Doi ani în urmă la editura ”Cuvântul-ABC” din Chişinău a văzut lumina tiparului monografia ”Ruseştii Noi în leagănul eternităţii”, scrisă cu mult drag de istoricul Maria PANFIL. Un capitol aparte al cărţii este dedicat dezvoltării sportului din această localitate și astăzi îl puteți citi pe blogul Moldova Sport History.

EVOLUŢIA SPORTULUI ÎN RUSEŞTII NOI

„Sportul este rugăciunea trupului” (Salvador Dali)

Pentru fiecare persoană, sportul este un prilej de îmbunătăţire a sănătăţii, pentru că fericirea constă în primul rând în a fi sănătos, pe când slăbiciunea organismului slăbeşte mintea.

„Sportul are menirea să înnobileze, să reunifice grupuri umane largi prin mesajul înălţător al respectului reciproc şi al dreptului universal la viaţă, bunăstare, fericire”, menţionează Efim Josanu, primul preşedinte al Comitetului Naţional Olimpic (Cartea Jocurilor Olimpice. Chişinău, 2017).

Activităţile sportive sunt importante mai ales pentru copii, care sunt viitorul nostru, al ţării. De aceea, trebuie învăţaţi de mici să iubească mişcarea în aer liber, să facă sport, să fie puternici şi căliţi.

În anii de răstrişte însă nu se putea vorbi despre dezvoltarea sportului la sate. Majoritatea copiilor, de mici, erau antrenaţi în munca fizică şi doar în timpul liber şi de sărbători alergau, practicând jocurile copilăriei lor: De-a mingea bătaie, De-a mijatca, De-a fugărită, De-a leapşa, De-a ţurca ş.a. Asemenea distracţii aduceau copiilor multe bucurii şi ei nu scăpau niciun prilej de-a se avânta în asemenea jocuri.

În anii ’50-60 ai sec. al XX-lea, sportul este practicat la lecţiile de educaţie fizică şi în cadrul competiţiilor sportive locale şi raionale.

În lista de veterani ruseşteni ai sportului îi putem menţiona pe Ion Dodan şi Ion Agrici, foşti şefi de club şi responsabili de activitatea sportivă în sat, care au contribuit la amenajarea primului stadion, întemeiat în anul 1963.

Probabil, niciuna dintre probele de sport n-a provocat atâtea emoţii contradictorii între săteni ca fotbalul. El ba ne decepţionează, ba ne dă noi speranţe, ba ne întristează cu câte o înfrângere, ca mai apoi să ne bucure cu victorii strălucite.

Anul 1962. Prima echipă de fotbal din Ruseştii Noi. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Ion Stănilă, Tudor Codreanu, Grigore Trohin, Gheorghe Panfil, Vasile Codreanu, Gheorghe Arhirei. Rândul de jos: Filip Cătănoi, Andrei Meșină, Ion Cucu, Tudor Panfil.

Din amintirile profesorului de educaţie fizică din Liceul Teoretic Ruseştii Noi Tudor Panfil aflăm: „În anul 1962, la şcoala de opt ani din satul Ruseştii Noi vine un tânăr specialist, învăţătorul de muncă Constantin Terente. Dumnealui ne este şi diriginte de clasă. Fiind tânăr, la recreaţii, dar uneori şi după lecţii, îi plăcea să se avânte cu noi în diferite jocuri. Primele reguli de joc ale fotbalului ni le-a transmis anume el. Am creat cu băieţii din clasa noastră (a VII-a «b») o echipă de fotbal, fiind antrenaţi de dirigintele clasei. Ne-a plăcut foarte mult. În echipă îi primeam şi pe cei mai isteţi băieţi din alte clase. Au urmat şiruri de antrenamente. Anul următor am participat la competiţii raionale.

În anul 1966 am participat la competiţii raionale între şcolile medii. Am jucat în satul Cărpineni şi am ocupat locul II. Interesul faţă de fotbal a crescut si mai mult”.

Iată membrii primei echipe de fotbal din localitate, de amatori: Tudor Panfil – portar, Gheorghe Panfil, Andrei Meşină, Filip Cătănoi, Grigore Trohin, Gheorghe Rusu, Ion Cătănoi, Valentin Moroz, Vasile Codreanu.

Apoi s-a format prima echipă oficială de fotbal a satului, din care făceau parte cei mai buni jucători: Tudor Panfil – portar, Ion Cucu – primul căpitan al echipei, Mihail Bolocan, Ion Stănilă, Anton Trohin, Ion Rusu, Tudor Hortolomei, Vasile Trohin, Ion Meşină, Gheorghe Pahfil, Andrei Meşină, Filip Cătănoi, Grigore Trohin, Vasile Codreanu.

