SERGIU FURDUI, OM DE ȘTIINȚĂ ȘI DE FOTBAL

Autor: Andrei PRODAN

În august 2018 am scris un articol despre oamenii de știință din Moldova care au obținut succese semnificative și în domeniul sportului (detalii aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2018/08/20-2018-80.html). Între timp am făcut cunoștință și chiar am devenit prieten cu o personalitate care merită inclusă în lista sus-amintită. Este vorba de Sergiu FURDUI, doctor în drept, conferențiar universitar și fost fotbalist al echipelor Rapid Cărpineni, cu care a câștigat Cupa „Tinerimea Moldovei” și campionatul ASB „Cohhoznicul”, și Universitatea Chișinău, în componența căreia a fost finalist al Cupei „Chișinăul de seară”. Astăzi Sergiu Furdui își sărbătorește ziua de naștere. Cu această ocazie îi urez tradiționalul „La Mulți Ani!” și îi dedic articolul de față.

Sergiu Furdui s-a născut la 26 martie 1962 în satul Cărpineni, raionul Kotovsk (azi, Hâncești), în familia lui Mihail și Maria Furdui.

„Din fragedă copilărie am îndrăgit nespus de mult fotbalul, un joc sportiv miraculos care mi-a marcat destinul, contribuind esențial la formarea şi dezvoltarea calităților mele morale şi fizice, povestește omagiatul. În perioada preşcolară, împreună cu fratele Gheorghe, jucam cu „bășica porcului”. În ajunul sfintelor sărbători de Crăciun sau de Paşti, după sacrificarea porcului, bunelul Alexandru Bostan ne înmâna acest organ pe care-l uscam pe sobă şi, ulterior, când primea forma mingii, îl loveam cu picioarele și mâinele”.

În 1969, unchiul Petru Bostan a procurat un televizor de model „Elektron”, o raritate în acele timpuri. Sergiu era captivat de emisiunile TV, în special de cele sportive și muzicale. Fericirea lui nu avea margini când urmărea meciurile de fotbal.

„Prima partidă de fotbal vizionată şi memorată a fost întâlnirea Zarea Voroşilovograd (în prezent, Lugansk) – Dinamo Kiev din cadrul primei etape a campionatului URSS din 1972. Țineam cu kievenii, era echipa mea favorită, dar victoria cu 3-0 au obținut-o gazdele, care, suprinzător, au devenit campioni în acel an. Chiar și astăzi țin minte numele unor jucători din acea partidă: Forkaș, Juravliov, Onișcenko de la Zarea, ultimul peste ceva timp s-a transfera la echipa din Kiev, sau Rudakov, Fomenko, Muntean, Kolotov de la Dinamo”, rememorează Sergiu Furdui.

La vârsta de opt ani, mama i-a cumpărat prima minge de cauciuc cu care se juca în ogradă şi în drum cu fratele Gheorghe, verişorii Andrei şi Ilie Carabet, Gheorghe şi Ion Bostan. O dată lovind balonul a stricat un geam de la casa buneilor în care locuia, însă bunelul Alexandru l-a iertat. Jocul preferat al copiilor era „sibereanka” la care participau 2 echipe formate din 2 jucători. Se juca la o singură poartă. Mingea era lovită pe rând de fiecare jucător de la distanța de 9 metri, cu scopul de a înscrie gol echipei adverse şi, în dependență de golaveraj, era desemnată perechea învingătoare.

„În clasele primare, în fiecare duminică şi în timpul sărbătorilor, din zori până seara, cu picioarele goale, prin ciulini şi spini, goneam mingea împreună cu verişorii şi prietenii de copilărie. Jucam pe toloaca întreprinderii de sericultură pentru producerea viermilor de mătasă, situată în vecinătate cu casa buneilor Alexandru și Parascheva Bostan, pe terenul de pe râpa Bojului sau pe stadionul Școlii nr. 2. Dar în intervalul orelor 16.00 – 18.00, întrerupeam jocul şi alergam iute la stadionul sătesc unde echipa Rapid găzduia meciurile din cadrul competițiilor republicane la fotbal. Cu deosebit interes urmăream fiecare meci şi, retrăind pentru echipa satului natal, eram încântat de jocul prestat de frații Ion, Chiril şi Simion Arnăut, Alexandru Toma, Petru Gafiencu, Dumitru Pungă, Iosif Chetraru, Zaharia Şterbeț, Grigore Mocanu, Vasile Alexeenco, Vladimir Golban, Mihail Casian, Valentin Culiev, Victor Paşcan, Ion Drumea, Victor Ciobanu, Simion Covaş şi mulți alții, visând să joc cândva și eu pentru Rapid. Odată cu fluierul final al arbitrlui, la fel de iute, reveneam pe stadionul şcolar unde ne prindea noaptea”, povestește cu nostalgie Sergiu Furdui.

