În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă permit să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al zecilea episod al serialului despre istoria Campionatelor Europene, disputat în 1996. Istoria precedentului CE, cel din 1992, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/06/in-memoria-lui-eugen-petrescu-continuam_10.html

1996, ANGLIA

Ediţia jubiliară, a zecea, a întrecerii continentale aduce o schimbare majoră pe planul sistemului de disputare. Prin schimbările politice intervenite pe continentul european, numărul ţărilor membre ale UEFA s-a majorat la 48. Sistemul de disputare a campionatului a trebuit să fie adaptat, astfel că s-a trecut la turneul final cu 16 participante, cu patru grupe de patru, apoi sferturi de finală, semifinale şi finală. Organizarea turneului final a fost încredinţată Angliei.

Ca mascotă Anglia l-a creat pe Goliath la Europeanul din 1996. Goliath era un leu, realizat după modelul lui Willie, din urmă cu 30 de ani, de la Mondialul din 1966 și era îmbrăcat într-o jachetă în stil Union Jack, ținând o minge sub braț. Simbolul era ales pentru că Anglia era reprezentată de cei trei lei tradiționali de pe tricou.

Calificările au fost stabilite să se desfăşoare pe opt grupe preliminare, dreptul de a accede la faza finală urmând să fie obţinut de câştigătoarele de grupă şi şapte dintre echipele clasate pe locul secund (a opta fiind eliminată printr-un meci de baraj).

Începând cu această ediţie, se aplică sistemul de punctaj cu bonificaţie pentru victorie, precum și criteriul rezultatelor directe în caz de egalitate de puncte. Pentru meciurile care necesită prelungiri, a fost introdusă regula „golului de aur”.

Titlul a fost cucerit de echipa Germaniei, în faţa unei naţionale a Cehiei neaşteptat de puternice.

Finala rămâne în istorie ca prima decisă prin regula „golului de aur”.

Rezultate tehnice

Grupa A: * ANGLIA – ELVEŢIA 1-1 * OLANDA – SCOŢIA 0-0 * OLANDA – ELVEŢIA 2-0 * ANGLIA – SCOŢIA 2-0 * SCOŢIA – ELVEŢIA 1-0 * ANGLIA – OLANDA 4-1. Clasamentul: 1. Anglia (7 puncte), 2. Olanda (4), 3. Scoţia (4), 4. Elveţia (1).

Grupa B: * SPANIA – BULGARIA 1-1 * FRANŢA – ROMÂNIA 1-0 * BULGARIA – ROMÂNIA 1-0 * FRANŢA – SPANIA 1-1 * FRANŢA – BULGARIA 3-1 * SPANIA – ROMÂNIA 2-1. Clasamentul: 1. Franţa (7), 2. Spania (5), 3. Bulgaria (4), 4. România (0).

Grupa C: * GERMANIA – CEHIA 2-0 * ITALIA – RUSIA 2-1 * CEHIA – ITALIA 2-1 * GERMANIA – RUSIA 3-0 * RUSIA – CEHIA 3-3 * GERMANIA – ITALIA 0-0. Clasamentul: 1. Germania (7), 2. Cehia (4), 3. Italia (4), 4. Rusia (1).

Grupa D: * DANEMARCA – PORTUGALIA 1-1 * CROAŢIA – TURCIA 1-0 * PORTUGALIA – TURCIA 1-0 * CROAŢIA – DANEMARCA 3-0 * PORTUGALIA – CROAŢIA 3-0 * DANEMARCA – TURCIA 3-0. Clasamentul: 1. Portugalia (7), 2. Croaţia (6), 3. Danemarca (4), 4. Turcia (0).

Sferturi de finală:

* ANGLIA – SPANIA 0-0 pr, 4-2 dep

* FRANŢA – OLANDA 0-0 pr, 5-4 dep

* GERMANIA – CROAŢIA 2-1

* CEHIA – PORTUGALIA 1-0

Semifinale

* CEHIA – FRANŢA 0-0 pr, 6-5 dep

* GERMANIA – ANGLIA 1-1 pr, 6-5 dep

Finala (Londra, 30.06.1996):

* GERMANIA – CEHIA 2-1 (0-0, 1-1)

Au marcat: Bierhoff (73, 95 „golul de aur”) / Berger (59 pen).

GERMANIA: Köpke – Babbel, Sammer, Helmer – Strunz, Eilts (46 Bode), Hässler, Scholl (69 Bierhoff), Ziege – Klinsmann (cpt.), Kuntz. Antrenor Vogts.

CEHIA: Kouba – Hornak, Rada, Kadlec (cpt.), Suchopárek – Bejbl, Nedvěd, Berger, Němec – Poborský (88 Smicer), Kuka. Antrenor Dušan Uhrin Sr.

A arbitrat Pairetto (Italia).

„Fotbal Plus”, Nr. 106 (395), 30 mai – 5 iunie 2000.

Germania, campioana europeană din 1996. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Thomas Strunz, Matthias Sammer, Markus Babbel, Dieter Eilts, Thomas Häßler, Thomas Helmer. Rândul de jos: Christian Ziege, Stefan Kuntz, Mehmet Scholl, Jürgen Klinsmann, Andreas Köpke.

Cehia, vicecampioana europeană din 1996. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Jiří Němec, Jan Suchopárek, Michal Hornak, Miroslav Kadlec, Petr Kouba. Rândul de jos: Karel Rada, Karel Poborský, Patrik Berger, Pavel Kuka, Radek Bejbl, Pavel Nedvěd.

1994-1996: După nopţile americane, vise spulberate

După ce a produs o puternică impresie la Word Cup 1994, când a fost la un pas de semifinale, după ce a stârnit entuziasmul fanilor, ieşiţi noaptea pe străzi să „celebreze”, beneficiind de cea mai competitivă generaţie din istorie, tricolorii s-au calificat din nou la europene, din grupa 1, cu ceva emoţii după înfrângerea de acasă cu Franţa.

În Anglia, la turneul final, visele s-au destrămat dureros: înfrângeri pe linie, începând chiar din prima partidă, cea cu Franţa.

