пятница, 12 июля 2024 г.

Istoria Jocurilor Olimpice moderne (10)

Continuăm serialul dedicat istoriei Jocurilor Olimpice de vară moderne. Astăzi vă prezentăm ediția a X-a a Olimpiadei care a avut loc la Los Angeles în anul 1932. Partea a noua, consacrată ediției a IX-a a Jocurilor Olimpice disputate la Amsterdam în 1928, o găsiți aici: https://andron-prodan.blogspot.com/2024/07/istoria-jocurilor-olimpice-moderne-9.html.

Posterul oficial al Jocurilor Olimpice din 1932. Designer – Julio Kilenyi.

EDIŢIA a X-a. LOS ANGELES 1932

Olimpiada de la Los Angeles a găsit lumea într-o stare generală de depresie, dar CIO a suplimentat costurile economice ale atleţilor ajutându-i cu transportul şi mâncarea.

Pentru prima dată la JO a fost adoptată emblema oficială. Designer – Harry Muir Kurztworth.

Organizatorii americani au imprimat Jocurilor Olimpice o notă specifică, potrivită modului propriu de a înţelege desfăşurarea unei asemenea manifestări. Dacă altă dată eşalonarea întrecerilor s-a făcut pe un termen prea lung, în 1932 s-au organizat cele mai scurte Jocuri Olimpice. Pentru aceasta însă unii concurenţi erau nevoiţi să se scoale foarte devreme, deoarece proba lor se desfăşura la şase dimineaţa. Şi încă o mostră de „americanism”: fotbalul – sport puţin cunoscut în SUA – nu a fost inclus în program, deşi s-au făcut auzite destule glasuri de protest.

Bărbaţii au fost cazaţi în Satul olimpic, femeile la hotel. Schimbări semnificative au avut loc în timpul acestei Olimpiade, prin folosirea pentru prima dată a camerei foto pentru finiş şi introducerea cronometrării automatice la cursele pe pistă. Numărul concurenţilor pentru fiecare ţară în probele individuale este limitat la trei. Tot aici s-a mai introdus pentru prima oară podiumul cu trei nivele, pentru câştigătorii medaliilor. Ceremonia de decernare a premilor este fixată: podium, ridicarea drapelelor, imnul naţional. Această ceremonie are loc după desfăşurarea probei sportive, şi nu la ceremonia de închidere. 

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din 1932. Sursa foto: wikipedia.org.

Stadionul Olimpic Memorial Coliseum, construit în 1920, a fost supraetajat şi adus la 105.000 de locuri. Stadionul de fotbal de la Pasadena a fost transformat în velodrom (85.000 de locuri). Jocurile au fost deschise oficial de Charles Curtis. Jurământul atleţilor a fost depus de George Calnan.

La această ediţie atletismul s-a aflat în casă proprie. Spectatorii, pasionaţi şi cunoscători, veniţi în număr mare, au fost pe deplin satisfăcuţi de dârza încleştare de forţe de pe stadion, ca şi de lupta dusă cu centimetrii sau secundele, soldată cu doborârea a 16 recorduri mondiale şi 25 olimpice. Nu acelaşi lucru se poate spune despre înfrângerea suferită de atleţii ţării gazdă la înălţime (probă câştigată de ei la toate Jocurile Olimpice de până atunci) şi la 400 m garduri.

William Carr, deşi cu câţiva ani în urmă suferise grave accidente la ambele picioare, îi învinge pe toţi concurenţii la 400 m. Sursa foto: ExplorePineBluff.com.

O puternică impresie au produs victoriile alergătorilor americani Eddie Tolan (100 m şi 200 m), a polisportivei Mildred Didrikson (80 m garduri şi suliţă) şi a lui William Carr (care, deşi cu câţiva ani în urmă suferise grave accidente la ambele picioare, îi învinge pe toţi specialiştii probei de 400 m), a polonezului Janusz Kusocinski (10.000 m) şi a fondiştilor finlandezi ai curselor pe distanţe lungi chiar în lipsa celebrului Paavo Nurmi (acesta se afla doar în tribună, fiindcă i s-a interzis pe viaţă participarea la Olimpiadă pentru pretinse acte de profesionalism). Oricum, Nurmi s-a răzbunat când a dus flacăra olimpică în stadionul din Helsinki în 1952.

Poloneza Stanisława Walasiewicz (Stella Walsh) a câştigat medalia de aur la 100 metri feminin. De asemenea, ea a câştigat argintul la această probă patru ani mai târziu. După moartea sa în 1980, s-a descoperit că era hermafrodită şi n-ar fi trebuit să participe.

Stanislawa Walasiewicz medaliată cu aur (100 m plat), a fost hermafrodită. Sursa foto: Facebook (Stanisława Walasiewiczówna / Stella Walsh).

Întrecerile masculine de înot au confirmat ascensiunea începută cu patru ani în urmă de înotătorii japonezi. Favoriţii de altădată, americanii şi australienii, au dat o palidă replică concurenţilor din Ţara Soarelui Răsare. Gazdele, în schimb, s-au revanşat în probele feminine, pe care le-au dominat net.

Japonezul Takeichi Nishi cu calul Uranus a devenit campion olimpic în 1932. Fiind colonel în armata imperială, Nishi a murit în cel de-al Doilea Război Mondial. Sursa foto: wikipedia.org.

La canotaj s-au impus, în primul rând, ţările care aveau deja tradiţie: SUA şi Marea Britanie. La fel în ciclism şi scrimă (unde au strălucit sportivii din Italia şi Franţa şi, ca de atâtea ori până acum, la sabie, cei din Ungaria), la box (SUA şi Argentina), lupte (Suedia, SUA şi Finlanda) la haltere (Franţa). Cu totul alta a fost situaţia la întrecerile de gimnastică, dominate acum de reprezentanţii SUA, Italiei şi Ungariei sau la cele de călărie prilej de afirmare pentru concurenţii francezi.

Protestul împotriva acţiunilor de fascizare a Germaniei s-a făcut simţit încă din 1932. Astfel, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, în timpul intonării imnului german sportivii francezi şi polonezi au stat jos în mod ostentativ.

Cifrele JO Los Angeles 1932

Datele de desfăşurare: 30 iulie – 14 august.

Număr de ţări participante: 37.

Număr de sportivi: 1.331 (127 femei), la 15 discipline, în 117 probe (14 feminine).

Podiumul pe medalii:

1. SUA: 41 aur, 32 argint, 30 bronz, total 103

2. Italia: 12 aur, 12 argint, 12 bronz, total 36

3. Franţa: 10 aur, 5 argint, 4 bronz, total 19

Surse: netsport.ro, onlinesport.ro, gsp.ro 

Комментариев нет:

Отправить комментарий