Trebuie de menționat că în perioada anilor ’60 – ’70 Rapid Cărpineni era una dintre cele mai valoroase formații din mediul rural al Moldovei. Echipa a devenit prima câștigătoare a Jocurilor sportivilor de la sate (1967), a fost vicecampioană a ASB „Colhoznicul” (1966), a ocupat locul 3 în campionatul ASB „Colhoznicul” (1968 și 1977) și la Spartachiada tineretului colhoznic (1972), a fost câștigătoarea turneului republican Moldvinprom (1976 și 1977) și finalista Cupei ziarului „Tinerimea Moldovei” (1968).

Rapid Cărpineni, campioana Jocurilor sportivilor de la sate din 1967. De la stânga la dreapta: Nicolai Mîrza, Zaharia Șterbeț, Alexandru Burdin, [?], Ion Arnăut, Vasile Alexeenco, [?], Dumitru Punga, Victor Vtorov, [?], Simion Arnăut, Ion Drumea, Ion Croitoru.

În septembrie 1972, antrenorul de fotbal Ion Arnăut l-a observat pe Sergiu în timpul unui meci disputat pe stadionul Școlii medii nr. 2 unde învăța şi i-a propus să vină la probe, la stadionul sătesc.

„Jucam în poartă. La un moment dat Ivan Dmitrievici a dictat un penalty, cu toate că infracțiunea s-a petrecut în afara careului. Am încercat să protestez, dar antrenorul a insistat. Țin minte că am reușit să resping acea lovitură de pedeapsă. A fost o șmecherie din partea lui Ivan Dmitrievici care a vrut în acest mod să mă pună la încercare”, spune zâmbind Sergiu Furdui.

Era în al nouălea cer de fericire când a fost selectat la Şcoala sportivă pentru copii şi tineret (ȘSCT) din Cărpineni. Arta fotbalului a învățat-o împreună cu Serghei Nemțanu, Vladimir Coşleț, Vasile Duluță, Alexandru Pervuşin, Serghei Badea, Igor Ranețchi, Tudor Colța, Vasile Drangoi, Dumitru şi Ion Berdan, Ion Buhnă, Ion Macari, Victor Rusu, Mihail Cerguță, Valic Rusu, Dumitru Florea, fratele Gheorghe şi mulți alții.

Antrenorul Ion Arnăut și discipolii lui de la ȘSCT din Cărpineni.

În zilele de marți şi joi, la ora 16.00, terenul de fotbal era supraaglomerat, la antrenamente participând cel puțin 25 de copii. Duminicile erau destinate meciurilor oficiale disputate cu formații similare din diferite localități, precum şi campionatului satului între șase echipe ale Școlilor medii nr. 1 și 2, Școlilor nr. 3, 4 și 5 cu program de 8 clase şi Școlii-internat.

Mama a simțit pasiunea fiului față de jocul cu balonul rotund, de aceea îi dădea voie să plece la stadion cu condiția să-și fac la timp lecțiile, să învețe bine la şcoală şi s-o ajute în gospodărie.

Sergiu avea o atitudine serioasă față de sportul pe care îl practica, frecventa regulat antrenamentele, participa la toate meciurile. După cum am amintin, inițial juca portar, dar din anul 1977 s-a reprofilat în fundaș.