Naționala României la Euro-1996. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Bogdan Stelea, Gheorghe Popescu, Daniel Prodan, Miodrag Belodedici, Ionuț Lupescu. Rândul de jos: Dan Petrescu, Dorinel Munteanu, Gheorghe Hagi, Tibor Selymes, Marius Lăcătuş, Florin Răducioiu.

Rezultate tehnice: * ROMÂNIA – AZERBAIDJAN 3-0 (a) și 4-1 (d) * ROMÂNIA – FRANŢA 0-0 (d) și 1-3 (a) * ROMÂNIA – SLOVACIA 3-2 (a) și 2-0 (d) * ROMÂNIA – ISRAEL 1-1 (d) şi 2-1 (a) * ROMÂNIA – POLONIA 2-1 (a) şi 0-0 (d); Clasament: 1. România (21 puncte), 2. Franţa (20), 3. Slovacia (14), 4. Polonia (13), 5. Israel (12), 6. Azerbaidjan (1); * ROMÂNIA – FRANŢA 0-1 (n) * ROMÂNIA – BULGARIA 0-1 (n) * ROMÂNIA – SPANIA 1-2 (n); Clasament: 1. Franţa (7 puncte), 2. Spania (5), 3. Bulgaria (4), 4. România (0).

Lotul folosit în preliminarii: Stelea, Prunea, Stângaciu – D. Petrescu, Prodan, Mihali, Belodedici, Doboş, T. Selymes – Sabău, Timofte I, I. Lupescu, Gh. Popescu II, Gâlcă, Lupu, Panduru, Hagi, Timofte II, Dorinel Munteanu, I. Dumitrescu – Lăcătuș, Fl. Cîrstea, V. Moldovan, Răducioiu, Vlădoiu.

Lotul folosit la turneul final: Stelea, Prunea – D. Petrescu, Prodan, Mihali, Belodedici, Doboş, Filipescu, T. Selymes – I. Lupescu, Gh. Popescu II, Hagi, Dorinel Munteanu, Gâlcă, Stîngă – Lăcătuş, Răducioiu, V. Moldovan, Adr. Ilie, Vlădoiu. Antrenori: Anghel Iordănescu, Costică Ştefănescu, Gavril Balint.

„Fotbal Plus”, Nr. 107 (396), 5 – 12 iunie 2000.

Selecționata Moldovei înaintea meciului cu Albania din 29 martie 1995 (de la stânga la dreapta): Alexandru Spiridon, Vasile Coșelev, Sergiu Nani, Valeriu Pogorelov, Sergiu Cleșcenco, Vladimir Gaidamașciuc, Igor Oprea, Alexandru Curtianu, Sergiu Belous, Sergiu Secu, Sergiu Stroenco.

1994-1996: Debut cu dreptul

La această ediție a debutat într-o întrecere oficială și reprezentativa Republicii Moldova. Începutul a fost cât se poate de reușit. După primele două meciuri (cu Georgia în deplasare și Țara Galilor acasă) selecționata țării noastre s-a cocoțat pe primul loc în grupă, acumulând maximum de puncte. Din păcate, următoarele partide ne-au readus cu picioarele pe pământ, iar dubla întâlnire cu Albania, considerată cea mai slabă echipă a grupei, a fost pierdută cu scorul general de 2-6. Noroc de bunăvoința georgienilor, care au cedat la Chișinău în ultimul meci și au permis tricolorilor moldoveni să ocupe un onorant loc 4.

Rezultate tehnice: * MOLDOVA – GEORGIA 1-0 (d) și 3-2 (a) * MOLDOVA – ȚARA GALILOR 3-2 (a) și 0-1 (d) * MOLDOVA – BULGARIA 1-4 (d) și 0-3 (a) * MOLDOVA – GERMANIA 0-3 (a) și 1-6 (d), MOLDOVA – ALBANIA 0-3 (d) și 2-3 (a); Clasament: 1. Germania (25 puncte), 2. Bulgaria (22), 3. Georgia (15), 4. Moldova (9), 5. Țara Galilor (8), 6. Albania (8).

În cele zece partide antrenorul Ion CARAS a apelat la serviciile a 24 de fotbaliști: Vasile COȘELEV (7 meciuri/17 goluri primite), Eugen IVANOV (3/-10) – portari, Sergiu SECU (9/1 gol marcat), Sergiu NANI (10/0), Sergiu STROENCO (8/0), Valeriu POGORELOV (7/1), Emil CARAS (3/0), Ion TESTIMIȚANU (4/1), Oleg FISTICAN (3/0) – fundași, Andrei STROENCO (3/0), Radu REBEJA (8/1), Igor OPREA (9/1), Alexandru CURTIANU (9/1), Sergiu BELOUS (10/1), Vladimir GAIDAMAȘCIUC (3/0), Boris CEBOTARI (3/0), Vitalie CULIBABA (3/0) – mijlocași, Alexandru SPIRIDON (5/0), Vladimir KOSSE (4/0), Sergiu CLEȘCENCO (9/2), Iurie MITEREV (4/2), Vladislav GAVRILIUC (3/0), Alexandru SUHAREV (2/0), Sergiu CHIRILOV (1/0) – atacanți. (Andrei PRODAN)

În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă permit să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al nouălea episod al serialului despre istoria Campionatelor Europene, disputat în 1992. Istoria precedentului CE, cel din 1988, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/06/in-memoria-lui-eugen-petrescu-continuam_9.html

1992, SUEDIA

Din punct de vedere al sistemului de disputare, ediţia a noua a Campionatului european nu aduce nimic nou. Au participat la competiţie 34 de ţări, record, prin debutul selecţionatelor din San Marino şi Insulele Feroe (faţă de ediţia precedentă, a dispărut R.D. Germană). Organizarea fazei finale a fost atribută Suediei.

Suedia a fost a patra țară care a continuat tradiția și a conceput o mascotă denumită Rabbit (iepure). Scandinavii nu au dat însă dovadă de prea multă originalitate și au creat o mascotă aproape identică cu cea făcută de nemți în ediția anterioară, numai că iepurele era îmbrăcat acum în echipamentul Suediei.

