A FOST DESCOPERITĂ DATA ȘI LOCUL MORȚII LUI PETEA VÂLCOV

Pe 10 decembrie curent am celebrat 110 ani de la nașterea lui Petea Vâlcov, cel mai mare fotbalist basarabean din perioada interbelică (https://fmf.md/noutate/2369/legendele-fotbalului-petea-valcov), numele căruia îl poartă ”Clubul golgheterilor moldoveni” (https://andron-prodan.blogspot.com/2020/12/3.html). Spre regret, până nu demult nu se cunoștea data exactă și locul morții lui. Datorită eforturilor cercetătorului în istorie Alexandru Tomșa această lacună a fost lichidată.

În majoritatea lucrărilor ce se referă la data și locul morții lui Petea Vâlcov este indicat: 16 noiembrie 1943, Stepa kalmukă.

Astfel, în cea mai cunoscută enciclopedie a fotbalului românesc ”Fotbal de la A la Z” (autori: Mihai Ionescu, Răzvan Toma, Mircea Tudoran; Editura ”Mondocart Pres”, București, 2001) se menționează: ”[Petea Vâlcov] și-a găsit sfârşitul la 16 noiembrie 1943, în stepa kalmukă”.

Valentin Iacovlev în lucrarea ”110 legende ale fotbalului moldovenesc”, editată anul acesta de către FMF (https://fmf.md/noutate/1733/110-ani-de-la-aparitia-fotbalului-in-moldova), de asemnea scrie despre data de 16 noiembrie 1943: ”În 1942 caporalul Petea Vâlcov pleacă pe frontul de est, de unde nu s-a mai întors. Se spune că a murit la cotul Donului în stepa calmâcă, într-o zi de marți. A doua zi a urmat un raport al regimentului: ”Locotenent Petre Vâlcov! Căzut la datorie, ieri, 16 noiembrie 1943...”.

Problema e că bătăliile din Cotul Donului şi Stepa kalmukă (noi mai bine o cunoaștem ca bătălia de la Stalingrad) a avut loc în iarna anilor 1942-1943. În noiembrie 1943 linia frontului era deja pe râul Nipru...

Zilele trecute colegul și prietenul Alexandru Tomșa (în poză) a găsit la Arhiva Națională și mi-a transmis necrologul lui Petea Vâlcov publicat în ziarul bucureștean ”Universul” (Nr. 316, din 18 noiembrie 1943) din care aflăm următoarele:

”Nemângâiați pentru toată viața: Olguța, soția lui dragă; Bebișor, fetița lui scumpă, părinții, socrii, frații, surorile, cumnații și copiii anunță moartea iubitului și neuitatului lor

EROU

Vâlcov Petea

Frt. T. R. 33 ani

căzut pe câmpul de luptă, pentru Patrie, la 29 Sept. 1943, în Caucaz.

Petricu meu scump, nu te voiu uita nicodată și fetița ta de doi anișori, care nici nu te-a cunoscut va crește cumite, bună, cum ai fost și tu, suflet bun, cinstit și nobil”.

Astfel, data și locul morții celebrului nostru fotbalist este 29 septembrie 1943, frontul din Caucaz.

Pe final, iată încă două știri despre moartea lui Petea Vâlcov, care au fost publicate în ziarul chișinăuian ”Basarabia” și descoperite de Alexandru Tomșa:

Petea Vâlcov, foot-balistul internaţional, a murit pe câmpul de luptă

Unul dintre cele mai bune elemente sportive româneşti, foot-ballistul Petea Vâlcov, originar din Basarabia, a căzut eroic în luna septembrie a.c., pe frontul din răsărit.

Prin pierderea acestui valoros sportiv, echipa naţională a României resimte un gol care nu va putea fi completat în aceiaşi măsură decât cu mari greutăţi.

Petea Vâlcov fiu de preot, învaţă la liceul din Chişinău, apoi se înscrie în diferite grupări sportive, până ce a fost angajat de echipa ”Venus”, prima pe ţară în aceea vreme. În ultimii cinci ani era socotit ca unul dintre cei mai buni jucători români.

Sursa: ”Basarabia”, nr. 723, 19 noiembrie 1943.

Parastasul pentru Petea Vâlcov

Cinstind memoria căpitanului său de echipă Petea Vâlcov, căzut eroic în răsărit, A.S.C. Venus a făcut duminică un parastas de 6 luni la biserica Amzei.

La trista solemnitate au luat parte prof. I. Gheorghiu, şeful sportului românesc, col. Chirescu, col. Pompei Dumitrescu, prof. Evian, av. Al. Căpăţână, P. Chiriceanu, Steger (Juventus), Nicolae Valeriu (Un. Tricolor). Membrii comitetul Venus şi jucătorii.

Luând cuvântul, prof. I. Gheorghiu a înfăţişat meritele prea de timpuriului dispărut, arătând că, pentru a cinsti memoria lui Petea Vâlcov, OSR a înfiinţat o bursă care se va acorda copilului lui Petea.

Sursa: ”Basarabia”, nr. 727, 24 noiembrie 1943.

Andrei PRODAN