„Statura mă dădea de gol, spune Sergiu Furdui. Eram scund pentru postul de portar. Țin minte la un turneu republican pentru copii jucam cu echipa din Râbnița. La un moment dat adversarul a trimis o „parașută” sub transversala porții și n-am reușit să prind balonul din cauza înălțimii mici. Chiar am plâns după meci și l-am rugat pe Ivan Dmitrievici să mă trimită în teren. Astfel am devenit jucător de câmp. Și cu toate că am crescut mult prin clasa a 9-a așa și am rămas apărător central, dar să știi că la nevoie evoluam și pe post de goalkeeper. Idolul meu a fost regretatul Franz Beckenbauer, nu întâmplător purtam pe tricou numărul 5”.

În anii 1974-1976 Sergiu Furdui a învățat la Școala medie din Mingir, sat situat în apropierea Cărpinenilor. În 1974, a fost unul din fondatorii echipei Flacăra din localitate. În același an, evoluând în cadrul competiției raionale „Portarul” (turneu republican rezervat copiilor), a fost desemnat cel mai bun portar și a fost invitat să joace pentru echipa campioană, Kolos Sărata Galbenă, antrenată de învățătorul de educație fizică Mihail Pascaru. Împreună cu semenii Grigore Vlas, Mihail Castrubin, Iacob Negru, Anatoli Belîi, Eduard Blănuță şi alții a participat la etapa finală a turneului „Portarul”, disputată la Chişinău.

Anul 1974. Prima componență a echipei Flacăra Mingir. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Vasile Iacob, Sergiu Furdui, Petru Șarcov, Andrei Starșu, Nicolae Sîrbu, Vasile Alexeenco (antrenor), Vladimir Goncearenco, Andrei Sandu, Petru Bordei, Mihail Castrubin. Rândul de jos: Nicolae Gribincea, Dumitru Bozianu, Gheorghe Pomîrleanu, Vasile Căpățină, Tudor Mardari, Igor Botezatu, Dumitru Bordei.

Peste un an, în componența echipei Flacăra, împreună cu Petru Şarcov, Vasile Căpățină, Andrei și Serghei Sandu, Mihail Castrubin, Petru Bordei, Nicolae Gribincea, Iurie Ermurachi, Igor Botezatu, Fiodor Mardari, Gheorghe Pomîrleanu, sub îndrumarea consăteanului Vasile Alexeenco, a devenit campion raional, iarăși participând la etapa finală a turneului „Portarul” desfăşurat pe stadionul „Dinamo” din capitală.

În vara anului 1976, Flacăra Mingir a devenit câștigătoarea turneului republican „Portarul” și a participat la competiția unională „Kojanîi miaci” (= Mingea de piele) care a avut loc la Dușanbe (Tadjikistan), dar Sergiu deja revenise la satul de baștină.

În componența ŞSCT din Cărpineni S. Furdui a participat regulat la competițiile raionale, republicane și chiar unionale.

Anul 1977. ȘSCT din Cărpineni, secția fotbal (copiii a.n. 1962-1963). Rândul de sus (de la stânga la dreapta): [?], Igor Ranețchi, Sergiu Furdui, Ion Arnăut (antrenor), Mihail Buhnă, [?], Petru Leancă, Andrei Cojocaru. Rândul de jos: Alexandru Grecu, Andrei Badea, Andrei Unciulenco, Alexandru Călugăreanu, Vasile Pascaru, Nicolae Ciobanu, [?].

În 1978 echipa școlii, antrenată de Ion Arnăut, a cucerit Cupa RSSM „Spicuşorul de aur” (competiție rezervată echipelor de copii din mediul rural) și a obținut dreptul să reprezinte republica pe arena unională la turneul „Zolotoi kolosok”, care a avut loc în orașul Mukacevo (Ucraina).

Echipa de copii a lui Rapid Cărpineni, anul 1978. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Serghei Bejenaru, Andrei Badea, Sergiu Furdui, Dumitru Cojocaru, Ion Arnăut (antrenor), Nicolae Ciobanu, Alexandru Călugăreanu, Andrei Unciulenco, Ion Perde. Rândul de jos: Vasile Duluță, Gheorghe Stratu, Andrei Vînagă, Dumitru Florea și Jan Sîli.

