din nou. A inspirit-o victoria Mariei Şarapova, pe atunci în vârstă de 17 ani, de la Wimbledon.

În curând a început să participe cu destul succes şi la diverse turnee rezervate copiilor şi juniorilor. Spaniolii o vedeau drept una dintre marile lor speranţe pentru că rezultatele de la junioare o recomandau.

28 ianuarie 2015. Melbourne Park. Aliona Bolşova-Zadoinov în meciul de la Australian Open Junior Championships contra reprezentantei gazdelor, Destanee Aiava. La acea competiţie chişinăuianca s-a calificat în „sferturi”. Sursa foto: Robert Prezioso/Getty Images AsiaPac.

Aliona a atins la junioare un maxim al clasamentului combinat: 4 (pe 12 mai 2014). Ea a jucat – şi câştigat – o partidă de dublu în Fed Cup pentru Spania, în 2015. Tot în acel an a reuşit şi cea mai bună performanţă la nivel de junioare: calificarea în „sferturi” la Australian Open.

Însă la 17 ani Aliona Bolşova-Zadoinov a suferit o accidentare la piciorul stâng care a necesitat o intervenţie chirurgicală. Recuperarea anevoioasă a făcut-o să renunţe la sport. „În acel moment eram terminată, uram tenisul”, a spus ea pentru site-ul specializat pe tenis puntodebreak. Dar după doi ani s-a răzgândit. În perioada studenţiei, ea a jucat şi pentru echipa Universităţii din Oklahoma (SUA).

Echipa Spaniei de la Fed Cup-2015. A doua din stânga – Aliona Bolşova-Zadoinov. Sursa foto: Sergio Llamera.

În aprilie 2018, la „International Monterrey” (Mexic), Aliona a participat, în premieră, la un turneu din circuitul WTA. Învingând-o în calificări pe americanca Rushri Wijesundera (6-1, 6-3), ea a cedat în turul întâi în faţa cehoacei Marie Bouzková (1-6, 2-6).

Exact peste un an, chişinăuianca a reuşit prima performanţă notabilă la senioare. Participând la turneul „Volvo Car Open” din oraşul Charleston (SUA), ea a obţinut prima victorie pe tabloul principal al unui turneu WTA după ce a învins-o pe Francesca Di Lorenzo (SUA), scor 6-3, 7-5. Spre regret, în turul următor Aliona a fost întrecută de o altă reprezentantă a gazdelor, Danielle Collins, cu 3-6, 6-7 (2).

Aceste rezultate, cât şi evoluţiile bune în circuitul ITF din 2018 (două titluri la categoria 25k şi 4 finale), i-au permis să participle la un turneu de Mare Şlem, şi anume la Roland Garros (la începutul lui 2019 ea a evoluat în calificări la Australian Open, unde a intercut-o pe rusoaica Valentina Ivahnenko (7-6 (5), 4-6, 7-5), dar a cedat în faţa polonezei Iga Świątek (6-7 (1), 2-6), ratând accesul pe tabloul principal).

La startul întrecerii din capitala Franţei Aliona Bolşova-Zadoinov, antrenată de Lourdes Domínguez şi Ana Alcázar, ocupa locul 137 în clasamentul WTA.

Joi, 23 mai 2019, ea a debutat în calificări în partida cu chinezoaica Xu Shilin pe care a întrecut-o în două seturi: 6-1, 6-2. A doua zi a învins-o pe Timea Babos din Ungaria cu 6-2, 2-6, 6-3 şi s-a calificat pe tabloul principal al competiţiei.

Luni, 27 mai, Aliona a obţinut prima victorie la un turneu de Mare Şlem, chiar la debut, după ce a surclasat-o pe rusoaica Vera Zvonariova (78 WTA) cu 6-4, 6-2.

