Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă (4)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de iarnă. Astăzi vă prezentăm ediția a IV-a a Olimpiadei Albe care a avut loc în localitatea germană Garmisch-Partenkirchen în anul 1936. Partea întâi, consacrată primei ediții a Jocurilor Olimpice de iarnă din 1924, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-1.html, partea a doua a Olimpiadei din 1928 o puteți citi aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-2.html, iar partea a treia a Olimpiadei din 1932 o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2026/01/istoria-jocurilor-olimpice-de-iarna-3.html

Posterul oficial al JO de iarnă din 1936. Designer – Ludwig Hohlwein

EDIŢIA a IV-a. GARMISCH-PARTENKIRCHEN 1936

Deşi reprezenta tocmai opusul idealurilor olimpice, Adolf Hitler a obţinut pentru Germania organizarea ambelor Olimpiade din 1936 (https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-11.html). Aceasta a fost însă ultima oară când atât Jocurile Olimpice de iarnă, cât şi cele de vară au fost găzduite în acelaşi an de aceeaşi ţară.

La Garmisch-Partenkirchen în premieră a foat adoptată emblema oficială a Jocurilor Olimpice de iarnă. Designer: Fritz Uhlich

Cea de-a IV-a ediţie a Olimpiadei hibernale s-a desfăşurat în localitatea bavareză Garmisch-Partenkirchen, între zilele de 6 şi 16 februarie 1936.

Pitoreasca staţiune cu un nume greu de pronunțat este situată în sudul Germaniei, în imediata apropiere a graniţei cu Austria. Aflată la o altitudine de 707 m, este considerată inima Alpilor Bavarezi și una dintre cele mai frumoase staţiuni montane. Iniţial au existat două oraşe separate, Garmisch şi Partenkirchen, fiecare cu o vechime de 1.100 de ani. S-au unificat în 1935, în vederea organizării Olimpiadei de iarnă din 1936 (în ziua de azi, oamenii cunosc oraşul mai degrabă după denumirea de Garmisch, asta spre dezamăgirea locuitorilor din Partenkirchen). Complexul din staţiunea bavareză a fost inaugurat de Pierre de Coubertin, fiind cel mai modern în epocă.

6 februarie 1936. De la dreapta la stânga: Adolf Hitler (cancelarul Germaniei și liderul Partidului Nazist din Germania), Henri de Baillet-Latour (președintele CIO în perioada anilor 1925-1942) și Rudolf Hess (adjunctul lui Hitler în cadrul Partidului Nazist din Germania) la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Garmisch-Partenkirchen. Sursa foto: hitler-archive.com

Deschiderea oficială a avut loc pe Stadionul Olympia Skystation și a fost făcută de cancelarul Germaniei Adolf Hitler. Ea a intrat în istorie pentru că în timpul festivităţii a fost pentru prima oară aprinsă flacără olimpică. La finalul ceremoniei de închidere a avut loc, tot în premieră, un spectacol de artificii.

După numărul mic de sportivi care s-au prezentat la ediția precedentă, la aceasta au participat 646 de sportivi, dintre care 80 de femei, din 28 de ţări. Pentru prima dată la startul competiţiei s-au aflat atleți din Australia, Bulgaria, Grecia, Liechtenstein, Spania şi Turcia. Austria a participat cu mai mulţi concurenţi decât ţara-gazdă (60 faţă de 55), în timp ce Australia şi Grecia au prezentat câte un singur sportiv. Întrecerile au fost urmărite de peste 500.000 de spectatori şi de circa 400 de ziarişti.

Au avut loc 17 probe (14 masculine, două feminine, una mixtă) la patru sporturi: bob, hochei pe gheaţă, patinaj (artistic și viteză) şi schi (alpin, sărituri, fond și combinata nordică). Au fost nou introduse două probe în programul olimpic la schi alpin: coborâre şi slalom, care s-a bucurat de o popularitate formidabilă, semn al viitorului. Însă probele de schi alpin au dus și la o controversă majoră. CIO a declarat că instructorii de schi nu puteau concura la Jocurile Olimpice, deoarece erau profesioniști. Indignați, schiorii austrieci și elvețieni au boicotat probele, cu excepția câtorva austrieci care au găsit soluţia de a reprezenta Germania.

Norvegianca Laila Schou Nilsen pe lângă patinaj viteză și schi alpin a mai practicat handbalul, tenisul și automobilismul. Sursa foto: wikipedia.org

La Garmisch-Partenkirchen a fost exclus, în schimb, patinajul viteză feminin. Motiv pentru care norvegianca de 16 ani Laila Schou Nilsen, deţinătoarea recordurilor mondiale pe toate distanţele, a fost nevoită să concureze la coborâre. Ea a câştigat proba, dar cum la acel moment nu se oferea nicio medalie pentru victoria în probele individuale, nu a figurat în palmaresul Jocurilor. Cu toate acestea ea a câștigat medalia olimpică de bronz la combinata nordică.