Încă din anul 1976 a fost selectat de către același Ion Arnăut la echipa de copii/tineret a Rapidului, unde a evoluat alături de Pavel Macari (căpitanul echipei), Valeriu Reniță, Leonid Rascauscas, Alexandru Călugăreanu, Gheorghe Colța, Petru Albu, Serghei Gorinov, Alexandru Caciula şi alții. Iar în sezonul 1979, la propunerea antrenorului Alexandru Toma, împreună cu alți elevi ai ŞSCT Cărpineni (Serghei Nemțanu, Vladimir Şvacico, Vladimir Goncearenco, Grigore Florea) a debutat la echipa mare a Rapidului care evolua pe atunci în divizia secundă a campionatului republican.

După ce a revenit de la armată (aprilie 1982), Sergiu Furdui s-a reîncadrat activ în viața sportivă a satului natal, devenind pentru următorii 10 ani titular incontestabil în componența echipei Rapid.

În 1985, după o pauză de 8 ani, cărpinenenii au câștigat din nou un trofeu republican. La 13 octombrie, pe stadionul orășenesc din Criuleni, s-a disputat finala prestigiosului turneu dotat cu Cupa ziarului „Tinerimea Moldovei” în care Rapid a primit replica formației Miciurineț Blijnii Hutor, raionul Slobozia. Echipa din Cărpineni a învins cu scorul de 2-1.

Rapid Cărpineni, câştigătoarea Cupei ziarului „Tinerimea Moldovei” din 1985. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Anatol Arnăut, Victor Rusu, Sergiu Furdui, Andrei Caşu, Iurie Hantea, Mihail Casian, Ion Arnăut (antrenor), Vladimir Timofeev, Andrei Starşu, Serghei Nemţanu. Rândul de jos: Dumitru Bordei, Vasile Ciuciuc, Vladimir Şvacico (căpitanul echipei), Iurie Mîrza, Andrei Nunu, Alexandru Călugăreanu.

„A fost o victorie excepțională, care este înscrisă cu litere de aur în istoria satului Cărpineni, spune cu mândrie Sergiu Furdui. Am trăiam atunci clipe superbe, de neuitat chiar și la distanța celor aproape 40 de ani. Pot spune că am realizat o poveste reală, frumoasă și minunată”.

Peste un an Rapid a repetat performanța predecesorilor săi din 1967, devenind campioana Asociației sportive benevole „Colhoznicul” și obținând astfel dreptul să evolueze în campionatul RSS Moldovenești.

Rapid Cărpineni, campioana ASB „Colhoznicul” din 1986. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Pavel Olăraşu, Sergiu Furdui, Victor Rusu, Anatol Arnăut, Andrei Nunu, Ion Colţa (simpatizant al echipei), Ion Arnăut (antrenor), Vladimir Şvacico (căpitanul echipei), Alexandru Călugăreanu, Vladimir Timofeev, Mihail Casian, Andrei Starşu. Rândul de jos: Iurie Arnăut, Vasile Dima, Andrei Caşu, Iurie Mîrza, Serghei Nemţanu, Iurie Hantea.

2 noiembrie 1986. Cărpineni. Ivan Pastîrnac, preşedintele Federaţiei RSSM de fotbal, și Ivan Cuțenco, președintele Comisiei de competiții și disciplină a secției Fotbal din cadrul ASB „Colhoznicul”, înmânează lui Sergiu Furdui medalia şi diploma pentru locul întâi în campionatul ASB „Colhoznicul”.

„Cheia performanțelor obținute le-au constituit relațiile frumoase stabilite între antrenor, fotbaliști și suporteri, afirmă Sergiu Furdui. Echipa Rapid, în componența căreia am avut norocul și onoarea să joc, reprezenta un colectiv monolit, format din coechipieri talentați și bine instruiți, legați de relații trainice, înfiripate încă în copilărie și adolescență la ȘSCT din Cărpineni. În sânul echipei domina o atmosferă caldă și amicală, concurența sportivă fiind sănătoasă și exigentă. Fiecare jucător conștientiza locul și rolul ce-i revenea la realizarea obiectivelor trasate astfel încât îndeplinea cu sârguință și dăruire indicațiile antrenorului”.