În turul al doilea adversră i-a fost românca Sorana Cîrstea (84 WTA). „Apărută de nicăieri pe tabloul principal de la Roland Garros, jucătoarea iberică născută la Chişinău a făcut azi poate cel mai bun meci al carierei”, a notat Gazeta Sporturilor. „Dezinhibată, deşi de partea cealaltă a fileului se afla o jucătoare cu experienţă, fostă sferfinalistă la Roland Garros, Bolşova a avut momente de tenis bun pe toată durata meciului, care au stopat orice tentativă a româncei de a «escalada» în meci”. Pământeanca noastră a obţinut victoria în două seturi, amble decise la tie-break, scor 7-6 (5), 7-6 (3).

A urmat confruntarea cu o altă reprezentantă a Rusiei, Ekaterina Alexandrova (58 WTA). Şi de această dată Aliona s-a impus în două seturi, 6-2, 7-5.

Evoluând pentru prima dată la un turneu de Grand Slam, Aliona Bolşova-Zadoinov s-a calificat în „optimile” de la Roland Garros-2019.

Abia în „optimi” chişinăuieanca a fost stopată de viitoarea semifinalistă a turneului, americanca Amanda Anisimova (51 WTA), fiind învinsă cu 3-6, 0-6. De menţionat, că în „sferturi” Anisimova a întrecut-o pe câştigătoarea Turneului de la Roland Garros de anul trecut, românca Simona Halep.

Calificarea în optimile de finală a dus-o pe Aliona Bolşova-Zadoinov printre primele 100 de jucătoare ale lumii (în prezent ea ocupă locul 90 în clasamentul WTA).

Prezentă în premieră la Roland Garros, Aliona a atras atenţia spectatorilor şi datorită tautuajelor (şi-a tatuat pe corp simboluri care să-i reamintească de obstacolele peste care a avut de trecut în viaţă).

Recent jucătoarea din Spania şi-a deschis sufletul pentru site-ul puntodebreak, decodând semnificaţia lor.

Primul tatuaj l-a făcut la 16 ani, pe umărul drept, imprimând mesajul „Limitations only exist if you let them” (Limitele există doar dacă le permiţi tu să existe). „Atunci am avut multe probleme la nivel personal şi mi l-am făcut ca să-mi aduc aminte că fiecare dintre noi are puterea să schimbe ceva, un mesaj de încurajare pentru mine”, a spus ea.

Anul următor ea şi-a tatuat pe coapsă o cheie cu flori, care se vede doar când poartă pantaloni scurţi. „Îmi doream să închei o etapă din viaţa mea, de aceea cheia. Am trecut prin episoade de bulimie, discuţii în familie, atunci am hotărât să las tenisul deoparte şi să plec în SUA”, a explicat Aliona.

La Paris, Aliona a atras atenţia spectatorilor şi datorită tautuajelor pe care şi le-a făcut de-a lungul timpului.

Al treilea a venit sub forma unei leoaice pe umărul stâng. „Mi l-am făcut pentru că multă lume îmi spunea leoaică şi în al doilea rând pentru că îmi place acest animal. Are implicaţii feministe pentru că atunci când pleacă la vânătoare, ea este cea care îl dirijează pe leu, transmite o imagine de forţă. Nimeni nu se poate pune cu ea”.

Apoi a venit continuarea cu trandafiri şi cuvinte. „Nu suport falsitatea şi în lumea tenisului e multă. De aceea viaţa în circuit e obositoare”. Florile alcătuiesc un scorpion. „În zodiac acesta este semnul meu şi caracteristicile acestei zodii corespund cu felul meu de a fi”.

Aliona mai are tatuaje pe piept, care semnifică rezistenţă, şi unul pe coaste în formă de palmier, pentru a-i aminti de perioada în care a studiat în Florida. Nu-i place să poarte fuste pe teren şi intenţionează ca în viitor să-şi mai facă un desen pe piele, cu zeiţa egipteană Isis.

Acest lucru nu-i întâmplător, deoarece în prezent Aliona îşi face studiile la Universitatea Oberta de Catalunya din Barcelona, facultatea de Istorie, geografie şi artă, fiind pasionată de civilizaţiile antice din Egipt, Mesopotamia, Grecia şi Roma.

