În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm seria de articole semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html?spref=fb&fbclid=IwAR2atXSf2sKANnFzH_1CmeFF36iwhQv765KA3HeUpryQD8aMBhbQYUUPvws). Aceste articole vă vor permite să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi este vorba de Spartacus, gladiatorul trac, numele căruia îl poartă un şir de cluburi din Bulgaria, Rusia sau Slovacia.

FOTBAL ŞI LEGENDĂ: SPARTACUS

Istoria antică a consemnat pentru posteritate un episod dramatic în existenţa statului roman: răscoala sclavilor. În anul 73 înainte de Hristos, într-o societate în care agricultura şi multe alte activităţi sociale se bazau exclusiv pe folosirea muncii sclavilor, izbucneşte o răscoală a acestor năpăstuiţi ai soartei. Sute şi sute de sclavi, fugiţi de pe latifundii sau din cazărmile de gladiatori, se grupează într-o adevărată armată. Oastea răsculaţilor, avându-l în frunte pe un anume Spartacus, reuşeşte să înfrângă, în anul 72 înainte de Hristos, legiunile romane conduse de Cornelius Lentulus şi de Gellius Poplicola. În anul următor, senatul Romei trimite împotriva răsculaţilor zece legiuni, sub comanda generalului Licinius Crassus, care reuşeşte să înăbuşe mişcarea răsculaţilor. Urmează un adevărat măcel, a cărui influenţă se resimte în întregul stat roman: sclavii fiind ucişi, latifundiile vor fi lucrate cu coloni, oameni liberi, ceea ce va afecta baza economică a statului.

Cine a fost Spartacus? Trac de origine, gladiator la Capua, Spartacus a rămas în istorie ca un mare luptător, având calităţi fizice impresionante. În acelaşi timp, în mod surprinzător, Spartacus s-a remarcat şi prin calităţi de conducător, dobândite nu prin pregătire (nici nu avea cum), ci printr-o intuiţie remarcabilă. Figura sa a devenit cu adevărat legendară. Numele său, în latineşte, înseamnă “cel din Sparta”, acea Spartă din Peloponezul grecesc vestită prin severitatea moravurilor sale şi prin calităţile de războinici ale locuitorilor oraşului-cetate care a dominat Elada secolului al VII-lea înainte de Hristos.

Numele lui Spartacus are rezonanţă în domeniul fotbalului. Mai întâi în Bulgaria, unde în 1919 clubul din Pleven (= Plevna) îl adoptă sub forma Spartak. Spartacus era de origine tracă şi bulgarii se consideră continuatorii tradiţiei tracice, astfel că numele Spartak se răspândeşte: Plovdiv, Sofia, Varna...

Foto: Spartak Moscova, în sezonul 1956. În acel an, opt jucători ai formaţiei au devenit campioni olimpici. (Sursa: smsport.ru).

Un moment aparte în avatarurile numelui Spartak îl constituie atribuirea sa clubului din Moscova patronat de sindicatele sovietice. Cum bolşevicii au ideologizat totul, Spartacus a devenit un fel de precursor al “revoluţionarilor” comunişti şi, de aici, difuzarea sa pe linia “indicaţiilor”, în tot “imperiul roşu” (între care, notabil, la Vladikavkaz), dar şi în alte ţări bântuite de ideologia leninistă: în Cehoslovacia (Spartak Trnava, Spartak Hradec Kralove, Spartak Brno – astăzi Zbrojovka, Spartak Sokolovo Praga – astăzi Sparta), în Iugoslavia (Spartak Subotica), chiar şi la noi, unde puţini mai ţin minte (sau n-au aflat) că Progresul din dr. Staicovici s-a chemat, într-o vreme, Spartak.

Şi o constatare: multă lume pronunţă Spartak (cu accentul pe prima silabă), în loc de Spartak (pe a doua) cum e corect. Şi e păcat. Pentru că, dincolo de amprenta ideologică ce se va disipa, numele rămâne o legendă.

Eugen PETRESCU

Revista “Regia fotbalistică”, Nr. 6, mai 1992