Cele şapte câştigătoare de grupe, care ar fi urmat să se alăture gazdelor la turneul final, au fost Olanda, Germania, Franţa, Anglia, Scoţia, U.R.S.S. şi Iugoslavia. Între timp, U.R.S.S. dispare ca entitate statală, astfel că echipa fostă sovietică ia parte la turneul final sub numele ad-hoc de C.S.I.

Igor Dobrovolski, discipolul școlii moldovenești de fotbal, a evoluat la turneul final al Euro-1992 îmbrăcând tricoul echipei CSI. În total el a disputat 3 meciuri și a marcat singurul gol al formației sale, când a transformat un penalty în meciul cu Germania.

Această ediţie are şi o istorie cu totul specială. Deşi a obţinut calificarea, Iugoslavia nu a luat parte la turneul din Suedia pentru că, din cauza războiului declanşat de Belgrad, ONU a hotărât sancţionarea Iugoslaviei prin ruperea oricăror legături cu comunitatea mondială, inclusiv pe plan sportiv.

În aceste condiţii, UEFA decide descalificarea Iugoslaviei şi admiterea, în locul său, a celei de-a doua clasate în grupă, Danemarca.

Ceea ce constituie surpriza ediţiei este că Danemarca, cu o echipă „adunată de pe plajă”, câştigă titlul.

Rezultate tehnice

Grupa A: * SUEDIA – FRANŢA 1-1 * DANEMARCA – ANGLIA 0-0 * FRANŢA – ANGLIA 0-0 * SUEDIA – DANEMARCA 1-0 * SUEDIA – ANGLIA 2-1 * DANEMARCA – FRANŢA 2-1. Clasamentul: 1. Suedia (5 puncte), 2. Danemarca (3), 3. Franţa (2, golaveraj 2-3), 4. Anglia (2, 1-2).

Grupa B: * C.S.I. – GERMANIA 1-1 * OLANDA – SCOŢIA 1-0 * GERMANIA – SCOŢIA 2-0 * OLANDA – C.S.I. 0-0 * OLANDA – GERMANIA 3-1 * SCOŢIA – C.S.I. 3-0. Clasamentul: 1. Olanda (5 puncte), 2. Germania (3), 3. Scoţia (2, golaveraj 3-3), 4. C.S.I. (2, 1-4).

Semifinale:

* GERMANIA – SUEDIA 3-2

* DANEMARCA – OLANDA 2-2 pr, 5-4 dep

Finala (Göteborg, 26.06.1992):

* DANEMARCA – GERMANIA 2-0 (1-0)

Au marcat: J. Jensen (19), Vilfort (78).

DANEMARCA: Schmeichel – Sivebaek (67 Christiansen), Piechnik, L. Olsen (cpt.), K. Nielsen – Vilfort, J. Jensen, H. Larsen, Christofte – Povlsen, B. Laudrup. Antrenor Møller Nielsen.

GERMANIA: Illgner – Reuter, Kohler, Helmer, Brehme (cpt.) – Hässler, Buchwald, Sammer (46 Doll), Effenberg (81 Thom) – Klinsmann, Riedle. Antrenor Vogts.

A arbitrat Galler (Elveţia).

„Fotbal Plus”, Nr. 106 (395), 30 mai – 5 iunie 2000.

Danemarca, campioana europeană din 1992. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Peter Schmeichel, Lars Olsen, John Jensen, John Sivebæk, Torben Piechnik, Kim Christofte. Rândul de jos: Flemming Povlsen, Brian Laudrup, Kent Nielsen, Henrik Larsen, Kim Vilfort.

Germania, vicecampioana europeană din 1992. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Jürgen Kohler, Bodo Illgner, Stefan Effenberg, Guido Buchwald, Thomas Helmer, Stefan Reuter. Rândul de jos: Karlheinz Riedle, Jürgen Klinsmann, Thomas Hässler, Andreas Brehme, Matthias Sammer.

1990-1992: Un tribut plătit libertăţii

La ediţia a 9-a, România, care participase la „Italia ’90”, a fost desemnată, pentru prima oară la Euro, în postura de cap de serie. În grupa a 2-a, i-au fost repartizate patru partenere accesibile: Elveţia, Scoţia, Bulgaria şi San Marino.

După Revoluţia din decembrie 1989 şi după participarea la „Italia Novanta”, numeroşi jucători români şi-au realizat marele vis de a juca în străinătate. Lipsa de concentrare în evoluţia „stranierilor”, a dus la o severă corecţie din partea Bulgariei, handicap pe care nici schimbarea selecţionerului, nici cursa disperată după puncte n-au putut-o recupera. În ultimul joc, la Sofia, era necesară o victorie (cu orice scor afară de 1-0), dar nu am obţinut decât un egal. Iar Hagi a ratat un penalty...

Rezultate tehnice: * ROMÂNIA – SCOŢIA 1-2 (d) și 1-0 (a) * ROMÂNIA – BULGARIA 0-3 (a) și 1-1 (d) * ROMÂNIA – SAN MARINO 6-0 (a) și 3-1 (d) * ROMÂNIA – ELVEŢIA 0-0 (d) şi 1-0 (a). Clasament: 1. Scoţia (11 puncte), 2. Elveţia (10, golaveraj 19-7), 3. România (10, 13-7), 4. Bulgaria (9), 5. San Marino (0).

Lotul folosit: S. Lung, Stelea, Prunea – D. Petrescu, Iovan, Adr. Popescu, Andone, Săndoi, Gh. Popescu II, M. Klein, Dorinel Munteanu – Rednic, Sabău, Stănici, Mateuţ, I. Lupescu, Rotariu, Hagi, I. Dumitrescu, P. Badea, Timofte I, Timofte II – Lăcătuş, Cămătaru, Răducioiu, G. Balint. Antrenori: Gheorghe Constantin şi Gino Iorgulescu (două meciuri), Mircea Rădulescu şi G. Iorgulescu (şase meciuri).

„Fotbal Plus”, Nr. 107 (396), 5 – 12 iunie 2000. 

În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă permit să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al optulea episod al serialului despre istoria Campionatelor Europene, disputat în 1988. Istoria precedentului CE, cel din 1984, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/06/in-memoria-lui-eugen-petrescu-continuam_8.html

1988, GERMANIA

Turneul final al edţia a 8-a a Campionatului european a fost încredinţat Germaniei federale. Sistemul de disputare a rămas neschimbat, recordul de înscrieri (33) a fost egalat.