Andrei PRODAN

MOLDOVA LA JOCURILE OLIMPICE (1988-1992)

Autor: Andrei PRODAN

Prima parte a istoriei participării sportivilor moldoveni la Jocurile Olimpice de vară (1960-1980) le găsiți aici: http://andron-prodan.blogspot.com/2015/07/normal-0-false-false-false.html.

Ca răspuns la boicotul ţărilor occidentale al Olimpiadei din 1980 de la Moscova, Uniunea Sovietică şi sateliţii săi au refuzat participarea la Jocurile Olimpice din 1984 de la Los Angeles (https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-21.html).

Din fericire pentru Mişcarea Olimpică, peste patru ani la Seul nu a mai existat niciun boicot. RSSM a fost reprezentată la ediţia din 1988 a Jocurilor Olimpice (https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-22.html) de cinci sportivi (toţi băieţi), care au concurat la tot atâtea discipline: Nicolae Juravschi (kaiac-canoe), Iurie Başcatov (nataţie), Timofei Screabin (box), Vladimir Iuvcenco (canotaj) şi Oleg Moldovan (tir). Acasă moldovenii au revenit cu patru medalii (două de aur, câte una de argint şi de bronz).

Nicolae Juravschi şi Victor Reneiski la JO din 1988.

Nicolae Juravschi a devenit primul moldovean dublu campion olimpic. În proba de canoe-dublu 500 metri, Juravschi alături de belarusul Victor Reneiski a obţinut rezultatul 1.41,77, întrecând echipajele din Polonia (1.43,61) şi Franţa (1.43,81), iar pe distanţa 1.000 metri, cu rezultatul 3.48,36, au fost întrecute echipele din Republica Democrată Germană (3.51,44) şi Polonia (3.54,33).

Înotătorul de stil liber Iurie Başcatov a concurat la trei probe. La 100 metri el a ocupat locul 5 (din 77 participanţi) cu rezultatul 50,08. La 200 metri s-a clasat pe locul 22 (din 63) cu rezultatul 1.52,04. La ştafeta 4 x 100 m echipa URSS (Ghennadi Prigoda, Iurie Başcatov, Nikolai Evseev şi Vladimir Tkacenko) a ocupat locul doi cu rezultatul 3.18,33, fiind întrecută de SUA, care cu rezultatul 3.16, 53 a stabilit un nou record mondial.

Bălţeanul Timofei Screabin a devenit primul boxer moldovean medaliat la JO.

Pugilistul Timofei Screabin (categoria de greutate 51 kg) a câştigat în premieră pentru boxul moldovenesc medalia olimpică de bronz. În semifinală el a cedat în faţa viitorului campion olimpic, Kim Kwan Sun din Coreea de Sud.

Ţintaşul Oleg Moldovan a debutat la JO în 1988.

Viitorul medaliat olimpic, Oleg Moldovan, a debutat la Jocurile Olimpice din 1988. La proba de tir 50 metri, 60+10 trageri la ţinta mobilă el a ocupat locul 14 (din 23 de participanţi) cu rezultatul 583 de puncte.

De asemenea la Seul au evoluat şi o serie de atleţi, discipoli ai şcolii sportive moldoveneşti: Igor Dobrovolski (fotbal), Serghei Marcoci (polo pe apă), Natalia Rusnacenko (handbal) şi Pavel Krupko (canotaj).

Igor Dobrovolski, absolvent al Şcolii-internat republicane cu profil sportiv din Chişinău, a devenit campion olimpic la fotbal. În finală selecţionata URSS a învins Brazilia cu scorul de 2-1 (după prelungiri), iar Dobrovolski a marcat un gol din penalty. El a evoluat în toate cele şase meciuri disputate de echipa sovietică şi a devenit golgheterul formaţiei cu 6 reuşite la activ.

Chişinăuianul Serghei Marcoci a câştigat medalia de bronz la polo pe apă în componenţa naţionalei URSS, care a fost întrecută doar de selecţionatele Iugoslaviei şi SUA.