Aprilie 1989. Cărpineni. Secvență de la meciul amical internațional dintre Rapid și o formație din Bulgaria. Primul din stânga, Sergiu Furdui. 

În perioada studenției (1982-1987) Sergiu Furdui în paralel a evoluat şi pentru echipa de fotbal a Universității de Stat din Chișinău (în prezent, Universitatea de Stat din Moldova), la timona căreia se afla Vladimir Crasilevschi. Formația lua parte la competițiile orășenești și studențești, iar coechipieri i-au fost Valeri Volostnîh, Vasile Pruteanu, Iurie Ioniță, Petru şi Valentin Soltanici, Valeri Loscutov, Alexandru Burlacu, Vasile Grîu, Valeri Ghidrauțan, Vladimir Timofeev, Serghei Proțiuc, Ghenadie Duca, Igor Ciubara, Alexandru Lesnic, Vadim Caciuschi, Vasile Dvorneac etc. În componența echipei Universității Sergiu Furdui a disputat două finale ale Cupei „Chişinăul de seară” (1986 și 1987) și a ocupat locul 3 al acestei prestigioase competiții (1984).

În anii 1988-1990 a evoluat și pentru echipa satului Leuşeni, participantă la campionatul raional, alături de Vladimir Roşca, Boris Bordianu, Vasile Nani, Ion Barbarasă, Mihail Busuioc, Timofei Siloci şi alții.

În vara anului 1987 Sergiu Furdui a absolivt Facultatea de Drept a Universității din Chișinău, obținând profesia de jurist. A fost numit consultant juridic superior la Asociația agroindustrială din cadrul Comitetului executiv raional Kotovsk, iar din 26 iulie 1990 până pe 26 martie 2021 a activat în sistemul judecătoresc, exercitând funcția de judecător în următoarele instanțe: Judecătoria Hâncești (1990-1996), Tribunalul Chișinău (1996-2000), Curtea de Apel a R. Moldova (2000-2003), Curtea Supremă de Justiție a R. Moldova (2003-2012), Curtea de Apel Chișinău (2012-2021).

Tânărul judecător Sergiu Furdui.

Sergiu Furdui desfășoară și o activitate științifico-didactică laborioasă și prodigioasă. Este primul judecător național cu grad științific de doctor în drept (1998) și, respectiv, cu titlul științific-didactic de conferențiar universitar (docent) în drept public (2005).

A activat formator la Centrul de Perfecționare a Cadrelor Justiției şi la Centrul de Drept al Avocaților din R. Moldova (1998-1999), lector superior/conferențiar la Facultatea de Drept a USM (1999-2012), la Institutul Național de Justiție, făcând parte din prima promoție de formatori (2007-2016), conferențiar la Facultatea de Drept a ULIM (2021-prezent).

Sergiu Furdui sistematic participă cu comunicări la conferințe, colocvii, mese rotunde, simpozioane, alte întruniri științifice naționale și internaționale. Este unul din primii fondatori și promotori ai dreptului contravențional în sistemul de drept național, fiind primul cadru universitar și primul formator la INJ în materie de drept contravențional.

Până în prezent a elaborat circa 250 de lucrări de specialitate cu tematică în materie de drept contravențional, drept penal și drept procesual-penal, inclusiv, înaintând zeci de demersuri practice-științifice privind chestiuni actuale și importante ce vizează sistemul judecătoresc național, adresate la CSM, CSJ, MJ și INJ.

Deține titlurile onorifice „Veteran al sistemului judiciar” și „Decan al autorităţii judecătoreşti”, iar conform Hotărârii Consiliului comunei Cărpineni din 29 mai 2008, pentru promovarea valorilor, imaginii și dezvoltării localității, i-a fost decernat titlul de Cetățean de Onoare al satului natal.

Dr., conf. univ. Sergiu Furdui, deține titlul onorific „Veteran al sistemului judiciar”.

