În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm seria de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi este vorba despre echipele care poartă simbolul stelei.

FOTBAL ŞI LEGENDĂ: STELELE

Nu, de data aceasta nu veţi citi o povestioară cu subiect legat de numele vreunei echipe de fotbal. Astăzi, rubrica noastră este dedicată unui subiect de “simbolistică”.

Încă din zorii civilizaţiei, omul a fost atras de cunoaşterea lumii înconjurătoare, dar lumea “de sus” a rămas o aspiraţie, iar “luminătorii” – subiecte de veneraţie. Stelele au intrat în simbolistică încă din antichitate. Prima stea, ca simbol, a fost creată de Arhimede, fiind de fapt un pentagon regulat, cu laturi intersectate, aşa-numita pentagramă. În filosofia popoarelor antice, pentagrama simboliza unitatea universului, cele cinci colţuri reprezentând focul (cel de sus), metalul şi lemnul (cele laterale), respectiv pământul şi apa (cele de jos).

Tot antică este şi steaua în şase colţuri (două triunghiuri echilaterale, parţial suprapuse), Steaua lui David, simbol al poporului evreu şi al credinţei sale. Atât heraldica (ştiinţa şi arta compunerii blazoanelor şi stemelor), cât şi vexilologia (ştiinţa drapelelor şi bandierelor) aduc numeroase mărturii de simbolistică stelară. În blazoanele nobiliare, stelele erau însemne de mare valoare simbolică, în drapelele de stat, primele stele sunt asociate de crearea SUA, în 1776, când drapelul noii republici (“stars and stripes”) a cuprins 13 stele albe pe fond albastru, simbolizând cele 13 state care au intrat primele în uniune.

Foto: Steaua Bucureşti, câştigătoarea Cupei campionilor europeni, ediţia 1985-86.

În fotbal, simbolul stelei apare de timpuriu: Etoile de Deux Lacs, de 6 ori campioană a Franţei (versiunea FGSPF) începând din 1904-05, sau Red Star Saint-Ouen, de 5 ori câştigătoare a Cupei Franţei începând din 1911-12, sunt doar două exemple, dar care spun mult. Simbolistica stelară se regăseşte, în fotbal, în Elveţia (Etoile Carouge), în Portugalia (Estrella Amadora), în Islanda (Stjarnan Gardabaer), dar şi pe continentul “negru” (Black Stars, în Ghana).

“Steaua în cinci colturi” este, însă, şi unul dintre simbolurile însuşite abuziv de comunism. În 1918, pentru ca luptătorii armatei “roşii” să se recunoască între ei, căci după “uniforme” nu era cu putinţă, s-a introdus steaua roşie pe “coif”. Şi, de atunci, ea a fost cultivată ca simbol “ideologic”. Apoi s-a extins şi în fotbalul ţărilor bântuite de “ciuma roşie”, de exemplu: Ruda Hvezda în Cehoslovacia, Crvena Zvezda în Iugoslavia.

Foto: A doua echipă care poartă nume stelar (Crvena Zvezda Belgrad) a cucerit Cupa campionilor europeni în 1991.

În fotbalul românesc, prima “stea” este Venus. Denumirea nu provine de la numele zeiţei romane a frumuseţii, căci FC Venus (având în emblemă o stea albă, în 8 colţuri, pe fond negru) avea şi un “pui”, pe Luceafărul, deci evident numele vine de la steaua dimineţii. Clubul Sportiv al Armatei se cheamă Steaua din 1962, dar această denumire nu este de sorginte comunistă, ci a fost, dimpotrivă, o formă de abandonare a “modelului” de la răsărit. Atât de înrădăcinată este asocierea de comunism a ideii de stea, încât Dinamo – din prudenţă, ca să nu alimenteze comentarii răutăcioase – şi-a scos steaua de pe insignă!

Oricum, oaspeţii de astăzi ai Regiei au transformat numele în renume. Pentru că de mai bine de o jumătate de veac, stele (sau staruri) înseamnă “personalităţi ale artei spectacolului”.

Eugen PETRESCU

Revista “Regia fotbalistică”, Nr. 5, mai 1992