Eisschiessen (un fel de curling) şi patrula militară (pentru a treia oară) au fost incluse în program ca sporturi demonstrative.

Ivar Ballangrud și Charles Mathiesen, performerii Jocurilor Olimpice din 1936 la patinaj viteză. Sursa foto: gettyimages.com

Performerul ediției în ce priveste numarul de medalii cucerite a fost patinatorul de viteză norvegian Ivar Ballangrud. Acesta obţine trei medalii de aur în probele de 500 m, 5.000 m şi 10.000 m, doar conaţionalul său, Charles Mathiesen, împiedicându-l să câștige aurul şi în proba de 1.500 m. De altfel, în toată cariera sa, Ballangrud a câştigat nu mai puţin de şapte medalii olimpice (patru la Garmisch-Partenkirchen, un aur şi un bronz la St. Moritz 1928 şi un argint la Lake Placid 1932).

Surprinzător, selecționata Marii Britanii a câștgat turneul olimpic de hochei pe gheață din 1936. Sursa foto: www.insidethegames.biz

În mod cu totul neaşteptat, echipa Marii Britanii de hochei pe gheaţă a cucerit medalia olimpică, depăşind mult mai bine cotata echipă a Canadei. Trebuie remarcat, totuși, că mai mulți jucători britanici locuiau în Canada la acea vreme, dar își păstraseră pașapoartele britanice.

Patinatoarea norvegiană Sonja Henie a cucerit al treilea titlu olimpic consecutiv la patinaj artistic, proba individuală, o performanţă pe care n-a egalat-o nimeni până acum. După această ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă, Sonja a trecut la profesionism (oricum, dăduse dovadă de o răbdare de înger să reziste la trei Olimpiade, după insistențele impresarilor). În paralel, a efectuat turnee-spectacol pe plan internaţional, devenind extrem de populară în special în SUA.

După ce a cucerit al treilea titlu olimpic la patinaj artistic, Sonja Henie a trecut la profesionism. Sursa foto: grangerartondemand.com

Cel mai bun rezultat obținut de România la ediția a IV-a a Jocurilor Olimpice de iarnă a fost locul 13 ocupat la patinaj artistic, proba de perechi, de cuplul Irina Timcic (Minculescu) – Alfred Eisenbeisser (Fieraru).

Irina Timcic și Alfred Eisenbeisser. Surse foto: https: soccer.ru, welovesport.ro

Originar din Cernăuți, Alfred Eisenbeisser, se numără printre puținii sportivi din istoria României care se pot lăuda cu performanța de a-și fi reprezentat țara, cu succes, în două discipline sportive, fără absolut nici o legătură între ele.

Fredy Fieraru, cum l-au rebotezat românii din Cernăuți, era una din vedetele fotbalului românesc interbelic. A jucat în naționala de fotbal la Campionatul Mondial din 1930 și a fost, în patru rânduri, campion al României cu Venus București, fiind coleg de echipă cu basarabenii Colea, Petea și Volodea Vâlcov, dar a reprezentat cu brio țara și la Olimpiadă și la Campionatele Europene de patinaj artistic și hochei pe gheață, în perioada de pionierat a sporturilor de iarnă din România.

Naționala României la Campionatul Mondial de fotbal din 1930. Alfred Eisenbeisser, primul din dreapta, rândul de jos. Sursa foto: frf.ro

La Garmisch-Partenkirchen, Norvegia și-a recăpătat locul de lider la capitolul medalii câștigate, 15 (din care 7 de aur, 5 de argint, 3 de bronz). Au urmat: Germania (6 medalii, câte trei de aur și argint), Suedia (7, din care 2 de aur, 2 de argint, 3 de bronz) și Finlanda (6, din care una de aur, 2 de argint, 3 de bronz). În total 17 țări au obținut puncte, 11 medalii, 8 medalii de aur.

Ediţiile Jocurilor Olimpice de iarnă din 1940 – Sapporo (Japonia) şi 1944 – Cortina d’Ampezzo (Italia) au fost anulate din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. În cazul Jocurilor Olimpice de iarnă, ediţiile care nu s-au ţinut nu au fost numărate, spre diferenţă de cele de vară. Astfel, după o pauză de 12 ani, a fost organizată a V-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă.

Surse: historia.ro, agerpres.ro, cosr.ro, olympic.md, stiridebine.ro, welovesport.ro