În anii ’70, ca specialişti în metodica sportului au lucrat Eudochim Meşină, apoi fratele lui, Nicolae Meşină. Din anul 1975 până în anul 2010, o activitate prodigioasă în domeniul sportului în Ruseştii Noi a desfăşurat-o metodistul Anton Trohin.

În anul 1978 a fost formată selecţionata raionului cu denumirea Codru, pentru a participa la competiţiile republicane. Majoritatea jucătorilor din echipă erau tineri din Ruseştii Noi. Căpitanul echipei a fost profesorul de educaţie fizică, Tudor Panfil. Antrenorul echipei a fost Evgheni Larin, maestru al sportului, fost jucător al echipei Moldova Chişinău.

Echipa Codru a raionului Kutuzov, campioana ASB “Colhoznicul” din 1979. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Ion Cucu (arbitru), Petru Codreanu, Mihai Merlă, Vasile Trohin, neidentificat, Vasile Plugaru, Anton Trohin, neidentificat, neidentificat, Constantin Pisica, Evgheni Larin (antrenor). Rândul de jos: neidentificat, Mihai Bolocan, Ion Codreanu, Ion Meșină, Tudor Panfil, Vasile Tonu, Mihail Vasilița, neidentificat.

Membrii echipei au participat la competiţii sportive republicane, zona de centru. Au jucat la Sângerei şi au ocupat locul II. Toţi au fost premiaţi cu câte un ceas şi un costum sportiv. Echipa a devenit campioană a republicii în cadrul Societăţii Sportive Colhoznicul.

Pentru rezultate remarcabile în domeniul sportului, membrii echipei de fotbal Codru au primit bilete de odihnă în Carpaţi.

În anul 1979, Direcţia raională cultură şi sport din raionul Ialoveni organizează o excursie la Riga cu scopul de a face schimb de experienţă. Iniţiatorul acestei excursii a fost Valentin Şcerbacov, preşedintele Societăţii Colhoznicul din raionul Ialoveni. Printre cei mai buni promotori ai sportului a fost şi Anton Trohin, metodist în domeniul sportului din Ruseştii Noi.

Suporterii din Ruseştii Noi la a XXII-a ediţie a Jocurilor Olimpice.

În anul 1980, Consiliul Raional Ialoveni a trimis trei dintre cei mai buni sportivi din sat – Pavel Codreanu, Valeriu Cara şi Anton Trohin – să participle ca suporteri la a XXII-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară de la Moscova.

În acelaşi an, Societatea Sportivă Colhoznicul din r. Ialoveni organizează sărbătoarea sportivă Kilometrul Olimpic, la care au participat şi 10 tineri din Ruseştii Noi: Anton Trohin, Constantin Gandrabur, Mihail Merlă, Gheorghe Merlă, Filip Dulgheru, Olga Meşină, Zinaida Panfil, Maria Chiron, Liuba Trohin, Parascovia Ţapeş.

Traseul începea de la hotarul raionului Hânceşti, traseul naţional, satul Fundul Galbenei şi finişul era oraşul Chişinău. Fiecare tânăr trebuia să alerge câte un kilometru cu torţa în mână, transmiţând-o de la unul la altul. Aceasta a fost o simulare înainte de Jocurile Olimpice de la Moscova.

Lângă cafeneaua Primăvara, nu departe de satul Bardar, aştepta un tânăr foarte emoţionat, dar în culmea fericirii. Acesta era Tudor Panfil, unul dintre puţinii aleşi pentru a purta făclia olimpică, profesor de educaţia fizică la şcoala medie din Ruseştii Noi. Au fost cele mai fericite clipe din viaţa lui: falnic, înălţător, cu torţa aprinsă, încurajat de suporterii aflaţi pe o parte şi pe alta a traseului, părea să fie într-un vis frumos.

Efim Josan scrie următoarele despre Jocurile Olimpice din 1980: „Ediţia a XXII-a a fost marcată de cel mai mare boicot în istoria Jocurilor Olimpice modeme, cauzat de invazia sovietică în Afganistan. In pofida absenţei masive (50 de state, inclusiv 29 de ţări musulmane), valoarea competiţiilor a atins dimensiuni impresionante, fiind stabilite 36 de noi recorduri ale lumii. Bugetul jocurilor s-a ridicat la cifra de 9 miliarde de dolari” (Cartea Jocurilor Olimpice. Chişinău, p. 257).

În anul 1989 s-a desfăşurat campionatul republican sindical la fotbal, la care a participat şi echipa Codru din Ruseştii Noi. Pentru că au ocupat locul II, Sindicatul republican le-a oferit membrilor echipei bilete turistice gratuite pe traseul Chişinău – Odesa – Kiev – Lvov – Gomel – Brest – Minsk.

