IGOR DOLGARIOV, MOLDOVEANUL DIN NAŢIONALA URSS
Astăzi, 27 aprilie, îşi
sărbătoreşte ziua de naştere portarul Igor Dolgariov. În 1991, împreună cu un
alt moldovean, Serghei Coşciug, el a luat parte la primele meciuri din istoria
selecţionatei URSS de mini-fotbal. Vă propun un interviu cu omagiatul.
DOSAR
Igor DOLGARIOV
• S-a născut pe 27 aprilie 1965,
• Portar.
• Înălţimea
• Discipol al şcolii chişinăuiene de fotbal.
• Primul antrenor – Valeri Volostnîh.
• A evoluat pentru selecţionatele de juniori şi tineret ale RSS
Moldoveneşti.
• A jucat pentru formaţiile KCF Sevastopol (1983-1985), Uzina de reparaţii
a calculatoarelor Chişinău (1989), Moldovahidromaş Chişinău (1990).
• Campion şi deţinător al Cupei RSS Moldoveneşti din 1990.
• Câştigător al Cupei „Chişinăul de seară” din 1989.
• A jucat pentru echipele de mini-fotbal Valeologia Chişinău (1990), Agros-Intex
Chişinău (1990-1991), Dina Moscova, Rusia (1992), Dina-MAB Moscova, Rusia
(1992-1993).
• Campion al CSI de mini-fotbal din 1992.
• Medaliat cu argint al campionatului Rusiei de mini-fotbal din 1993.
• Medaliat cu bronz al campionatului URSS de mini-fotbal din 1991.
• Câştigător al Cupei Rusiei de mini-fotbal din 1992.
• Locul 3
• A fost desemnat cel mai bun portar al campionatului URSS de
mini-fotbal din 1991.
• A susţinut 2 meciuri oficiale pentru selecţionata URSS de mini-fotbal
în 1991.
- Am început să practic fotbalul la vârsta de 7 ani
la Şcoala republicană sportivă specializată de copii şi juniori a rezervelor
olimpice (ŞRSSCJRO) din Chişinău. I-am avut coechipieri pe viitorii intrnaţionali
sovietici de juniori şi tineret Igor „Spelea” Spelnicov (vice-campion european
printre juniori în 1984) şi Serghei „Sava” Savcenco (ocupantul locului 4
Anii ’70. Echipa ŞRSSCJRO din Chişinău
Având o susţinere financiară pe măsură regulat participam la turnee unionale
Anul 1981. Selecţionata de juniori a RSS Moldoveneşti la un turneu
unional din Odesa. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Vladimir Ţincler
(antrenor), Igor Cecelniţchi, Bujor, Evgheni Ivanov, ?, Boris Berezovschi, ?,
Fiodorov, Popovici, Cobîleanschi, Igor Ceban, Igor Fidelschi, Gheorghi Sajin
(antrenor). Rândul de jos: Igor Gumeniuc, Serghei Şceglov, Igor Dolgariov, Oleg
Ternavschi, Iurie Arcan, Alexei Dandara, Andrei Croitor, Oleg Burcă. Poză din
arhiva lui Igor Dolgariov.
- Cine ţi-au fost antrenorii?
- Am avut parte de nişte dascăli extraordinari. Primul meu antrenor a
fost Valeri Volostnîh, celebrul fundaş şi căpitan al echipei Nistru Chişinău din
anii ’60 – ’70. Neapărat ţin să-i mai amintesc pe adevăraţii profesionişti şi
neobosiţii şlefutori de talente, precum Vladimir Carpişcenco, Nicolai Esin,
Gheorghi Sajin,
Anton Ababii. Ultimul, cu toate că nu avea studii de specilitate, iubea
fotbalul la nebunie. La Şcoala republicană el antrena jucătorii din anul 1963. Eu
veneam la el să mă ocup suplimentar cu băieţii cu doi ani mai mari ca mine.
Fiecare dintre aceşti specialişti a jucat un rol important în formarea mea ca
fotbalist.
- După juniorat la ce echipei ai
evoluat?
- În timpul serviciului militar am jucat pentru formaţia KCF Sevastopol
în campionatul Crimeii. Este interesant că în aceiaşi perioadă pentru echipa
din Simferopol evolua Edic Creţu. Astfel, aveam un fel de derby moldovenesc.
După armată am învăţat
- Şi cine ţi-au fost
coechipierii?
- Foştii colegi şi prieteni: Igor Gumeniuc Igor Spelnicov, Eduard Creţu,
Ivan Cedîrean, Semion Armeanic, Iuri Milicenco, Petru Marta...
- Petru Marta? Celebrul nostru
luptător, dublu campion european şi medaliat cu bronz la mondiale?
- Da. Şi cu toate că avea deja o vârstă juca destul de bine. Țin minte
că transpira foarte repede, peste vreo 5 minute de joc puteai deja să-i scurgi
tricoul. În genere luptătorii erau pasionaţi de fotbal, iubeau să practice
acest joc.
- La începutul anilor ’90
- Am avut fericirea să joc pentru ambele echipe. Valeologia a fost creaţia
lui Serghei Tarlapan. El era prieten cu omul de afaceri Vitalie Usturoi, care a
susţinut financiar clubul. Am jucat alături de Igor Spelnicov, Eduard Creţu,
Igor Gumeniuc, Serghei Tarlapan, Victor Doibani,
Victor Caşcaval, Igor Ursachi, Valeri Loscutov, Ghenadie Duca. Primul turneu la
care am participat a fost cel de
Prima componenţă a echipei Valeologia Chişinău, câştigătoarea turneului
unional de
- De ce te-ai transferat
- Au apărut unele divergenţe în cadrul Valeologiei şi împreună cu Igor
Gumeniuc, Eduard Creţu şi Igor Spelnicov am acceptat invitaţia antrenorului
principal Pavel Berezin de a veni
- În 1991 Agros-Intex a câştigat
medaliile de bronz ale campionatului URSS. S-a putut mai mult?