Grupele preliminare nu au produs surprize majore, poate doar cu excepţia eliminării deţinătoarei titlului, Franța, care însă a cedat în fata unei „obişnuite” a turneelor finale, selecţionata sovietică.

Cele şapte calificate din grupe, care se alătură R.F. Germania, sunt U.R.S.S., Spania, Italia, Anglia, Irlanda, Olanda şi Danemarca.

Un caz aparte s-a petrecut în grupa Olandei, când „portocaliii” au obţinut o victorie mare (8-0) contra Ciprului, însă un suporter a aruncat o petardă și a rănit portarul oaspeților. Inițial UEFA a dictat înfrângere „la masa verde” pentru gazde. Ulterior s-a dispus rejucarea partidei, pe care olandezii au câştigat-o din nou, de data asta cu 4-0. Oricum, calificarea s-a descis în meciul direct cu contracandidata Grecia, 3-0 la Atena.

La Euro 1988, mascota s-a numit Berni și înfățișa un iepure umanizat. Numele mascotei a fost ales după denumirea orașului Berna, sediul central UEFA și totodată locul unde Germania a ridicat trofeul Cupei Mondiale din 1954.

Titlul a fost cucerit de Olanda, cu o generaţie de excepţie. Interesant este faptul că, de când se joacă cu semifinale după grupe, pentru prima oară s-au calificat în finală echipe din aceeaşi grupă. În plus, finala a dat alt învingător decât meciul similar din grupă.

Rezultate tehnice

Grupa A: * R.F. GERMANIA – ITALIA 1-1 * SPANIA – DANEMARCA 3-2 * R.F. GERMANIA – DANEMARCA 2-0 * ITALIA – SPANIA 1-0 * ITALIA – DANEMARCA 2-0 * R.F. GERMANIA – SPANIA 2-0; Clasamentul: 1. R.F. Germania (5 puncte, golaveraj 5-1), 2. Italia (5, 4-1), 3. Spania (2), 4. Danemarca (0).

Grupa B: * IRLANDA – ANGLIA 1-0 * U.R.S.S. – OLANDA 1-0 * OLANDA – ANGLIA 3-1 * U.R.S.S. – IRLANDA 1-1 * OLANDA – IRLANDA 1-0 * U.R.S.S. – ANGLIA 3-1; Clasamentul: 1. U.R.S.S. (5 puncte), 2. Olanda (4), 3. Irlanda (3), 4. Anglia (0).

Semifinale:

* OLANDA – R.F. GERMANIA 2-1

* U.R.S.S. – ITALIA 2-0

Finala (München, 25.06.1988):

* OLANDA – U.R.S.S. 2-0 (1-0)

Au marcat: Gullit (33), van Basten (54).

OLANDA: van Breukelen – van Aerle, Rijkaard, R. Koeman, van Ttggelen – Wouters, E. Koeman, A. Mühren, Vanenburg – Gullit (cpt.), van Basten. Antrenor Michels.

U.R.S.S.: Dasaev (cpt.) – Demianenko, Hidiatullin, Aleinikov, Raţ – Litovcenko, Goțmanov (69 Baltacia), Mihailicenko, Zavarov – Protasov (71 Pasulko), Belanov (58 a ratat penalty). Antrenor Lobanovski.

A arbitrat Vautrot (Franţa).

„Fotbal Plus”, Nr. 106 (395), 30 mai – 5 iunie 2000.

Olanda, campioana europeană din 1988. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Marco van Basten, Ronald Koeman, Frank Rijkaard, Erwin Koeman, Ruud Gullit, Hans van Breukelen. Rândul de jos: Adrie van Tiggelen, Arnold Mühren, Berry van Aerle, Jan Wouters, Gerald Vanenburg (Foto: Alessandro Sabattini/Getty Images).

URSS, vicecampioana europeană din 1988. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Rinat Dasaev, Vaghiz Hidiatullin, Serghei Aleinikov, Anatoli Demianenko, Alexei Mihailicenko. Rândul de jos: Vasili Raț, Igor Belanov, Alexandr Zavarov, Serghei Goțmanov, Oleg Protasov, Gennadi Litovcenko.

1986-1988: O ratare la „mustaţă”

După „Euro ’84” şi după Steaua la Sevilla ’86, chiar şi după ratarea stupidă a calificării la „Mexic ’86”, naţionala României avea conştiinţa creşterii sale valorice. În grupa 1 a ediţiei a 8-a, alături de Spania, Austria şi Albania, tricolorii simt că pot obţine o nouă calificare.

Din păcate, aveau să rateze acest țel chiar în ultimul meci, la Viena, în faţa Austriei, într-o partidă în care avea nevoie de victorie, dar n-a reuşit să înscrie. A fost un 0-0, inutil ambelor echipe, care a deschis drum eternei noastre rivale, Spania.

Rezultate tehnice: * ROMÂNIA – AUSTRIA 4-0 (a) și 0-0 (d) * ROMÂNIA – SPANIA 0-1 (d) și 3-1 (a) * ROMANIA – ALBANIA 5-1 (a) şi 1-0 (d); Clasament: 1. Spania (10 puncte), 2. România (9), 3. Austria (5), 4. Albania (0).

Lotul folosit: Moraru, S. Lung – Iovan, Bumbescu, Andone, Belodedici, Ungureanu, Negrilă – Rednic, Balaci, Mateuţ, Bölöni, T. Stoica, M. Klein, Hagi, G. Balint – Lăcătuş, Cămătaru, Pițurcă. Antrenori: Mircea Lucescu şi Emeric Ienei (un meci), Emeric Ienei şi Cornel Drăguşin (5 meciuri).

„Fotbal Plus”, Nr. 107 (396), 5 – 12 iunie 2000. 