O manifestaţie sportivă ce se desfăşoară anual pe stadionul din sat, la care participă majoritatea ruseştenilor, este Deschiderea sezonului sportiv. Sărbătoarea întruneşte mai multe probe, dar cea mai admirată de săteni este Trânta la berbec. Se avântă în luptă cei mai puternici bărbaţi. Fiind elev la Liceul Sportiv Republican din Chişinău, Tudor Cârlan cel mai des lua trofeul. Apoi discipolii lui i-au urmat calea, devenind posesori ai berbecului viu. În perioada activităţii sale a pregătit peste 60 de campioni ai RM, multipli campioni europeni şi mondiali, premianţi la diferite competiţii. În anul 2010, Tudor Cârlan se învredniceşte de titlul Antrenor Emerit al Republicii Moldova.

Există o listă întreagă de medaliaţi, participanţi la competiţiile republicane şi europene, locuitori ai satelor Ruseştii Noi şi Ruseştii Vechi:

* Pavel Negru – campion al RM de 6 ori, locul III la o competiţie europeană;

* Vladimir Codreanu – campion al RM, locurile II şi III la competiţii europene;

* Danu Meşină – campion al RM, locul V la o competiţie europeană;

* Octavian Stavilă – campion al RM, participant la competiţii europene;

* Ion Darii – campion al RM, participant la competiţii europene;

* Nicolae Codreanu – campion al RM;

* Dumitru Codreanu – campion al RM;

* Chiril Dodan – locul III la campionatul RM;

* Călin Codreanu – locul II la campionatul RM;

* Tudor Panfil – locul III la campionatul RM;

* Ion Balaur – locul II la campionatul RM;

* Ion David – locul III la campionatul RM.

Pentru merite deosebite obţinute în domeniul sportului de performanţă, lui Tudor Cârlan i s-a înmânat Diploma Guvernului Republicii Moldova. Iar anul 2018 i-a adus alte succese: discipola lui, luptătoarea Anastasia Nichita, a obţinut aurul la Campionatul European de juniori, care s-a desfăşurat la Roma (Italia).

După ce Anton Trohin demisionează, funcţia de metodist în sport este preluată de Petru Merlă, un pasionat al culturii fizice. Are doi feciori, cărora le-a insuflat aceeaşi pasiune. Cel mai mare, Andrei, lucrează în Italia şi antrenează o echipă de tineri fotbalişti, iar Sergiu a terminat Universitatea de Stat de Educaţie Fizică şi Sport, dar munceşte în Germania.

Începând cu anul 2017 funcţia de metodist o deţine Tudor Panfil, profesor de educaţie fizică în Liceul Teoretic Ruseştii Noi. În acest an, echipa de fotbal (juniori) a ocupat locul III la Campionatul Naţional. Iar în anul 2018, această echipă a ocupat locul I, iar echipa de fotbal (seniori) – locul II. Un mare aport în obţinerea acestor rezultate l-au adus sponsorii principali: Victor Gandrabur, Valeriu Căpăţină, Mihai Brăilă, Andrei Drunceanu, precum şi mulţi alţi admiratori şi susţinători ai echipei de fotbal din Ruseştii Noi.

Maria PANFIL

 

Despre autor: MARIA PANFIL, istoric, profesoară de istorie, grad didactic II, absolventă a Universităţii de Stat din Moldova. Născută la 19 februarie 1951 în familia lui Petru şi a Pelaghiei (Meşină) Ghimp din satul Ruseştii Noi.

După absolvirea şcolii incomplete din satul natal în anul 1968, Maria Panfil îşi continuă studiile la Şcoala pedagogică din oraşul Orhei. Îndrăgostită de plaiul natal, nu-şi putea imagina că ar fi posibil să-şi construiască o carieră undeva departe de părinţi şi de şcoala în care a învăţat. Astfel, în 1970, tânăra absolventă revine în Ruseştii Noi în calitate de învăţătoare la clasele primare.

În perioada 1977-1982, paralel cu activitatea de muncă în calitate de şefă a grădiniţei din sat, obţine calificarea de istoric, profesoară de istorie, la secţia cu frecvenţă redusă a Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii de Stat din Moldova.

După absolvirea facultăţii în 1982, activează în şcoala natală ca profesoară de istorie. Pe parcursul anilor 1988-1992 deţine şi funcţia de director adjunct. În anul 2002, prin concurs, este numită în calitate de director al şcolii medii de cultură generală din Ruseştii Noi, deţinând această funcţie până în 2008. Realizează un şir de proiecte în vederea renovării instituţiei, inclusiv Proiectul Educaţie de calitate în mediul rural din Moldova, finanţat de Banca Mondială, prin care s-a obţinut echipament didactic pentru cabinetele de fizică, chimie şi biologie. În anul 2004, conform Ordinului Ministerului Educaţiei nr. 254 din 25 mai, şcoala din sat este reorganizată în Liceul Teoretic Ruseştii Noi, cu două profiluri – real şi umanist. Având o experienţă de 34 de ani pe tărâmul pedagogic, Maria Panfil este confirmată în funcţia de manager al noii instituţii.