Natalia Rusnacenko, portarul selecţionatei URSS la handabal.

Natalia Rusnacenko, discipolă a şcolii de handbal din Tiraspol, de asemenea a devenit medaliată cu bronz. Ea a apărat buturile selecţionatei URSS, care a fost întrecută în ierarhia olimpică de Coreea de Sud şi Norvegia.

Pavel Krupko, absolvent al Şcolii de canotaj din Tiraspol, alături de coechipierii Aleksandr Zaskalko, Serghei Kineakin şi Iuri Zelikovici a ocupat locul 4 la proba de canotaj, 4 vâsle pe distanţa 2.000 metri.

La sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut în Uniunea Sovietică au avut loc serioase perturbaţii social-politice. Astfel, la 23 ianuarie 1990 parlamentul de la Chişinău a adoptat Declaraţia suveranităţii RSS Moldova. La 23 mai 1991 este adoptată noua denumire de Republica Moldova, care îşi proclamă la 27 august 1991 independenţa de stat. URSS şi-a încetat existenţa în decembrie aceluiaşi an.

Comitetul Olimpic al Uniunii Sovierice a fost desfiinţat pe 12 martie 1992. Cu toate acestea la Olimpiada de la Barcelona (https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-23.html) 12 foste republici sovietice (inclusiv şi Moldova) au format Echipa Unită a Comunităţii Statelor Independente (CSI) şi au evoluat sub drapelul olimpic. La probele individuale în cinstea câştigătorului pe catarg era arborat steagul naţional şi era intonat imnul ţării respective. În probele pe echipe era arborat drapelul olimpic şi era intonat imnul olimpic.

Republica Moldova a fost reprezentată la această ediţie a Jocurilor Olimpice de un număr record de sportivi – 10 (3 fete şi 7 băieţi), care au concurat la şapte discipline, în 18 probe: Tudor Casapu (haltere), Iurie Başcatov și Sergiu Mariniuc (ambii – nataţie), Natalia Valeeva (tir cu arcul), Olga Bolşova şi Vadim Zadoinov (ambii – atletism), Oleg Carpov şi Vasile Tanas (ambii – hipism), Alexandru Britov (canotaj) şi Sveatoslav Reabuşenko (ciclism).

Tudor Casapu, deocamdată singurul moldovean campion olimpic la o probă individuală.

La Barcelona reprezentanţii Republicii Moldova au câştigat ca și la Olimpiada precedentă patru medalii. Cel mai răsunător succes l-a reuşit halterofilul Tudor Casapu care a devenit campion olimpic (a fost prima şi deocamdată ultima medalie olimpică de aur pentru Republica Moldova (RSSM) la o probă individuală). Concurând în categoria de greutate până la 75 kg, moldoveanul a reuşit rezultatul 357,5 kg (155 kg la proba „smuls” şi 202,5 kg la proba „aruncat”). Acelaşi rezultat l-a obţinut şi cubanezul Pablo Rodriguez Lara, însă sportivul nostru cântărea mai puţin, fapt ce i-a permis să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de premiere. La concurs au luat parte 34 de sportivi din 27 de ţări. „Deşi am evoluat la Olimpiada din Barcelona în componenţa unită a statelor ex-sovietice, eu am luat tricolorul cu mine şi mi l-am pus pe umeri după ce am devenit campion”, îşi aminteşte Tudor Casapu. Chiar dacă Comitetul Naţional Olimpic (înfiinţat la 29 ianuarie 1991) a devenit oficial membru al Comitetului Internaţional Olimpic doar în 1993, halterofilul susţine că în Spania a reprezentat sportul moldovenesc. „La acel moment Uniunea Sovietică nu mai exista, astfel că echipa unită a CSI avea doar o valoare statistică. Eu m-am simţit campion din Moldova”, spune Tudor Casapu. 

În 1992, înotătorul Iurie Başcatov a devenit pentru a doua oară medaliat cu argint la JO.