În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă permit să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al șaptelea episod al serialului despre istoria Campionatelor Europene, disputat în 1984. Istoria precedentului CE, cel din 1980, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/06/in-memoria-lui-eugen-petrescu-continuam_7.html

1984, FRANŢA

Cea de-a şaptea ediţie consemnează primul caz în care toate ţările membre ale UEFA se înscriu să ia parte la întreceri. Din punct de vedere al sistemului de disputare, se hotărăşte ca, la turneul final, echipele clasate pe primele două locuri în grupe să joace, încrucişat, semifinalele, iar meciul de clasament să nu se mai dispute. Organizarea turneului final este atribuită Franţei.

Mascota de la Euro 1984 s-a numit Péno și înfățișa un cocoș alb, aluzie la cocoșul galic. Péno era îmbrăcat în echipamentul naționalei Franței și era încălțat cu ghete de fotbal. Alegerea numelui mascotei vine de la jargonul francez al termenului penalty. Péno le-a adus noroc francezilor, care au și câștigat turneul. De atfel, a fost singurul turneu câștigat de țara gază de la momentul apariției mascotelor.

Cele şapte calificate de grupe, care se alătură Franţei la turneul final, sunt R.F. Germania, Spania, Portugalia, Belgia, Danemarca, Iugoslavia şi România. Tricolorii sunt marea revelaţie a preliminariilor, calificându-se dintr-o grupă în care au mai evoluat Italia (campioana mondială en-titre), Cehoslovacia şi Suedia.

Titlul a revenit naţionalei Franţei, care a realizat astfel prima sa performanţă din istorie.

Surprinzătoare este ratarea semifinalelor de către echipa vest-germană.

Rezultate tehnice

Grupa A: * FRANȚA – DANEMARCA 1-0 * BELGIA – IUGOSLAVIA 2-0 * FRANŢA – BELGIA 5-0 * DANEMARCA – IUGOSLAVIA 5-0 * FRANŢA – IUGOSLAVIA 3-2 * DANEMARCA – BELGIA 3-2. Clasamentul: 1. Franţa (6 puncte), 2. Danemarca (4), 3. Belgia (2), 4. Iugoslavia (0).

Grupa B: * GERMANIA – PORTUGALIA 0-0 * ROMÂNIA – SPANIA 1-1 * R.F. GERMANIA – ROMÂNIA 2-1 * PORTUGALIA – SPANIA 1-1 * SPANIA - R.F. GERMANIA 1-0 * PORTUGALIA – ROMÂNIA 1-0. Clasamentul: 1. Spania (4 puncte, golaveraj 3-2), 2. Portugalia (4, 2-1), 3. R.F. Germania (3), 4. România (1).

Semifinale:

* FRANŢA – PORTUGALIA 3-2 pr

* SPANIA – DANEMARCA 1-1 pr, 5-4 dep

Finala (Paris, 27.06.1984):

* FRANŢA – SPANIA 2-0 (0-0)

Au marcat: Platini (57), Bellone (90).

FRANŢA: Bats – Battiston (73 Amoros), Le Roux (84 eliminat), Bossis, Domergue – Giresse, Tigana, Platini (cpt.), L. Fernández – Lacombe (80 Genghini), Bellone. Antrenor Hidalgo.

SPANIA: Arconada (cpt.) – Urquiaga, Salva (85 Roberto), Gallego, Camacho – Señor, Francisco, Victor Muñoz, Julio Alberto (75 Sarabia) – Carrasco, Santillana. Antrenor Miguel Muñoz.

A arbitrat Christov (Cehosovacia).

„Fotbal Plus”, Nr. 106 (395), 30 mai – 5 iunie 2000.

Franța, campioana europeană din 1984 (de la stânga la dreapta): Bruno Bellone, Bernard Lacombe, Alain Giresse, Luis Fernández, Jean Tigana, Patrick Battiston, Maxime Bossis, Yvon Le Roux, Jean-François Domergue, Joël Bats, Michel Platini.

Spania, vicecampioana europeană din 1984, înaintea meciului din semifinale cu Danemarca. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Luis Miguel ARKONADA Etxarri, Antonio MACEDA Francés, Salvador García Puig „SALVA”, Rafael GORDILLO Vázquez, Ricardo GALLEGO Redondo, José Antonio CAMACHO. Rândul de jos: Francisco José CARRASCO Hidalgo, VÍCTOR MUÑOZ Manrique, Carlos Alonso González „SANTILLANA”, JULIO ALBERTO Moreno Casas, Juan Antonio SEÑOR Gómez.

1982-1984: Prima calificare la turneul final

Anul 1983 încununează eforturile pe care noul cuplu de antrenori le-a făcut pentru conturarea unei noi concepţii de joc a echipei naţionale.

Deşi a considerat Euro ’84 ca o etapă de pregătire în vederea mondialelor din Mexic ’86, Lucescu a reuşit o spectaculoasă calificare din grupa a 5-a, în care am avut ca adversari Italia (campioana mondială), Cehoslovacia (o fostă campioană europeană), Suedia (pe care nu o învinsesem niciodată până atunci) şi Cipru.

Din păcate, la turneul final din Franţa, tricolorii se mulţumesc, din prudenţă, cu puţin şi nu reuşesc mare lucru.

Această calificare, la care a contribuit şi generaţia „de aur” a Craiovei, a constituit un fel de „start” în cursa către performanţe, cursă care continuă şi astăzi şi pe care o dorim cât mai lungă.

Rândul de sus: Balaci, Țicleanu, Ștefănescu, Klein, Turcu (fost jucător la Zimbru Chișinău), Bölöni. Rândul de mijloc: Rădulescu (antrenor secund), Coraș, Moraru, Iorgulescu, Cămătaru, Lung, Andone, Augustin, Răducanu (antrenor de portari), [?]. Rândul de jos: Balint, Rednic, Geolgău, Lucescu (antrenor principal), Ungureanu, Gabor, Munteanu II.

Rezultate tehnice: * ROMÂNIA – CIPRU 3-1 (a) și 1-0 (d) * ROMÂNIA – SUEDIA 2-0 (a) și 1-0 (d) * ROMÂNIA – ITALIA 0-0 (d) și 1-0 (a) * ROMÂNIA – CEHOSLOVACIA 0-1 (a) şi 1-1 (d); Clasament: 1. România (12 puncte), 2. Suedia (11), 3. Cehoslovacia (10), 4. Italia (5), 5. Cipru (2); * ROMÂNIA – SPANIA 1-1 (n) * ROMÂNIA – R.F. GERMANIA 1-2 (n) * ROMÂNIA – PORTUGALIA 0-1 (n); Clasament: 1. Spania (4 puncte, golaveraj 3-2), 2. Portugalia (4, 2-1), 3. R.F.Germania (3), 4. România (1).

