Istoria Jocurilor Olimpice moderne (16)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XVIII-a a Olimpiadei care a avut loc în capitala Japoniei în anul 1964. Partea a 15-a, consacrată ediției a XVII-a a Jocurilor Olimpice disputate la Roma în 1960, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-15.html.

Posterul și emblema oficiale ale Jocurilor Olimpice din 1964. Designer – Yusaku Kamekura.

EDIŢIA a XVIII-a. TOKYO 1964

Tokyo a câştigat dreptul de a organiza Jocurile Olimpice, după ce a devansat oraşele Detroit, Buenos Aires şi Viena, fiind pentru prima dată când Olimpiada s-a desfăşurat în Asia. Foarte mulţi spectatori au fost prezenţi la competiţia pentru care s-a estimat că s-au cheltui 3 miliarde de dolari.

Plină de inedit s-a arătat a fi, pentru majoritatea participanţilor, organizarea Jocurilor Olimpice în lumea Extremului Orient – în Japonia, zonă cu o veche cultură şi civilizaţie, ai cărei oameni, atât de deosebiţi ca factură psihică, obiceiuri şi preferinţe, au părut uneori de neînţeles europenilor. Comuniunea a fost realizată însă prin mijlocirea sportului, lucru firesc, dacă ţinem seama că poporul japonez, beneficiar al unor bogate şi străvechi tradiţii de cultivare a virtuţilor fizice, considera mişcarea ca făcând parte din programul curent, fapt redat de expresia: „O zi fără sport e ca o mâncare fără orez”.

Africa de Sud nu a mai primit invitaţie, Indonezia şi Coreea de Nord au fost interzise, dar totuşi 12 naţiuni şi-au făcut debutul olimpic, şi un număr record de ţări participante – 95.

Delegațiile Finlandei, Germaniei și Marii Britanii la ceremonia de deschidere a JO Tokyo 1964. Sursa foto: wikipedia.org.

Jocurile au fost deschise oficial de Împăratul Hirohito. Jurământul atleţilor a fost depus de Takashi Ono. Flacăra olimpică a fost aprinsă de Yoshinori Sakai.

Pista cu zgură a fost folosită pentru ultima oară. Volei-ul şi judo-ul au apărut pentru prima dată la Olimpiadă şi olandezul Antonius Geesink a fost răvăşit când a câştigat lupta de deschidere a judo-ului.

Reprezentanții gazdelor la judo au câștigat „aurul” la toate categoriile de greutate, doar Anton Geesink a reușit să-l învingă în finală pe Akio Kaminaga. Sursa foto: IOC/Allsport (gettyimages.com).

Etiopianul Abebe Bikila şi-a păstrat cu succes titlul la maraton, de această dată fiind încălţat dar concurând la doar şase săptămâni după ce i s-a scos apendicele.

Mary Rand a câştigat prima medalie de aur pentru atletismul feminin din Marea Britanie şi colega ei de cameră Ann Packer a urmat-o curând, luând titlul la 800 m.

Eroul Olimpiadei a fost înotătorul Don Schollander. Sursa foto: gettyimages.com.

Cel mai bun atlet al Olimpiadei a fost înotătorul american Don Schollander cu 4 medalii de aur, în timp ce gimnasta sovietică Larisa Latînina şi-a sărbătorit ultima apariţie la Olimpiadă cu încă 2 medalii de aur, 6 medalii în total. La trei Olimpiade (între 1956 şi 1964) ea a urcat pe podium nu mai puţin de 18 ori.

Tokyo 1964 a fost ultima Olimpiadă a gimnastei Larisa Latînina. Sursa foto: days.ru.

Pentru a ilustra valoarea ridicată care a caracterizat proba de aruncare a discului, este suficient să amintim că, la acest concurs, recordul olimpic a fost îmbunătăţit de patru ori. Printre protagoniste, aşa cum ne-a obişnuit de la precedentele ediţii, s-a aflat românca Lia Manoliu care, cucerind medalia de bronz, a întrecut şi două foste campioane olimpice, Olga Fikotova şi Nina Ponomariova.

Ediţia a XVIII-a a Jocurilor Olimpice a consemnat mai multe recorduri: de participare – 95 de ţări, dintre care 12 şi-au făcut debutul olimpic la Tokyo; pe plan valoric – numeroase performanţe deosebite: 45 de recorduri mondiale, 76 olimpice şi nenumărate naţionale, ceea ce a sugerat denumirea „Tokyo – Olimpiada recordurilor”.

Cifrele JO Tokyo 1964

Datele de desfăşurare: 10 – 24 octombrie 1964.

Număr de ţări participante: 95.

Număr de sportivi: 5.586 (732 femei), la 20 discipline, în 163 de probe (33 feminine).