- Trebuia cel puţin să câştigăm „argintul”. Am pierdut din propria
prostie... Etapa preliminară s-a disputat
Agros-Intex, câștigătoarea turneului dotat cu premiile ziarului „Молодь
України”, disputat la Dnepropetrovsk în 1991. Rândul de sus (de la stânga la
dreapta): Vasili Caradjov (șeful echipei), [?], Alexandr Broslavschi, Iurie
Bodiu, Igor Dolgariov, Igor Spelnicov, Evgheni Piunovschi (antrenor principal),
Pavel Berezin (antrenor secund). Rândul de jos: Vasili Emelianov, Serghei
Monzolevschi, [?], Eduard Crețu, Vitali Verbițki, Veaceslav Maxim, Veaceslav
Semionov. Poză din arhiva lui Igor Dolgariov.
Etapa finală a campionatului de asemenea s-a desfăşurat
- Cu toate acestea ai fost
selectat în abia creata naţională a Uniunii Sovietice...
- După încheierea campionatului împreună cu Eduard Creţu şi Serghei Coşciug
de
Martie 1991. Rostov-pe-Don. Naţionala URSS la primul cantonament din
istorie şi la care au luat parte trei jucători moldoveni: Igor Dolgariov
(rândul de sus, al cincilea din stânga), Eduard Creţu (rândul de jos, al
cincilea din stânga), Serghei Coşciug (rândul de jos, al treilea din dreapta).
Poză din arhiva lui Igor Dolgariov.
Al doilea cantonament a avut loc
- Au urmat meciurile oficiale
ale selecţionatei URSS...
- În curând federaţia de mini-fotbal a primit invitaţia de a participa la
un turneu internaţional alături de reprezentativele Italiei, Ungariei şi
Cehoslovaciei. La 24 aprilie 1991 naţionala de mini-fotbal a Uniunii Sovietice
a disputat primul său meci oficial. În oraşul italian Agrigento a fost
surclasată selecţionata Ungariei, 6-2. În finală, disputată a doua zi, am
învins naţionala ţării-gazdă cu 5-4, cu toate că pierdeam pe parcursul întâlnirii.
Sunt mândru că doi moldoveni, eu şi Serghei Coşciug, am luat parte la aceste
meciuri şi am devenit câştigători ai primului trofeu din palmaresul selecţionatei
Uniunii Sovietice.
Igor Dolgariov a evoluat atât pentru naţionala URSS de mini-fotbal cât
şi pentru cea de futsal. Aici jucătorii moldoveni, de la stânga la dreapta,
Andrei Croitor, Igor Dolgariov, Igor Gumeniuc şi Eduard Creţu
- La sfârşitul anului 1991 URSS s-a
destrămat, iar tu ai ajuns la echipa Dina Moscova...
- În decembrie 1991 Agros-Intex a participat
Dina Moscova, campioana CSI din 1992. Igor Dolgariov (rândul de sus,
primul din dreapta), Serghei Coşciug (rândul de jos, primul din dreapta). În
rândul de sus, al doilea din stânga – Serghei Kozlov, președintele clubului,
alături de soția Dina Kozlova, în cinstea căreia a primit denumirea formația.
Poză din arhiva lui Igor Dolgariov.
- Ai câştigat şi tu careva trofee
cu Dina?
- Chiar primele ei trofee. Campionatul CSI în 1992 şi Cupa Rusiei din
acelaşi an. Nu mi-a fost uşor să prind lotul de bază. Am avut o concurenţă
accerbă cu Mihail Biriukov, celebrul portar şi căpitan al lui Zenit Leningrad
cu care în
- De ce totuşi ai plecat de
- Din cauza problemelor de sănătate. Serghei Kozlov m-a rugat să mai joc
pentru echipa secundă şi să pregătesc tinerii portari. Am acceptat deoarece
eram în relaţii foarte bune cu preşedintele. Cu Dina-MAB am devenit
vice-campion al Rusiei în sezonul 1992/93. După aceasta mă invitau
Igor Dolgariov şi trofeele câştigate de-a lungul carierei. Poză din
arhiva lui Igor Dolgariov.
- Pe parcursul carierei ai avut
multe accidentări?
- Despre comoţii cerebrale nici nu-mi mai amintesc. Dar adevăratele
probleme au început după încheierea carierei. Am avut un atac de cord şi două
accidente vasculare cerebrale. Medicii nu-mi dădeau nicio şansă. M-a ajutat
enorm familia, soţia Svetlana (ne-am cunoscut în avion când plecam la un turneu
internaţional, ea fiind stewardesă) şi fiica Leana (am hotărât cu soţia să-i
dăm un nume pur moldovenesc). Practic m-am învăţat să merg din nou. În prezent
m-am restabilit complet, umblu în sala de forţă, la bazin...
- Igor, ai o voinţi de fier şi eşti
un exemplu pentru tinerii sportivi. Îţi mulţumesc pentru interviu şi îţi doresc
multă sănătate ţie şi familiei.
Andrei PRODAN