Lotul folosit în preliminarii: Moraru, S. Lung – Rednic, Negrilă, G. Iorgulescu, Andone, Ştefănescu, Al. Nicolae, I. Bogdan II, Ungureanu – Ţicleanu, Augustin, Bölöni, Mulţescu, Custov, Balaci, I. Petcu, M. Klein, Hagi – Gabor, Cămătaru, Văetuş, D. Georgescu, Cîrţu, Geolgău, Coraş. Lotul folosit la turneul final: Moraru, S. Lung – Rednic, Negrilă, G. Iorgulescu, Andone, Ştefănescu, Zare, Ungureanu – Dragnea, Ţicleanu, Irimescu, Bölöni, M. Klein, Hagi – Gabor, Cămătaru, Coraş. Antrenori: Mircea Lucescu şi Mircea Rădulescu.

„Fotbal Plus”, Nr. 107 (396), 5 – 12 iunie 2000. 

În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă permit să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al șaselea episod al serialului despre istoria Campionatelor Europene, disputat în 1980. Istoria precedentului CE, cel din 1976, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/06/in-memoria-lui-eugen-petrescu-continuam_6.html

1980, ITALIA

Începând cu această ediţie, a şasea, sistemul de disputare a Campionatului european suferă modificări de amploare. Faza finală devine un adevărat turneul final, organizarea acestuia este atribuită din capul locului, iar ţara gazdă primeşte din oficiu dreptul de participare la turneul final. Spre deosebire de cazul campionatului mondial, deţinătoarea titlului nu primeşte acest drept. Preliminariile se dispută pe şapte grupe, toţi câştigătorii obţinând dreptul de a evolua la turneul final. Prima beneficiară a calificării din oficiu, ca gazdă, este Italia.

Prima mascotă oficială a apărut la Euro-1980. Italienii au considerat ideal ca mascota să fie Pinocchio, după personajul din cartea cu același nume, scrisă de italianul Carlo Collodi, care a fascinat copilăria multora. Mascota, care avea nasul în culorile steagului Italiei, a apărut purtând pe cap o pălărie inscripționată cu „Europa 80”.

Cele şapte calificate din grupe sunt Cehoslovacia, R.F. Germania, Olanda, Belgia, Anglia, Spania şi Grecia, aceasta din urmă calificată surprinzător în faţa U.R.S.S. şi Ungariei.

La turneul final, cele opt participante au fost împărţite în două grupe, câştigătoarele obţinând calificarea în finală, iar echipa clasată pe locul secund disputând meciul de clasament.

Titlul a revenit echipei vest-germane, la a treia calificare consecutivă în finală, învingătoare în faţa Belgiei.

Rezultate tehnice

Grupa A: * R.F. GERMANIA – CEHOSLOVACIA 1-0 * OLANDA – GRECIA 1-0 * R.F. GERMANIA – OLANDA 3-2 * CEHOSLOVACIA – GRECIA 3-1 * R.F. GERMANIA – GRECIA 0-0 * CEHOSLOVACIA – OLANDA 1-1. Clasamentul: 1. R.F. Germania (5 puncte), 2. Cehoslovacia (3, golaveraj 4-3), 3. Olanda (3, 4-4), 4. Grecia (1).

Grupa B: * BELGIA – ANGLIA 1-1 * SPANIA – ITALIA 0-0 * BELGIA – SPANIA 2-1 * ITALIA – ANGLIA 1-0 * ANGLIA – SPANIA 2-1 * ITALIA – BELGIA 0-0. Clasamentul: 1. Belgia (4 puncte, golaveraj 3-2), 2. Italia (4, 1-0), 3. Anglia (3), 4. Spania (1).

Meci de clasament:

* CEHOSLOVACIA – ITALIA 1-1 pr, 9-8 dep

Finala (Roma, 22.06.1980):

* R.F. GERMANIA – BELGIA 2-1 (1-0)

Au marcat: Hrubesch (10, 89) / Vandereycken (72 pen).

R.F. GERMANIA: Schumacher – Kaltz, K. Förster, Stielike, Dietz (cpt.) – Briegel (55 Cullmann), Schuster, H. Müller – K.H. Rummenigge, Hrubesch, K. Allofs. Antrenor Derwall.

BELGIA: Pfaff – Gerets, L. Millecamps, Meeuws, Renquin – Cools (cpt.), Vandereycken, Van Moer – F. Van der Elst, Mommens (80 R. Verheyen), Ceulemans. Antrenor Thys.

A arbitrat Rainea (România).

„Fotbal Plus”, Nr. 106 (395), 30 mai – 5 iunie 2000.

Germania, campioana europeană din 1980. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Uli Stielike, Harald Schumacher, Hans-Peter Briegel, Karl-Heinz Rummenigge, Karlheinz Förster, Horst Hrubesch. Rândul de jos: Klaus Allofs, Bernd Schuster, Bernard Dietz, Manfred Kaltz, Hansi Müller.

Belgia, vicecampioana europeană din 1980. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Jan Ceulemans, Jean Marie Pfaff, Walter Meeuws, Luc Millecamps, Rene Vandereycken. Rândul de jos: Wilfried van Moer, Eric Gerets, Julien Cools, Raymond Mommens, Michel Renquin, Francois Van der Elst.

1978-1980: Iarăşi eliminaţi de spanioli

La ediţia a 6-a, în grupa a 3-a, sorţii ne-au ales din nou ca adversari pe spanioli, după europenele din 1976 şi mondialele din 1978. Şi, din nou, ibericii ne-au eliminat, aşa cum au făcut-o de fiecare dată. 

România s-a clasat chiar şi în urma Iugoslaviei, doar înaintea Ciprului, dar ciprioţii nu reprezentau, cum nici astăzi nu reprezintă, mai nimic în fotbalul european.