Număr de medalii decernate: 493 (162-162-169)

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 36 aur, 26 argint, 28 bronz, total 90;

2. URSS: 30 aur, 31 argint, 35 bronz, total 96;

3. Japonia: 16 aur, 5 argint, 8 bronz, total 29.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro 

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (14)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a XVI-a a Olimpiadei care a avut loc în orașul australian Melbourne în anul 1956. Partea a 13-a, consacrată ediției a XV-a a Jocurilor Olimpice disputate la Helsinki în 1952, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-13.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1956. Designer – Richard Beck.

EDIŢIA a XVI-a. MELBOURNE 1956

Cu ediţia de la Melbourne, olimpismul a cucerit noi poziţii. Părăsind Europa şi America, Jocurile Olimpice se desfăşoară, pentru prima oară în istoria lor de peste o jumătate de secol, pe un alt continent – în Australia (a fost prima Olimpiadă care a avut loc în emisfera sudică). Totuşi, din cauza legislaţiei care restricţiona intrarea animalelor pe teritoriul australian, întrecerile ecvestre au fost găzduite de oraşul Stockholm (Suedia) în luna iunie.

Posterul oficial al Olimpiadei din 1956 (întrecerile ecvestre). Designer – John Sjösvärd.

Melbourne a obţinut dreptul de a organiza Jocurile Olimpice, în aprilie 1949, în detrimentul oraşelor Buenos Aires, Mexico City, Montreal, dar şi în dauna a şase citadele americane.

Locaţia aleasă pentru această Olimpiadă a pus unele probleme mai multor atleţi din Europa şi America. Aclimatizarea a fost problema multor competitori care nu au avut suficiente fonduri pentru a-şi permite să stea în avans. Şi costurile de călătorie au avut un impact negativ, numărul participanţilor scăzând, la fel ca şi numărul ţărilor.

Emblema oficială a Jocurilor Olimpice din 1956. Designer – necunoscut.

Din cauza implicării Taiwanului s-a retras China, „criza suez” a scos Egiptul şi Libanul, în timp ce Liechtenstein, Olanda, Spania şi Elveţia s-au retras ca semn de protest împotriva invaziei Uniunii Sovietice a Ungariei (4 – 10 noiembrie 1956).

Evenimentele politice au avut impact şi asupra unor competiţii. La Melbourne 1956 a avut loc cel mai faimos meci de polo pe apă din istoria olimpică, între Ungaria şi URSS. Semifinala dintre sovietici şi maghiari a fost descrisă ca meciul cu „sânge în apă”. După cum s-a meționat, cu câteva zile înainte de începerea Jocurilor Olimpice, la Budapesta a început o revoluţie, care a fost reprimată de URSS. În astfel de circumstanţe, semifinala a fost evident extrem de tensionată între cele două ţări comuniste. Ungurii au dominat însă partida, conducând cu 4-0, la un moment dat. Cu câteva minute înainte de sfârşitul partidei, sovieticul Valentin Prokopov l-a lovit în faţă pe jucătorul maghiar Ervin Zádor, căruia i-a ţâşnit sângele, în apă, la propriu. Meciul a fost oprit şi Ungaria a fost declarată câştigătoare. În finala, pe care Zádor nu a putut să o joace din cauza accidentării, Ungaria a învins Iugoslavia cu 2-1 şi a câştigat cea de-a patra medalie olimpică de aur la polo pe apă.

Ervin Zádor după meciul cu „sânge în apă”. Sursa foto: gettyimages.com.

Jocurile au fost deschise oficial de Ducele Philip de Edinburgh şi Regele Gustav VI Adolf al Suediei. Jurământul atleţilor a fost depus de Heikki Savolainen, iar flacăra olimpică a fost aprinsă de Hans Wikne şi Ron Clarke.

Larisa Latînina a câştigat la Melbourne șase medalii. Până în 2012 era cea mai titrată sportivă olimpică, câștigând în total 18 medalii (9 de aur, 5 de argint și 4 de bronz). Sursa foto: gettyimages.com.

Gimnasta sovietică Larisa Latînina a câştigat 4 medalii de aur (6 medalii în total), iar favorita gazdelor, Betty Cuthbert a câştigat 3 medalii de aur la sprint.

Emil Zátopek s-a retras după ce a ieşit al şaselea la maraton şi sovieticul Vladimir Kuţ a luat titlul olimpic atât la 5.000 de metri cât şi la 10.000 de metri.

Cifrele JO Melbourne 1956, Stockholm 1956

Datele de desfăşurare: 22 noiembrie – 8 decembrie 1956 (Melbourne) şi 10 – 17 iunie 1956 (Stockholm).

Număr de ţări participante: 67.

Număr de sportivi: 3.342 (384 femei), la 18 discipline, în 151 de probe (26 feminine).

Număr de medalii decernate: 470 (153-159-158)

Podiumul pe medalii:

1. URSS: 37 aur, 29 argint, 32 bronz, total 98;

2. SUA: 32 aur, 25 argint, 17 bronz, total 74;

3. Australia: 13 aur, 8 argint, 14 bronz, total 35.

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro, agerpres.ro