Monumente de istorie, arhitectură și artă de categorie națională

ZECE CURIOZITĂŢI DESPRE CASA OLIMPICĂ

Clinica de Hidroterapie a doctorului Lazăr Pavlovici Tumarchin, începutul sec. XX. Sursă: Bessarabia. Gheograficeskii, istoriceskii, statisticeskii, ekonomiceskii, etnograficeskii, literaturnîi i spravocinîi sbornik / Pod redacției P. A. Krușevana, Moskva, Tipografia A. V. Vasilieva, 1903, p. 425.

Casa Olimpică de la intersecția străzilor A. Pușkin și A. Sciusev (adresa juridică – str. A. Pușkin, nr. 11) reprezintă o construcție de zid cu un nivel. Are un aspect arhitectural și decorativ plastic cu sculptură originală și elemente decorative de epocă. Clădirea este plasată în centrul istoric al Chișinăului și reprezintă un monument de istorie, arhitectură și artă de categorie națională. Actualmente în edificiu se află administrația Comitetului Olimpic, Muzeul Olimpic al Moldovei, Academia Olimpică, Asociația „Sportul și Femeia”, Clubul Olimpic pentru federațiile naționale. Clădirea frumos iluminată este una dintre perlele arhitecturii civile din Republica Moldova.

În prezent, în fosta Clinică de Hidroterapie se află sediul „Rompetrol”. Foto: Ion V. Xenofontov, 23 noiembrie 2016.

1. Această clădire a fost edificată între anii 1872 și 1877.

2. În 1895, Paltiel Tumarchin a construit alături de casă o anexă. Începînd cu anul 1896, casele au fost date în arendă: șase camere cu ferestre spre stradă au fost date nobilului I.S. Glebotski; un corp de clădire a fost arendat de micul-burghez E. Dobrovolski. Aceasta era construită din două camere utilizate în calitate de ateliere de strungărie; o cameră cu ferestre spre stradă era utilizată de mic-burghezul I. Trahtenbroit în calitate de atelier de cizmărie.

Fațada Casei Olimpice înainte de reparații, 4 noiembrie 2013. Foto: Arhiva foto a Institutului de Stat de Proiectare.

3. În actul de donație din 20 martie 1897, negustorul Paltiel Tumarchin și soția acestuia i-au transmis feciorului – doctorului Lazăr Pavlovici (Paltievici) Tumarchin casa și curtea împreună cu anexele din sectorul 1 al orașului Chișinău.

4. Cunoscut medic, Lazăr Tumarchin (6 noiembrie 1865, Chișinău – ?) a studiat la Facultatea de Medicină din Moscova și a urmat cursurile de specializare la Berlin. A fost vicepreședinte al Sindicatului viticol din Chișinău. A fost medic la Spitalul Militar, la Spitalul Duhovnicesc. A mai activat în calitate de medic primar, medic consultant la Spitalul Crucii Roșii. L. Tumarchin a fost radiolog pentru toate spitalele din Chișinău. Primul cabinet radiologic (röntgen) din Basarabia a fost deschis în 1912. Alături de activitatea în domeniul medicinei a fost activ și în plan social, fiind membru al Consiliului municipal Chișinău. A fost distins cu ordinele „Sf. Stanislav”, „Coroana României” în gradul de Cavaler etc.

O secvență din interiorul Casei Olimpice înainte de reparații, 27 mai 2015. Foto: Arhiva foto a Institutului de Stat de Proiectare.

5. În actul emis la 27 martie 1897 de administrația orașului Chișinău pe numele doctorului L.P. Tumarchin se indică faptul că proprietatea imobiliară era construită dintr-o casă și două corpuri din zid. Vila urbană (curtea și construcțiile) au aparținut celebrului doctor chișinăuian Lazăr Pavlovici Tumarchin pînă în anul 1940. Acesta practica hidroterapia, metodă medicală în vogă în acele timpuri, organizînd o clinică în acest scop. Clădirea destinată hidroterapiei era formată dintr-un nivel, care includea șapte camere cu opt geamuri. Sub aspect tipologic face parte din arhitectura civilă, din categoria clădirilor obștești, cu infrastructură socială (obiect cu menire curativă).