Rezultate tehnice: * ROMÂNIA – IUGOSLAVIA 3-2 (a) și 1-2 (d) * ROMÂNIA – SPANIA 0-1 (d) și 2-2 (a) * ROMÂNIA – CIPRU 1-1 (d) şi 2-0 (a). Clasament: 1. Spania (9 puncte), 2. Iugoslavia (8), 3. România (6), 4. Cipru (1).

Lotul folosit: Răducanu, Coman, S. Lung, Cristian – Anghelini, Sameş, Cornel Dinu, Tilihoi, Ştefănescu, Al. Nicolae, C. Cârstea, Vigu, M. Zamfir, Lucuță, Ivan II, Munteanu II – Romilă II, I. Dumitru, Augustin, Bölöni, Bărbulescu, Iovănescu, Mulţescu, Iordănescu, Balaci, Beldeanu – Crişan, Radu II, C. Stan, Dobrin, Doru Nicolae, Aurel Rădulescu, Cămătaru, D. Georgescu, Lucescu, D. Marcu, Cîrţu, M. Răducanu. Antrenori: Ştefan Kovacs, Constantin Cernăianu şi Gheorghe Constantin (un meci), Ştefan Kovacs, Constantin Cernăianu şi Gheorghe Staicu (un meci), Cornel Drăguşin, Florin Halagian şi Vlad Marica (un meci), Constantin Cernăianu şi Victor Stănculescu (două meciuri).

„Fotbal Plus”, Nr. 107 (396), 5 – 12 iunie 2000. 

În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă permit să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al cincilea episod al serialului despre istoria Campionatelor Europene, disputat în 1976. Istoria precedentului CE, cel din 1972, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/06/in-memoria-lui-eugen-petrescu-continuam_5.html.

1976, IUGOSLAVIA

Ediţia a cincea a competiţiei continentale este ultima în care gazda turneului final se alege dintre calificatele în semifinale.

Cele opt grupe preliminare sunt câştigate de R.F. Germania, U.R.S.S., Iugoslavia, Spania, Ţara Galilor, Belgia, Olanda şi Cehoslovacia. Surprinde calificarea galezilor, dar mai ales eliminarea Italiei (în grupă cu Olanda) şi Angliei (în grupă cu Cehoslovacia).

În semifinale se califică Germania federală şi Olanda (finalistele ediţiei precedente, din 1974, a mondialelor), precum și Iugoslavia și Cehoslovacia.

Cel mai ciudat turneu final european avea să consemneze o situaţie unică. În toate meciurile s-a înregistrat egalitate după cele 90 de minute de joc regulamentare. Iar dacă în semifinale şi în meciul de clasament prelungirile au desemnat un învingător, în finală a trebuit să se recurgă la lovituri de departajare.

Surprinzător, titlul a revenit Cehoslovaciei în faţa marii favorite vest-germane, în timp ce „portocaliii” se mulţumesc cu locul III.

Rezultate tehnice

Semifinale:

* CEHOSLOVACIA – OLANDA 3-1 pr

* R.F. GERMANIA – IUGOSLAVIA 4-2 pr

Meci de clasament:

* OLANDA – IUGOSLAVIA 3-2 pr

Finala (Belgrad, 20.06.1976):

* CEHOSLOVACIA – R.F. GERMANIA 2-2 (2-1, 2-2), 5-3 dep

Au marcat: Švehlík (8), Dobiaš (25) / D. Müller (28), Hölzenbein (90).

Cehoslovacia câştigă la lovuturi de departajare: Dobiaš (+), Bonhof (+) 1-1, Nehoda (+), Flohe (+) 2-2, Ondruš (+), Bongartz (+) 3-3, Jurkemik (+), Hoeness (-) 4-3, Panenka (+) 5-3.

CEHOSLOVACIA: Viktor – Pivarník, Ondruš (cpt.), Josef Čapkovič, Gogh – Dobiaš (94 Fr. Vesely), Panenka, Móder – Masný, Švehlík (78 Jurkemik), Nehoda. Antrenor Ježek.

R.F. GERMANIA: Maier – Vogts, Schwarzerbeck, Beckenbauer (cpt.), Dietz – Wimmer (46 Flohe), Bonhof, Beer (79 Bongartz) – Hoeness, D. Müller, Hölzenbein. Antrenor Schön.

A arbitrat Gonella (Italia).

„Fotbal Plus”, Nr. 106 (395), 30 mai – 5 iunie 2000.

Cehoslovacia, campioana europeană din 1976 (de la stânga la dreapta): Anton Ondruš, Ivo Viktor, Karol Dobiaš, Jozef Čapkovič, Marián Masný, Jozef Móder, Ján Švehlík, Ján Pivarník, Antonín Panenka, Zdeněk Nehoda, Koloman Gogh.

Germania, vicecampioana europeană din 1976 (de la stânga la dreapta): Uli Hoeness, Berti Vogts, Erich Beer, Bernhard Dietz, Dieter Müller, Bernd Hölzenbein, Rainer Bonhof, Herbert Wimmer, Georg Schwarzenbeck, Sepp Maier, Franz Beckenbauer.

1974-1976: Neînvinşi, dar necalificaţi

Având adversari de marcă în grupa a 4-a, în care a întâlnit Spania, Scoţia şi Danemarca, România a reuşit să nu piardă nici un meci, dar, obţinând o singură victorie, nu a adunat punctele necesare calificării, aceasta revenind ibericilor.

Faptul că în faţa spaniolilor nu am pierdut şi că ne-am situat în clasamentul final înaintea scoţienilor, sunt satisfacţii platonice. Danezii, singurii noştri învinşi, nu reprezentau atunci o forţă în fotbal (de fapt, contra noastră au obţinut unicul lor punct în grupă).

Rezultate tehnice: * ROMÂNIA – DANEMARCA 0-0 (d) şi 6-1 (a) * ROMÂNIA – SPANIA 1-1 (d) și 2-2 (a) * ROMÂNIA – SCOŢIA 1-1 (a) şi 1-1 (d). Clasament: 1. Spania (9 puncte), 2. România (7, golaveraj 11-6), 3. Scoţia (7, 8-6), 4. Danemarca (1).

Lotul folosit: Răducanu – Cheran, Sătmăreanu II, Antonescu, G. Sandu, Anghelini, Lucuţă – I. Dumitru, Cornel Dinu, Nunweiller VI, Balaci, Romilă II, Bölöni, Hajnal – Lucescu, Troi, Kun II, D. Georgescu, M. Sandu, Crişan, Dobrin, Iordănescu, C. Zamfir. Antrenori: Valentin Stănescu şi Robert Cosmoc (un meci), Valentin Stănescu şi N. Dumitru „Nicuşor” (patru meciuri), Cornel Drăguşin, „Nicuşor” şi Emeric Ienei (un meci).

„Fotbal Plus”, Nr. 107 (396), 5 – 12 iunie 2000. 

În memoria lui Eugen PETRESCU

Continuăm prezentarea articolelor semnate de Eugen PETRESCU, reputat ziarist, statistician şi istoric de fotbal (https://andron-prodan.blogspot.com/2019/08/inmemoriam.html). Aceste articole vă permit să vă lărgiţi atât cultura fotbalistică, cât şi cultura generală. Astăzi puteți citi al patrulea episod al serialului despre istoria Campionatelor Europene, disputat în 1972. Istoria precedentului CE, cel din 1968, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/06/in-memoria-lui-eugen-petrescu-continuam_4.html.

1972, BELGIA

Ediţia consemnează un record de înscrieri, 32, adică toate ţările membre ale UEFA, cu excepţia Islandei.

Cele opt grupe preliminare sunt câştigate de Italia, Iugoslavia, U.R.S.S., R.F. Germania, Anglia, Belgia, Ungaria şi România, iar în faza finală acced U.R.S.S., Belgia, R.F. Germania şi Ungaria.

Turneul final este organizat în Belgia.

Titlul a fost cucerit de Germania federală, cu o generaţie de excepţie (avea să câştige şi titlul mondial doi ani mai târziu), în faţa sovieticilor, nelipsiţi de la faza finală.

Revelaţia ediţiei a fost Belgia, care a dobândit medaliile de bronz.

Rezultate tehnice

Semifinale:

* U.R.S.S. – UNGARIA 1-0

* R.F. GERMANIA – BELGIA 2-1

Meci de clasament:

* BELGIA – UNGARIA 2-1

Finala (Bruxelles, 18.06.1972):

* R.F. GERMANIA – U.R.S.S. 3-0 (1-0)

Au marcat: G. Müller (27, 58), Wimmer (52).

R.F. GERMANIA: Maier – Höttges, Schwarzenbeck, Beckenbauer (cpt.), Breitner – Hoeness, Netzer, Wimmer – Heynckes, G. Müller, E. Kremers. Antrenor Schön.

U.R.S.S.: Rudakov – Dzodzuaşvili, Hurţilava (cpt.), Kaplicinîi, Istomin – Kolotov, Troşkin, Konkov (46 Dolmatov) – Baidacinîi, Banişevski (66 Kozinkevici), Onișcenko. Antrenor Ponomariov.

A arbitrat Marschall (Austria).

„Fotbal Plus”, Nr. 106 (395), 30 mai – 5 iunie 2000.

Germania, campioana europeană din 1972 (de la stânga la dreapta): Franz Beckenbauer, Sepp Maier, Georg Schwarzenbeck, Jupp Heynckes, Günter Netzer, Herbert Wimmer, Gerd Müller, Horst-Dieter Höttges, Erwin Kremers, Paul Breitner, Uli Hoeness.

URSS, vicecampioana europeană din 1972 (de la stânga la dreapta): Anatoli Baidacinîi, Vladimir Onișcenko, Iuri Istomin, Anatoli Banişevski, Vladimir Troşkin, Revaz Dzodzuaşvili, Victor Kolotov, Anatoli Konkov, Vladimir Kaplicinîi, Evgheni Rudakov, Murtaz Hurţilava.

1970-1972: În sfârşit câştigăm o grupă

Ediţia a patra avea să consemneze primul succes, cât de cât notabil, al tricolorilor la europene. România venea după episodul Guadalajara, prima calificare la mondiale după 32 de ani, astfel încât era de datoria generaţiei lui Dobrin, a lui Lucescu şi a lui Dinu să încerce „străpungerea” spre marea performanţă.

Din grupa 1 mai făceau parte Cehoslovacia, Ţara Galilor şi Finlanda. Pe cehoslovaci, favoriţii grupei, îi întrecuserăm în Mexic, așa că speranţe erau. Românii s-au impus până la urmă, greu dar meritat. De aceste preliminarii se leagă episodul nostim cu gafa lui Rică Răducanu (a degajat mingea în „capul” lui Ján Čapkovič care a egalat) şi replica promptă a lui Dobrin (a marcat imediat, restabilind avantajul tricolorilor).

Pentru calificarea la turneul final, a fost nevoie de sferturi de finală, cu Ungaria. Meciul în dublă manşă fiind nedecis, s-a recurs la baraj (nu se adoptase regula golului în deplasare), la Belgrad, dar ungurii au fost cei care au obţinut calificarea.

Rezultate tehnice: * ROMÂNIA – FINLANDA 3-0 (a) și 4-0 (d) * ROMÂNIA – ȚARA GALILOR 0-0 (d) şi 2-0 (a) * ROMÂNIA – CEHOSLOVACIA 0-1 (d) şi 2-1 (a); Clasament: 1. România (9 puncte, golaveraj 11-2), 2. Cehoslovacia (9, 11-4), 3. Țara Galilor (5), 4. Finlanda (1); * ROMANIA – UNGARIA 1-1 (d), 2-2 (a), 1-2 (n).

Lotul folosit: Răducanu – Sătmăreanu I, N. Lupescu, Dan Coe, Cornel Dinu, Vigu, Hălmăgeanu, Mocanu, Deleanu – I. Dumitru, Anca, Nunweiller VI – Dembrovszky, Fl. Dumitrescu, Dumitrache, Al. Neagu, Domide, Dobrin, Tătaru II, Lucescu, Iordănescu. Antrenori: Angelo Niculescu şi Titus Ozon (în grupă), Angelo Niculescu şi Ion Voica (în sferturi de finală).

„Fotbal Plus”, Nr. 107 (396), 5 – 12 iunie 2000.