Iurie Başcatov, ca şi patru ani în urmă la Seul, a obţinut medalia de argint la ştafeta 4 x 100 m liber. De această dată alături de Pavel Hnîkin (Ucraina), Gennadi Prigoda şi Aleksandr Popov (ambii – Rusia). Echipa Unită a încheiat concursul cu rezultatul 3.17,56, fiind din nou întrecută de reprezentativa Statelor Unite.

Natalia Valeeva a obţinut la Barcelona două medalii olimpice.

Tiraspoleanca Natalia Valeeva a câştigat două medalii de bronz la tir cu arcul, probă dominată de sportivii coreeni. La individual (competiţie la care au concurat 61 de sportive) ea a fost întrecută de Cho Yun En şi Kim Su Nyun (ambele din Coreea de Sud). În concursul pe echipe pe primele două locuri s-au situat Coreea de Sud şi China. Din componenţa Echipei Unite au făcut parte Natalia Valeeva (Moldova), Ludmila Arjannikova (Rusia) şi Hatuna Kvrivişvili (Georgia).

Atleta Olga Bolşova (fiica lui Victor Bolşov, care a reprezentat Moldova la Olimpiada din 1968, şi Valentina Maslovscaia, participană la Jocurile Olimpice din 1960) la proba de sărituri în înălţime n-a îndeplinit baremul de calificare (1,92 m), reuşind rezultatul 1,83 m. 

Vadim Zadoinov la antrenament.

Vadim Zadoinov a concurat la două probe: 400 m garduri şi ştafeta 4 x 400. În ambele cazuri s-a clasat pe locul 5 în cursa de calificare. În primul caz cu rezultatul 51,21, în cel de-al doilea (alături de ucraineanul Oleg Tverdohleb, belarusul Anatoli Makarevici şi rusul Dmitri Kosov), cu rezultatul 3.05,59.

În concursul pe echipe la hipism Echipa Unită compusă din Oleg Carpov, Vasile Tanas (ambii – Moldova), Mihail Rîbak (Belarus) şi Sandro Cihladze (Georgia) n-a încheiat competiţia. La individual Vasile Tanas a ocupat locul 51 (din 82), iar Oleg Carpov a abandonat concursul.

Înotătorul Sergiu Mariniuc a ocupat locul 7 (din 33 de participanţi) la proba de 400 m mixt cu rezultatul 4.22,93 şi locul 10 (din 60) la proba 200 m mixt cu rezultatul 2.03,72. Alexandru Britov, discipol al Şcolii de canotaj din Tiraspol, s-a clasat pe locul 8, iar ciclistul Sveatoslav Reabuşenko a ocupat locul 33 (din 158) în proba pe şosea. Cei 194 km el le-a parcurs în 4:35.56.

Chişinăuianul Serghei Marcoci a câştigat „bronzul” olimpic în 1992.

La Olimpiada de la Barcelona au luat parte şi discipoli ai şcolii sportive moldoveneşti care au apărat culorile altor ţări. Astfel, Nicolae Juravschi (locul 4 la 500 şi 1.000 m la canoe-dublu, alături de Gheorghe Andriev) a concurat pentru România; Veaceslav Gorpişin (campion olimpic la handbal), Serghei Marcoci şi Alexei Vdovin (medaliaţi cu bronz la polo pe apă) au reprezentat Federaţia Rusă.

Olimpiada de la Barcelona a fost una de glorie pentru sportivii moldoveni. Era rodul cantonamentelor centralizate în echipele sovietice, graţie cărora atleţii noştri au obţinut rezultate fără precedent. De la Jocurile Olimpice din 1992, „tricolorii” moldoveni nu au mai cucerit niciun titlu suprem. La următoarele ediţii ale JO de vară sportivii din Republica Moldova au urcat pe podium încă de şapte ori, iar de la Olimpiada din 2004 moldovenii au revenit fără medalii. Dar despre toate acestea în articolele următoare.