Sergiu Furdui n-a pierdut legătura cu fotbalul. În anii 2001 şi 2002 a participat la turneul internațional din oraşul Soci (Rusia), unde au evoluat 24 de echipe din fosta URSS care reprezentau structuri guvernamentale. Din componența echipei Republicii Moldova, antrenată de parlamentarul Mihai Rusu, au mai făcut parte: Vitali Carmac, Boris Tropaneț, Veaceslav Simionov, Alexandr Veriovkin, Gheorghe Harea, Victor Rusu, Arcadie Andronic, Iurie Ioniță, Vasile Pruteanu, Ghenadie Lîsîi etc. La această competiție a făcut cunoștință și s-a confruntat cu fotbalişti notorii, precum Rinat Dassaev, Victor Piligui, Ivan Jekiu, Anatoli Baidacinîi, Kuralbek Ordabaev, Serik Baişakov, Vladimir Broşin şi alți.

Anul 2002. Turneul de la Soci. În poză (de la stânga la dreapta): Vasile Pruteanu, Iurie Ioniţă, Sergiu Furdui.

Anul 2002. Turneul de la Soci. În poză (de la stânga la dreapta): Sergiu Furdui, Iurie Ioniţă, Vasile Pruteanu, Ghenadie Lîsîi, Arcadie Andronic.

Anul 2002. Turneul de la Soci. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): [?], [?], Ghenadie Lîsîi, Sergiu Furdui, Victor Carmac, Veaceslav Semionov, Mihail Rusu, Arcadie Andronic. Rândul de jos: Victor Rusu, Vasile Pruteanu, Iurie Ioniţă, Alexandr Veriovchin.

La 27 august 2012, Primăria comunei Cărpineni a organizat un eveniment festiv dedicat jubileului de 50 de ani a lui Sergiu Furdui. Pe stadionul sătesc, în prezența rudelor, foștilor coechipieri, precum şi a sutelor de consăteni, primarul Ion Cărpineneanu i-a înmânat o Diplomă de onoare ce certifică merite deosebite la dezvoltarea sportului la Cărpineni. Din partea Federației Moldoveneşti de Fotbal, Leonid Pascaru, preşedintele asociației raionale Hâncești, i-a înmânat un cadou special. Mesaje calde de felicitare i-au adresat colegii de echipă şi prietenii, evenimentul finalizându-se cu un meci amical de fotbal disputat între echipa de veterani ai Rapidului şi cea a Comisariatului raional de Poliție Hânceşti.

Tradiția fotbalistică a familiei Furdui a continuat-o fiul mai mare, Valentin, care la acest capitol l-a depășit pe tata. Fost internațional de tineret el a jucat pe post de mijlocaș, devenind campion al Moldovei cu Sheriff Tiraspol (2014), deținător al Cupei și Supercupei Moldovei cu Milsami Orhei (2012).

12 decembrie 2013. Tiraspol. Sheriff înaintea meciului cu Tromsø IL (Norvegia) din cadrul Europa League. Valentin Furdui, primul din stânga, rândul de jos.

27 august 2023. Chișinău. „Capen Arena”. Sergiu și Valentin Furdui.

A mai evoluat la CSCA-Steaua Chișinău, Sf. Gheorghe Suruceni, Zimbru Chișinău, Dacia Chișinău, Speranța Nisporeni, Spartanii Selemet, Speranța Drochia, precum și peste hotare la Gloria Buzău, Gloria Bistrița, Delta Tulcea (toate din România), Kaisar Kîzîlorda (Kazahstan) și FK Palanga (Lituania).

În prezent, Sergiu Furdui este președinte de onoare al Clubul Sportiv „Carpen”, fondat și administrat de Valentin.

15 decembrie 2021. Chișinău. Sediul central „Château Purcari Winery”. De la stânga la dreapta: Valentin Furdui, Sergiu Furdui și Victor Bostan cu Cupa „Business League”, ediția VI, cucerită de CS „Carpen”.

Omagiatul este un om împlinit. Împreună cu soția Valentina se bucură de realizările frumoase ale copiilor Valentin, Alexandru și Maria, nurorilor Anastasia și Natalia, ginerelui Nicolai, precum și a nepoțeilor Valentin, Mirabela, Sergiu, Alexandra și Matei.

 

10 iunie 2023. Chișinău. „Capen Arena”. Nepoții Valentin jr. și Sergiu jr. încearcă să pășească și ei pe urmele bunelului, frecventând Academia de fotbal a CS „Carpen”.