Proiectul de construcție a mansardei Casei Olimpice. Foto: Arhiva Institutului de Stat de Proiectare.

Proiectul de reconstrucție a Casei Olimpice. Foto: Arhiva Institutului de Stat de Proiectare.

6. Dacă clădirea destinată hidroterapiei, proprietatea doctorului Lazăr Tumarchin, a fost construită în scopuri medicale, atunci blocurile plasate la intersecția străzilor A. Pușkin și A. Sciusev au fost folosite de proprietar în calitate de domiciliu privat sau au fost date în arendă. De exemplu, în anii 1909–1911 aici a locuit arhitectul și inginerul Nicolae V. Țîganco (1882–1934).

Drăgușor – mascota Echipei Olimpice a Republicii Moldova la „gura sobei” restabilite. Foto: Ion V. Xenofontov, 18 noiembrie 2016.

7. În prezent, vila și curtea acesteia s-au menținut în perimetrul construcției de la mijlocul sec. al XIX-lea (15 stînjeni x 20 stînjeni = 32,01 m x 42,68 m). Dacă construcțiile adiacente de zid ale acesteia și-au păstrat o formă apropiată cu cele de epocă, atunci edificiul destinat hidroterapiei a suferit schimbări majore. Actualmente aici se află sediul „Rompetrol”. În vechea curte urbană se găsesc și arbori, monumente ale naturii ocrotite de stat, cum ar fi, de exemplu, un molid argintiu (picea pinges engelm) plantat în 1920 .

Casa Olimpică după reconstrucție. În spatele clădirii (primul copac din dreapta) se află molidul argintiu (picea pinges engelm) plantat în 1920. Foto: Ion V. Xenofontov, 30 septembrie 2016.

8. În 2003, după mai multe acțiuni, Comitetului Național Olimpic al Republici Moldova, aflat într-o criză de spațiu, a soluționat problema sediului. Printr-o hotărîre de guvern, construcțiile adiacente de zid de la intersecția străzilor A. Pușkin cu A. Șciusev au trecut la balanța Comitetului Național Olimpic, fiind preluate de la Centrul de Medicină al Ministerului de Interne.

9. Între 2014 și 2016 au avut loc o serie de acțiuni pentru a reanima construcția istorică, s-au efectuat proiectarea, construcția și restaurarea clădirii. Edificiul a fost reconstituit cu ajutorul Guvernului Republicii Moldova și al Comitetului Internațional Olimpic.

Vladimir Dubelari (stînga), Petru Teajco – arhitecții proiectului de reconstrucție a Casei Olimpice. Foto: Ion V. Xenofontov, 23 noiembrie 2016.

10. Lucrările de reconstrucție s-au desfășurat sub egida Institutului de Stat de Proiectare. Arhitecții proiectului au fost Vladimir Dubelari, Petru Teajco și Natalia Boșneaga, inginerul-constructor Eugenia Panova. Planșele au fost elaborate de Tverdohlebov și N. Boșneaga (SA „Restauratorul”). Autorii lucrării au decis că edificiul trebuie să redea atmosfera de epocă și să respecte originalul. Astfel, s-a decis ca în direcția str. A. Pușkin să se restabilească ușa, care anterior a fost înlocuită cu o fereastră. Totodată, a fost instalată ușa de la intrare din curte, executate după modelul ușii restabilite. În volumul acoperișului existent s-a construit o mansardă, unde în prezent se află sala de ședințe, cîteva birouri pentru angajații organizației. Pentru a captura lumina în acest spațiu, a fost schimbată poziția ferestrelor de la 30º la 45º. Pereții vechi, aflați în stare deplorabilă, edificați din bîrne, au fost înlocuiți cu monolit (beton armat). Greutatea cade pe pereții noi. Au fost restabilite sobele, care anterior erau camuflate. Acestea servesc drept elemente decorative, menținîndu-și autenticul istoric. Au fost reconstituite elementele decorative din exterior, deteriorate pe parcursul anilor, fiind elaborate după desenele de arhivă. Au fost restabilite cornișele decorative. În curte este preconizată o intrare pentru persoane cu dizabilități. Lucrarea a fost dată în exploatare la 7 iulie 2016.

Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie