În memoria
lui Eugen PETRESCU
Continuăm
seria de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi
istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws).
Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi
cultura generală. Astăzi este vorba despre relaţiile fotbalistice
româno-evreieşti şi, în special, despre formaţiile care poartă numele Maccabi.
RELAŢIILE
FOTBALISTICE ROMÂNO-EVREIEŞTI: MACCABI
Cine cunoaşte câte ceva despre fotbalul din „ţara
sfântă” va recunoaşte că disputa internă din fotbalul israelian este un
perpetuu „război” Hapoel-Maccabi. Toate oraşele mari din statul evreiesc au cel
puţin un Hapoel sau un Maccabi, dacă nu chiar pe-amândouă. Viaţa socială
israeliană, dezvoltată în cel mai clar spirit occidental, respectând conceptele
moderne de social-democraţie şi liberalism, se reflectă şi pe plan sportiv:
Hapoel (în traducere, „muncitorul”) sunt grupări social-democrate, Maccabi –
liberale.
Foto: Maccabi Tel Aviv în 1939. În prezent acest
club este cel mai titrat din Israel. (Sursa: Facebook, Club of Pioneers).
Şi în fotbalul românesc au activat grupări cu
acest nume. În condiţiile democraţiei româneşti interbelice, comunitatea
evreiască din România şi-a alcătuit propriile grupări sportive, care au avut un
rol de seamă în peisajul fotbalistic al ţării.
Prima echipă evreiască de fotbal care s-a afirmat
în România a fost Maccabi Cernăuţi. Campioană a zonei regionale Bucovina în
sezonul 1926-27, a
luat parte la faza finală a campionatului naţional (pe vremea când sistemul
divizionar nu se introdusese). Mai mult, în două sezoane consecutive (1930-31
şi 1931-32), a câştigat titlul ligii de Est (zona Moldova-Bucovina-Basarabia),
ajungând semifinalistă în competiţia pe ţară.
O grupare mai cunoscută, deoarece s-a afirmat o
perioadă mai lungă de vreme, a fost Maccabi Bucureşti. Fondat la 25 mai 1919,
construindu-şi în 1921 stadion propriu (pe calea Dudeşti, în spatele Poştei
Vitan), Maccabiul bucureştean a devenit campioană a Capitalei în 1928-29. Odată
cu introducerea sistemului divizionar, echipa ia parte la Divizia B , câştigă
titlul (în seria I) în 1934-35 (fără să promoveze, căci sistemul promovării directe nu
s-a introdus decât mai târziu) şi se clasează pe locul secund în 1938-39. Iată
o formaţie-tip a acestui ultim an: Zauber – Barasch, Simsinovici – Berl,
Ghidali, Murkus – Katz, Leib, Segall, Marcovici, Berger. De menţionat că în vara
anului 1935, Maccabi Bucureşti a câştigat competiţia internaţională a evreilor
de pretutindeni, Maccabiada, organizată în Palestina.
Foto: Emblema veche a formaţiei Maccabi Bucureşti.
Grupări de tip Maccabi au mai existat la Chişinău şi în alte oraşe
cu comunitate evreiască semnificativă.
În 1940, în timpul dictaturii antonesciene,
grupările sportive evreieşti au fost interzise. Dintre toate, Maccabi Bucureşti
a renăscut, dar nu pe criterii etnice, într-o formă organizatorică nouă, sub
numele de Ciocanul, luând parte la prima ediţie a campionatului Diviziei A. A
obţinut locul 7 cu următoarea formaţie: Lăzăreanu – Negrescu, Teodorescu –
Popa, Voroncovschi, Şmilovici – Bartha, Horvath, Hofling, Moisescu, Naciu. În
sezonul următor, la Ciocanul
mai vin Ambru, Novac, Angelo Niculescu, Şiclovan, Farkas, Ignat, dar viitorul
echipei fusese pecetluit: susţinerea financiară de către comunitatea evreiască
devenind imposibilă în noile condiţii economico-sociale ale României
bolşevizate, Ciocanul se desfiinţează, lotul său (şi locul în primul eşalon
divizionar) fiind luat de o nouă grupare, creată la 14 mai 1948, Dinamo
Bucureşti.
Eugen
PETRESCU
“Fotbal
Plus”, Nr. 193, 6-12 iunie 1995
P.S. Îmi voi permite să-l
completez pe mentorul şi prietenul meu, Eugen Petrescu. Clubul sportiv Maccabi Chişinău a fost atestat oficial
în anul 1917. Alături de Mihai Viteazu şi Sporting a constituit una din forţele
fotbalului chişinăuian în perioada interbelică. A fost o participantă constantă
a campionatului regional al Basarabiei. După înfiinţarea diviziilor inferioare
ale campionatului României a jucat doi ani în Divizia C (ediţiile 1936/37 şi
1937/38) şi un an în „B” (ediţia 1939/40). Evoluând în seria a IV a Diviziei B
a ocupat locul 6 din 10, având următoarea linie de clasament: 18 meciuri, +7=2–9,
golaveraj 30-42, 16 puncte. A luat parte şi la patru ediţii ale Cupei României.
Cea mai bună performanţă a obţinut-o în sezonul 1939/40, când a ajuns în
„şaisprezecimi”, fiind eliminată de AS Costanţa cu scorul de 1-4.
Foto: Născut în 1915, la Chişinău , Arcadie Hohman
a evoluat la formaţiile Maccabi Chişinău şi Maccabi Bucureşti.
Cel mai cunoscut jucător al echipei a fost Arcadie Hohman (http://andron-prodan.blogspot.md/2015/06/normal-0-false-false-false_25.html?spref=fb), care a evoluat la Hakoah şi Maccabi (ambele
din Chişinău), fiind transferat ulterior la Maccabi Bucureşti.
În 1940 a
fost unul din fondatorii echipei Dinamo Chişinău. După cel de-al Doilea Război
Mondial s-a stabilit în Kazahstan, devenind cel mai cunoscut promotor al
fotbalului în această ţară.
O altă echipă susţinută de comunitatea evreiască
din Chişinău a fost Hakoah (în traducere
din limba ebraică – putere, forţă). Însă această formaţie a evoluat doar la
nivel regional.
Grupări cu numele Maccabi au existat şi în alte
oraşe basarabene în care evreii formau un număr mare al populaţiei. Spre
exemplu, la Tighina /Bender
şi Bălţi.
Foto: Echipa de fotbal Maccabi Tighina. (Sursa:
jewishgen.org).
Primul club sportiv Maccabi la Tighina
a apărut încă în anul 1916. După Primul Război Mondial a fost înfiinţată şi
secţia de fotbal, condusă de Granovsky. Formaţia, spre deosebire de Mihai Viteazu,
Sporting şi Traian din aceeaşi localitate, a evoluat doar la nivel local.
Foto: Echipa de fotbal Maccabi Bălţi. (Sursa:
Facebook, Коренной Бельчанин).
Foto: Echipa de fotbal Maccabi Bălţi. (Sursa:
yadvashem.org).
Комментариев нет:
Отправить комментарий